Cunosc cazuri de salariaţi la stat care au contracte de directori pe viaţă. Contractele nu conţin criterii de performanţă; dar conţin nişte clauze dure pentru societatea de stat nu doar dacă îl dă afară pe incompetent, ci şi dacă îndrăzneşte să-i schimbe funcţia.
Nimeni nu se gândește că tot ce se petrece acum pe scena politică depinde într-un mod esențial de ceea ce și-a propus Băsescu să facă după ce nu va mai fi șef al statului. Și asta pentru că eu, unul, nu găsesc în psihologia lui Băsescu nicio vocație pentru pasul înapoi.
Un lucru e cert: mai ușor i-a fost lui Traian Băsescu să câștige două rânduri de alegeri și să reziste unui referendum de suspendare, decât să reformeze un partid politic. Și, în aceeași logică: mai ușor îi va fi PDL să câștige alegerile viitoare după trei ani de criză, decât să se reformeze.
N-are a vorbi nici măcar Boc, în timpul (și folosul!) căruia se face această descindere în vămi. ”Acțiunea reprezintă dovada că guvernul manifestă toleranță zero față de corupție” – Hă-hă-hă i s-ar răspunde de la Cotroceni dacă ar fi premierul unui alt partid…
Nu: nişte inşi care câştigă nişte alegeri finanţate ilegal nu au dreptul să vorbească despre reforma statului – stat în care totul e ilicit, începând cu modul în care se face politică.
Așa-zisa reformă a statului va putea fi făcută doar de un partid puternic, având în fruntea lui un vizionar sprijinit de o garnitură de știutori de carte determinați și influenți. Dar uitați-vă ce fizionimii au liderii taberelor care tocmai se pregătesc de înfruntare, atunci când rostesc sintagma ”reforma statului”.
Coabitarea dintre liberalii lui Tăriceanu și PSD a fost funcțională doar datorită unui catalizator care în curând nu va mai exista: ura față de un președinte care, iată, se apropie deja de jumătatea ultimului său mandat.
Sindicatele din România sunt o entitate socială care mai există doar prin mimetism. De fapt, lipsite de credibilitate și personalități veritabile, sindicatele românești sunt doar niste umbre ale trecutui. Incă de la începutul perioadei de tranziție sindicatele au fost organizatii atasate unor locomotive politice.
Mișcarea sindicală a fost o componentă esențială a sistemelor democratice din secolul al XX-lea. Ar fi greu, dacă nu chiar imposibil, de explicat democratizarea societăților
Succesul de televiziune al miscarilor sindicale (exclusiv pe zona sectorului de stat, un amanunt esential!) si mai ales dorinta de a avea succes la TV si in fata unor partide a liderilor acestor miscari a indepartat miscarea sindicala autohtona de ideea de succes autentic.
Problema actualei opoziţii este, de fapt, suma problemelor individuale ale fiecăruia dintre liderii acestor partide. Si PSD, şi PNL, şi PC au ratat momentul în care puteau deveni nu doar vizibili, ci şi utili.
Ascultaţi ce bine sună: „Noi respectăm toate obligaţiile dreptului internaţional. Aţi stat 30 de ani în România şi nu v-am întrebat de ce”.
Hai să nu ne pierdem în eufemisme. Marţi, 4 ianuarie 2011, puleţii cu pulan la brâu şi caschetă pe cap, aflaţi în misiune la punerea în aplicare a unei hotărâri a Justiţiei, au asistat, fără să aplice legea, la insultarea şi agresarea nu unei plăpânde femei, ci a executorului judecătoresc Paula Daniela Somaldoc.
Felul in care a fost primita stirea prin care am fost “informati” ca francezii si nemtii au hotarat sa ne amane aderarea la “Spatiul Schengen” nu trebuia sa surprinda pe nimeni. Ca de obicei, majoritatea romanilor vor continua sa-si pregateasca sarbatorile de iarna asa cum o fac dintotdeauna si o minoritate a cetatenilor se vor imparti in clasicele doua grupuri. Militanti – “ne-o meritam” si alti militanti – “ne-au nedreptatit”. Bineinteles ca adevarul este undeva pe la mijloc.
Uitaţi-vă în legi şi în organizarea societăţii: statul nostru de drept, atâta cât, cel puţin din punct de vedere formal, este astăzi, nu-i altceva decât produsul condiţionărilor şi presiunilor extene din anii 1998-2006. Iar din punct de vedere politic, criza i-a dat României europene o şansă.
Sunt sigur ca francezii vor sa vanda, poate noi dorim sa si cumparam, poate insa in alt proiect, in nici un caz pentru Cernavoda. Foarte neplacut pentru un bun jurnalist, care din nefericire a fost devorat de subiect in loc ca el sa-l guste cu finete
Clar, frumos, adevărat, drept. Dar în fața ”cifrelor” Parlamentului acestea adevăruri evidente sunt nuanțe, finețuri, parfum – este exact ca și cum i-ai vorbi lui ”Ciocu mic!” despre valorile ideologice ale dreptei, și lui ”Slănină” despre bazele politicii sociale de stânga.
Faptul că Partidul Comuniştilor din Moldova a câştigat alegerile nu e deloc surprinzător, iar procentele obţinute, dar mai ales mandatele de care dispune după redistribuire, îi permit să rămână în joc. Cu toate că pare să fi pierdut cinci mandate faţă de precedentele alegeri anticipate din iulie 2009, dispune în continuare de 43 de mandate, suficiente pentru a ţine în şah eșichierul politic moldovenesc.
La precedentele alegeri, toate cele patru partide care au constituit Alianța pentru Integrare Europeană depășeau împreună cu greu Partidul Comuniștilor, acum avem un singur partid care se bate de la egal la egal cu PCRM și împreună cu celelalte ar putea avea o majoritate solidă.
Un fost ministru de externe american, din timpul presedintiei lui Eisenhower, John Foster Dulles, personaj proeminent in perioada “razboiului rece”, spunea ca Ministerul de Externe este bucataria politicii unui stat. Probabil ca a avut multa dreptate. Cate o data preparatele din aceasta bucatarie se ard si atunci iese mult fum si mirosurile devin insuportabil de respirat.
Cunosc cazuri de salariaţi la stat care au contracte de directori pe viaţă. Contractele nu conţin criterii de performanţă; dar conţin nişte clauze dure pentru societatea de stat nu doar dacă îl dă afară pe incompetent, ci şi dacă îndrăzneşte să-i schimbe funcţia.
Nimeni nu se gândește că tot ce se petrece acum pe scena politică depinde într-un mod esențial de ceea ce și-a propus Băsescu să facă după ce nu va mai fi șef al statului. Și asta pentru că eu, unul, nu găsesc în psihologia lui Băsescu nicio vocație pentru pasul înapoi.
Un lucru e cert: mai ușor i-a fost lui Traian Băsescu să câștige două rânduri de alegeri și să reziste unui referendum de suspendare, decât să reformeze un partid politic. Și, în aceeași logică: mai ușor îi va fi PDL să câștige alegerile viitoare după trei ani de criză, decât să se reformeze.
N-are a vorbi nici măcar Boc, în timpul (și folosul!) căruia se face această descindere în vămi. ”Acțiunea reprezintă dovada că guvernul manifestă toleranță zero față de corupție” – Hă-hă-hă i s-ar răspunde de la Cotroceni dacă ar fi premierul unui alt partid…
Nu: nişte inşi care câştigă nişte alegeri finanţate ilegal nu au dreptul să vorbească despre reforma statului – stat în care totul e ilicit, începând cu modul în care se face politică.
Așa-zisa reformă a statului va putea fi făcută doar de un partid puternic, având în fruntea lui un vizionar sprijinit de o garnitură de știutori de carte determinați și influenți. Dar uitați-vă ce fizionimii au liderii taberelor care tocmai se pregătesc de înfruntare, atunci când rostesc sintagma ”reforma statului”.
Coabitarea dintre liberalii lui Tăriceanu și PSD a fost funcțională doar datorită unui catalizator care în curând nu va mai exista: ura față de un președinte care, iată, se apropie deja de jumătatea ultimului său mandat.
Sindicatele din România sunt o entitate socială care mai există doar prin mimetism. De fapt, lipsite de credibilitate și personalități veritabile, sindicatele românești sunt doar niste umbre ale trecutui. Incă de la începutul perioadei de tranziție sindicatele au fost organizatii atasate unor locomotive politice.
Mișcarea sindicală a fost o componentă esențială a sistemelor democratice din secolul al XX-lea. Ar fi greu, dacă nu chiar imposibil, de explicat democratizarea societăților
Succesul de televiziune al miscarilor sindicale (exclusiv pe zona sectorului de stat, un amanunt esential!) si mai ales dorinta de a avea succes la TV si in fata unor partide a liderilor acestor miscari a indepartat miscarea sindicala autohtona de ideea de succes autentic.
Problema actualei opoziţii este, de fapt, suma problemelor individuale ale fiecăruia dintre liderii acestor partide. Si PSD, şi PNL, şi PC au ratat momentul în care puteau deveni nu doar vizibili, ci şi utili.
Ascultaţi ce bine sună: „Noi respectăm toate obligaţiile dreptului internaţional. Aţi stat 30 de ani în România şi nu v-am întrebat de ce”.
Hai să nu ne pierdem în eufemisme. Marţi, 4 ianuarie 2011, puleţii cu pulan la brâu şi caschetă pe cap, aflaţi în misiune la punerea în aplicare a unei hotărâri a Justiţiei, au asistat, fără să aplice legea, la insultarea şi agresarea nu unei plăpânde femei, ci a executorului judecătoresc Paula Daniela Somaldoc.
Felul in care a fost primita stirea prin care am fost “informati” ca francezii si nemtii au hotarat sa ne amane aderarea la “Spatiul Schengen” nu trebuia sa surprinda pe nimeni. Ca de obicei, majoritatea romanilor vor continua sa-si pregateasca sarbatorile de iarna asa cum o fac dintotdeauna si o minoritate a cetatenilor se vor imparti in clasicele doua grupuri. Militanti – “ne-o meritam” si alti militanti – “ne-au nedreptatit”. Bineinteles ca adevarul este undeva pe la mijloc.
Uitaţi-vă în legi şi în organizarea societăţii: statul nostru de drept, atâta cât, cel puţin din punct de vedere formal, este astăzi, nu-i altceva decât produsul condiţionărilor şi presiunilor extene din anii 1998-2006. Iar din punct de vedere politic, criza i-a dat României europene o şansă.
Sunt sigur ca francezii vor sa vanda, poate noi dorim sa si cumparam, poate insa in alt proiect, in nici un caz pentru Cernavoda. Foarte neplacut pentru un bun jurnalist, care din nefericire a fost devorat de subiect in loc ca el sa-l guste cu finete
Clar, frumos, adevărat, drept. Dar în fața ”cifrelor” Parlamentului acestea adevăruri evidente sunt nuanțe, finețuri, parfum – este exact ca și cum i-ai vorbi lui ”Ciocu mic!” despre valorile ideologice ale dreptei, și lui ”Slănină” despre bazele politicii sociale de stânga.
Faptul că Partidul Comuniştilor din Moldova a câştigat alegerile nu e deloc surprinzător, iar procentele obţinute, dar mai ales mandatele de care dispune după redistribuire, îi permit să rămână în joc. Cu toate că pare să fi pierdut cinci mandate faţă de precedentele alegeri anticipate din iulie 2009, dispune în continuare de 43 de mandate, suficiente pentru a ţine în şah eșichierul politic moldovenesc.
La precedentele alegeri, toate cele patru partide care au constituit Alianța pentru Integrare Europeană depășeau împreună cu greu Partidul Comuniștilor, acum avem un singur partid care se bate de la egal la egal cu PCRM și împreună cu celelalte ar putea avea o majoritate solidă.
Un fost ministru de externe american, din timpul presedintiei lui Eisenhower, John Foster Dulles, personaj proeminent in perioada “razboiului rece”, spunea ca Ministerul de Externe este bucataria politicii unui stat. Probabil ca a avut multa dreptate. Cate o data preparatele din aceasta bucatarie se ard si atunci iese mult fum si mirosurile devin insuportabil de respirat.
