Așa-zisa reformă a statului va putea fi făcută doar de un partid puternic, având în fruntea lui un vizionar sprijinit de o garnitură de știutori de carte determinați și influenți. Dar uitați-vă ce fizionimii au liderii taberelor care tocmai se pregătesc de înfruntare, atunci când rostesc sintagma ”reforma statului”.
Coabitarea dintre liberalii lui Tăriceanu și PSD a fost funcțională doar datorită unui catalizator care în curând nu va mai exista: ura față de un președinte care, iată, se apropie deja de jumătatea ultimului său mandat.
Sindicatele din România sunt o entitate socială care mai există doar prin mimetism. De fapt, lipsite de credibilitate și personalități veritabile, sindicatele românești sunt doar niste umbre ale trecutui. Incă de la începutul perioadei de tranziție sindicatele au fost organizatii atasate unor locomotive politice.
Mișcarea sindicală a fost o componentă esențială a sistemelor democratice din secolul al XX-lea. Ar fi greu, dacă nu chiar imposibil, de explicat democratizarea societăților
Succesul de televiziune al miscarilor sindicale (exclusiv pe zona sectorului de stat, un amanunt esential!) si mai ales dorinta de a avea succes la TV si in fata unor partide a liderilor acestor miscari a indepartat miscarea sindicala autohtona de ideea de succes autentic.
Problema actualei opoziţii este, de fapt, suma problemelor individuale ale fiecăruia dintre liderii acestor partide. Si PSD, şi PNL, şi PC au ratat momentul în care puteau deveni nu doar vizibili, ci şi utili.
Ascultaţi ce bine sună: „Noi respectăm toate obligaţiile dreptului internaţional. Aţi stat 30 de ani în România şi nu v-am întrebat de ce”.
Hai să nu ne pierdem în eufemisme. Marţi, 4 ianuarie 2011, puleţii cu pulan la brâu şi caschetă pe cap, aflaţi în misiune la punerea în aplicare a unei hotărâri a Justiţiei, au asistat, fără să aplice legea, la insultarea şi agresarea nu unei plăpânde femei, ci a executorului judecătoresc Paula Daniela Somaldoc.
Felul in care a fost primita stirea prin care am fost “informati” ca francezii si nemtii au hotarat sa ne amane aderarea la “Spatiul Schengen” nu trebuia sa surprinda pe nimeni. Ca de obicei, majoritatea romanilor vor continua sa-si pregateasca sarbatorile de iarna asa cum o fac dintotdeauna si o minoritate a cetatenilor se vor imparti in clasicele doua grupuri. Militanti – “ne-o meritam” si alti militanti – “ne-au nedreptatit”. Bineinteles ca adevarul este undeva pe la mijloc.
Uitaţi-vă în legi şi în organizarea societăţii: statul nostru de drept, atâta cât, cel puţin din punct de vedere formal, este astăzi, nu-i altceva decât produsul condiţionărilor şi presiunilor extene din anii 1998-2006. Iar din punct de vedere politic, criza i-a dat României europene o şansă.
Sunt sigur ca francezii vor sa vanda, poate noi dorim sa si cumparam, poate insa in alt proiect, in nici un caz pentru Cernavoda. Foarte neplacut pentru un bun jurnalist, care din nefericire a fost devorat de subiect in loc ca el sa-l guste cu finete
Clar, frumos, adevărat, drept. Dar în fața ”cifrelor” Parlamentului acestea adevăruri evidente sunt nuanțe, finețuri, parfum – este exact ca și cum i-ai vorbi lui ”Ciocu mic!” despre valorile ideologice ale dreptei, și lui ”Slănină” despre bazele politicii sociale de stânga.
Faptul că Partidul Comuniştilor din Moldova a câştigat alegerile nu e deloc surprinzător, iar procentele obţinute, dar mai ales mandatele de care dispune după redistribuire, îi permit să rămână în joc. Cu toate că pare să fi pierdut cinci mandate faţă de precedentele alegeri anticipate din iulie 2009, dispune în continuare de 43 de mandate, suficiente pentru a ţine în şah eșichierul politic moldovenesc.
La precedentele alegeri, toate cele patru partide care au constituit Alianța pentru Integrare Europeană depășeau împreună cu greu Partidul Comuniștilor, acum avem un singur partid care se bate de la egal la egal cu PCRM și împreună cu celelalte ar putea avea o majoritate solidă.
Un fost ministru de externe american, din timpul presedintiei lui Eisenhower, John Foster Dulles, personaj proeminent in perioada “razboiului rece”, spunea ca Ministerul de Externe este bucataria politicii unui stat. Probabil ca a avut multa dreptate. Cate o data preparatele din aceasta bucatarie se ard si atunci iese mult fum si mirosurile devin insuportabil de respirat.
Pentru că toți ignoră un adevăr elementar: nici cu 100 de apariții televizate, glumițe despre guvern, invective și moțiuni, nu reușesc să critice guvernul pe cât o face o singura declarație a lui Mugur Isărescu
O conditie aproape obligatorie ca să fii vizitat de fisc este sa ai o cifra de afaceri de până în 50.000 de euro pe an: numai așa te poate privi de sus fiscul. Pentru că la firmele în care chiar se învârt banii, fiscul privește de jos.
Numai astfel de oameni puteau crede că azi poti legifera la întâmplare, iar a doua zi poţi să schimbi legea dintr-un condei, fără ca într-o zi să plăteşti. De fapt, au crezut bine: ei nici nu plătesc.
Așa-zisa reformă a statului va putea fi făcută doar de un partid puternic, având în fruntea lui un vizionar sprijinit de o garnitură de știutori de carte determinați și influenți. Dar uitați-vă ce fizionimii au liderii taberelor care tocmai se pregătesc de înfruntare, atunci când rostesc sintagma ”reforma statului”.
Coabitarea dintre liberalii lui Tăriceanu și PSD a fost funcțională doar datorită unui catalizator care în curând nu va mai exista: ura față de un președinte care, iată, se apropie deja de jumătatea ultimului său mandat.
Sindicatele din România sunt o entitate socială care mai există doar prin mimetism. De fapt, lipsite de credibilitate și personalități veritabile, sindicatele românești sunt doar niste umbre ale trecutui. Incă de la începutul perioadei de tranziție sindicatele au fost organizatii atasate unor locomotive politice.
Mișcarea sindicală a fost o componentă esențială a sistemelor democratice din secolul al XX-lea. Ar fi greu, dacă nu chiar imposibil, de explicat democratizarea societăților
Succesul de televiziune al miscarilor sindicale (exclusiv pe zona sectorului de stat, un amanunt esential!) si mai ales dorinta de a avea succes la TV si in fata unor partide a liderilor acestor miscari a indepartat miscarea sindicala autohtona de ideea de succes autentic.
Problema actualei opoziţii este, de fapt, suma problemelor individuale ale fiecăruia dintre liderii acestor partide. Si PSD, şi PNL, şi PC au ratat momentul în care puteau deveni nu doar vizibili, ci şi utili.
Ascultaţi ce bine sună: „Noi respectăm toate obligaţiile dreptului internaţional. Aţi stat 30 de ani în România şi nu v-am întrebat de ce”.
Hai să nu ne pierdem în eufemisme. Marţi, 4 ianuarie 2011, puleţii cu pulan la brâu şi caschetă pe cap, aflaţi în misiune la punerea în aplicare a unei hotărâri a Justiţiei, au asistat, fără să aplice legea, la insultarea şi agresarea nu unei plăpânde femei, ci a executorului judecătoresc Paula Daniela Somaldoc.
Felul in care a fost primita stirea prin care am fost “informati” ca francezii si nemtii au hotarat sa ne amane aderarea la “Spatiul Schengen” nu trebuia sa surprinda pe nimeni. Ca de obicei, majoritatea romanilor vor continua sa-si pregateasca sarbatorile de iarna asa cum o fac dintotdeauna si o minoritate a cetatenilor se vor imparti in clasicele doua grupuri. Militanti – “ne-o meritam” si alti militanti – “ne-au nedreptatit”. Bineinteles ca adevarul este undeva pe la mijloc.
Uitaţi-vă în legi şi în organizarea societăţii: statul nostru de drept, atâta cât, cel puţin din punct de vedere formal, este astăzi, nu-i altceva decât produsul condiţionărilor şi presiunilor extene din anii 1998-2006. Iar din punct de vedere politic, criza i-a dat României europene o şansă.
Sunt sigur ca francezii vor sa vanda, poate noi dorim sa si cumparam, poate insa in alt proiect, in nici un caz pentru Cernavoda. Foarte neplacut pentru un bun jurnalist, care din nefericire a fost devorat de subiect in loc ca el sa-l guste cu finete
Clar, frumos, adevărat, drept. Dar în fața ”cifrelor” Parlamentului acestea adevăruri evidente sunt nuanțe, finețuri, parfum – este exact ca și cum i-ai vorbi lui ”Ciocu mic!” despre valorile ideologice ale dreptei, și lui ”Slănină” despre bazele politicii sociale de stânga.
Faptul că Partidul Comuniştilor din Moldova a câştigat alegerile nu e deloc surprinzător, iar procentele obţinute, dar mai ales mandatele de care dispune după redistribuire, îi permit să rămână în joc. Cu toate că pare să fi pierdut cinci mandate faţă de precedentele alegeri anticipate din iulie 2009, dispune în continuare de 43 de mandate, suficiente pentru a ţine în şah eșichierul politic moldovenesc.
La precedentele alegeri, toate cele patru partide care au constituit Alianța pentru Integrare Europeană depășeau împreună cu greu Partidul Comuniștilor, acum avem un singur partid care se bate de la egal la egal cu PCRM și împreună cu celelalte ar putea avea o majoritate solidă.
Un fost ministru de externe american, din timpul presedintiei lui Eisenhower, John Foster Dulles, personaj proeminent in perioada “razboiului rece”, spunea ca Ministerul de Externe este bucataria politicii unui stat. Probabil ca a avut multa dreptate. Cate o data preparatele din aceasta bucatarie se ard si atunci iese mult fum si mirosurile devin insuportabil de respirat.
Pentru că toți ignoră un adevăr elementar: nici cu 100 de apariții televizate, glumițe despre guvern, invective și moțiuni, nu reușesc să critice guvernul pe cât o face o singura declarație a lui Mugur Isărescu
O conditie aproape obligatorie ca să fii vizitat de fisc este sa ai o cifra de afaceri de până în 50.000 de euro pe an: numai așa te poate privi de sus fiscul. Pentru că la firmele în care chiar se învârt banii, fiscul privește de jos.
Numai astfel de oameni puteau crede că azi poti legifera la întâmplare, iar a doua zi poţi să schimbi legea dintr-un condei, fără ca într-o zi să plăteşti. De fapt, au crezut bine: ei nici nu plătesc.
