Stam bine daca ne uitam pe cifrele din energia romaneasca si aruncam doar o privire superficiala. Avem gaze care ne acopera doua treimi din consumul national si electricitate – atat de multa incat mai si exportam si sa nu uitam de marele potential in energie eoliana, care a inceput intr-un final sa fie si exploatat, dar asta este doar partea plina a paharului. Ce urmeaza este deja destul de inspaimantator. De ce? Romania s-a angajat in fata Fondului Monetar International si Comisiei Europene ca va liberaliza preturile gazelor naturale si energiei electrice in doua trepte, pentru industrie – pana la finele lui 2013 si pentru consumatorii casnici adica populatia, pana la finele lui 2015.
Experti in energie, consultati de cursdeguvernare.ro, sustin ca Romania a negociat in genunchi si ca a acceptat sa liberalizeze preturile adica sa renunte la tarife reglementate inclusiv pentru consumatorii casnici desi acest lucru nu era neaparat necesar. In replica, oficialii Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE) spun ca autoritatea poate in continuare sa ceara tarife reglementate pentru casnici, acestia urmand sa fie definiti ca si consumatori vulnerabili. Dincolo de ce ar urma sa se intample, ANRE mai are la dispozitie mai putin de doua luni ca sa defineasca aceste categorii de consumatori vulnerabili. Numai ca, surse apropiate negocierilor dintre partea romana si Comisia Europeana dau ca sigura actionarea Romaniei in instanta la Curtea Europeana de Justitie pentru ca nu dam semne ca avem intentia sa reorganizam piata de gaze si cea de electricitate in asa fel incat sa respecte principiile Uniunii.
Care este problema?
La ora actuala, Romania controleaza preturile, mai ales, pe partea de gaze naturale, dar si pe cea de electricitate si permite ca si consumatorii non-casnici sa benecieze de tarife reglementate la gaze si electricitate. Pentru ca exista aceasta posibilitate, companiile profita de ea si au si ele acces la “preturi sociale”. Dincolo de faptul ca in acest mod nu este incurajata deloc libera competitie intre diversi furnizori, problema este ca, practic, firmele noastre concureaza neloial firme din UE, la export si import, producand bunuri si prestand servicii mai ieftine, in conditiile in care au acces la preturi mai mici. UE nu tolereaza astfel de comportamente si va trebui sa ne conformam rapid. Altfel, riscam cat de curand un al doilea proces la Curtea Europeana de Justitie, dupa cel cu taxa auto, si avem sanse mari sa-l pierdem si de aceasta data.
Intre timp, oarecum impasibili la riscuri, oficialii ANRE spun ca vor comanda un studiu care sa le arate care sunt consumatorii vulnerabili si ca cel mai tarziu in septembrie, Guvernul va aproba prin memorandum calendarul scumpirilor pentru ca despre asta este vorba.
Vin scumpirile
Asta inseamna ca in septembrie vom afla cat de multi bani vom scoate din buzunar in anii urmatori pentru gaze si electricitate si acest gand nu este de natura sa ne linisteasca deloc. Producatorii de gaze, OMV Petrom si Romgaz, vor putea sa vanda gaze cu ce pret vor ei si asta nu va aduce multe lucruri bune pentru o economie si asa afectata de criza. ANRE discuta acum mai multe variante de liberalizare si oficialii sai spun ca hotararile exacte vor fi negociate mult timp de acum incolo pentru ca in mod sigur unii vor pierde si trebuie calculate atent efectele unei masuri sau alteia. In mod sigur insa, anumite categorii vor fi dezavantajate.
Dincolo de problema infringementului, Romania mai are de rezolvat cateva probleme in energie cat mai rapid posibil. Este vorba despre proiectul celor doi mastodonti de stat, criticat atat de UE, cat si de SUA, si pe buna dreptate. Trebuie sa ne decidem ce facem cu sectorul energetic si sa-l scoatem din zona indeciziilor daca vrem sa ramanem competitivi. Se discuta de ani buni despre aceste proiecte, care erau din fasa destinate esecului, prin grandoarea lor si modul ciudat de a combina entitati in conditiile in care in Uniune se vorbeste despre cresterea competitiei si separari. Deocamdata, soarta lor pare pecetluita adica pare ca Guvernul renunta la ele, adacandu-le tot mai putin in discutie, mai ales pe fondul problemelor pe care le au in justitie, dar nu se stie niciodata sigur. In plus, unele dintre societatile de stat din domeniu au pierderi, care se acumuleaza de ani de zile si situatia lor nu se imbunatateste. In cazul multora dintre ele se vorbeste abia acum despre management privat, care ar trebui sa le repuna pe picioare. Prea tarziu? Ramane sa vedem!
