Dictaturi sau democraţii originale
februarie 25, 2011
Nu cred ca exista in toata lumea un singur lider al unei natiuni care ar recunoaste ca este dictator. Ca majoritatea lucrurilor bune, care paveaza
Nu cred ca exista in toata lumea un singur lider al unei natiuni care ar recunoaste ca este dictator. Ca majoritatea lucrurilor bune, care paveaza
Una din placerile cititorilor de presa o reprezinta musai descrierile metaforice ale jurnalistilor politici, care descriu scena politica asemanator unui teren de fotbal. Sintagme de
In cautarea unei noi paradigme, invatatii noului mileniu au propus publicului noi definitii, prin care sa desluseasca fenomenele perioadei in care traim. Parte din acesti
In Romania termenul de Realpolitik este folosit pentru a masca situatia aproape permanenta de nerespectare a promisiunilor electorale si oportunismul alesilor in contact cu electoratul sau cu o opozitie reformatoare in partidele lor.
Din nefericire pentru el, fostul faraon octogenar al Egiptului, Hosni Mubarak, cunoscand regulile desertului, nu a putut sa le respecte. Nu a avut cum, nu a observat sau nu a dorit sa vada ce s-a intamplat in cei 30 de ani cat a stapanit Egiptul.
Nu cred ca vom ajunge la o conflagratie mondiala, mai probabila ar fi una locala. In orice caz, daca vom avea o catastrofa mondiala ea va incepe de aici. Poate a si inceput deja.
Din nefericire, din zeci de motive, lipsa de toleranta religioasa impusa de clericii musulmani a generat o miscare religioasa fundamentalista devastatoare, care nu poate fi reconciliata cu valorile noastre sociale, culturale si religioase. Viitorul apropiat ne va dovedi daca poate exista un discurs islamic moderat, care sa permita o reconciliere.
Secolul XX ne-a adus doua razboaie crunte in care au fost decimate generatii intregi. Nenorocirile s-au transformat in speranta ca poate totusi omenirea va intelege
Cred ca summitul dintre Barak Obama si Hu Jintao ar fi putut fi descris drept un laborator al tendintelor morale ale contemporaneitatii noastre. S-au intalnit
Religia de multe ori, cel putin in ultimul secol, a fost o contrapondere a regimurilor totalitare. Aceasta forta a fost simtita si de multe ori
Am vrut sa continui seria despre “religie si politica,” dar ca de obicei, practicul cotidian alunga prelegerea teoretica, interfata dintre religie si politica mai poate
Pentru România, anul 2010 a fost inca unul de criza, al doilea! Din nefericire, putine lucruri bune s-au intamplat in acest an. Guvernantii ne promit ca vom iesi din criza anul viitor, nimeni nu spune insa cum se va produce acest lucru. Din punctul meu de vedere, iesirea din criza este putin probabila, simplu, nu vad cum. Coloana vertebrala a economiei unei tari – firmele mici si mijlocii – a fost lovita fatal.
Toate democratiile liberale sunt bazate pe secularitatea guvernământului şi libertatea practicilor religioase, intr-un cuvant, separarea totala între biserică şi statul de drept. Cu toate acestea, amprenta religioasa este prezenta si de multe ori dominanta in politica unor tari democrat-liberale, in majoritatea – democratii occidentale consacrate de multe decenii.
Felul in care a fost primita stirea prin care am fost “informati” ca francezii si nemtii au hotarat sa ne amane aderarea la “Spatiul Schengen” nu trebuia sa surprinda pe nimeni. Ca de obicei, majoritatea romanilor vor continua sa-si pregateasca sarbatorile de iarna asa cum o fac dintotdeauna si o minoritate a cetatenilor se vor imparti in clasicele doua grupuri. Militanti – “ne-o meritam” si alti militanti – “ne-au nedreptatit”. Bineinteles ca adevarul este undeva pe la mijloc.
Sunt sigur ca francezii vor sa vanda, poate noi dorim sa si cumparam, poate insa in alt proiect, in nici un caz pentru Cernavoda. Foarte neplacut pentru un bun jurnalist, care din nefericire a fost devorat de subiect in loc ca el sa-l guste cu finete
Pentru a fi corect cu cititorul acestor randuri, trebuie sa declar ca l-am sustinut pe Traian Basescu de trei ori. Prima data in 2004, a doua la Referendumul din din 19 mai 2007 si ultima data in alegerile din 2009. De fiecare data – din motive diferite, ultima data, din lipsa de alternative. Nu-l voi mai vota pe Basescu sau o formatiune condusa sau acreditata de el niciodata, daca nu va face ceea ce a promis in acest mandat, indiferent de climatul politic national sau international.
Asa cum am vazut in articolul precedent, singura posibilitate de a actiona politic in lumea in care traim ar fi modul pragmatic, cateodata sustinut de niste idei cu un fel de nuanţare etică, alteori oportunist, si in majoritatea cazurilor – cinic. Am hotarat sa incerc o analiza a politicii post-decembriste prin prisma faptelor celor trei Presedinti pe care i-a avut Romania in aceasta perioada.
Daca vei intreba orice politician, din orice tara din lume, daca politica necesita practicarea unor valori pentru a promova niste idealuri, vei primi fara indoiala un raspuns afirmativ. Sunt absolut sigur ca sunt politicieni care chiar cred si poate aplica ceea ce cred, majoritatea nici macar nu gandesc in acesta directie. Bineinteles nu se scoala omul dimineata si se intreaba cum sa promoveze ceea ce a promis electoratului, dar cand este cu mana ridicata pentru sau contra se intreaba el? Problema este fara discutie bivalenta.
Un fost ministru de externe american, din timpul presedintiei lui Eisenhower, John Foster Dulles, personaj proeminent in perioada “razboiului rece”, spunea ca Ministerul de Externe este bucataria politicii unui stat. Probabil ca a avut multa dreptate. Cate o data preparatele din aceasta bucatarie se ard si atunci iese mult fum si mirosurile devin insuportabil de respirat.
Exista cel putin 4 sau 5 etimologii acceptate ale termenului “politica”. Personal o prefer pe cea a lui Aristotel, care folosindu-se de ta politikon, s-a
Nu cred ca exista in toata lumea un singur lider al unei natiuni care ar recunoaste ca este dictator. Ca majoritatea lucrurilor bune, care paveaza
Una din placerile cititorilor de presa o reprezinta musai descrierile metaforice ale jurnalistilor politici, care descriu scena politica asemanator unui teren de fotbal. Sintagme de
In cautarea unei noi paradigme, invatatii noului mileniu au propus publicului noi definitii, prin care sa desluseasca fenomenele perioadei in care traim. Parte din acesti
In Romania termenul de Realpolitik este folosit pentru a masca situatia aproape permanenta de nerespectare a promisiunilor electorale si oportunismul alesilor in contact cu electoratul sau cu o opozitie reformatoare in partidele lor.
Din nefericire pentru el, fostul faraon octogenar al Egiptului, Hosni Mubarak, cunoscand regulile desertului, nu a putut sa le respecte. Nu a avut cum, nu a observat sau nu a dorit sa vada ce s-a intamplat in cei 30 de ani cat a stapanit Egiptul.
Nu cred ca vom ajunge la o conflagratie mondiala, mai probabila ar fi una locala. In orice caz, daca vom avea o catastrofa mondiala ea va incepe de aici. Poate a si inceput deja.
Din nefericire, din zeci de motive, lipsa de toleranta religioasa impusa de clericii musulmani a generat o miscare religioasa fundamentalista devastatoare, care nu poate fi reconciliata cu valorile noastre sociale, culturale si religioase. Viitorul apropiat ne va dovedi daca poate exista un discurs islamic moderat, care sa permita o reconciliere.
Secolul XX ne-a adus doua razboaie crunte in care au fost decimate generatii intregi. Nenorocirile s-au transformat in speranta ca poate totusi omenirea va intelege
Cred ca summitul dintre Barak Obama si Hu Jintao ar fi putut fi descris drept un laborator al tendintelor morale ale contemporaneitatii noastre. S-au intalnit
Religia de multe ori, cel putin in ultimul secol, a fost o contrapondere a regimurilor totalitare. Aceasta forta a fost simtita si de multe ori
Am vrut sa continui seria despre “religie si politica,” dar ca de obicei, practicul cotidian alunga prelegerea teoretica, interfata dintre religie si politica mai poate
Pentru România, anul 2010 a fost inca unul de criza, al doilea! Din nefericire, putine lucruri bune s-au intamplat in acest an. Guvernantii ne promit ca vom iesi din criza anul viitor, nimeni nu spune insa cum se va produce acest lucru. Din punctul meu de vedere, iesirea din criza este putin probabila, simplu, nu vad cum. Coloana vertebrala a economiei unei tari – firmele mici si mijlocii – a fost lovita fatal.
Toate democratiile liberale sunt bazate pe secularitatea guvernământului şi libertatea practicilor religioase, intr-un cuvant, separarea totala între biserică şi statul de drept. Cu toate acestea, amprenta religioasa este prezenta si de multe ori dominanta in politica unor tari democrat-liberale, in majoritatea – democratii occidentale consacrate de multe decenii.
Felul in care a fost primita stirea prin care am fost “informati” ca francezii si nemtii au hotarat sa ne amane aderarea la “Spatiul Schengen” nu trebuia sa surprinda pe nimeni. Ca de obicei, majoritatea romanilor vor continua sa-si pregateasca sarbatorile de iarna asa cum o fac dintotdeauna si o minoritate a cetatenilor se vor imparti in clasicele doua grupuri. Militanti – “ne-o meritam” si alti militanti – “ne-au nedreptatit”. Bineinteles ca adevarul este undeva pe la mijloc.
Sunt sigur ca francezii vor sa vanda, poate noi dorim sa si cumparam, poate insa in alt proiect, in nici un caz pentru Cernavoda. Foarte neplacut pentru un bun jurnalist, care din nefericire a fost devorat de subiect in loc ca el sa-l guste cu finete
Pentru a fi corect cu cititorul acestor randuri, trebuie sa declar ca l-am sustinut pe Traian Basescu de trei ori. Prima data in 2004, a doua la Referendumul din din 19 mai 2007 si ultima data in alegerile din 2009. De fiecare data – din motive diferite, ultima data, din lipsa de alternative. Nu-l voi mai vota pe Basescu sau o formatiune condusa sau acreditata de el niciodata, daca nu va face ceea ce a promis in acest mandat, indiferent de climatul politic national sau international.
Asa cum am vazut in articolul precedent, singura posibilitate de a actiona politic in lumea in care traim ar fi modul pragmatic, cateodata sustinut de niste idei cu un fel de nuanţare etică, alteori oportunist, si in majoritatea cazurilor – cinic. Am hotarat sa incerc o analiza a politicii post-decembriste prin prisma faptelor celor trei Presedinti pe care i-a avut Romania in aceasta perioada.
Daca vei intreba orice politician, din orice tara din lume, daca politica necesita practicarea unor valori pentru a promova niste idealuri, vei primi fara indoiala un raspuns afirmativ. Sunt absolut sigur ca sunt politicieni care chiar cred si poate aplica ceea ce cred, majoritatea nici macar nu gandesc in acesta directie. Bineinteles nu se scoala omul dimineata si se intreaba cum sa promoveze ceea ce a promis electoratului, dar cand este cu mana ridicata pentru sau contra se intreaba el? Problema este fara discutie bivalenta.
Un fost ministru de externe american, din timpul presedintiei lui Eisenhower, John Foster Dulles, personaj proeminent in perioada “razboiului rece”, spunea ca Ministerul de Externe este bucataria politicii unui stat. Probabil ca a avut multa dreptate. Cate o data preparatele din aceasta bucatarie se ard si atunci iese mult fum si mirosurile devin insuportabil de respirat.
Exista cel putin 4 sau 5 etimologii acceptate ale termenului “politica”. Personal o prefer pe cea a lui Aristotel, care folosindu-se de ta politikon, s-a
