Religia de multe ori, cel putin in ultimul secol, a fost o contrapondere a regimurilor totalitare. Aceasta forta a fost simtita si de multe ori prigonita pana la incercarea de anihilare si in regimurile fasciste si in cele comuniste. Daca Biserica Catolica, prin caracterul ei universal, a devenit un adversar eficient contra dictatorilor Europeni, bisericile nationale, de obste ortodoxe, prin caracterul lor autocefal [*] au avut mult mai multe probleme cu regimurile totalitare, in special comuniste.
Cred ca una din cele mai mari ratari ale perioadei postdecembriste a fost inexistenta unui partid Crestin-Democrat, sustinut cu putere de BOR. S-a intamplat din multe cauze. Cauza principala a fost totusi mostenirea dezastruoasa a regimului ceausist, care a infiltrat Biserica Ortodoxa cu sute de agenti ai securitatii pe care i-a promovat cum a putut si cat a putut. Alte trei cauze care au franat greu formarea si succesul unui partid puternic de sorginte Crestin-Democrat – prima ar fi profilul spiritual al renasterii Partidului Taranist, lipsit de o conducere autentica si masiva in spatele celor doi eroi nationali care au fost Coposu si Ratiu.
O a doua cauza – Corneliu Coposu, primul preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (1990 – 1995), postcomunistă, a fost greco-catolic, deci de facto acest profil de lider politic nu putea primi sustinerea masiva a BOR, desi majoritatea sustinatorilor partidului au fost crestini ortodocsi. Desi PNŢCD nu a fost niciodata un partid confesional, religia lui Corneliu Coposu a fost vazuta ca un impediment major. Bineinteles nu a ajutat ca si cel de al doilea stalp al partidului, Ion Augustin Raţiu, a fost nepotul protopopului greco-catolic al Turzii.
O a treia cauza a esecului a fost fara indoiala lipsa de interes pe care au demonstrat-o puterile occidentale fata de situatia societatii romanesti post-comuniste. Desi SUA avea o administratie Republicana la inceputul anilor ’90, a existat nefastul Secretar de Stat (Ministrul de Externe) James Baker, care nu a avut nici o problema sa cedeze Romania influentei Sovietice dupa evenimentele din ’89; numai norocul ne-a salvat de aceasta “marinimie” americana o data cu prabusirea Uniunii Sovietice.
Dupa cel de al doilea Razboi Mondial, americanii au inteles exact ca singura forta care poate tranzita societatile aflate de zeci de ani sub dictaturile fascist-naziste in Italia si Germania, fara a aluneca inca o data in dictaturi problematice, poate fi numai biserica. Doctrina Crestin-Democrata nu ar fi avut succesul pe care l-a avut in Italia pentru 3-4 decenii si in Germania pana in zilele noastre daca nu si-ar fi gasit o sustinere extraordinara a americanilor.
George Marshall a fost un gigant politic, el a inteles ca asistenta economica si financiara pe care a asigurat-o tarilor fostei axe nu este suficienta. Marshall a inteles nevoia unei doctrine care in perioada tranzitiei politice, cu ajutorul unei legislatii democratice, sa concureze cu fostul fascism si cu mai noul comunism, care a patruns in perioada razboiului prin miile de agenti sovietici. Singura forta care putea genera aceasta contra-pondere a fost biserica, cea care pana la urma nu numai ca a reusit sa concureze cu comunismul occidental, dar cel putin in Polonia a demolat comunismul dupa aprope 40 de ani de dominatie demonica.
In Romania lucrurile au stat diferit. Nu l-am avut pe gigantul Marshall – l-am primit pe pigmeul Baker, BOR nu a putut deveni un adversar ideologic pentru cripto-comunistii condusi de Iliescu si probabil nici nu si-a dorit-o din cauzele mai sus mentionate. Destinul PNŢCD doctrinar Crestin-Democrat, fara ajutorul Bisericii oficiale a Romaniei, a fost fara sanse minimale de supravietuire. Simplu de infiltrat, in special si pentru ca nomenclatura comunista si-a insusit extrem de rapid practicile pseudo-crestine cu fasole si carnati la pelerinajele consacrate. Lucrurile au degenerat ajungand pana la deplorabilul “crestinism politic”, practicat cu un fariseism sinistru de Gigi Becali. In fata marelui fauritor de biserici, crestin in inima si comunist in suflet Octav Cozmâncă, nici o doctrina Crestin-Democrat nu ar fi avut sansa.
Lansarea noii platforme crestin-democrate a ministrului Teodor Baconschi vine in contextul in care in PDL lucrurile sunt absolut neclare si lupta pentru conducerea partidului este in toi. Printre membrii fondatori se numara si trei parlamentari PDL- deputatul Theodor Paleologu, fost ministru al culturii si senatorii Sorina Placinta – ex-ministru al tineretului si Serban Radulescu; dar si intelectuali ca Bogdan Tataru-Cazaban – fost consilier pentru Culte la Cotroceni, Adrian Papahagi, Radu Preda si Petre Guran. Oameni buni, care merita sustinuti!
Din nefericire pentru Baconschi, Vasile Blaga si Adriean Videanu il sustin si il promoveaza pe Baconschi pentru a-si sustine sfera de influenta in partid. Vreau sa sper ca aceasta sustinere nu-i va fi daunatoare Ministrului de Externe si noii lui platforme.
Personal nu vad cum electoratul va reactiona la aceasta noua doctrina. Daca in occident creştin-democraţia este identificata de multe ori ca centru-dreapta, in America Latina este identificata ca centru-stanga. La noi, ca la nimenea! Chiar si Octav Cozmanca se poate identifica cu noua doctrina. Vom discuta despre potentialul acestei noi aparitii doctrinare saptamana viitoare!
Nota explicativa:
[*] Autocefalie – Conducere de sine stătătoare (independenta) a unei biserici ortodoxe nationale.
Un răspuns