Lumea nouă şi Puterea Ierbivorilor

In cautarea unei noi paradigme, invatatii noului mileniu au propus publicului noi definitii, prin care sa desluseasca fenomenele perioadei in care traim. Parte din acesti termeni isi gasesc corespondenta in viata contemporana a societatii, in relatiile nationale si internationale. Una din cele mai intalnite formulari existente in literatura politica a zilelor noastre poarta numele de soft-power, mai pe romaneste “puterea-fina”. Bineinteles ca la “puterea-fina” avem un antonim adica o “putere-bruta” – “hard-power”. Formularea sintagmei de “putere-fina” apartine unui profesor american de la Harvard, pe nume Joseph Nye, intamplator (sau nu) si Vice-Presedinte al Comisiei Trilaterale.

Prof. Nye intelege prin “puterea-fina,” eforturile de cooperare si atragere pasnica ale unor entitati in sfera de influenta a statului sau a organizatiei care se foloseste de acest mijloc. Prin “putere-bruta” intelegem de fapt mijloacele de constrangere economice sau militare pentru a ajunge la aceleasi rezultate. Probabila sursa filozofica a conceptului de cooperare si atragere pasnica intr-o sfera de influenta este anticul filozof chinez Lao-tze (Lao Zi – Bătrânul Maestru), care a trait in China secolului al VI-lea i.Hr. Lao a fost fondatorul Taoismului si autorul cărţii de bază a acestuia – “Tao Te Ching – Cartea Căii şi a Virtuţii”, in care sunt tratate si aspecte ale caracterului pasnic al relatiilor intre oameni, societati si chiar state. Deci este ideea straveche, reciclata si adaptata de inteleptii moderni si transpusa ca filozofie in documentatia moderna.

Eforturile de a prezenta acest concept ca unul evolutiv, caracteristic vremurilor noastre, in care omenirea a inteles sensul distructiv al violentei este nobil, dar complet neadevarat. Istoric, noi am scoate din ecuatia “puterii-fine” intregi perioade – de la elenismul ultimelor secole inainte de Hristos pana la iluminismul secolului al XVIII-lea.

Adevarat, fiecare isi traieste experientele de viata si cunostintele, traduse poate intr-o filozofie proprie si poate ca unii ma vor considera un “belligerati,” desi sunt departe si de filozofia respectiva si de ideile intrunite in ea.

Recunosc insa diferentele intr-o tema falsa si unele autentice. Asadar, unii considera ca zilele noastre sunt caracterizate de rezolvarea conflictelor prin colaborare si influenta pasnica. Unele conflicte bineinteles pot fi rezolvate in acest fel, altele sunt imposibil de solutionat cu aceste metode, desi toti dorim sa credem ca este posibil. Nici sutele de milioane pompate in Coreea de nord nu i-au facut mai pasnici si nici toate solutiile si influentele catalogate sub sintagma “soft-power” nu au rezolvat majoritatea conflictelor existente care ameninta lumea in care traim.

Probabilitatea unei “lumi multipolare” este aproape o certitudine. Am analizat-o si noi in postarile precedente. O alta posibilitate, si ea la randul ei pe o pista ascendenta, aproape de a deveni o probabilitate in viitoarea decada, este retragerea americana partiala sau completa din Europa, cu tot ceea ce rezulta din acesta “retragere”. O politica de stanga, asemanatoare celei administratiei Obama sau o politica de dreapta, conservatoare, a unei administratii viitoare vor avea aceleasi rezultate.

Diferenta ar fi cat de rapida ar fi aceasta retragere. Intr-o administratie de “tip Obama”, lucrurile vor fi mult mai treptate. Intr-una mai conservatoare, lucrurile vor fi mai precipitate. Europa da semne de “plictiseala” fata de America si lucrurile stau mai mult decat identic pe malul de est al Atlanticului. Deci un partaj pe baza de dorinte comune.

In ultimele luni nu am citit nici macar un document american care poate fi catalogat sub titulatura de “serios”, fara ca acest lucru sa nu strabata din concluziile documentului respectiv. America nu mai gaseste nici un interes vital in Europa, interesele ei fiind transferate spre Asia de Est si de Sud-Est si partial spre America Latina.

Din punct de vedere european, lucrurile sunt mai ambigui si totusi in majoritatea lor opiniile, cel putin ale liderilor occidentali, sunt intr-o perfecta concordanta cu cele exprimate de americani. Intr-un cuvant – o limitare maximala a prezentei americane in Europa, inclusiv retragerea arsenalului nuclear, atat de importanta Germaniei, condusa de Cancelarul Merkel.

O alt termen nou aparut in documentele de politica internationala, publice si mai putin publice, emise de foruri si think-tankuri este cel de “puteri ierbivore.” Parerea mea – termenul este destul de nefericit, avand in vedere compozitia acestor “noi puteri”, mai mult sau mai putin regionale. Dintre aceste “puteri ierbivore,” ECFR – The European Council on Foreign Relations mentioneaza India, Sud-Africa si Brazilia.

Avand in vedere ca India este o putere nucleara chiar nu mai inteleg termenul. Mai interesante sunt datele sondajului Gallup pentru Voice of the People. Trist loc incepe se fie planeta pe care traim si mai trista va deveni Europa daca cei care o conduc nu vor fi suficient de inteligenti sa inteleaga ceea ce devine deja un viitor plin de surprize.

Bibliografie, note si citate:

Soft Power and US Foreign Policy: Theoretical, Historical and Contemporary Perspectives, ed Inderjeet Parmar and Michael Cox, Routledge, 2010

Joseph Nye, Soft Power: The Means to Success in World Politic, 2004

ECFR (European Council on Foreign Relations): New World Order: The Balance of Soft Power and the Rise of Herbivorous Powers, 2010

PGA – Politeia Geopolitical Analyses – New Geopoltical Trends.

Theophyle