Incercarea de a prezenta problemele actuale ale Orientului Mijlociu poate fi una plina de provocari autorului si cititorului unui articol de acest gen. Autorului – din cauza problemelor complicate ale regiunii si cititorului – din cauza lipsei informatiilor relevante despre aceasta regiune, de o importanta dramatica in viitorul apropiat al lumii in care traim. Am hotarat sa impart subiectul in trei parti distincte, fiecare dintre ele cuprinse intr-un articol, care va descrie un subiect legat de aceste evenimente care se petrec acum si a rezultatelor posibile ale evolutiilor probabile in aceasta regiune.
Am sa incep cu trecerea rapida in revista a evenimentelor, asa cum se prezinta ele la ora scrierii acestui articol (11.45-29.01.11), de la Vest spre Est.
Maroc. In Maroc lucrurile sunt linistite. Nu au fost nici un fel de manifestatii. Marocul este o monarhie constituţională de iure, cu un parlament ales. Regele Marocului, Mohammed al VI-lea (48 de ani) deţine puteri vaste executive, inclusiv poate dizolva parlamentul când doreşte. Puterea executivă este exercitată de către guvern şi de rege, de asemenea. Puterea legislativă este investită atât guvernului cât şi celor două Camere ale Parlamentului, Adunarea Reprezentanţilor şi Adunarea Consilierilor. Regele, de asemenea, poate emite decrete, numite dahir, care au puterea unor legi. Alegerile parlamentare au avut loc în Maroc la 7 septembrie 2007 şi au fost considerate de unii observatori neutri ca fiind libere şi corecte; deşi prezenţa la vot a fost estimată la 37%, cea mai mică din ultimele decenii. Situatia economica este destul de buna. Cred ca nu vor avea loc manifestatii impotriva regimului.
Algeria. Primele manifestari populare au avut loc in Alger (capitala statului). Problemele economice primeaza, cu un somaj care a depasit 20% si cu preturi in crestere, situatia Algeriei este extrem de precara. Şeful statului este preşedintele republicii, Abdelaziz Bouteflika (74 de ani), care este ales pentru un termen de cinci ani, cu posibilitatea de prelungire pentru încă un mandat, dupa cele doua mandate exercitate; constitutia a fost schimbata pentru a permite un al treilea mandat. Algeria are vot universal. Preşedintele este şeful Consiliului de Miniştri şi al Înaltului Consiliu de Securitate. El numeşte primul ministru, care este, de asemenea, şef al guvernului. Primul ministru numeşte miniştri din consiliu. In Algeria opereaza una dintre cele mai puternice organizatii teroriste afiliate la Al-Qaeda (Al-Qaeda in Magrebul Islamic). Probabil ca vom asista la o intensificare majora, dependenta de rezultatele din Egipt. Premierul Algeriei, Ahmed Ouyahia, este probabil mostenitorul lui. Interesant de mentionat ca regimul Algerian este extrem de sustinut de Rusia lui Putin, deci nefiind “client american” are sanse de supravietuire.
Tunisia. Tunisia se afla intr-un haos complet. Mii de tineri din zonele rurale au navalit in capitala Tunisiei cu cereri de tot felul, in mare parte pe cat de justificate pe atat de imposibile. Noul Presedinte, Fouad Mebazaa (78 de ani) a promis alegeri in 3 luni. Premierul, Mohamed Ghannouchi (70 de ani), este omul puternic al Tunisiei de astazi, dupa parerea mea a fost in spatele loviturii de stat. Noul lui guvern de uniune nationala a renuntat la ministri fostei guvernari (in afara premierului). Ghannouchi, fost Ministru de Finante si economist de meserie, este considerat un bun profesionist. Are o sustinere masiva a Frantei. Noul Guvern Tunisian include si un fost blogger influent, arestat de fostul regim, Slim Amamou (34 de ani), intelectual de marca si activist al Partidului Piratilor si care a fost numit Ministrul Tineretului. Interesant de mentionat ca Tunisia este o ţară musulmană considerată seculară, voalul, barba şi toate simbolurile religioase sunt interzise sa fie afişate in public. Constituţia interzice orice partid politic care are ca bază religia pentru a se asigura separarea dintre religie şi politică. Tunisia este singura lume arabă şi musulmană care a interzis poligamia.
Libia. In Libia este o liniste totala, extrem de sustinuta de unul dintre cele mai represive regimuri din Orientul Mijlociu si de o situatie economica mult mai buna decat in statele vecine, care nu au rezervele de petrol pe care le are Libia. Libia nu are o constituţie formală. Sistemul politic al ţării este bazat teoretic pe filozofia politică a lui Muammar al-Quadhafi, care combină teorii islamice şi socialiste (publicate in cartea sa „The Green Book”) şi respinge democraţia parlamentară şi politica partidelor. Partidele politice au fost interzize conform Legii numarul 71 din Prohibitia Partidelor Politice din anul 1972. Colonelul Muammar Gaddafi (69 de ani) este stapanul absolut al Libiei. Gaddafi a ocupat postul de şef al statului si secretar general până în 1980, când a cedat pozitiile politice. Dar, el a continuat să controleze toate aspectele Guvernului Libian prin intermediul maselor, un aparat puternic de securitate şi comitete revolutionare puternice. Cu toate că nu deţine nici o poziţie oficială, Gaddafi exercită putere absolută cu ajutorul unui grup mic de sfătuitori de încredere. Cu o cenzura absoluta si resurse de sustinere ale unui nivel de viata rezonabil, dupa opinia mea, nu exista pericolul imediat al unei rasturnari.
Egipt. Nu trebuie sa dau prea multe date generale despre Egipt (puteti citi articolul scris de mine sub titlul “Mubarak, ultimul Faraon?”).
Conform ultimilor informatii din regiune, manifestantii impotriva regimului presedintelui Hosni Mubarak au inceput sa se adune astazi dimineata in centrul capitalei. Armata egpiteana a ocupat pozitii in principalele intersectii si in apropierea cladirilor oficiale pentru a le asigura securitatea. Presedintele egpitean Hosni Mubarak „trebuie sa plece” – a declarat sambata cel mai proeminent lider al opozitiei, laureatul premiului Nobel pentru Pace Mohamed ElBaradei, intr-o declaratie acordata France 24. ” „Presedintele Mubarak nu a inteles mesajul poporului. Discursul sau a fost dezamagitor in totalitate. Protestele vor continua cu si mai multa intensitate pana la caderea regimului”, a adaugat el. Conform surselor israeliene, inclusiv un ministru al cabinetului Netaniahu, Mubarak va rezista. Pe de alta parte, cel mai bun comentator in legatura cu increngaturile politice din regiune, Ron Ben-Yishai, considera sansele 50-50% si crede ca daca Mubarak va supravietui politic zilei de astazi, el va rezista. Editorialul scris de el inca nu a fost tradus in Engleza, poate fi citit insa cu ajutorul Google Translate (in linii mari). Parcurgerea lui merita efortul, fiind cel putin cu doua clase peste presa occidentala din toate punctele de vedere (aveti linkul aici).
Iordania. Ieri cateva mii de persoane au manifestat la Amman, la apelul Fratilor Musulmani, impotriva costului ridicat al vietii si al politicilor economice, cerand schimbarea guvernului si reforme, pe fondul revoltelor din Egipt si Tunisia. Nici un incident nu a fost inregistrat in cadrul acestei manifestari. Politia a incercat sa creeze o imagine de calm, distribuind apa si suc de fructe manifestantilor. Guvernul a anuntat in februarie deblocarea a circa 500 milioane dolari pentru a mari salariile functionarilor si pensiile, pentru crearea de locuri de munca si reducerea preturilor. Manifestantii si-au exprimat simpatia pentru protestele din Egipt, afisand mesaje de genul: „Hosni Mubarak, avionul te asteapta”, „Ben Ali, Hosni Mubarak ti se va alatura”. Iordania este o Monarhie Constitutionala. O monarhie constituţională este o formă de guvern monarhică ce face parte dintr-un sistem constituţional care acceptă un monarh ereditar sau ales în funcţia de şef de stat. Regele Iordaniei este Abdullah al-II-lea (49 de ani), care a mostenit conducerea ţării dupa decesul tatălui său, regele Hussein, pe 7 februarie 1999. Născut în Amman, fiul lui Hussein al Iordaniei şi Antoinette Avril Gardiner; in tinerete regele a studiat la Colegiul Educaţional Islamic din Capitala Iordaniei, Amman, pentru educaţia sa primară, iar mai târziu studiind la St. Edmund’s School (Hindhead) în Surrey, Anglia. Abdullah a studiat de asemenea în Scoala Eaglebrook şi Academia Deerfield în Statele Unite ale Americii pentru educaţia sa secundară. Dupa ce a părăsit Academia Deerfield, a studiat la Pembroke College, Universitatea Oxford. Abdullah a devenit un monarh puternic, contrar parerii mele cand a fost incoronat. A reusit sa intretina o balanta intre majoritatea palestiniana a regatului cu minoritatea beduina, care a sustinut intotdeauna monarhia Haşemit a Iordaniei. Casatorindu-se cu o tanara palestiniana a reusit sa creeze o stabilitate sociala in regat. La fel ca tatal sau regele Husein, Abdullah al-II-a si-a gasit polita de asigurare cu ajutorul relatiilor politice si militare pe care le are cu Israelul. Nu cred ca exista o sansa de rasturnare de situatie in Iordania, desi situatia economica este dificila.
Despre Yemen, Liban si Siria, Arabia Saudita si Emiratele, voi discuta in articolul urmator, avand in vedere ca fiecare din aceste state prezinta o problematica extrem de speciala.
Cateva date care trebuie de luat aminte. Nu toti arabii sunt musulmani; Iranienii, majoritatea triburilor Afgane, Pakistanezii, nu sunt semiti, ei sunt indo-europeni la fel ca noi; Islamul nu este omogen, la fel ca si in Crestinism, exista diferente de interpretare severe, care produc divergente si animozitati mult mai adanci ca cele din Crestinism; nu toti arabii vand shoarma, sunt descendentii unei culturi fenomenale, care ne-a adus noua Europenilor Renasterea. Ei au si astazi o inelectualitate extraordinara, savanti de prima mana. Din nefericire, din zeci de motive, lipsa de toleranta religioasa impusa de clericii musulmani a generat o miscare religioasa fundamentalista devastatoare, care nu poate fi reconciliata cu valorile noastre sociale, culturale si religioase. Viitorul apropiat ne va dovedi daca poate exista un discurs islamic moderat, care sa permita o reconciliere.
Fara indoiala ca situatia in Egipt si in celelalte state din regiune se datoreaza si nevolniciei administratiei Obama, care vorbeste prin doua glasuri distincte: Vice Presedintele Biden si Secretarul de Stat Hillary Clinton, ambii cu probleme mari de intelegere a regiunii. Presedintele Obama nu a invatat nimic din lectia istorica pe care a primit-o Jimmy Carter, (considerat cel mai slab Presedinte American al secolului XX) cand a pierdut influenta in Iran, tradand-ul pe Shah si cufundand Iranul intr-un islamism extremist si nefacand fata umilintelor de care a avut parte SUA in acest caz.
Din punctul de vedere al Uniunii Europene, nu exista nici o politica unitara, nici macar una de mijloc. “Fetele palide” de la Bruxelles, ca dl Herman Van Rompuy si dna Catherine Ashton, nu au nici o sansa sa armonizeze o politica externa a Uniunii Europene in Orientul Mijlociu, asa cum nu au facut-o mai peste tot in lume. Romania trebuie sa-si administreze atent oportunitatile si relatiile in Orientul Mijlociu. Pentru asta trebuie insa o diplomatie activa si profesionista, pe care sunt rezervat in a o prognoza.
Continuarea in urmatoarele doua articole.
5 răspunsuri
Foarte, foarte bun comentariu.
Echilibrat si destul de distantat de eventualele interese strategice in zona ale altora, respectuos si admirativ fata de cultura veche islamica.
De apreciat modestia personala in raport cu trecute opinii. Astept cu interes continuarea seriei si sper sa vezi si un scenariu de viitor mai putin tragic decat vad eu. Din pacate, daca situatia din Egipt se deterioreaza definitiv, nimic nu mai poate opri valul islamismului radical in regiune si efectele geostrategice vor fi dramatice. Egiptul este axul politic si Europa ar trebui sa fie ingrijorata. Sper sa ai o previziune mai buna decat a mea.
Casandra salut si multumesc, 🙂
tu sti cat de apropiat de inima imi este islamul si valorilor lui adevarate. Fara filozofii islamici nu am fi cunoscut multe din operele nemuritoare ale clasicilor greci si latini.
Din nefericire traim intr-o lume grabita sa ajunga undeva fara sa stie exact unde. Incerc sa privesc cu detasare cum se duc de rapa niste sperante in mai bine si cum se nasc prapastiile si apele tulburi care vor lasa si mai infometati cei care se revolta si mai necajiti cei care nu au si nu vor avea niciodata.
Traim intr-o lume fara conducatori onesti si inteligenti si cadem prada populismului, nationalismului si xenofobiei.
Trebuie sa renastem, sa traim impreuna alminteri vom disparea unul dupa altul.
Salam alekum! În 1990 când informaţia a început să circule liber la noi , am citit unele studii despre profeţiile lui Nostradamus în care se vorbea de un mare război al occidentului împotriva unui islam militant extrem de agresiv şi de puternic. La vremea aceea părea o aiureală,lumea arabă fiind nu numai divizată dar şi guvernată de regimuri seculare. Mi-a reţinut atenţia o remarcă făcută de un arab bătrân în timpul primului război din golf ” saddam şi americanii se grăbesc,noi vom face adevăratul război „. Cred că din păcate asistăm la un proces DIRIJAT de creare a unui bloc islamic în orientul mijlociu care va intra într-un conflict pe viaţa şi pe moarte cu israelul. Ai putea fi tentat să crezi că occidentul a susţinut regimurile seculare şi corupte din lumea arabă anume pt a crea o masă de oameni săraci,disperaţi, de bunăstarea cărora guvernanţii nu s-au ocupat niciodata,dar care sunt nevoiţi să creadă în disperarea lor că „fraţii musulmani” le vor crea condiţii pt o viaţa mai bună. Seamănă cu iluzia care a făcut sărăcimea rusiei să sprijine revoluţia lui lenin sau poporul german să-l voteze pe hitler. Una peste alta,regimuri obsedate de putere s-au instalat în ultimul secol speculând dorinţa oamenilor de „a o duce mai bine ” cu siguranţă trebuie să ne aşteptăm la cele mai proaste variante- islamiştii vor veni la putere. Presupun că actualele schimbări din orient şi conflictul mocnit din korea nu sunt fără legătură pe imensa tablă de şah a lumii. Lucrurile evoluează spre un conflict generalizat care (pe lângă faptul că va băga în pământ o mulţime de amărâti care nu au cerut de la viaţa decât să aibă ce pune copiilor pe masă )e de presupus că va crea o nouă hartă politică a lumii,scopul real al acestor fenomene atât de întunecate declanşate de la primul război mondial încoace,foarte posibil un guvern mondial cu tot ce va însemna asta pt omenire.
Alekum salam u bis’milah 🙂
Interesant scenariu. Neverosimil! Anilihilarea reciproca nu poate fi fezabila. Nu acum si nici in viitorul apropiat 🙂