Companiile energetice mari și mici ale României, ca și cercetătorii din domeniu au inițiat deja proiecte care au în obiectiv hidrogenul, ca resursă energetică și ca mijloc de stocare. În lipsa unei strategii guvernamentale, însă, cererea de hidrogen verde este prea mică. Guvernul promite să aibă o strategie finalizată abia în 2023.
Hidroelectrica, Romgaz (simbol bursier SNG), OMV Petrom (SNP), Liberty Galați, mai mulți producători de energie eoliană și chiar Lukoil, prin filiala sa Petrotel din Ploiești, pun la punct planuri pentru producția de hidrogen verde. Adică acel hidrogen produs prin electroliza apei, dar cu un consum exclusiv de energie regenerabilă.
De asemeni, operatorul sistemului național de gaze naturale, Transgaz (TGN) urmează să se asocieze cu Fondul de Investiții al Inițiativei celor Trei Mări (I3M) într-o companie de proiect pentru construcția conductelor magistrale de hidrogen.
Progrese există, dar sunt încă prea mici față de potențial, chiar dacă, încă din 2009, la Institutul Național de cercetare-dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice și Izotopice Ramnicu Valcea (ICSI), s-a înființat Centrul Național pentru Hidrogen și Pile de Combustibil (CNHPC) „cu misiunea de a implementa, dezvolta şi disemina în România tehnologiilor energetice bazate pe hidrogen”.
Nu întâmplător, cercetătorii de la ICSI Rm. Vâlcea sunt cei care dezvoltă două prototipuri de mașini electrice care folosesc ca mijloc de propulsie pila de combustibil cu hidrogen, cu o autonomie maximă de aproximativ 320 km.
Guvernul și banii săi de hidrogen
La 12 ani de la înființarea Centrului Național pentru Hidrogen (CNHPC), a fost nevoie de presiunea criteriilor Comisiei Europene, ca România să includă mai ferm hidrogenul în Planul său Național de Redresare și Reziliență (PNNR).
Celelalte urgențe românești au redus, însă, la 115 milioane de euro (din totalul PNRR de 29 de miliarde) finanțarea dedicată exclusiv capacităților de 100 de MW de producere de hidrogen şi /sau de stocare de energie prin hidrogen.
Alte sute de milioane de euro sunt dedicate realizării a 1.870 km de infrastructură nouă de distribuţie pregătită pentru mixul de gaze naturale cu hidrogen, conform orientării României de a se baza pe gazele naturale în tranziția verde.
Și, desigur, Ministerul Energiei va cheltui un milion de euro din PNNR pentru consultanță pentru elaborarea Strategiei Hidrogenului până în 2023.
Totodată, din cele 15-16 miliarde de euro disponibile prin Fondul de modernizare (Mecanismul 10d bazat pe certificatele de emisii alocate de Comisia Europene țărilor cu probleme de tranziție verde) ar urma să se cumpere electrolizoare pentru producţia de hidrogen. Este de sperat că din România.
Un apel de proiecte de energie regenerabilă urmează să fie lansat în luna martie, potrivit promisiunilor ministrului Energiei.
Pentru Comisia Europeană energia verde offshore și hidrogenul constituie o miză de 600 miliarde de euro.
Transgaz – la un pas de asocierea cu Fondul de investiții I3M: miza infrastructurii pentru hidrogen
Cea mai recentă noutate este și printre cele mai importante, pentru că fără o infrastructură de transport nu se pot dezvolta proiectele de producție de hidrogen și nici finanțarea acestora nu este mai ușoară.
Acționarii Transgaz (TGN) urmează să aprobe pe 25 ianuarie (cu puterea de vot a Guvernului de 58% din total) asocierea companiei cu Fondul de Investiții al Inițiativei celor Trei Mări (I3M) într-o companie de proiect pentru construcția conductelor magistrale de hidrogen, de 626 milioane de euro.
Odată construite, conductele de transport de hidrogen vor fi vândute către Transgaz.
De altfel, infrastructura este parte a mizei tranziției energetice în România, adică investițiile în lanțuri de producție integrate: de hidrogen, baterii și grafit, potrivit expertului în energie Răzvan Nicolescu.
„Vorbim foarte mult de hidrogen (…), dar nici nu ne-am întrebat cum am putea să convingem compania Cummins, unul din cei mai mari producători de echipamente pentru obținerea hidrogenului, care este deja la Craiova, să producă electrolizoarele în România”, a spus Răzvan Nicolescu la o conferință CursDeGuvernare în toamna trecută.
Marile companii din România care se orientează spre hidrogen
O noutate e și vestea aparent surprinzătoare a intenției colosului rus Lukoil de a dezvolta o capacitate de producție de hidrogen verde la rafinăria sa Petrotel din Ploiești.
Lukoil ar urma să se asocieze cu alt colos rus, Rosatom, potrivit unui memorandum de intenție al celor două părți.
Memorandumul promite, deocamdată, doar că se vor „evalua perspectivele de trecere a rafinăriei către una dintre cele mai ecologice tehnologii de producere a hidrogenului”, ca să reducă amprenta de carbon rezultat din prelucrarea țițeiului in rafinărie.
Vestea este cumva surprinzătoare în raport cu informațiile neconfirmate privind viitorul incert al Petrotel, dar se înscrie în seria de intenții ale consumatorilor industriali de hidrogen care, ca și Petrotel-Lukoil, vor să înlocuiască producția de H2 prin conversia cu abur a metanului cu electroliza care folosește sursele regenerabile de energie.
În România există în prezent 13 producători industriali de hidrogen (toți din combustibili fosili). Dintre aceștia Chimcomplex (CHOB) și Liberty Galați, au de asemenea proiecte de producție cu energie regenerabilă.
În acest scop combinatul siderurgic Liberty Galați (fostul Sidex) a încheiat un memorandum de colaborare cu Centrul Român al Energiei, grupul internațional de inginerie MTAG Elveția, cu ICSI Rm. Vâlcea și cu compania Adrem.
Liberty Galați vrea să producă „oțel verde” și caută soluții de introducere a „noi tehnologii de producere de energie și combustibili în special pe bază de hidrogen”, potrivit unui comunicat.
Dobrogea – miza pentru marile nume din Energie
Marii producători de gaze naturale ai României, Romgaz (SNG) şi OMV Petrom (SNP) au anunțat încă de mai bine de un an că vor să investească într-un proiect comun de producție a hidrogenului într-un parc eolian în Dobrogea, în premieră pentru piaţa din România.
Obiectivelor legate de piața hidrogenului li se vor dedica o parte din cele 11 miliarde de euro pe care OMV Petrom își propune să le investească până în 2030, potrivit strategiei companiei.
Romgaz (SNG) vrea să producă electricitate verde în parcuri fotovoltaice și să folosească hidrogenul produs la propriile mașini, căci vrea să convertească 20% din parcul auto propriu la acest tip de propulsie.
De asemeni, Hidroelectrica a anunțat că „este interesată de investiții în parcuri eoliene onshore și offshore, în parcuri fotovoltaice, în producția de electricitate pe bază de biomasă, în producția de hidrogen prin hidroliză, dezvoltarea de rețele de e-mobility”, potrivit strategiei investiționale a companiei.
Mai precis, Hidroelectrica vrea să dezvolte, prin parteneriat cu Verbund (Austria), un proiect de hidrogen verde prin electroliza apei la scară largă în România. Va utiliza un mix de energie verde (eoliană off grid şi hidro on-grid).
Porblema este că, ulterior, hidrogenul produs va fi exportat. Va fi înglobat într-un ulei mineral şi transportat pe Dunăre către ţări din programul Transnaţional Dunărea Interreg („Hidrogen verde pe Dunărea albastră”), precum Austria, Bulgaria, Cehia, Germania, Ungaria, Slovacia, Muntenegru, Serbia, potrivit Camerei Economice a Austriei.
Hidroelectrica a cumpărat anul trecut și parcul eolian de la Crucea, cu o putere instalată de 108 MW, căci intenționează să-și diversifice activitatea prin producția de hidrogen.
Investitorii – la poarta ANRE, dar (încă) nu există piață. Potențialul este uriaș
La ANRE au sosit mai multe soliticitări de la investitori care au cerut avizele pentru construcția de instalaţii de producţie şi stocare de hidrogen.
„Lucrurile sunt la început, pentru că încă nu există o piață, nici suficientă cerere de hidrogen verde”, a spus Zoltan Nagy-Bege, vicepreședintele ANRE.
„Sunt producători de energie regenerabilă, eoliană, care vor să își echilibreze producția de energia electrică, atunci când aceasta este excendentară și să o folosească la producția de hidrogen. Cantitățile nu sunt mari (se folosesc sub 10% din producția energetică)” a explicat Zoltan Nagy-Bege.
În schimb, însă, Dobrogea ar putea deveni o veritabilă „Hydrogen Valley”, potrivit unui studiu al Energy Polcy Group.
Dobogea este potrivită pentru aplicarea conceptului „Hydrogen Valley”, căci bifează trei factori cheie ca să devină un pol de dezvoltare a hidrogenului curat:
- un potențial excepțional de producere a hidrogenului din energie regenerabilă onshore și offshore;
- cerere regională de hidrogen din rafinării, combinate siderurgice și diferite sectoare de transport;
- rolul strategic pe care îl poate juca Portul Constanța.
Dobrogea ar putea găzdui mare parte din electrolizoarele din România, care să producă hidrogen verde și care ar trebui să ajungă la o capacitate de 1.400 MW, pentru a atinge obiectivele „Fit for 55” în industrie și transport, potrivit studiului citat.
Există și o inițiativă pentru pentru înfiinţarea HUB-ului Român de Hidrogen şi Noi Tehnologii Energetice ROHYDROHUB.
Pare un drum lung fără o acțiune guvernamentală decisă, cu sau fără o strategie făcută cu prețul unui milion de euro.
Un răspuns
Potentialul energetic al hidrogenului ca purtator respectiv mediu de stocare a energiei este supraevaluat.
1. In articol se sugereaza ca acesta ar putea substitui gazul metan ( retea de transport hidrogen !). Hidrogenul are o densitate
de energie (volumetrica) de 3 ori mai redusa decat gazul metan. Altfel spus pentru a transporta aceasi cantitate de energie e
nevoie de un volum (H2) de 3 ori mai mare sau la acelasi volum e nevoie de o presiune de 3 ori mai mare in retea. Pierderile in
retea sunt mult mai mari la hidrogen dat fiind extrema sa volatilitate. Defapt nici nu exista inca materiale (garnituri, ventile,…) care
sa poata fi folosite intr-o presupusa retea de hidrogen. Chiar un amestec metan-hidrogen (cu max. 20%H2) in retelele existente nu
se justifica d.p.d.v. economic. Limitele sunt date atat de legile fizicii cat si de lipsa unor technologii probate.
Nu in ultimul rand trebuie amintit ca si pe partea de consum, de la arzator pana la turbina, prezenta H2 (cu putere calorica mult
sub cea a CH4) cere solutii technice respectiv costuri pe care nu le putem nici macar estima.
2. Ideea stocarii H2 in „uleiuri” pentru ca mai apoi acesta sa fie transportat se cheama „power to liquid” respectiv „synthetic fuel”; unii
numesc asta „green washing”. Odata „integrat” intr-un combustibil clasic, H2 va fi ars normal dar cu eticheta verde. Altfel spus se
prelungesc structuri existente, nimic nou, inovativ, „sustainable”. In al cui interes ?
3. Dobrogea, cu soarele, vantul si Cernavoda la un loc, are un potential (electro)energetic. Cu oarecare efort si iscusinta reusim sa
luam cam 20% din solar, 45 % din vant si 35-40% din caldura si s-o transformam in energie electrica. De ce e nevoie sa trecem
energia asta prin hidrogen si s-o faramitam ( 70 % pierderi ) cu un imens efort uman si banesc ? Cui foloseste ?