La ora publicării acestui text (04 decembrie 2022) încă nu e sigur că România va fi primită în Schengen la Consiliul JAI din 8 decembrie.
Dacă aderarea se va amâna (așa cum prudent fac aluzii președintele Iohannis și ministrul de externe Aurescu), este știut că asta se petrece din cauza opoziției Austriei.
Dacă Austria se răzgândește în următoarele 4 zile, atunci intrarea în Schengen se va face cu un preț foarte concret și foarte economic – preț care se va vedea în anii ce vor urma cum va fi el plătit de economia românească: iar România chiar are experiență suficientă cât să poată evalua prețul la care lucrează Austria.
Disputa privind aderarea României are trei componente: una politică, una pur economică și, mai nou, una geopolitică – e cazul acestui decembrie 2022. Ele pot fi intercalate pentru a construi tabloul plin de gri-uri din spatele acestei controverse. Să le luăm la rând.
În primul rând, aderarea României la Uniunea Europeană, în 2007 – cu decizia din anul 2004 – a fost însoțită de un ghinion:
Așa cum statele foste comuniste au intrat fiecare, la aderare, sub influența unei puteri economice occidentale, care le-au copleșit cu investiții, knou-how și asistență în integrarea în piața unică europeană, și România a intrat în siajul unui astfel de stat.
Iar ghinionul s-a numit Austria – țara sub influența căreia a intrat România.
Cu o forță politică slabă, cu o voce întotdeauna în bemol în ce privește deciziile politice din jurul meselor rotunde ale UE și cu o politică internă aliniată la interesele economiei rusești în UE, Austria și-a rezumat ”mentoratul” față de România la componenta economică. Aspectul e important azi, când se vorbește despre prezumtivul veto austriac pentru Schengenul românesc – pentru că pelteaua tot în această zonă se învârte:
Din punct de vedere economic, interesele Austriei în România nu au vizat investiții în sectoarele cu trancțiune a PIB, sau cu aliniere la viitorul economiei românești:
investiții în industrie? Nesemnificative – Austria însăși nu e o țară relevantă în industria europeană.
Tehnologie? N-are nici pentru ea – se lucrează sub patente străine ca în mai toată Europa – deci transfer insignifiant de know-how și ce mai urmează din punct de vedere al tehnologiei în economia mondială.
Piață sau parteneriate sectoriale de anvergură? E-o țară mică – dacă cei cel puțin 4 milioane de români plecați afară ar produce în România, aceasta ar avea un PIB mai mare.
Niciun transfer în vreun sector inovativ, niciun domeniu cu valoare mare adăugată spre viitor, nimic, chiar nimic…
Aportul Austriei – adică al ”mentorului” României – la economia românească nu a însemnat și asigurarea unei trancțiuni și alinieri la trendurile economice europene – iar acesta e ghinionul principal. Pentru că mai e unul:
Interesele mentorului european al României au vizat sectoarele strategice: resursele naturale și banii – caimacul, adică. De la păduri – și sunt binecunoscute scandalurile, care nu se mai termină, cu Holzindutrie – la petrol și gaze naturale.
Marea majoritate a acestor ”asset”-uri austriece s-au făcut chiar cu banii României, iar cei care-și mai amintesc de nebunii ani 2000 nu au cum să fi uitat de acoperirea găurilor din sectorul bancar cumpărate de Austria cu banul pe care românii îl plăteau – fără să știe – la achiziția fiecărui litru de carburant – bani care se decontau apoi între entitățile austriece.
(Citește si: ”Gazele din Marea Neagră – evoluțiile de pe ultima sută de metri, umăr la umăr cu Schengen”)
Desigur, profiturile obținute din OMV Petrom de către statul român nu au fost de lepădat, însă ele au avut și o parte foarte nocivă pentru economia românească în ansamblul ei:
la această oră, deficitul comercial al României pe produse petro-chimice (atenție, fără îngrășăminte, aia e altă poveste) este mai mare chiar decât deficitul comercial total (și ăla cel mai mare din UE, ca procent din PIB!): adică sectoare întregi din economie exportă pentru a atenua ce se scurge din petro-chimie. Nu e aici locul de intrat în detalii cu Arpechimul închis de OMV, de Oltchim, de companiile dependente pe verticală și pe orizontală de ele. (O analiză detaliată – și oarecum înspăimântătoare – AICI-LINK).
Dealtfel, OMV-Petrom se află în topul companiilor deținute de Austria – asta ca să se înțeleagă despre ce economie vorbim.
(Citiți și: ”Analiză / După ce și-a spulberat petrochimia, România înregistrează jumătate din uriașul său deficit comercial din produse chimice”)
După eliminarea dintre investitori a companiei americane Exxon – prin tergiversarea legislației off-shore – Austria revine la Marea Neagră în perimetrul de gaze unde ar trebui să investească, dar nu vine cu mâna goală: ci cu lungul și bizarul istoric al relațiilor cu Rusia, țară care, în urmă cu câteva luni, își făcuse bază militară la 45 de km. de Sulina.
România a fost pentru Austria doar o țară de extracție la modul cel mai pur cu putință – astfel încât sprijinul politic într-un moment cheie precum aderarea la Schengen ar fi fost de la sine înțeles.
*
Dar nu e de la sine înțeles – și asta pentru că România mai are ceva de plătit: prinsă între Rusia agresoare și cozile ei de topor din Uniunea Europeană – Germania, Austria, Ungaria, Olanda – România mai are la dispoziție doar câteva zile să găsească o soluție:
Vineri, 18 noiembrie, ministrul austriac de interne, dl. Gerhard Karner, declară pentru cotidianul Kurier, că Austria se opune aderării României la Schengen, pe motiv că Austria e copleșită de imigranți care vin prin România (LINK). Desigur, e doar o coincidență faptul că luni, 21 noiembrie, urma să fie primit la Palatul Cotroceni, de însuși președintele României, dl. Alfred Stern – președintele executiv al OMV, căruia Klaus Iohannis i-ar fi cerut să înceapă urgent investițiile la Marea Neagră. ”Vedem mai la vară” – a fost mesajul transmis de delegația austriacă (LINK).
A doua zi a ieșit public și cancelarul Austriei, dl. Karl Nehammer: Nu România în Schengen.(LINK)
Despre asta vorbim, de fapt:
prinsă într-o depedență sălbatică de Rusia – de energia, gazul și petrolul rusești , Germania tocmai organizează o cale de ieșire din această situație, iar interpușii săi – Ungaria, Olanda și Austria – sunt folosiți pentru a găsi o alternativă la GNL-ul american, tot mai scump nu din cauza că vine de peste Ocean, ci pentru că e suprataxat (la propriu și la figurat) de însăși companiile europene care-l preiau și-l distribuie.
Croația a înțeles jocul și și-a cumpărat aderarea la Schengen: își face conductă cu Austria și Germania (LINK-AICI) – astfel încât mai rămân la ușă două state: România și Bulgaria.
Bulgaria are și ea ceva de ”cotizat”: accesul la interconectorul Grecia-Bulgaria, inaugurat în urmă cu două luni, care crează o intrare de gaze către Europa de Sud, din Azerbaidjan – adică o variantă diferită de interesele Germaniei, care a blocat cu ani în urmă conducta Nabucco pentru a face Nord Stream 2. (LINK). Rămâne de văzut dacă vecinii noștri de la Sud se vor mișca la fel de repede precum Croația și le vor pune în mână, Austriei și Germaniei, celălalt capăt al conductei. Pentru că despre celălalt capăt al conductei vorbim.
Cât despre România – miza sunt gazele din Marea Neagră, cu capătul lor de conductă cu tot. La cumpărarea Petrom de către OMV în 2004, contractul trebuia revizuit la 10 ani. Ceea ce s-a și făcut – cu prelungirea lui în interesul Austriei , care a ținut energia românească în siajul politicii energetice a Rusiei – dar fără să fi obținut, din partea Austriei, garanții privind sprijinul politic în momentele cheie. Așa cum e acum – când cancelarul austriac și șeful OMV își sincronizează discursul și interesele – era și atunci: dacă legații comerciali au Austriei de la București băgau cheia în contact și luau piciorul de pe ambreiaj, mașina o pornea singură spre Palatul Victoria.
(Citiți și: ”Cristian Grosu / Vremurile bune și oamenii lor”)
Ce e oarecum hilar în cazul României: în timp ce ea își crește cheltuielile militare la 2,5% din PIB pentru a face față amenințării Rusiei în Marea Neagră – adică înclusiv pentru a proteja prezumtiva investiție a OMV în Marea Neagă – Austria, o țară aflată în siajul energetic al Rusiei, beneficiază de această protecție fără să cheltuiască niciun ban: de la Rusia afacerile, de la România banii:
la urma urmelor, prea se lăuda și România de-o vreme încoace cu independența energetică față de Rusia…
*
Mai rămâne întrebarea dacă România n-ar fi trebuit să negocieze din capul locului direct cu Germania – care să-și țină sateliții sub control – fiind poate, de preferat, o relație cât mai scurtă.
Genul acesta de înțelegeri politico-economice (cum exact politico-economic a fost și costisitorul, ba chiar penalul contract cu EADS-ul franco-german de securizare a frontierelor României) sunt ceva perfect uzual în ”marea familie europeană”, chiar și când marile economii europene fac înțelegeri cu Rusia agresoare peste capul ”esticilor” care au graniță cu Rusia.
Pentru că în acest moment puțini sunt cei care mai iau în serios argumentele de neluat în serios ale Austriei, Olandei și ale altora privind migrația: dacă vrea să afle care sunt traseele migranților orientali către Europa cancelarul Nehammer ar trebui să citească istoria propriei țări – asalturile turcilor asupra Vienei au ocolit Valahia și au preferat, sute de ani, așa cum stă bine georgrafiei, să meargă pe calea cea mai directă și mai scurtă, pe ”sub” cursul Dunării. Dealtfel, date europene oficiale, citate de europarlamentarul Siegfried Mureșan arată că mai putin de 2% dintre imigranții din Austria au ajuns prin România.
Acum, însă, se resetează ecuația energetică europeană – marii moraliști ai energiei din hidrocarburi, care militau până mai ieri pentru trecerea cât mai repede la energia verde în timp ce construiau Nord Stream 2 și paralizau energetic sudul european, își dau jos blana de oaie: nu însă fără prejudicii:
Încerc să-mi închipui ce mană cerească ar fi pentru extremiștii de toate culorile, îndeosebi pentru partidul AUR, neintrarea României în Schengen – mai ales că, așa cum s-a văzut la alegerile precedente, au în diaspora o bază electorală foarte puternică.
Iar asta conteză enorm:
4 milioane de inși așteaptă, vară de vară, ore în șir în arșița zilelor, cu cozi de kilometri de mașini, să iasă din România: nu se duc în vacanță, nu merg la furat portofele sau tăiat lebede din parcurile marilor Capitale:
merg să facă PIB tocmai acestor țări care, chiar și când vin la muncă, îi țin la ușa Ungariei. Știm care Ungaria: țara aia cu probleme cu statul de drept, cu democrația, cu iliberalismul, cu … . Dar care n-a avut ghinionul României.
***
(Citiți și: ”Economia de Război și Factura de Pace: au apărut CRONICILE 84. Titlurile și autorii”)
***
15 răspunsuri
De la capitolul ,,cozi de topor” a fost uitată Franța!
Foarte bun textul privind Austria. Aveți multe texte bune, vă citesc.
1.Oare cind va INTELEGE cea mai ,,fertila analitic – economic” publicatie economica, cauza stagnarii industriale si saraciei care a alungat 4 milioane de concetateni (sa produca PIB) in alte tari?Aceasta situatie de esec economic national NU are nici o legatura cu AUSTRIA!
Cauza fundamentala a lipsei investitiilor straine industriale majore este necompetitivitatea economica/institutionala aflata la cel mai scazut nivel mondial:74!Ea a creat un BARAJ inexpugnabil contra patrunderii investitiilor industriale majore, care aleg tarile vecine mai functionale economic din Est! In aceste conditii in care nimic nu functioneaza in Romania sub raport economic si institutional, numai montajul industrial manual cu valoare adaugata de citiva banuti pe tona pe produs mai vine in tara si acela doar in marile orase!Pe dvs. nu va frapeaza imaginea cu muncitorii care stau la un banc de lucru static si monteaza MANUAL cabluri electrice in motoare electrice ca acum 200 de ani?Intelegeti oare ca ati prezentatat prin aceasta ,,emblema” o adevarata fata a industriei romanesti, cea din secolul 19, iar nu o ,,reclama – imagine industriala” moderna a tarii?
2.Ce cuvint sau ce valoare poate avea o tara aflata catre intrarea in incapacitate de plata, sau politcienii care au ca singura tema de lucru cresterea salariului minim pe economie si a ajutoarelor sociale, bazate pe imprumuturi lunare imense?
2.O publicatie de asemenea dimensiune si capacitate de dezbatere si MOBLIZARE economica trebuia de citiva ani sa abordeze tema PROIECTULUI DE TARA, CAUZELE ESECULUI CELUI PREZIDENTIAL DE ACUM 3 ANI si sa devina tribuna ofertelor din spatiul public, de astfel de proiecte!Fara un astfel de proiect national nu exista nici o baza de ,,organizare a dezvoltarii nationale”, economice si sociale, de ajungere din urma a tarilor dezvoltate!
In loc de asta, CDG a intrat in hora constatatorilor si valea plingerii pe umerii incapacitatii generale de a iesi din starea de natiune esuata…
Cam bati câmpii. O tot dai cu industria în sus și-n jos, ca-n comunism. Majoritatea economiilor mari nu se mai bazează pe industrie. In Austria industria are cam 25% din PIB, peste media europeană, Germania 26% iar Romania 27%, apud STATISTA 2021. Adică suntem cam în aceeași barcă, avem multă industrie. In SUA e 18%, de exemplu. Austria e cel de-al doilea mare investitor străin în România, după Germania, iar tu o ridiculizezi. Petrolul nu e un motiv de respingere pentru austrieci, dimpotrivă, le-am pus totul pe tavă. Motivele austriecilor sunt altele, legate de politica lor interna, nu de scenarita energetica pe care o vânturi aici.
@ValiP
@Iosif :
nu sunt ipoteze de lucru și nu e o teorie a conspirației: chia la ora la care vorbim, se duce un foarte puternic lobby în România – atât la nivel tehnic cât și la Parlament, pentru modificarea legii offshore:
ca să nu-și piardă licența de la 01 ianuarie 2023 pentru gazele din Marea Neagră, OMV trebuie să semneze acordul de comercialitate pe acest perimetru, care-i va permite apoi dezvoltarea si investitiile. Sunt foarte importante circumstantele legislative de la data la care se semnează acest acord de comercialitate: ele vor fi baza de raportare în viitor. Presiunea OMV e foarte mare, pentru mai are doar 3 săptămâni la dispoziție să obțină circumstanțe mai favorabile decât acum.
în plus, se poartă discuții pe următorul calcul: din viitoarea exploatare, ar mai rămâne circa 2 mld. de metri cubi de gaz după ce România și Republica Moldova si-ar asigura capacitatea necesară. miza e modul în care vor fi vânduti cei 2 mld. de mc, prețui și cui anume.
Toate aceste lucruri se speră din partea companiei austriece să fie transate până la 31 decembrie.
Vom vedea dacă autoritățile românești vor rezista presiunilor și cum vor vinde populației eventuala respingere/amânare la aderarea în Schengen.
Felicitari d-le Grosu. Realitate, adevăr, umilința a țării noastre fata de niște “șmecheri”. Ghinion ca le acceptam jocurile mizerabile și ar trebui sa rupem orice relație economică, politica, etc cu ei și sa recuperam tot ce le-am “dat”, ce ne-au luat sub diferite pretexte “europene”, mai ales ca sunt in culpa cu privire la nerespectarea înțelegerilor, fie ele și “contractuale”. Atât !
Da, ghinion Iliescu și mulți alții.
Foarte binevenită analiza
Fireste este si asta o opinie. Domnul Grosu si-a creat niste ipoteze de lucru in baza carora a dezvoltat subiectul.Din aceasta cauza articolul are nuante de” teorie a conspiratiei”. Nu vad in articol analizata contributia directa a politicienilor romani la starea de fapt.
Clasa politica romaneasca nu a facut nimic ,timp mai bine de 30 de ani, pentru insanatosirea climatului politic si social din tara.Aruncarea pe piata, brusc, a subiectului Schengen face parte din tehnicile guvernelor de a indrepta atentia votantilor inspre alte subiecte decat cele cu adevarat importante.Tot timpul este altcineva de vina pentru esecurile noastre. Noi suntem de fapt niste „ingerasi” nedreptatiti.Probabil ati observat ca politicienii se feresc sa faca referire la coruptia din tara cand ataca subiectul.Toti vorbesc exclusiv de „conditiile tehnice ” indeplinite.Degeaba ai conditii tehnice daca vamesul si politistul de frontiera nu le folosesc corect.Chiar in timpul discutiilor despre Schengen, presa ne semnaleaza stiri despre vamesi si politisti corupti.Eu imi doresc intrarea in Schengen dar nu pentru impaunarea jalnicilor politicieni romani.
@ValiP
@Iosif :
nu sunt ipoteze de lucru și nu e o teorie a conspirației: chia la ora la care vorbim, se duce un foarte puternic lobby în România – atât la nivel tehnic cât și la Parlament, pentru modificarea legii offshore:
ca să nu-și piardă licența de la 01 ianuarie 2023 pentru gazele din Marea Neagră, OMV trebuie să semneze acordul de comercialitate pe acest perimetru, care-i va permite apoi dezvoltarea si investitiile. Sunt foarte importante circumstantele legislative de la data la care se semnează acest acord de comercialitate: ele vor fi baza de raportare în viitor. Presiunea OMV e foarte mare, pentru mai are doar 3 săptămâni la dispoziție să obțină circumstanțe mai favorabile decât acum.
în plus, se poartă discuții pe următorul calcul: din viitoarea exploatare, ar mai rămâne circa 2 mld. de metri cubi de gaz după ce România și Republica Moldova si-ar asigura capacitatea necesară. miza e modul în care vor fi vânduti cei 2 mld. de mc, prețui și cui anume.
Toate aceste lucruri se speră din partea companiei austriece să fie transate până la 31 decembrie.
Vom vedea dacă autoritățile românești vor rezista presiunilor și cum vor vinde populației eventuala respingere/amânare la aderarea în Schengen.
@ValiP
@Iosif :
nu sunt ipoteze de lucru și nu e o teorie a conspirației: chia la ora la care vorbim, se duce un foarte puternic lobby în România – atât la nivel tehnic cât și la Parlament, pentru modificarea legii offshore:
ca să nu-și piardă licența de la 01 ianuarie 2023 pentru gazele din Marea Neagră, OMV trebuie să semneze acordul de comercialitate pe acest perimetru, care-i va permite apoi dezvoltarea si investitiile. Sunt foarte importante circumstantele legislative de la data la care se semnează acest acord de comercialitate: ele vor fi baza de raportare în viitor. Presiunea OMV e foarte mare, pentru mai are doar 3 săptămâni la dispoziție să obțină circumstanțe mai favorabile decât acum.
în plus, se poartă discuții pe următorul calcul: din viitoarea exploatare, ar mai rămâne circa 2 mld. de metri cubi de gaz după ce România și Republica Moldova si-ar asigura capacitatea necesară. miza e modul în care vor fi vânduti cei 2 mld. de mc, prețui și cui anume.
Toate aceste lucruri se speră din partea companiei austriece să fie transate până la 31 decembrie.
Vom vedea dacă autoritățile românești vor rezista presiunilor și cum vor vinde populației eventuala respingere/amânare la aderarea în Schengen.
1. Analiza domnului Grosu abordeaza pozitia Austriei si prezinta punctul dansului de vedere . Ce s-a schimbat din ianuarie 2022 ( cand erau de acord ) pana in noiembrie 2022 ( cand nu mai sunt de acord ) ? Ma refer la pozitia Austriei.
2. De ce toate celelalte state din UE sunt de acord cu admiterea Romaniei in spatiul Schengen ( inclusiv Tarile de Jos ) si Austria nu ?
3. De ce sa acceptam argumentul Austriei ca prin Romania ajung imigrantii in tara lor ?
4. Tot ceea ce a prezentat domnul Grosu sunt fapte sau date verificabile.
Si in fine , cea mai mare realizare a Austriei a fost sa convinga lumea ca Hitler a fost neamt si Beethoven austriac.
In rest numai de bine.
P.S. Felicitari domnule Grosu
Un articol exceptional. Iar pentru cei care vor sa afle unde e problema migratiei ilegale si ce se face pentru oprirea ei trebuie doar citit despre acordul din 16 noiembrie https://www.agerpres.ro/politic-ex/2022/11/16/acord-intre-serbia-ungaria-si-austria-pentru-a-intari-lupta-impotriva-migratiei-ilegale–1015033
Stimate,
ValiP!
Dumneata confunzi industria cu ,,atelierele” de montaj manual din marile orase ale Romaniei, adica cu manufactura sec. 19 in sec. 21!
Industrie se chema productia de utilaje si masini complexe, cu valoare adaugata mare, nu montajul de cablaje sau volane, unde se platesc salarii la minimul pe economie!
Este vorba de pilda de productie de electronica industriala, de comunicatii, calculatoare, TV, material rulant de mare viteza, autovehicole rutiere grele, sateliti, cu centre de cercetare adecvate, industrie auto care se localizeaza doar in Ungaria sau Cehia, unde se realizeaza inclusiv montajul final pentru mercedes, BMW, Audi, etc!
A intelege ,,calitativ” iar nu statistic ceeace inseamna industrie si industrializare, presupune o cunoastere profunda a fenomenului economic respectiv, pentru a nu confunda ,,manufactura” industriala practicata in Romania cu marea industrie capabila de sustinerea dezvoltarii economice generale si iesirea din starea de natiune esuata…
Cred ca este o parere gresita.
Oamenii de afaceri austrieci au obiceiul sa se adapteze specificului local (coruptie) foarte usor dar cred ca gresiti in privinta motivatiei opozitiei Austriei.
Asi spune ca sutele de mii de imigranti blocati in insulele grecesti sunt principalul motiv al opozitiei Austriei.
Odata bagate Romania si Bulgaria in Schengen, sutele alea de mii de imigranti vor porni incurajati frenetic de greci catre Austria, Germania, Belgia si Olanda. Astea sunt principalele destinatii si ma indoiesc sincer ca vor fi mai mult de 10 imigranti rataciti pe la Bucuresti. Poate doar daca face pana camionul/autocarul care ii transporta.
Incurajarea teoriilor conspirationiste si a nationalismului de 3 parale nu face cinste Curs de guvernare.
vedeti asta
https://cursdeguvernare.ro/gazele-din-marea-neagra-evolutiile-de-pe-ultima-suta-de-metri-umar-la-umar-cu-schengen.html