*)
Să începem cu exemplul soft:
în urmă cu vreo 12 ani, un individ cu mare influență europeană cerea blocarea intrării României în Schengen motivând că țara e cufundată în corupție. Insul (Nicolas Sarkozy – pe atunci președinte al Franței) e acum condamnat, în două dosare, chiar pentru corupție – dar nu asta e problema.
Problema e dubla măsură aplicată ani la rând de leadershipul european statelor din Est între ele și per total statelor vest-est – fără ca vreunul dintre acești „vizionari” să prevadă euroscepticismul „natural” cu care popoarele, oricare ar fi ele, întâmpină un asemenea tratament.
Ei bine – și aici începe problema cea mare – este exact ce speculează regimul criminal de la Kremlin, care lucrează cu ”marfa clientului” atunci când vine vorba de războiul hibrid și de cultivare a euroscepticismelor de tot felul:
azi am ajuns la situația (hilară, dacă n-ar fi gravă) ca românii să stea la cozi de kilometri ca să intre în spațiul Schengen prin Ungaria – o țară ieșită total de pe orbita democrației liberale occidentale. Cât îi privește pe români, ei nici nu au cum să fie eurosceptici: cu un sfert din populație care muncește în zona euro, scepticismul se desfășoară mai mult în pauza de masă.
Dar această dublă măsură – care în societățile europene face aceleași ravagii pe care le fac, de exemplu, inflația și dobânzile mari în economiile naționale – e doar cea mai soft dintre deciziile sau non-deciziile cu care marii lideri europeni modelează și înțeleg cea mai complexă structură comunitară din lume:
Se fac 9 luni de când UE are la graniță un război nu numai militar, ci și economic – și încă nu avem o decizie care să protejeze economiile naționale, piața unică și costul vieții cetățenilor europeni.
(Citește și: ”Cristian Grosu / Și tu, Austria? Ghinionul României și intrarea în Schengen”)
9 luni și nicio decizie! Nici în ce privește debranșarea prețului la electricitate de cea mai scumpă resursă (care se stabilește în Olanda), nici în ce privește administrarea prețului la gaze prin achiziție comună (pe care stă cu ochii Germania), nici în ce privește gestiunea datoriei pe care Bătrânul continent o acumulează, căci nu găsește altă soluție decât să se împrumute sau să tipărească bani (pe care stă cu ochii Franța).
Rezultatul acestei lipse de viziune – care toacă Uniunea Europeană de vreo 20 de ani încoace – se vede pe defazajul tot mai sever față de SUA și China – tehnologic, științific și, până la final, economic, precum și în dependența (incredibilă acum un an, când nu aveam atâtea informații) de regimul criminal în cel mai propriu sens cu putință al Rusiei putiniste.
Și se mai vede într-un lucru: cine s-ar fi gândit acum un an că o țară precum Marea Britanie, îndată ce anunță un amplu program de salvare a economiei, va fi sancționată de piețele financiare precum Grecia, adică precum o „sudistă” oarecare?
Într-o atare situație, sunt absolut de înțeles entuziasmul și ușurarea cu care statele de pe flancul estic al UE se aruncă în brațele și pe garanțiile Statelor Unite.
Războiul din Ucraina se va termina, Rusia va fi împinsă între granițele ei și va ieși slăbită economic și ca imagine din această poveste:
însă marele risc este ca liderii marilor state europene să NU înțeleagă nici în ceasul al 12-lea, al ultimei șanse, că negocierile cu marele URSS trebuie purtate în numele UE, și nu în numele câtorva corporații de interes național, și că modelul economic și paradigma de funcționare a UE trebuie schimbate: ne aflăm, din punct de vedere (geo)politic, într-o situație asemănătoare anului 1938, când înțelegerea vremurilor de către leadership este esențială – dacă Europa vrea să conteze cu adevărat ca un conglomerat politico-economic în noua ecuație globală.
Încerc să-mi închipui cum ar fi reacționat și cum ar fi gestionat sistemul de crize pe care-l străbatem artizanii actualei structuri a Uniunii Europene, tripleta Kohl – Mitterrand – Thatcher. Ei ar fi intuit, cu siguranță mai bine, ce urmează să se întâmple, căci ei l-au privit pe diavol în față:
toți trei, înainte de-a restructura Uniunea Europeană, își petrecuseră tinerețea în război.
Pentru liderii de astăzi însă, ideea de război e o chestiune abstractă, ca și cum natura umană s-ar fi schimbat în timpul studenției lor și ca și cum situația geopolitică globală va fi conservată așa cum e acum până la Judecata de Apoi.
Cele 9 luni scurse de la invazia Rusiei în Ucraina arată că leadershipul european nu se ridică la înțelegerea momentului și, din câte se pare, nici la cea a vremurilor care vor urma.
Exact ca în povestioara aia simplă: vremurile grele fac oameni puternici, oamenii puternici fac vremuri bune, vremurile bune fac oameni slabi, oamenii slabi fac vremuri grele. Și tot așa.
*
*) Textul de față e editorialul de ediție al nr-lui. 84 din revista exclusiv print ”CRONICILE Curs de Guvernare”, apărută sub titlul ”Economia de Război și Factura de Pace (un LINK_AICI).
***
(Citiți și: ”Economia de Război și Factura de Pace: au apărut CRONICILE 84. Titlurile și autorii”)
(Citiți și: ”Cristian Grosu / Sfârșitul sfârșitului Istoriei”)
***
7 răspunsuri
Articolul este corect in ce priveste nevoia de ,,SENGEN” a Romaniei, dar sufera de ,,scapari” tehnice:
1.Romania este o tara care nu este functionala in genere, iar in ce priveste garantiile de securitate in special, daca de pilda trecerea marfurilor prin vami nu este verificata cu aparatura indicata in ,,instructiunile” sengen!.Ce sa mai vorbim de alte obligatii nerespectate sau ,,nerespectabile” ca urmare a starii economice si financiare precare a tarii?
2.Nu avem o decizie a UE care sa protejeze economiile, piata unica si situatia cetatenilor deoarece insasi UE nu are un proiect ,,unional” in acest sens, fiind o simpla ,,uniune vamala”!
Nefiind uniune economica, UE nu poate construi proiecte pentru fiecara tara, iar ansamblul lor sa fie PROIECTUL ECONOMIC AL UE!Acest lucu sare in ochi doar in timpul crizelor, ca acum!
3.Daca UE, adica boardul stiintific economic al UE n-a fost capabil sa construiasca astfel de proiecte ci doar PNRR-uri bune la orice (dar fara functie de proiecte de tara) si nici macar acel ACQUIS comunitar de tranzitie la capitalism (de care scria A. Nastase in 2007 in ,,Romania Europeana) ce sa mai vorbim de altceva, decit de faptul ca doar ,,marile corporatii” nationale sint sprijinite de liderii UE.
4.Cea mai saraca tara din UE – Romania se screme de 20 de ani sa faca un ,,Proiect de Tara”, promisiunile esuind in 2012 odata cu guvernarea Ponta (cu cele 12 milioane investitii industriale si 250 de mii de noi locuri de munca industriale), apoi in primul mandat Johanis s-a dezumflat (dupa 3 ani) promisiunea aceluiasi proiect (cu 400 de specialisti in economie), iar acum premierul Ciuca flutura ideea unui nou proiect de tara.El va cuprinde idei generale, fiind in final tot un fel de ,,strategie nationala”, pe care specialistul Johaniss a avut intelepciunea de a nu o publica!
In lipsa capabilitatii de a fi realizat – lipsind o noua teorie economica a dezvoltarii ca fundament al acestei constructii care sa cuprinda metodele, tehnicile si instrumentarul unei astfel de lucrari economice – Romania va fi guvernata dupa 2024 dupa aceleasi programe economice rascoapte de dupa integrare.
5.Liderii care au construit UE nu sint mai buni cu nimic decit cei de acum, totii fiind ,,politici” iar nu cercetatori economici care sa fie diferiti.Comunismul aflat in expansiune asiatica (si nu numai) a obligat numea libera sa stringa rindurile ,,economice”, iar ceeace este azi UE este razultatul acestei constringeri, care a continuat din inertie!Proiectul acestei necesitati a facut din ei liderii care azi nu exista, deoarece UE n-are nici un proiect, traind de azi pe maine, ca pensionarii…
6.O UNIUNE ECONOMICA reala, functionala este construibila numai intre tari cu grade apropiate de dezvoltare economica si sociala, care sa aiba aceleasi interese si viziune a dezvoltarii, dar si capabilitatea de a o realiza.
In faza actuala, UE este o piatra de moara pentru Europa economica si asa va ramine cita vreme tarile Estice si cele mai putin dezvoltate nu vor construi propriul PROIECT DE TARA, cu obiectivul unei dezvoltari economica-industriale accelerate, a carui SUMA sa fie PROIECTUL economic al UE!
Cu strategii teoretice nationale, europene sau directive asupra a ceeace ar trebui sa faca tarile ramase in urma, UE ramine pe lung termen ,,blocul economic” din coada Americii, Chinei si Asiei emergente.
Pe langa Sarkozy puteti sa il adaugati pe Cancelarul Kurz al Austriei , acuzat de coruptie si care si-a dat demisia . Cu cata superioritate si trufie nu spunea de pe treptele Palatului Cotroceni ca noi , romanii , suntem corupti. Sau pe vicecancelarul prins pe la Ibiza ca afaceri cu rusii . Aceeasi Austrie care se opune acum intrarii Romaniei in Spatiul Schengen.Si lista ar putea continua cu multi politicieni de frunte aflati in slujba Rusiei. Sau scandalurile de coruptie mare din sistemul bancar din Tarile de jos sau cel din Danemarca. Dar toate acestea nu rezolva nimic. Clasa politica la nivel european si national este incapabila sa faca fata situatiei actuale.
Si apropo , doamna Merckel este imaginea perfecta a politicianului cu ochelari de cal , care a subminat din interior Uniunea Europeana in interesul rusilor.
Concluzia articolului dvs. este clara si nu ne da sperante pentru perioada urmatoare.
O mica observatie la acest citat: „Cât îi privește pe români, ei nici nu au cum să fie eurosceptici: cu un sfert din populație care muncește în zona euro, scepticismul se desfășoară mai mult în pauza de masă.”
La mitingul AUR (partid antieuropean) din aceasta vara au participat relativ multi romanii care lucreaza in strainatate. Este ipocrizie dar asta e realitatea. Cred ca procentul euroscepticismului in Romania este cel al votantilor AUR plus ceva.
Deseurile care intra zilnic ilegal prin portul Constanta si sunt arse tot ilegal in Ilfov (desi pe avizul de transport scrie ca merg la reciclare), vor misuna prin Schengen? Dar tonele de marfuri contrafacute din Turcia si China? Chestiunea cu migrantii ilegali e o marota de adormit copiii…Nu Austria sau Olanda coordoneaza retelele de trafic din vamile patriei!
Stimate,
Impartial,
Anumite tari se opun justificat contra intrarii Romaniei in Senghen, deoarece nu corespundem sub raport ,,tehnic”, iar nu unul ,,moral”!Fiecare are coruptii sai, dar Romania nu a realizat de pilda cerintele de control vamal la granita, autotrenurile trecind fiecare cu ce vrea in ,,vagoane”, marfa periculoasa, persoane, droguri, arme, etc. deoarece nu exista sau nu s-au pus in functie mijloacele de control din ,,exterior” a incarcaturii!De aceea se impune verificarea ,,vizuala”, cu stagnarea autotrenurilor pe kilometri intregi la vama!Intrarea in Senhgen este o problema serioasa si de responsabilitate pentru siguranta intregii UE, nu o problema de injosire a Romaniei cum o ,,traduc” unii dintre noi…
Stimate domnule Caliman ,
Probabil ca aveti dreptate privind controlul vamal. Dar respingerea Romaniei s-a facut din motive politice si nu tehnice. Pe de alta parte domnul Grosu subliniaza ipocrizia si dubla masura a celor care au respins pana acum aderarea Romaniei la spatiul Schengen . In plus dansul subliniaza calitatea celor care conduc acum statele europene , in general , si Uniunea Europeana in special.
Eu am adus cateva exemple in plus la cele mentionate de domnul Grosu , nimic mai mult.
In acest context mi-am exprimat si dezamagirea fata de cei care ne conduc si lipsa de speranta de a depasi situatia actuala.
In rest numai de bine.
P.S. Apropo , Tarile de Jos sunt poarta de intrare a drogurilor ( si nu numai ) in Europa .
Stimate,
impartial,
Tarile care se opun intrarii Romaniei in Senghen au lasat pe ,,seama” Austriei neplacerile politice si mediatice datorate acestui refuz, stiind bine ca ea se va opune pina in ,,pinzele albe”!Motivul este simplu si de inteles:Austria este poarta de intrare a neajunsurilor datorate nepregatirii Romaniei pentru rigorile tehnice ale Senghen, tara care in genere nu este pregatita pentru nimic ce i se cere ca urmare a apartenentei la UE.