miercuri

7 decembrie, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

4 octombrie, 2022

Rezolvarea unei probleme începe odată cu conceptualizarea ei; iar problema economiei – nu doar a celei românești – este că pare să avanseze tehnologic mai repede decât factorul uman și generalizarea competențelor abia poate ține pasul.

Ei, cum ținem pasul? În cazul României, a-și crea o forță de muncă și creativitate înalt calificate ține atât de legătura cât mai directă posibil cu noile tehnologii și de anticipare a viitorului iminent, cât și de depanarea sistemului de educație pornind de la bază cu ochii la economia de peste un deceniu – măcar peste un deceniu.

Economia noilor forme și sisteme de energie, industriile dependente de cip-uri, sectoarele responsabile cu implementarea oricărei tehnologii care înseamnă un plus de competitivitate – la care se adaugă cercetarea și inovarea care țin dezvoltarea în linie dreaptă – toate cer un ”altfel” și alt fel de specialist:


atunci când peste 20 de ani tehnologiile vor arăta fundamental diferit, formarea competențelor în sistemele de educație ține nu numai de cunoștințele acumulate și de skill-urile dobândite, ci și de ”știința” adaptării.

Unde e școala românească în acest proces complex care dă bătăi de cap chiar și societăților și economiilor avansate? Nu chiar așa de jos pe cât vorbește lumea, dar încă nici la intersecția dintre necesitatea care vine din economie și capacitatea sistemului de educație de-a reacționa rapid.

Acestea sunt concluziile conferinței pe care CursDeGuvernare a organizat-o marți, 4 octombrie, la Politehnica din București – unde oficiali și reprezentanți ai jucătorilor din economia avansată au întors problema pe toate fețele: ”Formarea competențelor: Educația pentru industriile cu valoare adăugată mare”.

Conferința a fost transmisă LIVE AICI-LINK.
În zilele următoare, vom reveni cu prezentările personalizate ale speakerilor în pagina ”Conferințele CDG”.


Conferința a fost transmisă LIVE AICI-LINK

***

Principalele declarații:

Sebastian Burduja, Ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării: Am lansat programe pentru atragerea cercetătorilor din străinătate

Sebastian Burduja a anunțat marți că în minister se lucrează la elaborarea unei noi legi a cercetării. Acest proiect va stimula integrarea organizațiilor de cercetare. ”Asta înseamnă opțiuni pentru cei care nu performează. Toate sunt pe bază de voluntariat, nu forțăm pe nimeni să facă ceva, dar părerea mea este că institutele care nu performează, sau nu mai au expertiză, nu vor avea de ales… Trebuie să fuzioneze, să intre în consorții. Le vom da și varianta să vină lângă Universități.. Sunt câteva direcții pe care am insistat…”, a explicat ministrul Burduja.

Ministrul a anunțat și câteva programe pentru atragerea cercetătorilor care lucrează în străinătate, în special români: ” Am lansat un apel care se adresează cercetătorilor din străinătate. Sunt granturi de 1,4 milioane euro pe 3 ani, nu sunt bani puțini, și sper să atragem cât mai mulți cercetători români plecați în străinătate. Dincolo de asta, în planul național sunt și alte programe care pot asigura predictibilitate pe  termen lung. Este un plan generos de 60 miliarde lei.”

Principalele declarații ale lui Sebastian Burduja:

  • Azi se împlinesc 5 luni de mandat – Am deblocat principalele direcții pentru cercetarea românească. Cercetarea se resetează pe alte baze în acest moment. Avem o strategie și planul național care implementează această strategie. Acestea erau dezbătute în ultimul an și jumătate, dar se blocaseră undeva, pe circuit. Am reușit să le adoptăm, cu avize interministeriale… Cercetarea românească are azi, practic, o nouă direcție. Stabilită de strategie și, de săptămâna trecută, de Planul național 4.
  • Ce înseamnă această nouă direcție. Este în acord cu ceea ce ne-au spus experții Comisiei Europene. Nu sunt lucruri care nu s-au mai spus, sau pe care nu le știam. De exemplu, avem un spațiu de cercetare foarte fragmentat. La minister sunt 47 de institute, la Academia Română cam tot atâtea, mai sunt și Institutele de cercetare ale Universităților. Nu întotdeauna e un efort integrat, nu întotdeauna se reușește unirea forțelor în consorții. Asta e prima concluzie, de aceea am încurajat parteneriatele, un sistem mai coerent al cercetării…
  • A doua direcție indicată de experții Comisiei: meritocrația. Decât puțin pentru toată lumea, ca să nu se supere nimeni, mai bine mai mult pentru ce merită.
  • Prioritizăm performanța. Un exemplu: în România există finanțare de bază pentru Cercetare. E un lucru bun pentru că întotdeauna trebuie să existe un echilibru între a asigura o finanțare de bază, predictibilitate în sistem ca să nu plece resursa umană, și a pune institutele la treabă, a le ține într-o competiție, să alerge după proiecte, ca în alte state.
  • Pentru prima dată, noi gândim Programul Nucleu, pentru anul viitor, cu o componentă meritocratică pronunțată. Va exista o clasificare a institutelor de către o comisie independentă, iar institutele performante vor primi o finanțare de bază mai mare, iar cele mai puțin performante vor avea finanțare de bază mai mică. Asta va încuraja pe cel care nu performează să se gândească, creativ, la soluții. Fie parteneriat cu alt institut, fie se integrează în alt institut, fie vin lângă o Universitate…
  • Noi avem jalon în PNRR, pe T4, pentru un proiect de lege care să stimuleze integrarea organizațiilor de cercetare. Asta înseamnă opțiuni pentru cei care nu performează. Toate astea sunt pe bază de voluntariat, nu forțăm pe nimeni să facă ceva, dar, părerea mea este că cele care nu performează sau nu mai au expertiză nu vor avea de ales. Le vom da și varianta să vină lângă Universități.. Sunt câteva direcții pe care am insistat…
  • Nu poți să faci performanță fără finanțare, știm asta… suntem ultimii din UE ca procent din PIB alocat cercetării- 0,17… Cred că putem să creștem această alocare… să vedem
  • Transfer tehnologic… Comisia ne-a spus să punem accent pe cercetarea care aduce transfer de tehnologie în economie. Asta facem, alocăm fonduri pentru asta.
  • Ca direcții strategice lucrurile sunt bine așezate, mai avem de lucrat la detalii, la guvernanța corporativă a institutelor, la o nouă lege a cercetării- la asta lucrăm cu experți ai Băncii Mondiale…

Întrebări:

Există interes pentru cercetare în domeniul microelectronicii?

  • Este una dintre zonele de interes pentru România, microelectronica, nanotehnologia, semiconductorii… Prin POCIDIF 2021-2027 se alocă bani pentru un proiect predefinit, cred că sunt peste 110 milioane euro, un hub pentru domeniu. Implică mai multe institute, încercăm să găsim o nișă în această țară. Nu sunt adeptul teoriei că ar trebui să facem noi ceea ce face azi China sau Taiwan, asta implică investiții de miliarde, dar cred că putem găsi o nișă, de exemplu în cercetare, design.

Putem să atragem cercetători din afara României?

  • Prin PNRR, componenta 9 cercetare, am lansat un apel care se adresează cercetătorilor din străinătate. Sunt granturi de 1,4 milioane euro pe 3 ani, nu sunt bani puțini și sper să atragem cât mai mulți cercetători români plecați în străinătate. Dincolo de asta, în planul național sunt și alte programe care pot asigura predictibilitate pe  termen lung. Este un plan generos de 60 miliarde lei. Dincolo de asta, sunt și cercetători români pe care nu îi mai putem atrage în țară indiferent ce am face. Trebuie să profităm de ei acolo unde sunt. De exemplu, Sergiu Pașca, un cercetător român strălucit de la Universitatea Stanford. Este cel mai mare cercetător în autism și în funcționarea creierului. L-am întrebat: pot eu să fac ceva să te întorci acasă? Mi-a spus că nu avem ce face… Dar e un caz special, mulți s-ar întoarce.

Bogdan CRISTESCU, secretar de stat, Ministerul Educației: Este nevoie de consiliere pentru carieră

Bogdan Cristescu, secretar de stat în Ministerul Educației, afirmă că la ora actuală ”nu există o foarte bună informare legată de care meserii se caută și care meserii se vor căuta”. La Ministerul Educației se profilează o soluție: proiectul Reconnect.

Bogdan Cristescu a explicat principiile: ”Proiectul vrea să interconecteze baza de date a învățământului preuniversitar cu baza de date a universităților, cu REVISAL și cu baza de date a AJOFM. Acesta va permite trei mecanisme: unu, de monitorizare a inserției absolvenților – câți lucrează în domeniile în care s-au specializat, vorbim aici inclusiv de liceu, -doi, un mecanism de anticipare a nevoii de calificări și competențe pe piața muncii pe termen scurt, mediu și lung (legată de nevoia de consiliere în carieră) și, în al treilea rând, monitorizarea politicilor publice”.

Principalele declarații ale lui Bogdan Cristescu:

  • Abordările noastre, din punct de vedere al sistemului de educație sunt cumva multiple. O arie care este extrem de importantă și cu impact foarte mare este cea de consiliere în carieră. Pentru a reduce acest skills unbalance, deci o problemă de dezvoltare a competențelor, de dezvoltare a specialiștilor pentru ceea ce ne așteaptă, suntem în situații de dezechilibru, pe de o parte pentru că nu avem cuantificate nevoile, pe de altă parte că nu există o foarte bună informare legată de care meserii se caută și care meserii se vor căuta și pe de altă parte pentru că nu avem specialiștii pentru a pregăti.
  • Ideea de bază, așa cum este prevăzută și în România Educată, este nevoia unei consilieri pentru carieră, atât în clasa a opta cât și mai departe pentru facultate.
  • Pe de altă parte, se pune problema identificării competențelor care sunt necesare pentru aceste industrii și aici, din păcate, la un moment dat s-a pus problema excelenței versus echității. Nu este cazul. Uitați-vă la o industrie cu potențial mare de valoare adăugată, care este economia circulară, care nu necesită competențe de tip high skills, dar necesită o extrem de bună coordonare.
  • Atunci când vorbim despre competențele pentru meseriile cu valoare adăugată mare, nu ne referim doar la competențe pentru IT sau matematică. Adevărul este că salariile sunt mari în IT, în petrochimie. Nevoia este mare în domeniu STEM (știință, tehnologie, ingineri și matematică, n.r.), dar să nu ne reducem numai la asta.
  • Pe de o parte se pune problema identificării competențelor necesare, dar la nivel de România, în afară de consiliere, o altă arie de impact la care trebuie să lucrăm este educația adulților. Nu ne punem problema numai pentru viitor, ci și a adaptării pentru joburile de acum. Această educație a adulților trebuie legată foarte bine cu o campanie de educare a nevoilor și de informare. Foarte des facem formări în domenii unde avem surplus și unde nu ne interesează.
  • Avem nevoie de două lucruri care sunt în dezvoltare, dar pe de altă parte avem și șansa că sunt condiții favorizante pentru finanțarea cu proiecte europene și anume un sistem de anticipare și previziuni bazate pe date concrete referitoare la competențele necesare și doi, mecanisme și servicii de monitorizare a parcursului profesional al absolventului pentru furnizarea de orientări eficace absolvenților.
  • La momentul actual sunt adresate printr-un proiect Reconnect care vrea să interconecteze baza de date a învățământului preuniversitar cu baza de date a universităților, cu REVISAL și cu baza de date a AJOFM. Acesta va permite trei mecanisme: unu, de monitorizare a inserției absolvenților, câți lucrează în domeniile în care s-au specializat, vorbim aici inclusiv de liceu (cel mai mare procent de absolvenți de filo care dau la altă facultate merg la medicină, deși ei au o oră de chimie pe săptămână la liceu); un mecanism de anticipare a nevoii de calificări și competențe pe piața muncii pe termen scurt, mediu și lung (legată de nevoia de consiliere în carieră) și în al treilea rând, monitorizarea politicilor publice.
  • Sunt ferm convins că odată cu procesul de aderare la OECD vom trece prin procesul de identificare a unor strategii și a ariilor prioritare de lucru pentru reducerea lipsei de echilibru a abilităților.
  • Una dintre recomandările OECD este ”making skills visible”, punerea în evidență a competențelor care sunt necesare pentru diverse joburi. Sunt extrem de multe activități cu valoare adăugată economică pe care dacă întrebi pe cineva de ce ai nevoie ca să faci genul acesta de meserie este foarte greu să-ți spună.
  • Ideea de măsuri de mobilitate este o idee foarte bună pentru că așa cum ați văzut, dualul, cei din Brașov, din Sibiu, au adus copii din toate părțile, este clar că atunci când cred în ceea ce au de făcut și cred în șansa care li se dă, copiii participă la aceste mobilități, sigur dacă apare și suportul financiar. În lege există partea de suport financiar, inclusiv pentru distanțe mai mari.
  • Acele mecanisme de identificare a nevoilor pe termen lung, scurt și mediu sunt extrem de importante și mecanismul de monitorizare a inserției. O modalitate a o opri dezvoltarea unor specializări care nu mai au cerere este monitorizarea inserției.
  • Ținând cont de rata de îmbătrânire a profesorilor, am făcut o statistică a acoperirii orelor din trunchiul comun, nu specializări, cu profesori care sunt titulari în sistem, cea mai mare acoperire este de 80% la limba română. Cea mai mică este de 38%. Deci ideea că profesorii își apără normele nu este de actualitate. Una dintre consilierile în carieră pe care va trebui să le facem cât mai curând este să ne atragem profesori pentru că sunt extrem de multe discipline, dau exemplul matematicii, la ora actuală nu există reședință de județ în România care să nu fi apelat la profesori pensionari să se întoarcă pentru a putea face orele în urban. Gândiți-vă ce este în rest.
  • Din punctul de vedere al acestor competențe (educație antreprenorială, financiară, juridică) ele sunt esențiale, sunt prevăzute în proiectele de lege. Vor face parte din educația pentru viață. Trebuie adresate la diverse niveluri.
  • Când colegii noștri învățători discută cu părinții, la o întrebare de tipul ”Preferați să facem educație financiară sau mai bine matematică?”, foarte des, noi ca părinți răspundem nefericit.
  • Vor fi prevăzute ca module. Cum recomandă și OECD, pentru a evita curriculum overload singura modalitate este să le introduci transversal, la fiecare oră poți să faci parte de educație antreprenorială, poți să face educație financiară. Marele avantaj al programei bazate pe competențe este că are propuneri de activități de învățare.
  • Atunci când vorbim de materiale didactice de nișă, pentru o anumită specializare a găsi, a le traduce este mult mai dificil apropo de cost-effect. Trebuie să ne uităm la investiții în resurse educaționale deschise.

Ștefan APĂTEANU, CEO, Edu Apps: Vom demara o serie de parteneriate pentru cursuri care să acopere și partea de robotică

Ștefan Apăteanu, CEO Edu Apps, spune că formarea ”se produce în cascadă”: n-ai cum să ai elevi care performează fără să ai cadre didactice care performează. ”Unii profesori au înțeles că digitalizarea înseamnă să dai teme pe WhatsApp. De aici și până la a folosi instrumente de flux de lucru la clasă e o distanță destul de mare”, spune Ștefan Apăteanu.

Ca să vorbim de formare de competențe, mai întâi trebuie să asigurăm accesul la instrumente digitale și acest acces nu trebuie să fie îngrădit de o bugetare. De aceea, spune Ștefan Apăteanu, ”noi ne-am concentrat pe soluții care sunt gratuite- majoritatea școlilor din România folosesc Classrooms și Teams”.

Principalele declarații ale lui Ștefan Apăteanu:

  • Am început compania în 2010, în urma câștigării unui grant european. Eram la acel moment cadru didactic la Universitatea din București și aplicam la un proiect de cercetare, care s-a aprobat și am primit respectivul grant, care ne-a permis să dezvoltăm ceea ce astăzi numim clasa viitorului, respectiv un program de integrare tehnologică pentru mediul preuniversitar.
  • În timpul pandemiei, deodată soluțiile pe care noi le furnizam, respectiv partea de gestiune a lecțiilor online prin intermediul aplicațiilor de la Google și Microsoft, a devenit de interes. A fost un proces abrupt. Dacă noi înainte lucram cu 300 de școli și ne chinuiam să împingem soluția noastră la minister, ministerul atunci nu prea asculta, lucrurile s-au schimbat. Au fost nevoiți să apeleze la astfel de soluții, dar sistemul nu era pregătit. Am crescut foarte mult într-un timp destul de scurt, am ajuns la aproape 85% din școlile din România, 5.600 de școli.
  • Ca să vorbim de formare de competențe, mai întâi trebuie să asigurăm accesul la instrumente digitale și acest acces nu trebuie să fie îngrădit de o bugetare. De aceea noi ne-am concentrat pe soluții care sunt gratuite. Majoritatea școlilor din România folosesc Classrooms și Teams.
  • De aici în colo, avem software-ul, avem utilizatorii, avem mijloace de conectare, există conexiune la internet în majoritatea țării, dar lipsește un lucru. Pentru a ajunge să fie folosite la capacitate maximă, avem nevoie ca profesorii să le adopte, iar aici intervine o curbă de învățare ceva mai lentă pentru că presupune o schimbare a metodologiei de predare prin integrarea acestor instrumente digitale de predare-învățare și evaluare în cadrul parcursului curricular. Provocarea este constantă, se va întinde pe mulți ani.
  • Formarea se produce în cascadă. N-ai cum să ai elevi care performează fără să ai cadre didactice care performează. Noi am făcut o serie de cursuri pe care a trebuit să le acredităm, astfel încât să fie atrăgătoare pentru profesori. În sistemul preuniversitar există acel sistem de credite și atunci orice curs, dacă nu are acele credite, chiar dacă este unul interesant, devine nu foarte interesant. Am reușit să acredităm vreo cinci cursuri și acum derulăm aceste cursuri în țară, în parteneriat cu casele corpului didactic. Scopul a fost să folosim resursa umană deja existentă în sistem și să arătăm acestor oameni că există astfel de soluții care corespund secolului în care suntem.
  • Am construit mai departe cursuri pentru elevi, pentru partea de programare, Computer Science First, și se adresează elevilor din gimnaziu. Acolo am constatat că există o apetență mai mare și o înțelegere a termenilor de tip algoritm. De aici vom continua într-o serie de parteneriate pentru cursuri care să acopere și partea de robotică pentru că în cadrul PNRR există bugetare pentru finanțarea de astfel de laboratoare. Este vorba despre programul Smart Lab, care va presupune introducerea în peste o mie de unități de învățământ a tehnicii de calcul, de la roboți umanoizi până la imprimante 3D.
  • Schimbările necesită timp. Nu se întâmplă niciun miracol – dacă la clasă introducem software și hardware nu înseamnă că toată lumea devine utilizator peste noapte. Lucrul acesta ia timp și atunci este nevoie de astfel de programe de formare de competențe.
  • Ne concentrăm pe exploatarea părții creative a elevilor. Noi considerăm că creativitatea trebuie încurajată și trebuie expusă ori de câte ori este posibil, prin tot felul de proiecte la care elevii să poată să participe, în echipe. În felul acesta învață să lucreze împreună. Încercăm să creăm cadrul ca ei să se dezvolte și să facă față pe piața muncii, acolo unde se lucrează colaborativ, acolo unde folosesc instrumentele digitale pe care le-am menționat. Cu alte cuvinte, ei să fie pregătiți încă din faze foarte fragede să facă față cu succes acestor provocări. Este un proces de durată, dar avem parteneri importanți și suntem convinși că putem duce lucrurile mai departe, cu succes.
  • În timpul pandemiei au folosit destul de mulți (soluții digitale, n.r.). În școlile în care am implementat era o folosire de 80% dintre conturile respective. După pandemie a mai scăzut, dar nivelul este de vreo trei, patru ori mai mare decât era înainte. Aș putea spune că suntem de câteva ori mai bine la tehnologia digitală decât eram înainte de a începe pandemia. E adevărat, s-a făcut forțat, cu multe frustrări. Unii profesori au înțeles că digitalizarea înseamnă să dai teme pe WhatsApp. De aici și până la a folosi instrumente de flux de lucru la clasă e o distanță destul de mare. Dar cadrul s-a creat, există o presiune dinspre părinți și elevi. Elevii se așteaptă să găsească un fel de tehnologie când ajung la clasă. Așteptarea trebuie însoțită de proiecte.
  • Se vede un decalaj (între școlile din diferite medii), dar el trebuie privit din perspectiva disponibilității resurselor, materiale și umane. Pe de altă parte, n-aș eticheta. Am întâlnit școli din mediul rural care se descurcă excelent la introducerea acestei tehnologii digitale în procesul de predare-învățare. Faptul că un cătun din țară reușește să facă față cu succes acestor provocări mie îmi arată că este posibil, dar contează resursa umană locală. Trebuie să venim cu niște programe integrate, susținute de Ministerul Educației, care să introducă, spre exemplu, evaluarea anuală a cadrelor didactice. Pregătirea lor a înghețat în momentul în care și-au luat gradul. Sunt o serie de lucruri care în cascadă, în sinergie ar produce efectele pe care le așteptăm.

Bogdan Axinia, managing director, eMAG Ventures: Avem în ADN-ul companiei noastre să investim în educație

Bogdan Axinia, managing director eMAG Ventures, a demonstrat foarte ușor că automatizarea nu este dușmanul angajaților. ”Investim foarte mult în zona de logistică și investim în depozitele acelea mari pe care le vedeți pe autostradă, sunt greu de ratat… Ce e important la acestea este că sunt automatizate, sunt zeci de mii de ore, din punct de vedere software, investite în automatizare, optimizare. Noul depozit va crește de 4 ori productivitatea, dar va crea și 1.200 de locuri de muncă”, a anunțat Bogdan Axinia.

Oficialul eMAG Ventures a amintit că pentru acest depozit compania a dezvoltat o clasă de învățământ dual, unde tinerii se vor pregăti pentru meseria de recepționer. ”Pare simplu, dar îți trebuiesc câteva competențe. Sistemele sunt complicate și importante în procesul nostru. Clasa este dezvoltată la Ciorogârla, special pentru asta…” a afirmat Bogdan Axinia.

Principalele declarații ale lui Bogdan Axinia:

  • eMAG are o componentă puternică în zona de Educație, prin Fundația Nouă ne pasă. Din păcate, România nu stă foarte bine la indexul DESI, care măsoară nivelul de competențe digitale la nivel de economie și societate- suntem pe ultimul loc în Europa în mod constant. Singurele poziții unde stăm bine sunt cele legate de numărul de absolvenți din zona de IT&C și la numărul de femei în zona asta.
  • Credem că e important ca aceste competențe digitale să crească la nivel de societate- în următorii 20 de ani va scădea nevoia de forță de muncă cu acțiuni repetitive. Știm care a fost impactul sectorului IT&C, care a crescut în fiecare an cu 8% în medie. Creșterea în PIB de anul acesta este dată în mare parte de IT&C, iar ca impact, din nou, din 1 euro producție în sectorul IT&C, 0,7 se întorc ca valoare brută în PIB. E clar de ce e important să creștem competențele digitale.
  • Ce face eMAG, ca exemplu de bune practici… Cred că avem în ADN-ul nostru să investim în educație, eu însumi am avut parte de cursuri de care am avut parte în eMAG. Avem un program intern, intitulat Upgrade, fiecare angajat poate aplica și se poate specializa în diferite zone. De exemplu, CEO actual, Tudor Manea, a pornit din zona de IT… încurajăm în mod constant învățatul în cadrul companiei, punem asta într-un program organizat.
  • Lucrurile pe care le învățăm le ducem mai departe. Am avut în cadrul eMAG un program de mini-MBA în eCommerce… Când investim într-o nouă companie spunem că cel mai important lucru e know-how acumulat, fie că înseamnă tehnic, marketing, operațional. Asta vine din aceeași idee de creștere prin învățare.
  • Avem o componentă puternică de dezvoltare IT. Înainte să mă ocup de eMAG Ventures am condus partea de dezvoltare și tehnologie din eMAG, peste 700 de oameni din eMAG, programatori, product manageri și oameni specializați în interfețe. Cred că am ajutat nu doar eMAG, ci întreg ecosistemul. Suntem una dintre puținele companii care ne-am dezvoltat în România, avem sediul în România și apoi am exportat către alte țări. Colegii noștri care au învățat să dezvolte produse, tehnologie, au plecat în piața din România și au ajutat alte companii.
  • Investim foarte mult în zona de logistică și investim în depozitele acelea mari pe care le vedeți pe autostradă, sunt greu de ratat. Ce e important la acestea este că sunt automatizate, sunt zeci de mii de ore, din punct de vedere software, investite în automatizare, optimizare. Noul depozit va crește de 4 ori productivitatea dar va crea și 1.200 de locuri de muncă.
  • Vorbim despre învățământ dual… Pentru depozit am dezvoltat o clasă de învățământ dual unde se vor pregăti pentru meseria de recepționer. Pare simplu, dar îți trebuiesc câteva competențe. Sistemele sunt complicate și importante în procesul nostru. Clasa este dezvoltată la Ciorogârla, special pentru asta…
  • Prin Fundația Nouă ne pasă avem mai multe programe dezvoltate. Am început cu Programul Hai la olimpiadă, dezvoltând centre de dezvoltare, mai întâi în orașe mici din țară, unde copii se puteau pregăti cu cei mai buni profesori. Apoi ne-am extins cu un program de after-school în satele din România unde rata de abandon era mare. Am încurajat părinții să își dea copiii să facă lecții… Mai nou am lansat și Școala de programare, care se dresează elevilor de gimnaziu din orașe mici. Copiii care doresc pot descoperi acest domeniu.

Întrebări

Ce direcții de investiții aveți?

  • Important este ca noi este să punem, dincolo de capital, know-how. Ne băgăm acolo unde ne pricepem- în business-uri care se adresează direct consumatorului, să putem ajuta în zona de tehnologie, în partea de marketing și internaționalizare.

Radu Racoviță, General Manager, Software & Systems Engineering, Group Renault: Avem nevoie de un învățământ care să pună accentul pe dezvoltare și creativitate

Radu Racoviță, oficial Renault, afirmă că în învățământul românesc și în facultăți ar trebui pus un accent mult mai mare pe partea de practică. ”Mă refer la workshop-uri, care trebuie să fie mult mai bine distribuite între universități și mediul de business. Elevii să descopere ceea ce lucrăm astăzi, vom da un sentiment de apartenență și de curiozitate”, a afirmat Radu Racoviță.

Oficialul Renault a mai descris programul companiei de formare, gândit pe 12 axe majore. ”Le facem un update anual în care adresăm tehnologiile noi. Planul de formare este pe 5 ani”, a explicat oficialul Renault. Principalele declarații ale lui Radu Racoviță:

  • Necesitatea de a avea profile cu competențe soft-skills mult mai dezvoltate. Mă refer la partea de competență care nu ține neapărat de tehnic pentru că avem astăzi profile foarte interesante în cadrul universităților, dar care lipsesc de un spirit de sinteză, un simț al comunicării care trebuie să fie foarte dezvoltat, de o parte de project management în care într-o firmă precum Grup Renault-Dacia oamenii sunt astăzi prezenți din momentul angajării, cât și partea de limbi străine și vorbim aici de engleză, franceză, germană și multe altele.
  • La Grup Renault lucrăm cu the best in class, nu mai facem astăzi o dezvoltare internă a software-ului, ci lucrăm cu furnizori cărora le dăm caiete de sarcini. Acești furnizori trebui animați, pilotați și cei care vor avea în față un furnizor vor trebui să înțeleagă un fenomen global. De aceea este foarte important ca aceștia să vină cu o competență, cu o deschidere care să le ofere puterea de a anima transversal și când spun transversal mă refer la multi-meserie, multi-competență, cât și multi-cultură. Ziua colegilor mei începe lucrând cu colegi din India, din Turcia, din Maroc și se termină lucrând cu colegi din România sau din Brazilia. Avem nevoie de această competență să fie dezvoltată.
  • Adaptabilitatea. Cred că este important să vorbim de următoarea generația de ingineri nu ca oameni care știu să facă x, y, z, ci ca oameni care știu să se adapteze, să aplice ceea ce au învățat. Mediul universitar trebuie să pună accent pe principiile de bază, dar acestea trebui să trebuie să reprezinte doar modul și soclul de gândire al inginerului de mâine. Ingineria astăzi se bazează nu pe o reproducere a ceea ce știm, ci pe o evoluție a ceea ce știm astfel încât să putem lucra pe proiectele de mâine, de peste cinci ani coerent.
  • Cred că e nevoie de un învățământ care să pună accentul pe dezvoltare, creativitate pentru a ne permite să avem inginerii care vor realiza proiectele de mâine.
  • Al treilea segment este tehnologia și inovația. Piața are o evoluție tehnologică rapidă, care implică o foarte mare legătură între mediul business și mediul universitar. Avem astăzi meserii noi în auto-motive și care trebuie să fie corelate cu programa universitară.
  • Cred că este nevoie în învățământul românesc și în facultăți să punem un accent mult mai mare pe partea de practică și aici mă refer la workshop-uri care trebuie să fie mult mai bine distribuite între universități și mediul de business.
  • Elevii să descopere ceea ce lucrăm astăzi. Putem naște astfel o idee de pasiune, să-și dorească să lucreze, vom da un sentiment de apartenență și de curiozitate.
  • Avem în cadrul Renault un plan de formare pe 12 axe majore. Le facem un update anual în care adresăm tehnologiile noi. Planul de formare este pe 5 ani.
  • Nu cred că vorbim de concedieri în Dacia pentru că nu am introdus roboți în uzină pentru a concedia oameni, ci pentru a-i ajuta. Avem posturi în uzină care sunt dificile, penibile sau imposibile. Ceea ce s-a făcut a fost introducerea de roboți care să poată facilita munca operatorilor din uzină, să le permită să-și îndeplinească rolul în cele mai bune condiții de securitate, de calitate și cu cadența dorită. Pe porțile Dacia iese o mașină la fiecare 58 de secunde.

Varujan Pambuccian, membru în  Comisia pentru știință și tehnologie din Camera Deputaților, Parlamentul României: Cercetarea a devenit una de subzistență, fără proiecte naționale

Deputatul Varujan Pambuccian spune că cercetarea românească suferă de subfinanțare cronică. ”Nu avem proiecte naționale majore în zona serviciilor care țin de interfața om-om. Aici ar trebui să pregătim cu prioritate oameni tineri: Fie spre cercetare, dar să le asigurăm după aceea în România posibilitatea de a se dezvolta în domeniile în care s-au pregătit, altfel, e clar, îi pregătim să lucreze pentru alții… Nu e rău din punct de vedere al valorilor umane, dar e rău din punct de vedere instituțional. Aici trebuie investit, trebuie să ținem acasă forța de muncă pe care o pregătim”, afirmă Varujan Pambuccian.

Principalele declarații ale lui Varujan Pambuccian:.

  • Sunt câteva direcții care marchează evoluția societății umane de mai bine de 20 de ani, din ce în ce mai accelerat. Două sunt foarte cunoscute: fabricația robotizată, prima fabrică total robotizată a fost realizată în 2014, din ce în ce mai multe preferă să aleagă această cale, și inteligența artificială, unde vedem un avans mare în ultimul timp.
  • În zona de servicii lucrurile sunt ceva mai amenințătoare în ceea ce privește transportul, preparare/distribuție hrană și, IA va intra din ce în ce mai pregnant în programare, contabilitate, în meserii bazate pe reguli.
  • Când vorbesc de programare, nu mă refer la arhitectul software, care probabil nu va putea fi înlocuit niciodată.. Vedem un progres foarte mare în domeniul biologiei celulare, care va duce la progres în domeniul medicinei, nu foarte curând, dar în 30-40 de ani lucrul acesta se va produce, iar medicina va deveni o știință, mai puțin o colecție de statistici și de bune practici cum este acum.
  • La fel, vedem mult intrată în realitate zona de științe ale creierului și, cel mai important, a treia revoluție agrară, care are în centrul ei delocalizarea producției de hrană. Este exact opusul procesului care a început acum 12.000 de ani care a creat societatea umană în care trăim azi.
  • Consecințele delocalizării producției de hrană, care înseamnă hrană vegetală, hrană animală, derivate, cam toate sunt acoperite cu tehnologii mai mult sau mai puțin avansate, mai mult sau mai puțin în uz comercial. Lucrurile astea vor produce o mutație majoră la nivelul societății umane, mai mult decât la nivel de meserie.
  • Cel mai important proces care se petrece azi, sub ochii noștri, este a treia revoluție agrară. Ce facem în situația asta? Rămân 2 zone… eu nu cred în povestea asta cu oamenii inutili. Toată istoria speciei noastre arată că au existat întotdeauna tehnologii care au scos din piața muncii meserii dar au adăugat altele… Cred însă că se va produce o schismă între meseriile care vizează cercetarea științifică și tehnologică și meseriile care vizează serviciile. Astea 2 direcții vor fi cele mai acaparatoare de forță de muncă. Din păcate, noi nu suntem pregătiți pentru niciuna.
  • Avem o subfinanțare cronică a cercetării, a devenit una de subzistență, fără proiecte naționale majore, și nu avem nici zona serviciilor care țin de interfața om-om. Aici ar trebui să pregătim cu prioritate oameni tineri: Fie spre cercetare, dar să le asigurăm după aceea în România posibilitatea de a se dezvolta în domeniile în care s-au pregătit, altfel, e clar, îi pregătim să lucreze pentru alții… Nu e rău din punct de vedere al valorilor umane, dar e rău din punct de vedere instituțional. Aici trebuie investit, trebuie să ținem acasă forța de muncă pe care o pregătim.
  • Fie în zona de servicii, dar e rău că în domeniul acesta nu avem unde să pregătim tineri, iar rezultatele se văd cu ochiul liber…

Întrebări:

Ce specializări pot dispărea din Universități, ce poate apărea?

  • Eu aș menționa, în primul rând, ce specializări trebuie întărite- Zona de matematică/științe fundamentale, nu poți face cercetare fără acest fundament acoperit. Mai trebuie întărită zona științelor inginerești. Vine la pachet cu dezvoltarea unei industrii naționale, ceea ce e al naibii de greu în condițiile actuale, dar trebuie făcut efortul ăsta. Trebuie să întărim zona serviciilor, a pregătirii în acest domeniu. Nu mai avem aproape nimic aici și e o zonă cu cerere mare, trebuie să pregătim asta. Într-un restaurant, ospătarul e 30-40% din valoarea restaurantrului pentru că reprezintă interfața afacerii cu clientul. În același timp ar trebui să avem o școală de business, dar una de business antreprenorial, nu corporatist. După Revoluție, din păcate, oamenii au descoperit că o corporație este un fel de întreprindere socialistă, iar atunci au zis OK, noi știm să facem asta. Dar noi avem nevoie de antreprenori ca să creștem economia națională. Noi nu avem antreprenori, ceva trebuie făcut.

Care este stadiul fuziunii nucleare ca producție de energie?

  • Încă nu reușim să controlăm procesul de fuziune un timp îndelungat și absolut sigur. Altfel, randamentul este de 98%, e extraordinar. Eu cred însă în energia nucleară, cred că e o formă de energie ce trebuie utilizată. Mă bucur enorm că în România am reușit să introducem SMR-urile ca generatoare de curent și apă caldă, ăsta cred eu că e viitorul pe termen mediu și imediat. Noi vom avea primul generator de acest tip, dacă nu mă înșel, în 2026. Sunt foarte sigure, nu folosesc apă la răcire, ci alte sisteme. E o tehnologie verificată ani mulți pe submarine nucleare, iar faptul că România implementează imediat după Statele Unite o asemenea tehnologie e absolut remarcabil. E unul dintre cele mai importante lucruri pe care le facem în acest moment. Ne poate aduce nu doar independență energetică, prin modularitate poate să asigure energie acolo unde e nevoie și cât e nevoie. E o tehnologie minunată. Va urma probabil o perioadă lungă de secetă și deșertificare, iar producerea hranei în medii controlate și producerea energiei bazată pe nuclear mi se par esențiale nu doar pentru dezvoltare, ci pentru supraviețuire.

Ce lucrați în Comisia de Agricultură?

  • Pregătesc o lege pentru agricultura în medii controlate. Adică agricultura care se face independent de locul sau momentul din an în care ești. Vorbim de agricultură industrială.

Radu Gologan, președinte, Societatea de Științe Matematice din România: Rolul matematicii este în formarea competențelor cognitive și de raționament

Radu Gologan afirmă că matematica școlară și cea universitară trebuie împărțită în două. ”Rolul matematicii este în formarea competențelor cognitive și de raționament, adică a logicii. Principalul punct slab al studiului matematicii este atitudinea conservatoare față de învățământul matematic a unui procent foarte mare din populație”, a explicat președintele Societății de Științe Matematice din România.

Principalele declarații ale lui Radu Gologan:

  • Matematica este peste tot. Unii dintre dvs. când aud această frază se gândesc la anii din școală în care nu excelau la matematică.
  • În matematică există un domeniu, în care m-am specializat în anul V, se numește analiză matematică. Este vorba despre infiniți mici și infiniți mari. Când am terminat școala, un grup de tovarăși de la institutele de presiune ale statului au venit să-și aleagă studenții cei mai buni, să ne convingă să intrăm în cadrul acela foarte organizat. Eu am încercat să scap, spunând că vreau să fac analiză și tovarășul a spus: Și noi numai analize facem.
  • Al doilea lucru pe care vreau să vi-l spun este legat de rezultatele școlare la matematică. (…) La ingineri am descoperit că foarte mulți dintre ei aveau cunoștințe matematice precare, dar au evoluat fantastic, deci probabil că și perioadă în care se învață matematică și anumite lucruri speciale s-a mutat spre o vârstă mai înaintată tocmai pentru că acolo există un interes mai mare și o justificare mai mare pentru asta.
  • În weekendul acesta am avut un fel de team building cu profesorii noștri din nordul țării unde tema a fost concluzii după învățământul online matematic. Am descoperit că au apărut idei extraordinare și justificări, unele în glumă, altele foarte serioase, care arată că acest dezastru mondial care a fost pandemia, din păcate ca un război, până la urmă duc la progresul omenirii pentru că foarte rapid reușim să ne creăm instrumente de a merge mai departe.
  • Matematica nu rezolvă toate probleme practice. Uneori poate aduce și dezastre economice. Există acel sistem de ecuații diferențiale care a fost construit de doi matematicieni extraordinari. IBM-ul a construit și un soft care a fost implementat în foarte multe dintre băncile din lume în anii 90, dar s-a dovedit că în 2008 acea criză economică a fost provocată și de rezultatele proaste pe care le-a dat acest soft în ceea ce privește investițiile short, long șamd. Niciodată nu e bine să credem că un matematician deosebit poate rezolva orice problemă. Este bine să știm puțină matematică pentru a ne pune problema ce poate să facă un calculator, ce poate să facă matematicianul.
  • În 2012, după Olimpiada de la Londra, în care sportivii premiați au obținut sume mari de bani și olimpicii în acel an nu fuseseră deloc premiați nici cu a zecea parte din ce luaseră olimpicii sportivi, am fost destul vehement în acel moment, am intervenit în presă și m-am trezit cu câteva zile cu un telefon de la Iulian Stanciu, CEO eMAG, care mi-a spus că ei se gândeau să înființeze o fundație care să sprijine olimpicii. Și așa a apărut fundația eMAG. După zece ani, rezultatele sunt formidabile.
  • După părerea mea, matematica școlară și cea universitară trebuie împărțită în două. Rolul matematicii este în formarea competențelor cognitive și de raționament, adică a logicii. Chiar dacă nu le place copiilor să facă multe exerciții de același fel, care în principiu nu prea au legătură cu realitatea, dar acel raționament repetitiv îi face să-și creeze niște subrutine care îi ajută și în alte situații similare. Trebuie până la vârsta de 15-16 ani, la care pot să înțeleagă rolul activ al matematicii în a modela lumea, rolul matematicii este de creare a competențelor cognitive și de raționament. Sigur, a doua componentă este componenta practică, pregătirea pentru viitorul profesional în domenii științifice și tehnice. Și aici, de multe ori, mulți studenți vin și-mi spun, eu n-am aplicat nimic din analiza matematică. Și eu le spun, ba da, de aia ești un inginer foarte bun și gândești foarte repede, de aia joci foarte bine bridge pentru că ai făcut un exercițiu care a fost foarte bun logicii tale. A treia componentă, cea de excelență, cuprinde unu la mie, poate unu la zece mii din tinerii dotați pentru așa ceva.
  • Principalul punct slab al studiului matematicii este atitudinea conservatoare față de învățământul matematic a unui procent foarte mare din populație, a unui procent care ar putea face față foarte bine, dacă ar avea un instrument și oamenii care să-i facă să-l iubească. Un punct foarte slab în acest moment este cariera de profesor de matetică, care este nu deloc încurajată. În București sunt 13 catedre care n-au putut fi acoperite la matematică, unele la licee de prestigiu.
  • Oportunități, e în permanentă schimbare: educația, știința, IT-ul fac ca relația cu matematica să fie printre primele care se poate adapta. Amenințările, cel puțin din educație, sunt de supraîncărcare a materiei, formalism exagerat, exagerarea abstractizării pentru că la felul de a gândi al copiilor din ziua de astăzi, ei vor să înțeleagă intuitiv, prin exemple, fără a face apel la raționamente abstracte.
  • Închei cu o frază, viitorul industriilor cu valoare adăugată mare este legat de procentul elitelor, funcționarea lor de procentul celor pregătiți corect de școală.
  • Întrebarea se pune adesea. Există discuții în societate apropo de câte ore de matematică, despre densitatea manualelor. Numărul de ore care este prevăzut, 4 ore la clasele de real și 1-2 pentru clasele de uman sunt suficiente dacă sunt făcute bine și dacă fac apel la ceea ce am spus înainte, la învățarea unui raționament logic și la metode de a modela similarități din natură. Discuțiile sunt de multe ori subiective. Mai bine puțin și bine decât mult și prost. Istoric, ați văzut, matematica la mijlocul secolului XIX, începutul secolului XX, din cauza progresului tehnologic, a început să înlocuiască materiile precum filosofia, etica, retorica, greaca, latina care nu se învățau doar ca să putem citi texte și să vorbim frumos, ci îți dădeau și ocazia unui raționament logic. Dacă vă uitați, avem oameni de culturi care au detestat matematica, dar a cărui raționament este minunat, ar fi fost matematicieni foarte buni.
  • Cred că cei care pot descoperi talentul matematic sunt părinții și învățătorii. Nu neaparat la vârsta respectivă trebuie făcută o pregătire specială. Există suficiente materiale foarte bune care să-i educe pe copii.

Răzvan Nicolescu, președinte, Asociația pentru Energie Curată şi Lupta Împotriva Schimbărilor Climatice, membru al Consiliului de Conducere al Institutului European de Inovare și Tehnologie: ”Universitățile trebuie să se transforme pe baza unui dialog sincer cu mediul privat”

În condițiile în care nu există un sistem planificat, să știm care sunt mizele economice, Universitățile trebuie să se transforme, îndeamnă Răzvan Nicolescu. ”Sigur, uneori există rezistență la schimbare, avem și cadre didactice cărora le place să predea tot ce au predat cu ani în urmă. Dar lucrurile se pot schimba pe baza unui dialog sincer între mediul privat și universități. Universitățile merg cumva pe bâjbâială, când ar putea să simtă direct ce vrea eMAG, ce vrea Dacia, ce vrea Petrom… Să urmărească dezvoltări naționale, dar și europene. În aceste zile se negociază intrarea UE ca acționar într-un proiect industrial al ce ar putea fi important pentru România, pe zona de producție de baterii. Toate astea trebuie monitorizate de Universități, ele trebuie să fie capabile să răspundă”, a afirmat Răzvan Nicolescu.

Principalele declarații ale lui Răzvan Nicolescu:

  • La EIT mă ocup direct de 3 direcții: energie, schimbări climatice și digitalizare. Vă spun, suntem în mijlocul unei revoluții, chiar două. Una tehnologică, una legată de tranziția către verde. Le trăim, fie că ne place sau nu… Sunt țări, organizații, companii, grupuri care câștigă, alte țări, organizații, companii se comportă ca spectatorii și suportă costurile. În ce categorie ne plasăm depinde doar de noi…
  • Este o competiție deschisă. Noi avem atu- urile noastre. Cel mai important, în opinia mea, este că avem spirit antreprenorial. Cred că avem spirit antreprenorial profund, ad-hoc. Probabil pe partea educațională, nu știu..
  • Cel de la UiPath, care a creat cel mai mare start-ul ridicat vreodată în Europa, a reușit prin cunoștințele lui și datorită spiritului său antreprenorial. Dacă nu știați, anul trecut România a fost al doilea producător european de biciclete. Eu n-am auzit pe cineva în România- la nivel de decident – să propună să devenim al doilea producător european de biciclete. Lucruri se întâmplă datorită acestui spirit antreprenorial.
  • Din punctul meu de vedere, România se schimbă datorită acestui spirit antreprenorial. Dacă ar fi și organizarea un pic mai bună, atunci, probabil, am putea spera la lucruri mari, mari de tot.
  • Nu pot uita o discuție cu fostul președinte al Mexic, una dintre țările cel mai ineficient organizate. Am fost invitat la o prezentare, după am rămas la o discuție, iar președintele mi-a mărturisit că a încercat să schimbe lucrurile dar nu a reușit. Mi-a spus că este unul dintre eșecurile care îl macină ca fost șef de stat. Într-un moment de sinceritate, mi-a spus că tot mandatul domniei sale a fost un eșec. Și-a dat seama de acest lucru după ce și-a terminat mandatul și a vizitat, împreună cu un nepot, Texas. I-a prezentat celui mic istoria, războaiele dintre mexicani și americani… La final, nepotul i-a spus: bunicule, americanii nu doar că au luat partea mai mare din țară, au luat partea mai frumoasă. Deci, aceiași oameni, aceleași resurse, dar două sisteme de guvernanță diferite dau rezultate total diferite…
  • Ce ne trebuie în acest moment în România este: strategie, planificare, mai ales execuție – aici suntem mult, mult precari – și capacitate de management. Dacă îmbunătățim aceste lucruri, coroborat cu rezultatele noastre, vedeți, la olimpiade suntem mereu în frunte, cu capacitatea de a ne adapta… Ne lipsește și încrederea. Noi pierdem competiții prin ne prezentare pentru că nu credem în noi…
  • La EIT am sprijinit o inițiativă a unor tineri din Cluj, care au creat un dispozitiv pentru nevăzători. A venit Fondul Suveran din Emiratele Arabe Unite și le-a propus să facă o fabrică în Emirate… Inovarea e importantă, dar capacitatea de a transforma inovarea într-o industrie e altceva… Americanii, de exemplu, nu sunt neapărat interesați de inovare. Noi, în Europa, avem rezultate mult mai bune, dar americanii sunt de multe ori mai buni să transforme produsul, să-i dea valoare economică.
  • Important este să fim organizați și să avem mai mult curaj. Pe partea de Universități, trebuie să începem să ne adaptăm. Noi nu știm încă pe ce să punem pariuri, în ce domeniu să fim producător, jucător mondial… Acum cumpărăm arme, dar cea mai importantă armă ar fi să ne ținem copii în țară, să îi ajutăm să lucreze în firme de cyber în România, e la fel de eficient ca orice altă armă.
  • Universitățile trebuie să se transforme. Sigur, uneori există rezistență la schimbare, avem și cadre didactice cărora le place să predea tot ce au predat cu ani în urmă. Nu există un sistem planificat să știm care sunt mizele economice. Dar lucrurile se pot schimba pe baza unui dialog sincer între mediul privat și universități. Universitățile merg cumva pe bâjbâială, când ar putea să simtă direct ce vrea eMAG, ce vrea Dacia, ce vrea Petrom… Să urmărească dezvoltări naționale, dar și europene. În aceste zile se negociază intrarea UE ca acționar într-un proiect industrial al ce ar putea fi important pentru România, pe zona de producție de baterii. Toate astea trebuie monitorizate de Universități, ele trebuie să fie capabile să răspundă.
  • Altfel, în aceste revoluții lucrurile sunt deschise, ierarhiile se schimbă, putem, mai ales pe zona de energie, să redevenim ce-am fost cândva… Sunt lucruri în trecutul nostru care ar trebui să ne dea curajul să aspirăm la lucruri importante

Bogdan Costinescu, Director Software Engineering, Security and Operating Systems, NXP Semiconductors Romania: Viitorul este al celor care investesc în el

Bogdan Costinescu, director NXP Semiconductors România, anunță că compania sa și-a propus ca până în 2025 să instruiască peste 5.000 de studenți în România.” Sper că acest număr va fi mai mare. Ne dorim să aducem valoare adăugată prin aceste joburi foarte bine plătite”, afirmă Bogdan Costinescu.

El a precizat: ”Sunt trei direcții pe care noi le aplicăm pentru formarea competențelor: dezvoltăm continuu, flexibil și cu răbdare”.

Principalele declarații ale lui Bogdan Costinescu:

  • În mare, sunt trei direcții pe care noi le aplicăm (pentru formarea competențelor, n.r.). Dezvoltăm continuu, flexibil și cu răbdare. Continuu pentru că nu poți să faci o investiție și o specializare la nivel de câteva luni, de câțiva ani și să oprești această dimensiune. Absolvenții sunt obișnuiți să învețe lucruri și vor să continue. Această cultură de dezvoltare continuă este în cultura NXP. Există planuri de dezvoltare ale fiecărui angajat, bazate pe o analiză a competențelor, lucrurile care trebuie să se întâmplă pe partea de dezvoltare tehnică sau pe partea de soft skills și sunt programe individualizate de dezvoltare a acestor competențe.
  • Ținem foarte mult la dezvoltarea de experiență personală, practică. Experiențele profesionale trebuie încurajate, ideile noi. Nu sunt penalizați cei care fac greșeli, scopul este să se învețe din ele.
  • Dezvoltarea continuă este nu doar în interior, ci și cu mediul academic, cu universitatea astfel încât să putem să reinjectăm cunoștințe noi acolo unde nevoie, programe de cercetare comună, lucruri care țin de dezvoltarea de soluții.
  • A doua componentă este flexibilitatea. Considerăm că este foarte important ca fiecare să aibă un plan adaptat nevoilor, cerințelor și dorințelor proprii. Personalizarea este un element important. Avem sisteme interne, dar există profil de utilizator astfel încât fiecare să-și poată alege domeniile în care se dezvoltă, dincolo de niște cursuri obligatorii. Avem un sistem prin care alegem mentori și aceasta este făcută pentru un anumit interval de timp, pentru un anumit scop.
  • Avem la dispoziție toate sistemele bazate pe IA care analizează profilul, modul de lucru, astfel încât angajații să fie stimulați și motivați să-și implementeze planul de învățământ. Cred că aici este o oportunitate și pentru universități, să-și monitorizeze fiecare student. Se pot studia și găsi corelații legate de materii, unde este mai greu, unde este mai simplu, așa încât să creștem procentul celor care ies din facultate.
  • În zona de flexibilitate, fiecare are posibilitatea să înțeleagă fenomenul pe care-l programează, să aibă mai multe unghiuri.
  • Al treilea mod este răbdarea. Lucrurile nu se pot face peste noapte. Nu există injecții de învățare. Este un proces de lungă durată. (…) Suntem pregătiți să facem investiții pe termen lung. Da, avem relația cu universitatea, am avut și programe cu liceele, să vedem cum putem să ajutăm.
  • Aș încheia cu o afirmație, care aparține Bursei de Valori București, viitorul este al celor care investesc în el. Acolo este vorba despre bani, aici despre educație.
  • Ne trebuie coerență (pentru a dezvolta o industrie performantă a cipurilor în România, n.r.). Nu putem să zicem că avem o investiție în microelectronică în următorii patru ani, după care să zicem că avem nevoie să investim în altă direcție. Aceste start-stopuri nu sunt eficiente. Cred că bazele există și funcționează corect. Trebuie să vedem pe partea de educație timpurie. Vârfurile sunt necesare, dar baza este dată de majoritate. Trebuie să ne măsurăm nu doar după vârfuri.
  • Noi ne-am propus ca până în 2025 să instruim peste 5.000 de studenți în România. Sper că acest număr va fi mai mare. Ne dorim să aducem valoare adăugată prin aceste joburi foarte bine plătite. Media este cu peste 30%.

Liliana Bica, HR Manager Donalam, Romania: Promisiunea grupului este să avem la Târgoviște, în 5 ani, cel mai modern combinat din Europa

Grupul Beltrame a finalizat în martie achiziția fostului Combinat de Oțeluri Speciale de la Târgoviște. Liliana Bica, HR Manager Donalam Romania, spune că grupul din care face parte compania sa va porni anul viitor propriile programe de specializare deoarece, atât la Târgoviște cât și la Călărași este nevoie de specialiști.

”Anul viitor începem cu școlile vocaționale, am găsit în Târgoviște un liceu de tradiție care a supraviețuit, am mai găsit încă un liceu care ne susține în procesul de învățământ dual. Avem și procesul de formare internă, care este unul de lungă durată. Importantă e și relația cu Universitățile, avem nevoie de ingineri metalurgi, de ingineri mecanici, în zona de pneumatică și hidraulică- nu prea găsim. Mai avem nevoie de ingineri energetici, de specialiști în logistică, achiziții și automatizări”, anunță Liliana Bica.

Principalele declarații ale Lilianei Bica:

  • Donalam face parte din grupul AFV Beltrame. Oțelul este peste tot, faceți un exercițiu de imaginație… Clădirea în care ne aflăm nu ar fi stat în picioare dacă nu ar fi existat oțel-beton. Eu reprezint astăzi oțelul-beton din România care o perioadă a dispărut… În martie, Beltrame a cumpărat fostul Combinat de oțeluri speciale din Târgoviște. Industria siderurgică este un sector strategic pentru România, de reindustrializare a României. Mașinile nu funcționează dacă nu au oțel. Nici rachetele, nici microfoanele…
  • La nivelul UE, grupul Beltrame este lider în fabricarea de oțeluri speciale. Donalam are o poveste în spate, înseamnă laminorul de la Dunăre… În anul 2006, grupul Beltrame a venit în România pe platforma fostului Combinat siderurgic Călărași. Acolo și-a creat un punct de lucru și fabrică bare de oțel de înaltă calitate. Din păcate, apropo de industria României, acesta ajunge doar în proporție de 10% în România pentru că noi nu mai avem industrie prelucrătoare, sau avem un număr foarte mic de producători, în special în vestul țării.
  • Revin la Târgoviște, purta înainte denumirea COS Târgoviște. Achiziția noastră a fost finalizată în martie. Astăzi avem 824 de angajați în ambele fabrici, vom mai angaja pentru combinatul din Târgoviște, care va fi un combinat cu ciclu integral. Adică va turna oțel și îl va lamina. Laminorul de oțel-beton, unic în România, a fost deja pornit și zilele acestea va ieși pe poartă primul camion cu oțel-beton.
  • Ca această fabrică să fie pornită la Târgoviște a trebuit să fie pus pe picioare de oameni extraordinari. Avem tineri în proces de 6%, 58% dintre angajați au peste 50 de ani. Oamenii au venit cu dorința de a porni fabrica. Echipamentele erau în conservare, dar am repornit în 2 luni. Au pus mult suflet, am recrutat din rândurile foștilor angajați care ne-au cerut să recrutăm și tineri ca să îi formeze.
  • Deja am pornit această inițiativă în Călărași. Căile de acțiune sunt învățarea rapidă la locul de muncă și am găsit o modalitate prin CNFPA- centrul regional pentru formarea adulților. Se fac 40 de ore pregătire teoretică apoi 120 de ore de practică. Așa vom începe, vom face recrutări, trebuie să îi convingem pe tineri.
  • E complicat dar eu cred în tradiție. Grupul Beltrame este la a cincea generație care face oțel. Este o afacere de familie din 1896 din Vicenza, acolo este cartierul general. Mai sunt prezenți în Elveția, în Franța, acum și în România. Revenind la generații- este nevoie de tradiție, mă bazez pe angajații noștri din generații anterioare că ne vor ajuta să formăm noi generații de oțelari. Vom face echipe de mentori, de traineri, să ducem la bun sfârșit, cu răbdare, procesul de învățare, iar această industrie să renască în România.
  • Este nevoie de oțelari, laminoriști, electricieni și mecanici de reparații. Echipamentele de acolo sunt imense, avem nevoie de specialiști în repararea/întreținerea macaralelor pod rulant, care la fel, sunt imense. Acolo avem niște femei super… Apropo de femei, la nivel UE, în industria oțelului procentul a crescut de la 5 la 25%: Noi, la Târgoviște, avem 22% angajați femei, în Călărași 14%.
  • Anul viitor începem cu școlile vocaționale, am găsit în Târgoviște un liceu de tradiție care a supraviețuit, am mai găsit încă un liceu care ne susține în procesul de învățământ dual. Trebuie să convingem părinții că este o alegere bună pentru viață. Avem pe lângă asta procesul de formare internă, care este unul de lungă durată. Importantă e și relația cu Universitățile, avem nevoie de ingineri metalurgi, de ingineri mecanici, în zona de pneumatică și hidraulică- nu prea găsim. Mai avem nevoie de ingineri energetici, de specialiști în logistică, achiziții și automatizări.
  • Ce avem acum va trece printr-un amplu proces de transformare, peste 5 ani promisiunea grupului este să avem la Târgoviște cel mai modern combinat din Europa, dacă nu din lume… Eu am intrat deja în filmul ăsta și îmi place ceea ce văd.
  • Indiferent de instituții, indiferent de familie, avem nevoie de valori. Copii care ni se vor alătura vor găsi un sistem de valori care să-i bucure, să îi facă să se simtă bine. Ideea e să mergi cu plăcere la serviciu, acolo să faci tot ce poți să îl ajuți pe cel de lângă tine și să faci ceea ce ai de făcut, iar la sfârșit să pleci cu conștiința împăcată. Primul pas însă, e să ne trezim de dimineață. Oțelul înseamnă program continuu, rezistență. Până la automatizare e nevoie și de rezistența angajaților.

Alina Luchian, Education & Academic program manager, SAS: Analiza datelor, a doua cea mai solicitată meserie din lume

SAS Romania pune la dispoziția mediului academic, universitar software și cursuri gratuite din zona analizei avansate de date. ”În România, nevoia de specialiști data scientist, data engineer, data analyst, business analyst, este foarte mare. În ultimii doi ani au fost postate peste 30 de mii de posturi doar în România, care nu erau toate dedicate pieței românești – doar 80%”, afirmă Alina Luchian.

”Un studiu făcut după ultima ediție a World Economic Forum în domeniul tehnologiei informației și a altor industrii din zona digitală, această meserie – analiza de date – este a doua cea mai solicitată și există un deficit la nivel global pe piața forței de muncă de 11,5 milioane locuri de muncă în Europa. Există o foarte mare oportunitate”, spune oficialul SAS Romania.

Principalele declarații ale Alinei Luchian

  • Domeniul în care noi activăm este de analiză de date avansate, data science sau inteligența artificială responsabilă. Suntem lider de piață pe acest domeniu software. În România suntem prezenți din anul 2000. Avem două birouri, la Cluj și la București.
  • Compania are o misiune de a pune la dispoziția mediului academic, universitar software și cursuri gratuite din zona analizei avansate de date. Fondatorul s-a gândit că este un foarte mare decalaj între industrii în general și mediul academic, a văzut asta ca și cadru didactic și s-a gândit că ar fi o foarte bună idee să ofere soluții similare mediului academic. În acest sens există o curriculă foarte puternică creată împreună cu o echipă de dezvoltare, pe care o oferim mediului universitar. La nivel global sunt peste 400 de universități în acest program.
  • Curricula este dezvoltată în parteneriat cu universități de prestigiu, North Carolina, Stanford, Harvard, în așa fel încât să aibă componentă teoretică generală plus o parte de aplicabilitate. În România, avem 10 programe la 10 facultăți. În cadrul Politehnicii avem un program post-universitar, de formare continuă, după master sau după licență. Din 2023 avem inclusiv un master de 2 ani, unde există o curriculă foarte avansată de analiză de date, care o ia de la început, cu programare, data science, pregătirea datelor și până la interpretare și crearea de competențe avansate în domeniul data science.
  • În România, nevoia de acești specialiști: data scientist, data engineer, data analyst, business analyst, în românește ar fi specialist în analiza de date, este solicitat foarte tare. În ultimii doi ani au fost postate peste 30 de mii de posturi doar în România care nu erau toate dedicate pieței românești, doar 80%.
  • Un studiu făcut după ultima ediție a World Economic Forum, în domeniul tehnologiei informației și a altor industrii din zona asta digitală, această meserie de analiză de date este a doua cea mai solicitată și există un deficit la nivel global pe piața forței de muncă de 11,5 milioane locuri de muncă în Europa. Există o foarte mare oportunitate.
  • Încercăm să replicăm un program din SUA. Luăm de acolo bunele practici pe care le au de 20 de ani. Mergem către liceele de mate-info. Am început cu 3 licee în București, abia în acest an. Ne gândim la nivelul clasei a XI-a să începem. Suntem în discuție cu cadrele didactice.
  • În România, în zona de STEM, e un procent destul de bun, un echilibru între zona masculină-feminină. Jumătate dintre studenții pe care îi avem sunt fete. În țările din Vest, procentul este de 80% în favoarea bărbaților.

Mihnea Costoiu, rector, Universitatea Politehnica din București: Trebuie să pregătim tânăra generație pentru schimbări fundamentale

Rectorul Universității Politehnice din București, a pledat în deschiderea conferinței CDG pentru pregătirea tinerei generații pentru schmbările profunde prin care trec România și întreaga lume. Mihnea Costoiu a afirmat:

  • Schimbarea tehnologică produce efecte multiple, noi toți trebuie să ne pregătim pentru această schimbare. E important ca societatea să înțeleagă că sunt schimbări profunde, care ajung la fiecare dintre noi.
  • Foarte important- trebuie să pregătim tânăra generație pentru aceste schimbări fundamentale.
  • Să înțelegem că cel mai important este să pregătim tinerii pentru aceste schimbări. Tehnologia se schimbă cu o viteză pe care nu o puteam anticipa și este important ca tinerii să fie adaptați, să pregătim tinerii

Parteneri:

***

Articole recomandate:
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. PROIECTELE DE TARA NU POT FI NICI ELABORATE SI NICI IMPLEMENTATE DIN CAUZA NULITATILOR UMANE AFLATE IN COMPONENTA INSTITUTIILOR PRINCIPALE ALE STATULUI

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Un răspuns

  1. PROIECTELE DE TARA NU POT FI NICI ELABORATE SI NICI IMPLEMENTATE DIN CAUZA NULITATILOR UMANE AFLATE IN COMPONENTA INSTITUTIILOR PRINCIPALE ALE STATULUI

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

În timp ce România negociază cu Austria  – prin vizita ministrului Bode la Viena  –  un vot favorabil pe 8 decembrie pentru primirea în spațiul Schengen, nici compania

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: