interacţiune între elementele componente ale unui sistem natural, tehnic, economic sau conceptual. C. defineşte comportamentul unui sistem. Se poate analiza folosind conceptul de “cutie neagră”, care reprezintă orice sistem privit ca un tot, făcându-se abstracţie de procesele sale interne, ce primeşte impulsuri din partea mediului înconjurător (intrări), pe care le transformă în acţiuni asupra mediului (ieşiri). Se disting: c. paralelă, când o anumită mărime este intrarea comună elementelor sistemului conexate în paralel, iar mărimea de ieşire a sistemului rezultă din însumarea ieşirilor fiecărui element component; c. alternativă, când o mărime este intrarea comună elementelor sistemului conexate în paralel, iar mărimea de ieşire a sistemului ia o valoare egală cu cea a unuia dintre elementele componente, celelalte fiind “inactive”; c. în serie (sau în cascadă), când mărimea de ieşire a fiecărui element al sistemului devine mărime de intrare pentru alt element, astfel încât mărimea de intrare în sistem este
supusă unor transformări succesive ce sunt echivalente cu o singură transformare; c. inversă (v. Feedback).
