Austria și Olanda blochează intrarea tandemului România – Bulgaria în Schengen. Puțină istorie

Consiliul JAI a decis joi că România și Bulgaria nu sunt primite în Spațiul Schengen:

tandemul România – Bulgaria s-a lovit de opoziția Austriei (cu obiecțiile cunoscute la adresa României) și Țărilor de Jos (cu obiecții la adresa Bulgariei). Nu puteau exista decizii separate pentru România și Bulgaria.

Consiliul JAI a acceptat Croația în Schengen.

În condițiile în care rapoartele Grupului de Lucru Evaluare Schengen din cadrul Consiliului UE arată că România și Bulgaria îndeplinesc toate condițiile pentru a intra în Schengen, blocajul Austriei și Țărilor de Jos are un pur caracter politic.

”În acest moment nu suntem uniți și asta face slabă Uniunea Europeană”, a comentat decizia comisarul european pentru afaceri interne Ylva Johansson.

Autoritățile române iau în calcul să ceară la Consiliul European din 15 decembrie să ”întoarcă” decizia Consiliului JAI. Ar fi o premieră, iar asta înseamnă ca președintele Iohannis să îl convingă pe președintele Consiliului, Charles Michel, să pună pe ordinea de zi a reuniunii din decembrie această chestiune.

Explicații după reuniunea JAI

Vít Rakusan, ministrul ceh de interne (a cărui țară deține în prezent președinția rotativă a Consiliului) și Ylva Johansson, Comisar european pentru afaceri interne, au prezentat joi deciziile Consiliului JAI.

”Sunt dezamăgită și cred că împart dezamăgirea cu cetățenii României și Bulgariei. Meritați să fiți în Schengen”, a spus comisarul european Ylva Johansson.

”Aș fi surprinsă dacă s-ar schimba ceva, dar eu susțin orice demers pentru acceptarea României și Bulgariei”, a mai precizat comisarul european cu referire la posibilitatea ca decizia Consiliului JAI să fie întoarsă de Consiliul European.

Comisarul Ylva Johansson a mai precizat că este convinsă că primirea României și Bulgariei în Schengen se va petrece ”în mandatul actualei Comisii Europene”, adică în următorii doi ani.

”A existat o decizie pentru România și Bulgaria împreună, eu cred că locul acestor țări este în Schengen”, a spus și ministrul ceh de Interne.

(Citiți și: ”Cristian Grosu / Și tu, Austria? Ghinionul României și intrarea în Schengen”)

***

Schengen, fata Morgana României

Campania pentru aderarea la Spațiul Schengen a început pentru România în 2007, după aderarea la UE.

Calitatea de membru al Schengen și al Zonei Euro sunt drepturi dobândite odată cu aderarea la UE, dar pentru aderarea în aceste două structuri trebuie îndeplinite o serie de cerințe tehnice.

Potrivit articolului 8 din Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul UE, România trebuia să accepte în totalitate acest acquis pentru a deveni membru UE. În cazul aderării la spațiul Schengen aceste cerințe sunt date de ceea ce se cheamă acquis-ul Schengen.

Există două categorii de prevederi ale acquis-ului Schengen:

1. Prevederi care nu sunt legate de ridicarea controalelor la frontierele interne (Categoria I, etapă pre-aderare la UE)

2. Prevederi direct legate de ridicarea controalelor la frontierele interne (Categoria a ÎI -a, etapă post-aderare)

Prevederile din cea de-a două categorie trebuie implementate și aplicate simultan cu ridicarea controalelor la frontierele interne și sunt supuse unui proces de evaluare Schengen.

În acest context, România a trebuit după 2007 să-și demonstreze capacitatea de a îndeplini cerințele acquis-ul Schengen într-o manieră corectă, uniformă și eficientă.

Implementarea și aplicarea prevederilor din Categoria I

România a implementat prevederile din prima categorie înainte de aderarea la Uniunea Europeană, fără să fie supusă procesului de evaluare Schengen. Implementarea și monitorizarea prevederilor din această categorie au făcut parte însă din procesul de pregătire pentru aderarea la UE.

Procesul de evaluare anterior implementării și aplicării prevederilor din Categoria a II -a

Implementarea și aplicarea prevederilor din Categoria a II-a presupune că toate pre-condițiile legislative, operative și tehnice să fie îndeplinite, în special cerințele referitoare la accesul la SIS (Sistemul de Informații Schengen) și la un control eficient la frontierele externe.

Vizitele de evaluare Schengen și domenii verificate

Procesul de evaluare, pe parcursul căruia România a trebuit să răspundă unui chestionar extins, întrebărilor suplimentare formulate de state membre și supusă unor vizite de evaluare în teren, a început în 2008. Evaluarea a fost în responsabilitatea Grupului de Lucru Evaluare Schengen din cadrul Consiliului UE.

Pe parcursul anilor 2009 şi 2010 au fost organizate vizite de evaluare pentru verificarea stadiului implementării acquis-ului Schengen, în următoarele domenii:

• cooperare poliţienească
• protecţia datelor personale
• vize
• frontiere maritime, aeriene și terestre
• SIS /SIRENE (funcționalitatea Sistemului Informatic Schengen)

Vizitele de evaluare au fost urmate de rapoarte de evaluare Schengen, care au fost aprobate în cadrul grupului de lucru de la Bruxelles.

Principala concluzie a rapoartelor a fost că România este pregătită să adere la spaţiul Schengen.

În consecință, a fost adoptată Decizia Consiliului nr. 365/29.06.2010 de aplicare a prevederilor acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de Informaţii Schengen în România şi Bulgaria, care permite României să consulte şi să furnizeze date SIS.

Când a fost finalizat procesul de evaluare

Procesul de evaluare al României a fost finalizat, din punct de evaluare tehnic, prin adoptarea, în dată de 28 ianuarie 2011, a ultimului raport în domeniul SIS /SIRENE.

Următorul pas pentru România în cadrul procesului era adoptarea Deciziei de eliminare a controalelor la frontierele interne, act care ar consfinți aderarea propriu-zisă la Schengen.

Procedura de consultare a Parlamentului European pe marginea proiectului textului Deciziei a fost inițiată în dată de 12 noiembrie 2010, iar votul din PE pe marginea aderării României și Bulgariei la spațiul Schengen a fost dat pe 8 iunie 2011, acesta fiind unul pozitiv.

În paralel, Franța exprima dubii cu privire la capacitatea României de a păzi granițele UE.

(Citește și: ”Franţa propune poliţişti de frontieră străini la graniţele României”)

În dată de 9 iunie 2011, au fost adoptate Concluziile Consiliului cu privire la finalizarea procesului de evaluare a stadiului de pregătire a României și Bulgariei.

Un vot în JAI care nu a mai avut loc

După această etapă, Consiliul Uniunii Europene, în formatul Consiliului Justiție și Afaceri Interne (JAI), ar fi trebuit să voteze (cu unanimitatea statele membre UE din Schengen) proiectul de Decizie. Acest vot nu a mai avut loc din cauza opoziției ferme exprimate de Olanda și de Finlanda.

În condițiile în care din negocierile bilaterale s-a constatat că nu va exista unanimitate pe decizia extinderii Schengen, România si Bulgaria au prezentat o declarație comună la Consiliul JAI din 5-6 decembrie 2013, în care au precizat că „vor solicita reluarea discuției în cadrul Consiliului doar în momentul în care vor exista toate premisele politice pentru un rezultat pozitiv”.

Ce state au avut obiecții, care au fost argumentele

Primele obiecții au fost ridicate de Germania. Ministru de interne între 2009-2011, Thomas de Maizière, justifica opoziția Berlin prin aceea că „există lipsuri în sistemul justițiar și în domeniul corupției” în România și Bulgaria, care ar fi incompatibile cu apartenența la Schengen.

Și ministrul federal de interne al Austriei, Maria Fekter, își exprima până în 2011 opoziția la admiterea celor două țări (Bulgaria și România) dar ulterior această poziție nu a fost oficial reconfirmată.

Tot în 2011, guvernele Olandei și Finlandei vorbeau de lacune în domeniul măsurilor anticorupție și combaterii crimelor organizate ce ar exista în Bulgaria și România.

Ambele guverne au vorbit și de pericolul imigrației ilegale, din Turcia, dacă Bulgaria și România ar fi fost primite în Schengen.

La acel moment, guvernele României și președintele Traian Băsescu au încercat, fără succes, să convingă că România merită să facă parte din Schengen. Și s-au încercat chiar unele ”măsuri de retorsiune” față de cei care blocau aderarea.

(Citește și: ”România îi arată Olandei ce înseamnă control riguros la frontieră: blocada lalelelor provoacă reacţii politice”)

EADS, ”pilula” care a eliminat obiecțiile franco-germane

Contractul cu EADS pentru securizarea frontierei atribuit unei firme franco-germane a fost semnat in 2004, pe ultimele luni ale guvernului Năstase, fără licitaţie, după o selecţie de oferte. Din partea română a fost semnat de generalul Toma Zaharia, la ceremonie au participat premierul Adrian Năstase şi cancelarul Gerhard Schroeder.

Negocierile dintre MAI şi EADS au fost purtate anterior, între 2003 şi 2004.

(Citește și: ”Tâlcul ameninţării lui Traian Băsescu la adresa EADS. Securizarea politică a frontierei”)

Pe parcursul negocierilor, s-a ajuns la formula unui contract-cadru cu o sumă fixă, de 650 de milioane de euro, fără să fie precizate în detaliu soluţiile tehnice, echipamentele şi serviciile ce urma să fie livrate.

Afacerea a trezit suspiciuni încă de la studiul de fezabilitate: firma germana Bearing Point a semnat contractul pentru realizarea acestuia pe data de 15 iulie 2004, iar a doua zi, pe 16 iulie, cu o rapiditate mai mult decât nemţească, punea deja pe masa autorităţilor de la Bucureşti studiul de fezabilitate pentru securizarea frontierelor unui stat ca România.

Afacerea a intrat în 2014 sub lupa DNA, condusă de Laura Codruța Koveși. Dosarul EADS a fost clasat după 4 ani.

Lipsurile din sistemul justițiar și al luptei anti-corupție, cu alte cuvinte MCV

La momentul aderării la UE, la 1 ianuarie 2007, România și Bulgaria aveau probleme legate de nefinalizarea reformei judiciare, de corupție și, în cazul Bulgariei, de criminalitatea organizată.

În acest context, pentru a nu bloca procesul de aderare al acestor state, Comisia a instituit mecanismul de cooperare și de verificare (MCV), o măsură tranzitorie prin care să poate ajuta România și Bulgaria să remedieze aceste probleme.

(Citește și: ”Premierul Europei către premierul României: Raportul MCV depinde de modul cum vor fi numiți procurorii”)

În decembrie 2006, Comisia a adoptat o serie de decizii care au stabilit, printre altele, obiectivele de referință pe care urmau să le atingă cele două țări.

Criteriile de referință pentru România s-au referit la eficacitatea și transparența sistemului judiciar, la anumite instituții-cheie în domenii precum integritatea și lupta împotriva corupției la toate nivelurile și la prevenirea corupției.

Comisia Europeană a renunțat la MCV abia anul acesta.

Pauză de 9 ani în lupta pentru Schengen

După 3 ani de demersuri concertate ale oficialilor români (2010-2013), chestiunea aderării la Schengen a fost trecută în plan secund, iar România nu a mai solicitat oficial un vot în JAI. Au existat însă periodic ”puseuri” pe acest subiect, în special după ce fie Parlamentul European sau Comisia dădeau semnale în acest sens.

Între 2014 și 2022 au existat patru rezoluții ale Parlamentului European pe tema extinderii Spațiului Schengen cu România și Bulgaria și mai multe mesaje foarte clare transmise de fostul președinte al Comisiei Jean Claude Juncker.

În spatele acestor mesaje politice au existat însă și mesaje de ”uz intern” transmise, chiar la începutul acestui an, Guvernului României, care indicau că încă există ”restanțe” care atârnă greu în luarea unei decizii favorabile României.

(Citește și: ”Mesaj clar dinspre Bruxelles: Nu intrați în Schengen dacă nu respectați deciziile CJUE”)

Eforturile ultimelor 6 luni și obstacole de ultim monent

România ar fi putut să ceară în fiecare an din ultimii 9 un vot în Consiliul JAI pentru extinderea Schengen, dar campania a fost reluată abia în 2022.

Contextul nu a fost unul fericit: la finalul anului 2021, UE îngreunează acest demers oferind altă ”muniție” statelor care privesc cu scepticism extinderea.

(Citește și: ”Reuniune a Consiliului JAI: apare un mecanism de evaluare și monitorizare Schengen”)

Cum UE se confrunta de câțiva ani, de la debutul războiului din Siria, cu fluxuri migratorii crescute la frontierele sale externe, Consiliul JAI a propus un nou mecanism, de evaluare şi monitorizare Schengen, pentru a face spaţiul Schengen ”mai adaptabil la provocările actuale şi viitoare”.

În ciuda acestei tendințe europene, premierul Nicolae Ciucă declară la începutul verii că România poate intra în acest an în Schengen și începe campania externă pentru asigurarea unanimității în Consiliul JAI din 8-9 decembrie.

O misiune complicată pentru că apar noi obiecții ale Țărilor de Jos, Suediei și Austriei.

Guvernul mizează în continuare pe cartea îndeplinirii condițiilor tehnice și primește suportul clar al Comisiei Europene mși al Parlamentului European. Chiar și așa, a fost nevoie de 2 noi inspecții tehnice pentru a elimina obiecțiile guvernelor Țărilor de Jos și Suediei.

Austria rămâne însă consecventă în refuz, cu argumente politice subțiri legate de pericolul migrației ilegale care nu pot fi susținute de cifre oficiale ale Frontex.

(Citește și: ”Austria anunță din nou că refuză accesul României în Schengen. Ce variante are România”)

Cu două zile înainte de votul decisiv, Austria spune că nu este de acord cu primirea României și Bulgariei în Schengen.

Cum s-a născut Spațiul Schengen

În anul 1984, fostul cancelar german Helmut Kohl s-a întâlnit cu președintele de atunci al Franței, François Mitterand, și au luat decizia de a elimina controalele la frontieră dintre Germania și Franța.

Un an mai târziu, în 1985, a fost semnat un acord între Germania, Franța, Țările de Jos, Belgia și Luxemburg care viza eliminarea controalelor la frontierele comune. Convenția de Implementare a Acordului Schengen, a fost semnată ulterior, în data de 19 iunie 1990.

În momentul intrării în vigoare, în anul 1995, această Convenție a eliminat controalele la frontierele interne ale statelor semnatare și a creat o singură frontieră externă unde controalele se desfășoară conform unui set de reguli clare. De asemenea, au fost stabilite reguli comune în materie de vize, migrație, azil, precum și măsuri referitoare la cooperarea polițienească, judiciară sau vamală.

Inițial, acquis-ul Schengen nu a făcut parte din cadrul legislativ comunitar. Acest lucru s-a schimbat însă odată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, în dată de 2 octombrie 1997.

(Citește și: ”Ce țări sunt în Schengen. Lista completă a celor 26 de state”)

Un Protocol atașat Tratatului de la Amsterdam, intrat în vigoare la dată de 1 mai 1999, încorporează acquis-ul Schengen în cadrul legislativ și instituțional al Uniunii Europene (Titlul IV- Vize, azil, imigrație și alte politici legate de liberă circulație a persoanelor, TUE).

***