6 ianuarie, 2011

Un contract pentru securizarea frontierelor, cu o valoare totală de aproape un miliard de euro atribuit unei firme franco-germane, şi aproape şapte ani de negocieri, renegocieri, ajustări de preţuri şi controverse. Cu toate acestea, Franţa şi Germania cer amânarea intrării României în Schengen. Frustrarea politică: contractul cu EADS a stat mereu – alături de alte exemple, în genul contractelor Bechtel, sau „Afacerea fregatelor” – pe palierul afacerilor strategice din punct de vedere al politicii externe. Doar că de aici ne-a ieşit numai integrarea în Uniune. Cea în zona Schengen e o altă discuţie.

În şedinţa de guvern din 5 ianuarie, Traian Băsescu a schimbat planul de abordare a dosarului Schengen. El a propus ca, dacă tot nu avem o dată fixă de aderare, tranşa de 271 de milioane de euro prevăzută în bugetul pe 2011 pentru securizarea frontierei, să nu fie plătită către grupul EADS, ci să fie redirecţionată către programele de sprijin al IMM-urilor.

Ce este afacerea EADS

Propunerea lui Băsescu se adresează mai degrabă Germaniei şi Franţei, şi mai puţin miniştrilor guvernului Boc. EADS este un grup european ai cărui principali acţionari sunt companiile Sogeade, din Franţa, şi Daimler, din Germania.

Începerea securizării frontierei a fost una din condiţiile obligatorii pentru aderarea României la UE şi, în perspectivă, întegrarea în zona Schengen.

* Contractul cu EADS pentru securizarea frontierei a fost semnat in 2004, pe ultimele luni ale guvernului Năstase, fără licitaţie, după o selecţie de oferte. Din partea română a fost semnat de generalul Toma Zaharia, la ceremonie au participat premierul Adrian Năstase şi cancelarul Gerhard Schroeder.

Afacerea a trezit suspiciuni încă de la studiul de fezabilitate: firma germana Bearing Point a semnat contractul pentru realizarea acestuia pe data de 15 iulie 2004, iar a doua zi, pe 16 iulie, cu o rapiditate mai mult decât nemţească, punea deja pe masa autorităţilor de la Bucureşti studiul de fezabilitate pentru securizarea frontierelor unui stat ca România. Valoarea minimă a contractului pentru securizare era de 650 de milioane de euro, eşalonată pe mai mulţi ani, pe măsură ce erau achiziţionate bunurile şi serviciile, şi prevedea şi întreţinerea, după implementare, a sistemelor. Din această sumă, România urma să primească un sprijin de 460 de milioane din fondurile Phare şi din Facilităţile Schengen.

* În primăvara anului 2005, Vasile Blaga, ajuns ministru de interne, dă pe mâna Parchetului General şi PNA patru dintre generalii MAI implicaţi în încheierea contractului cu EADS, în frunte cu Toma Zaharia. O serie de bunuri şi servicii se suprapuneau cu cele finanţate prin PHARE şi facilităţile Schengen pe o valoare de 122 de milioane de euro, o anexă la contract schimba natura acestuia, lipsa achiziţiilor detaliate urcase contractul peste nivelul pieţei, presa vorbea deja de comisioanele româneşti. S-a pus chiar problema rezilierii contractului cu EADS, dar cum să se rezilieze un contract la semnarea căruia a participat însuşi cancelarul unei ţări care urma să abă un cuvânt greu de spus în privinţa aderării de peste doi ani?

Timp de cinci luni, sub presiunea timpului şi a Comisiei Europene, ministerul de interne renegociază şi modifică contractul cu EADS. Contractul scade cu 75 de milioane de euro.

* 2008 – decembrie: întârzierea depunerii proiectelor de cofinanţare a securizarii frontierelor lasă România fără Fondurile Phare. EADS are de primit bani numai de la partea română.

* În martie 2009, Traian Băsescu ridică în CSAT problema contractului cu EADS. Şeful statului acuză o întârziere de câteva luni în derularea implementării programului de securizare a frontierei, spune că EADS a solicitat o creştere a preţului, şi cere guvernului să facă tot posibilul ca prima etapă a implementării să se încheie, potrivit calendarului, până în 2011, pentru a nu rata intrarea in Schengen.

* În august 2009 se renegociază contractul cu EADS, grupul mai obţine, printr-un addendum, la valoarea generală, încă 200 de milioane de euro pentru etapa întâi şi tensionează si mai mult relaţiile din coaliţia de guvernare: PDL acuză PSD că nu a informat CSAT , prin ministrul de interne Dan Nica, despre renegociere şi semnare. Valoarea totală a contractului ajunge la 850 de milioane de euro.

* În 2010, pe fondul adâncirii crizei, suma de 200 de milioane cu care s-a suplimentat contractul pune în dificultate ministerul de interne: plăţile ar lăsa fără o finanţare previzibilă celelalte etape ale contractului – etapa a doua (2011-2013) şi etapa de întreţinere. Securizarea tehnică a frontierei este în grafic, din acest punct de vedere România poate adera la zona Schengen.

* Decembrie 2010: Franţa şi Germania cer, printr-o scrisoare oficială adresată Comisiei Europene, amânarea aderării la Schengen a României şi Bulgariei, (aşteptate, iniţial, în martie 2011), invocand problema corupţiei, lipsa de reforme în Justiţie şi problemele stipulate în Mecanismul de Cooperare şi Verificare.

Două ţări, o problemă, două strategii

Bulgaria a luat act de cererea Germaniei şi Franţei de a amâna integrarea în Schengen a celor două ţări şi a adoptat stragia reverificării detaliilor şi găsirii unei soluţii diplomatice.

România a adoptat o altă tactică. Pe 3 ianuarie, într-un interviu publicat în ziarul Adevărul, ministrul de externe Teodor Baconschi avansa posibilitatea ca România să denunţe unilateral Mecanismul de Cooperare şi Verificare şi să condiţioneze votul pentru aderarea Croaţiei la Uniune de intrarea României în Schengen în martie 2011. Era o reacţie politică.

Două zile mai târziu, ministrul avea să retracteze cele spuse în interviu, susţinând că a fost răstălmăcit. În aceeaşi zi, Traian Băsescu avea să schimbe unghiul de atac. Dat fiind că istoria intrării noastre în Schengen este, practic, istoria derulării contractului cu EADS, nu mai abordăm problema din punct de vedere politic, ci economic: o să plătim firmei fraco-germane securizarea frontierei de Est atunci când această frontieră va fi a zonei Schengen.

Oare ţine?