„Industria auto în România reprezintă 14% din PIB şi contribuie cu 26% la exporturi. E cea mai mare industrie a României, una dintre principalele forţe economice ale ţării. Trebuie să o considerăm o pepită, să o menţinem şi să o dezvoltăm”, declara la mijlocul acestui an într-o conferinţă de presă, Christophe Dridi, director general Automobile Dacia şi Groupe Renault România
Industria auto grupează circa șase sute de companii care produc, pe lângă mai multe tipuri autoturisme și colecții de componente ce pot fi asamblate în străinătate, o gamă diversificată de piese conxe precum cabluri, conductori, componente electronice, corpuri de iluminat, acumulatori, anvelope etc.
(Citiți și: ”Prăbușire cu 21% a industriei auto germane – risc de pierderi de miliarde de lei în industria de echipamente auto din România”)
Ori, potrivit datelor publicate în buletinul de comerț exterior de către INS, în primul semestru din 2019, exporturile fob au însumat 34.893,4 milioane euro și au crescut cu 2,7% comparativ cu aceeași perioadă din anul precedent.
Între cele șase secțiuni ale Nomenclatorului Combinat care dețin aproape trei aferturi (73,1%) din totalul exporturilor, apare o scădere de aproape două procente la grupa „Mijloace și materiale de transport”.
Dacă se face o selecție a rezultatelor consemnate la grupa „Mijloace și materiale de transport”, unde apar produsele industriei auto, se poate observa o dezvoltare continuă, în ritm tot mai accelerat pe zona de export din 2015 și până în 2018, după care urmează o scădere bruscă în prima jumătate a lui 2019, cu intrarea rezultatelor în teritoriul negativ (vezi tabelul).
Mai mult, dacă se verifică din urmă valorile sezoniere pe cele două semestre ale anului, se poate vedea cum valoarea exporturilor, deși aflată în expansiune indiscutabilă dacă se ia în considerare întregul an, a scăzut cu circa 7% între S1 2017 și S2 2017 și cu 9% între S1 2018 și S2 2018. Ceea ce trimite la probabilitatea de a înregistra o scădere similară și în a doua jumătate a lui 2019.
(Citiți și: ”Interviu – cel mai mare producător autohton de piese auto pentru Vest: Atrageți producătorii și clienții mari, fără ei nu putem crește pe orizontală”)
Numai că, de data aceasta, nu mai există o bază de raportare în creștere pe prima jumătate a anului, motiv pentru care rezultatele ar urma să fie mai slabe în 2019 față de 2018. Ponderea sectorială în ușoară creștere (de la 18,8% la 18,9%), în pofida scăderii în expresie absolută (exprimată în miliarde euro) se explică doar prin performanța de anasamblu mai redusă a exporturilor din acest an.
Dacă se iau în calcul livrările prin comparație între prima jumătate a lui 2019 și aceeași perioadă din anul anterior către principalele cinci economii din UE, se poate vedea cum ne-a afectat cererea mai scăzută din Germania, principala forță economică a Uniunii, aflată în pierdere de turație, în timp ce pe relațiile cu Franța și Italia rezultatele au bătut pasul pe loc.
Din păcate, suntem și vom fi afectați de Brexit, cea mai mare influență negativă fiind consemnată ca urmare a scăderii cu aproape 30% a exporturilor de profil către Marea Britanie. La care s-a adăugat, oarecum neașteptat, diminuarea cam cu o șeptime a exporturilor cu destinația Spania, cu un efect negativ ce a depășit jumătate din cel pe relația cu Germania.
(Citiți și: ””Tulburări de comportament” la primele 1000 de companii. Ce înseamnă asta?”)
Așadar, datele statistice referitoare la cea mai importantă ramură a industriei prelucrătoare din România, care asigură cam o șeptime din PIB și un sfert din exporturi nu se prezintă prea bine la mijlocul anului și nici nu sunt perspective pentru a vedea o redresare în partea a doua a lui 2019. Este un semnal de alarmă care ar trebui luat în serios.
Urmărește-ne pe Google News
