fază în procesul evoluţiei afacerilor, caracterizată prin amplificarea acestora. La un nivel dat al resurselor T 0   şi o structură dată a preţurilor există o anumită dreaptă a bugetului, aşa cum se observă în figura de mai jos. Dacă producătorul dispune de mai multe resurse, T 1, noua dreaptă a bugetului va fi deplasată spre dreapta şi va avea o pantă paralelă cu dreapta iniţială (px/py invariabile), are loc o relaxare a constrângerii, respectiv, o lărgire a domeniului de alegere a produ- cătorului. În punctul de tangenţă al fiecăreia dintre izocuante cu dreapta bugetului se realizează echilibrul producătorului. Prin unirea punctelor care definesc echilibrul producătorului se construieşte traiectoria de expansiune sau “eutopul”, linia de scară, sau traiectoria de expansiune a firmei. Această curbă exprimă creşterea cantităţilor utilizate şi a output- ului datorită măririi bugetului, relaxării constrângerii în condiţiile menţinerii constante a preţurilor factorilor. Cu un cost minim, firma, în orice punct de pe traiectoria de expansiune (expansion path), va satisface condiţia de echilibru, când raportul produc- tivităţilor marginale ale factorilor este egal cu raportul preţurilor lor. Reprezentarea grafică va fi o dreaptă, dacă funcţia de producţie este omogenă (indiferent dacă randamentele de scară sunt constante, crescă- toare sau descrescătoare). E. se face simţită prin creş- terea nivelului de folosire a factorilor de producţie, a investiţiilor, a producţiei  şi în ultimă instanţă  a profitului. Perspectiva unor profituri încurajează afacerile, continuând e. E. este limitată ca durată, ei urmându-i o perioadă mai puţin favorabilă  a afacerilor.