Piața electricității din România s-a blocat. Producția scade și se tranzacționează doar de azi pe mâine

Piața electricității din România s-a blocat: nu se mai fac tranzacții decât de azi pe mâine, iar producția scade. Una dintre cauze este ordonanța 119 care plafonează prețurile la niveluri pe care experții le consideră nerealiste.

În septembrie, prima lună de aplicare a OUG 119 care impune prețuri angro de cel mult 450 lei / MWh, nu s-a tranzacționat decât un singur contract cu livrare la termen pe piața contractelor bilaterale de la bursa OPCOM. Cantitatea a fost nesemnificativă, de 2.715 MWh (mii kWh), de peste 580 de ori mai mică decât s-a tranzacționat anterior cu livrare în septembrie 2022.

Pe de altă parte, producția de electricitate a scăzut cu 6,5% în august 2022 față de aceeași lună din 2021, potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS).

Este drept că scăderea producției a survenit și din cauza scăderii consumului, în condițiile scumpirii energiei și a creșterii inflației în general, ca și a incertitudinilor privind viitorul economiei.

(Citiți și: ”Desenul / Politica energetică a României în ultimul deceniu: scăderea producției la creșterea consumului. Și importurile”)

„Se produce mai puțin și pentru că și consumul a scăzut, în special în zona marilor industrii și mă aștept la scăderi ale consumului în continuare (în special la gaze naturale)”, a declarat Sorin Elisei, director de energie și sustenabilitate la Deloitte.

Piața nu mai stabilește nici un preț de referință. Adică nu mai funcționează

Se mai tranzacționează numai pe piața spot, cu livrare în ziua următoare (PZU), unde ar trebui să ajungă numai cantitățile care nu au fost acoperite de contracte pe termen lung.

Prețurile pe PZU nu pot fi considerate de referință, decât dacă se urmărește nervozitatea pieței. Sunt prețuri de ultimă instanță.

Faptul că nu se mai tranzacționează nimic decât pe PZU „este clar o reacție la plafonarea prețului maxim decontabil de către furnizori în cadrul schemei (de plafonare, 1300 lei/MWh)” (…) Și, „în mod rezonabil nu se poate aștepta nimeni ca prețul angro să fie 450 lei/MWh” (prețul maxim impus producătorilor de aceeași OUG) –  a explicat Sorin Elisei, pentru CursDeGuvernare.

(Citește și: ”Cum se scumpește electricitatea prin mecanismul formării prețurilor. Alternativele și revoltele”)

„Contribuția marilor producători de stat la producția națională de electricitate este în jur de 70%. Diferența este tranzacționată de producătorii privați”, adaugă expertul citat.

Sorin Elisei nu exclude ca posibilitatea încheierii de contracte bilaterale negociate direct de către producători (în afara OPCOM), care să fie „o altă sursă a lipsei de tranzacții”.

Statul a stabilit plafoane pentru nevoile sale

Rațiunea teoretică a plafonării prețurilor de piață este de a tempera avântul speculativ al operatorilor în condițiile crizei de ofertă, dar și ale plafonării prețurilor facturate clienților finali.

Numai că tocmai oferta nu este stimulată.

Ce ar încasa producătorii la prețuri de peste 450 de lei / MWh ia guvernul, prin ceea ce se denumește pretențios contribuție la fondul de tranziție energetică. Nu există nici un angajament ferm al guvernului că va investi acei bani în capacități noi de producție regenerabile.

Iar plafonul de 1.300 de lei /MWh este maximul până la care guvernul decontează diferența dintre prețul facturat plafonat pentru consumator și costul cu achiziția electricității achitat de furnizori.

(Citește și: „Soluțiile propuse de producătorii și furnizorii de electricitate: creșterea prețurilor plafonate. Cu cât cresc facturile și de cât scapă Guvernul”)

Pare străvezie nevoia guvernului de a-și asigura banii cu care să compenseze pierderile furnizorilor.

Doar tranzacții de azi pe mâine

În septembrie 2022 volumul tranzacțiilor pe PZU  cantități a fost relativ stabil în termeni anuali (cu nici 3% mai mult decât în septembrie 2021).

Înseamnă că nu s-au redirecționat pe PZU volume suplimentare de pe piețele la termen, chiar dacă această piață a fost preferată în ultimii doi ani, ca urmare a incertitudinilor privind evoluția prețurilor, induse de comportamentul Rusiei pe piața gazelor, ca și a insuficienței mecanismelor de piață.  

Chiar și așa, cele 1,81 milioane MWh tranzacționate pe PZU în septembrie 2022 au fost cu peste 18% mai puține decât în august. Ceea ce de asemenea exprimă blocajul formării unui preț de referință pe piață.

(Citiți și: ”Prețul plafonării: Cât am plăti electricitatea, fără compensare. Harta scumpirilor pe piețele angro din UE”)

Ce se poate aștepta de la Parlament?

OUG 119 / 2022 se află în Parlament pentru a-i fi corectate prevederile stabilite în grabă. Subiectul principal a fost stabilirea aberantă a reperului de consum casnic pentru care se aplică prețurile plafonate la media anului trecut – când alta era piața și nici război nu era.

Până acum Senatul nu a adoptat nimic fundamental. Mai rău:

„Din indiciile oferite de amendamentele de la Senat, nu am văzut nimic care să adreseze cauzele crizei. Mai degrabă vad o tendință de re-înglobare în plafon, de-a valma, a unor categorii de consumatori considerați esentiali în plafonare – din diverse motive, mai mult sau mai puțin sustenabile”, spune Sorin Elisei (foto), expertul Deloitte în energie.

Dacă lucrurile vor rămâne la fel și după Camera Deputaților, se va pune o presiune suplimentară pe furnizorii onești, „extremă pe finanțare și costuri”, consideră Sorin Elisei, în opinia căruia „plafoanele trebuie crescute (în termeni de preț), iar încadrarea în plafon a consumatorilor să se facă după criterii clare, verificabile și transparent”.

***