Inovația și cercetarea – potențial uriaș: o strategie inteligentă ar face minuni

IT-ul – cu spectaculoasă lui creștere anuală – a doar o parte din vastele zone de inovație pentru care România are un potențial uriaș.

În lipsa unei strategii practice în privința Cercetării-Inovării – așteptate de analiști de ani de zile – companiile românești al căror succes se bazează pe inovare s-au îndreptat spre universități: ceea ce se face în acest moment în inovare și cercetare pe această colaborare se bazează.

Bani sunt, finanțările europene sunt previzibile pentru câțiva ani, iar optimismul investitorilor privați și al antreprenorilor e debordant: toată luma simte că economia europeană e în resetare și că e un tren bun pentru România.

Acestea sunt concluziile desprinse din prezentările speakerilor la Conferința CDG de marți, ”Inovația și cercetarea – ”Made in” sau ”made by Romania”?”: toate celelalte detalii, experiențe punctuale, și, da, know-how, sunt prezentate mai jos.

Conferința CDG – Inovația și cercetarea – ”Made in” sau ”made by Romania”? a fost transmisă LIVE – AICI LINK.

În zilele următoare vom reveni cu prezentările individuale inclusiv în format video.

***

Principalele declarații ale participanților

Marcel-Ioan Boloș, Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene: Lansăm două proiecte strategice de cercetare, cu buget de peste 250 milioane euro

Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene a anunțat că în curând vor fi lansate două proiecte strategice de cercetare. Unul se referă la hidrogen, altul la semiconductori. Ambele proiecte au buget cumulat de peste 250 milioane euro.

Principalele declarații ale lui Marcel Boloș:

• Proiectele care sunt finanțate începând cu perioada 2021-2027 pentru mediul de afaceri, parteneriate între mediul de afaceri și institutele de cercetare sau cele dedicate institutelor de cercetare au această componentă de inovare. Proiectele, indiferent de beneficiar, trebuie să aibă inovarea ca activitate inclusă în proiecte. Este o șansă formidabilă pentru activitățile de business ca prin inovare să poată să își consolideze poziția în piață și să reușească ca în această luptă acerbă pentru supraviețuire să identifice prin inovare acele puncte care fac mediul nostru de afaceri mai competitiv.
• Din acest punct de vedere, obiectivul de politică UE numărul 1 din perspectiva fondurilor nerambursabile este dedicat în exclusivitate specializării inteligente. Aici găsim că proiectele care urmează să fie finanțate trebuie să aibă componentă de inovare clar identificată. Apoi, tot ce înseamnă activități în cadrul proiectelor să fie clar identificate pentru a putea fi finanțate. Pentru a deschide perspectiva inovării noi am avut o inițiativă prin care am încercat, împreună cu Ministerul Cercetării, să punem bazele parcurilor de specializare inteligentă, respectiv a acelor parteneriate între instituțiile publice locale, institute de cercetare și mediul de afaceri pentru ca rezultatele inovării să poată prinde contur, să intre în piață.
• Un accent deosebit în negocierile purtate cu Comisia Europeană pentru a închide Programele Operaționale din perspectiva Cercetării și a Inovării a fost pus pe componenta de transfer în piață a rezultatelor cercetării. Vremea aceea în care discutam de cercetare de laborator a cam trecut. Din perspectiva politicii de coeziune și a fondurilor europene nerambursabile, accentul se pune acum pe transferul în piață al rezultatelor cercetării. Sperăm să putem anunța în curând aprobarea Programului Operațional Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente financiare- POCIDIF. Sperăm să anunțăm aprobarea proiectelor strategice de cercetare, cel puțin 2 le consider de mare importanță pentru România.
• Primul: hidrogen- activități de cercetare inovare în domeniul hidrogenului, iar din această perspectivă cred că proiectul trebuie să ducă nu doar la soluții de obținere a hidrogenului, ci și în transferul rezultatelor în piață. Al doilea: semiconductori și aplicații în economia României.
• Ambele proiecte au buget cumulat de peste 250 milioane euro, ceea ce va face ca ele să genereze impact în economie și sperăm să culegem roadele rezultatelor cercetării. Acestea sunt noutățille din perspectiva alocării fondurilor din Programul Operațional Regional, proiecte destinate mediului de afaceri. Poate fi pasul nostru de consolidare a economiei românești în context european, de orientare a resurselor către zone de interes strategice.
• Cred că este un punct de cotitură pentru activitatea de cercetare. Mai avem și fonduri destinate Digitalizării.
• Pe de altă parte, în Programul Operațional Tranziție Justă, mai puțin cunoscut. Aici avem 2,5 miliarde euro destinați creării de locuri de muncă și atragerii de investiții, accentul rămâne pe specializare inteligentă, pe mix-ul cercetare și inovare/transfer în piață al rezultatelor cercetării. Am avut multe discuții cu Comisia Europeană, iar problema asta a transferului rezultatelor cercetării în piață a fost de importanță strategică. Dacă nu avem IMM-ul partener în proiectele pe care le discutăm cu Comisia finanțarea nu poate avea loc. Cu cele peste 2 miliarde euro alocați prin POCIDIF și POR sper ca inovarea să fie șansa noastră pentru schimbarea de paradigmă în economia României, la consolidarea poziției în piață.
• Este o provocare și pentru mediul de afaceri, care trebuie să fie mai preocupat de inovare. Am recomandat autorităților  de management să nu mai avem în același looc proiectele generale cu cele care vizează robotica, etc. Este bizar să evaluezi un proiect care presupune achiziția de roboți cu unul care presupune achiziția de escavatoare. E atipic, nu cred că e o folosire judicioasă a fondurilor pe care le avem la dispoziție.
• Eu am recomandat Ministerului Cercetării ca legea inovării și reglementarea întregului sistem al inovării să fie pe masa Guvernului pentru că există potențial de creștere substanțială în acest domeniu pentru că este șansa noastră de succes…

Q&A:

–Autoritatea de management nu are oameni specializați pe noi tehnologii. Noi depunem proiecte dar oamenii care le analizează nu prea înțeleg ce spunem acolo… Este frustrant să tot explicăm lucruri, evaluarea administrativă a fost destul de dificilă…

O precizare. Noi, când aprobăm, abordăm problema inovării, ca proces și inovarea de produs. Aici avem, într adevăr, o lipsă de experți pe inovare. În trecut, când evaluam proiecte de inovare la ADR Nord-Vest, ni s-au asigurat fonduri de către Autoritatea de Management astfel ca prin intermediul Băncii Europene de Investiții să beneficiem de experți în inovare. Cred că a fost o soluție bună și e posibil ca să avem experți în inovare asigurați prin acorduri cu BERD, BEI. La solicitarea AM-urilor pot fi asigurați în continuare acești experți. Cred că putem apela la această variantă să salvăm proiectele cu valoare adăugată.

-Brevetul internațional, cum poate fi facilitată obținerea acestor brevete?

Noi trebuie să asigurăm fondurile pentru achiziția drepturilor de proprietate intelectuală aferente brevetului. Din acest punct de vedere, eligibilitatea cheltuielilor va exista. Suntem conștienți că pentru firme avem două lucruri de făcut:  trebuie să asigurăm contravaloarea drepturilor de proprietate intelectuală și trebuie să suportăm costurile cu experții, care să asigure training pentru ca o invenție/inovație de produs să fie operaționalizată. De exemplu, fermierii, ei se plâng nu că n-ar avea bani să cumpere echipamente moderne, ci că nu găsesc persoane să-i învețe să le folosească…

Vicențiu CORBU, fondator și CEO, KIM Technologies: Inovarea poate însemna să aplici o tehnologie existentă pe o nevoie din piață nouă

Fondatorul KIM Technologies spune că inovarea nu înseamnă neaparat ”să aduci un brevet sau să inventezi ceva, ci să aplici o tehnologie existentă pe o nevoie din piață și folosind o tehnică poate mai nouă”. Exemplul oferit de compania sa: soluții care automatizează procesele oamenilor care lucrează în teren.

Principalele declarații ale lui Vicențiu Corbu:

• Cred că dacă am fi făcut cercetare în laborator pe tehnologia noastră am fi avut un singur client și anume laboratorul. Nu recomand.
• Inovarea nu înseamnă neaparat să aduci un brevet sau să inventezi ceva, ci să aplici o tehnologie existentă pe o nevoie din piață și folosind o tehnică poate mai nouă. Practic asta am făcut și noi. Am venit cu o tehnologie existentă, după foarte multă experiență în zona internațională de soft, am deschis în România în 2012 și am considerat la momentul acela, și vom considera întotdeauna, că inteligența nu se află la noi.
• Suntem recunoscători pentru cei cu aport în zona industrială, zona pe care ne-am ales-o. Cum am inovat noi? Am ales să mergem în sectorul industrial, la actorii care fac acolo lucruri extraordinare și să îmbinăm experiența lor de a atâția zeci de ani în acel domeniu cu umila noastră experiență pe zona de digitalizare și pe zona de tehnologie. Din acest mix de componentă a ieșit ceva la care nici noi nu ne așteptam. A ieșit ceva extraordinar.
• Am văzut că există foarte multe acțiuni în zona operațională, în zona de teren, care nu sunt vizibil în absolut niciun sistem. E vorba de oamenii care efectiv lucrează în teren, în fabrici, pe șantiere de construcții. Datele pe care ei le culeg, acțiunile lor nu ajung niciodată sau ajung cu foarte mare întârziere într-un sistem informatic astfel încât niciun algoritm, niciun RPA sau niciun alt soft inteligent nu le poate procesa.
• De aceea, noi am venit cu niște soluții care automatizează procesele oamenilor din teren. Le dăm instrumente foarte simplu de folosit, indiferent de vârsta pe care o au acești operatori, de nivelul de cunoștințe pe care le au în zona de IT, astfel încât ei să poată foarte rapid să își introducă datele, să notifice sistemul despre lucrările pe care le-au făcut, despre stocul pe care l-au operat și despre absolut toate activitățile pe care ei le săvârșesc în teren astfel încât să putem automatiza toate aceste acțiuni și să putem avea acces în timp real asupra acțiunilor pe care le fac în teren.
• La început a fost mai greu până am dezvoltat, până am înțeles cum muncesc oamenii, cum lucrează în teren. Ulterior am reușit să scoatem niște produse inovative. De anul acesta am venit și cu varianta bazată pe abonament care pare că are o foarte bună tracțiune în sensul că este mult mai ușor pentru orice actor din sectorul de business sau sectorul industrial să adopte soluțiile noastre de automatizare doar prin plata unul abonament, mult mai ușor de ingerat.
• În 2012, nu existau investitori în piață nu am avut de ales. În loc să căutăm investitori, pur și simplu am căutat clienți care ar fi dornici să aplice tehnologia noastră în sectoarele lor. Am găsit acei oameni care au avut încredere în noi, companii cu renume în industrie. Ne-au ajutat să punem pe șine aceste produse. A fost un vot de încredere care nu știu cum poate fi câștigat. Noi l-am câștigat prin foarte multă seriozitate. Am avut și eșecuri, ne-am redresat. A fost un întreg proces iterativ până am reușit să găsim rețeta.
• Primul argument (pe care îl dau companiile care nu doresc să folosească aceste soluții, n.r.) și este unul corect este că acele companii nu au încredere că oamenii lor vor putea folosi respectivele soluții. E argument corect, îi înțeleg. Ei spun că au niște oameni foarte buni pe meseria lor, dar asta nu înseamnă că sunt IT-iști. Pornind de la această nevoie, ne-am gândit nouă ani de zile cum să facem să găsim soluții simple care să poată fi folosite și de un pensionar și de un om care nu are prea multă experiență în zona de IT. Partea mai complicată să o facă algoritmii noștri.

Ionuț ȚAȚA, CEO Iceberg, Advisory Board EIT Manufacturing SouthEast (European Institute for Innovation and Technology on Manufacturing): Ne mișcăm mai lent și mai târziu decât restul lumii, nu putem avea pretenția să fim în față

CEO Iceberg consideră că România trebuie să adopte o strategie inteligentă de dezvoltare – ”Nu putem să ne băgăm în față la coadă dacă facem mimetică pe ce au făcut alții. Trebuie să facem lucruri mult mai ambițioase” – și recomandă concentarea pe centre de cercetare în domeniul inteligenței artificiale, de exemplu.

Principalele declarații ale lui Ionuț Țața:

• „Made in sau made by”. Interesant jocul de cuvinte, cred ca avem un made by, pentru că nu cred că avem astăzi un set-up suficient, din două considerente.
• În orice statistică suntem pe acel loc pe care îl știm, nu trebuie să-l mai numim. Adică rezultatele indiferent din ce unghi le luăm ne pun într-un loc din care nu avem de ales să facem ceva.
• Grosul industriei, industria de IT stă într-o poziție în care proprietatea intelectuală sau anumite componente cu valoarea adăugată mare din acea valoare mare nu se revarsă în România. Componente sau subcomponente se fac aici se integrează în alte locuri din lume.
• Dacă ne uităm în acel top cu firmele inovative pe măsură ce ne ducem înspre stânga vedem că sunt economii geografice care se bazează destul de mult pe outsourcing outplacement din România. Practic aceștia transferă spre România diferite componente, pe care noi le facem pentru ei, după aceea ei în acele piețe geografice înregistrează rezultate economice care îi poziționează astfel în orice fel de clasament.
• Avem de lucrat la două niveluri: Un nivel micro, firmă cu firmă și un nivel macro al unui cadru legal, care are legătură cu mai multe aspecte: de la componente fiscale de genul prețurilor de transfer până la componentele să le zicem tot fiscale de exemplu privind impozitarea institutelor de cercetare, indiferent că vorbim de impozitarea salariaților – cercetători, care a funcționat și nu a funcționat.
• Sunt firme care au angajat cercetători și au fost expuși la verificări ANAF pe activitatea asta.
• Noi am fost în situația asta în care dacă am avut activități de cercetare în afara unor proiecte europene sau în afara unor contracte nu au fost considerate sau interpretate ca fiind deductibile fiscal la vremea respectivă. Deși în interiorul unor proiecte cu finanțare nerambursabilă noi aveam deja finanțarea nerambursabilă pentru activitatea de cercetare, ajungeam undeva la un dublu beneficiu. Sunt lucruri foarte interpretabile la care suntem expuși
• Știu că Ministerul Cercetării recent a mai pus la pus la punct din aspectele acestea împreună cu ANAF.
• Lucrurile care se întâmplă acum în România sunt puține, impactul lor este relativ redus încă și se întâmplă foarte târziu. Ne mișcăm mai lent și mai târziu decât restul lumii și atunci nu putem să avem pretenția să ajungem în față.
• Nu putem să ne băgăm în față la coadă dacă facem mimetică pe ce au făcut alții. Trebuie să facem lucruri mult mai ambițioase. Avem câteva posibilități de a face aceste lucruri, cum sunt aceste centre de cercetare pe inteligența artificială, sunt niște inițiative drăguțe etc. Avem Cluj și Iași, cred că și Bucureștiul. Depinde cât de mult durează să construim acest proiect.
• Depinde cât durează de la studiul de fezabilitate până la punerea în funcțiune. Depinde cât durează licitația, depinde dacă sunt niște firme care falimentează după ce au contractat lucrarea.
• Am văzut proiecte ambițioase care au durat 10 ani de zile să le finalizăm.

Daniel DUMITRESCU, CIO, InnovX BCR: Ne dorim să avem aproape statul

CIO InnovX BCR consideră inovarea importantă, dar spune că la fel de importantă este și comercializarea inovației. El sesizează ”o barieră defensivă, în care cei care se ocupă de cercetare într-o companie, sunt cumva reticenți la colaborarea cu start-up-urile”.

Principalele declarații ale lui Daniel Dumitrescu:

• InnovX și BCR au dezvoltat începând cu anul 2019 acest proiect de accelerare al inovării, pe mai multe paliere, încercând să adunăm la aceeași masă stakeholderii pe care noi îi considerăm importanți pentru un ecosistem de inovare.
• Pornim în primul rând de la cei care generează inovarea, în cazul nostru start-up-uri, dar mai ales de la mediul de investiții, fondurile de investiții, fără de care start-up-urile nu s-ar putea dezvolta.
• Ne mai uităm și la corporații, care adoptă inovarea și care pot crea proof of concept cu ei cumva,  pot valida tehnologiile în mediul de business real.
• Ne dorim să avem aproape statul și, iată, evenimentul de astăzi  este un bun exemplu și o bună oportunitate.
• Și am început pași și încercăm să ne apropiem și mai mult de centrele de cercetare.
• Primul lucru pe care, în cadrul programului, îl învățăm, îl predăm start-up-urilor, este legat de definiția inovării. Noi o utilizăm pe cea a profesorului Bill Olete de la MIT, considerăm inovarea o invenției care reușește să fie comercializată.
• Altfel, dacă rămânem la nivelul de idei, de patente, poate – OK, participăm la târguri de invenții, luăm premii, ne felicităm între noi, dar plus valoarea apare atunci când reușim ca aceste invenții să fie adoptate, deci să fie utile. Să existe utilizatori care, la un moment dat, să aibă dorința de a le cumpăra.
• Trebuie să aibă loc comercializarea. Așa înțelegem noi inovarea și multe din start-up-urile care au trecut pe la noi au ținte clare să atragă clienți cu acea inovare nu doar să o dezvolte.
• Legat de adopția inovării, noi am încercat să facem parteneriate și am reușit în primul rând cu marii jucători de tehnologie. Mă bucur că avem aici reprezentanți ai Oracle, care a avut până de curând un program de start-up-uri foarte interesant, gestionat de la Varșovia, cu care am colaborat.
• Am colaborat și cu alți jucători, UiPath, Microsoft, IBM, Amazon. Și încercăm să creștem cât mai mult colaborările dintre start-up-uri și aceste companii.
• Multe dintre aceste companii au deja la dispoziție structuri de sprijin ale start-up-urilor și vedem că din această convergență, a tehnologiilor, ale invențiilor acestor start-up-uri și a marilor companii, se pot identifica creșteri și modele de business sustenabile, devenind parteneri.
• Colaborarea, parteneriatul este un element esențial pentru dezvoltarea ecosistemului de inovare – ceea ce noi numim open innovation, deschiderea unei entități, a unei corporații față de inovare, unde România, marile companii autohtone sunt la început de drum dar încep să se acomodeze.
• Încă văd o barieră defensivă, în care cei care se ocupă de cercetare într-o companie, sunt cumva reticenți la colaborarea cu start-up-urile.
• Și aici este un proces educațional, de raising awarness, iar ceea ce faceți dumneavoastră nu poate decât să ajute ca marile companii să se deschidă, să aibă proceduri mai clare, mai simplificate,  de achiziții, de procurement, prin care să intre în contact cu start-up-urile, care au acele invenții cu potențial de scalare.
• Vedem foarte multe exemple de succes în cadrul InnoviX, în care start-up-urile au colaborat cu corporațiile și împreună au reușit să scaleze și chiar să intre în programe de co-selling, adică să ajungă la clienții marilor corporații.
• Avem nevoie de companii care să testeze inovațiile în mod real pentru a el valida, ca să fie utilizate ca și ancore de încredere în demersurile și în strategiile viitoare de comercializare ale start-up-urilor.
• Faptul că există fonduri europene pentru România este, bineînțeles, un  lucru foarte bun.
• Împreună cu start-up-urile credem în mixuri de finanțare. Adică nu doar în a accesa fonduri europene, sau credite bancare, sau investiții de tip venture capital sau private equity, în funcție de stadiul de dezvoltare.  
• Ci, în funcție de nevoile reale ale start-up-urilor, de stadiul lor de dezvoltare, să se ducă spre acele produse de finanțare care să le ajute, ori în dezvoltarea tehnologiei, ori în comercializare.
• Iată că încep și la noi acele produse, ca fondurile europene să fie cumva oferite sub mai multe forme. Până acum am avut granturile, au fost acele instrumente financiare sub forma garanțiilor de credite date prin Jeremy.
• Acum avem aceste instrumente financiare dedicate capitalizării fondurilor de venture capital. Ceea cer înseamnă că, în curând, vom avea și o industrie de venture capital și private capital și mai dezvoltată în următorii 5 ani în România. Și mai capitalizată.
• Alte țări din Europa Centrală și de Est cum ar fi Polonia și chiar Bulgaria au un avans în fața noastră. De aceea vedem că aceste fonduri destul de active în România, care sete un pool de talente,  de start-up-uri, și atrage aceste investiții din afară.
• Legat de Made in sau Made By România: personal aș fi bucuros ca România să devină un hub de inovare, să atragă chiar și start-up-uri cu antreprenori  cu idei din alte țări. Să devenim acel loc care să permită start-up-urilor să se dezvolte datorită surselor de capital (de menționat și BCR). Și să reușim ca aceste companii, apropo de teritorialitate, să se înființeze aici, să  creeze locuri de muncă aici, să aducă, plus valoare în România.
• Într-un proces de scalare, piața românească, de și a doua în Europa Centrală și de Este, nu permite un deployment la nivelul dorit, pentru a ajunge la statutul de unicorn, la care orice start-up visează și e bine să-și dorească acest lucru.
• De aceea că, al un moment dat în stadiul lor de dezvoltare, vor trece granița, vor accesa finanțare din străinătate și, poate chiar în acel moment s-ar putea să fie necesar un transfer al IP-ului și al companiei în acele jurisdicții. Dar uitându-ne la UiPath, aceasta există și în România, are angajați aici. Oricum România va avea de câștigat.
• Cât privește finanțările europene administrate de Bruxelles, și exemplele de bune practici, mi-am plăcut foarte mult acel European Innovation Council, Un Champions League al inovării, un de reușesc să fie finanțate cele mai inovative start-up-uri din Europa.
• Mi-a plăcut abordarea unor regiuni din Spania de a încuraja cât mai multe start-up-uri să participe la acest call foarte competitiv (unde va la 7% rata de succes). Avem deja și câteva start-up-uri din România care au accesat astfel de finanțări.
• Interesant este că statul spaniol ca și alte state au venit cu o  abordare în care un start-up obține un scor bun, dar nu reușește să obțină finanțare, atunci autoritățile de management din Spania, pe baza acestei evaluări făcute la nivel de Comisiei Europeană, finanțează ele.
• Astfel, ușor, ușor, start-up-urile spaniole au început să devină tot mai competitive. Abordarea merită să fie preluată și de noi.
• Aceste granturi europene au calități legate de predictibilitate de un calendar în avans pe doi – trei ani, o grilă de evaluare transparența și de faptul că regulile nu se schimbă în timpul jocului.
• Ne uităm la mixul de finanțare, ne dorim ca un start-up să se uite la toate tipurile de finanțare, să nu rămână dependent doar de fondurile publice, care sunt bune pentru un anumit moment de dezvoltare, Dacă ia toto timpul fonduri europene, aceasta s-ar putea să nu fie în avantajul scalării.

Q&A:

Există în România un set de probleme care blochează sau încetinesc componenta inovatoare din economie Și car ar fi acestea?

Este un proces destul de birocratic legat de patente la noi, dar există posibilitatea de a merge direct la Oficiul European pentru protecția proprietății intelectuale.

Până la sfârșitul anului încă sunt disponibile, pe site-ul EUIPO, granturile de 2.250 de euro ca subvenții pentru protejarea diferitelor tipuri de mărci, patente sau brevete. Este un proces de înregistrare foarte bum și transparent și care oferă protecția la nivelul tuturor țărilor UE

Cât privește cercetarea, într-adevăr legăturile dintre cercetare și zona de mediu de afaceri și comercializare trebuie crescute și mai mult.

Noi am avut câteva proiecte pilot, un parteneriat cu Măgurele Science Park, și suntem în curs de dezvoltare de parteneriate cu alte centre de cercetare.

Chiar am participat cu reprezentanți ai centrelor de cercetare la evenimente bilaterale cu alți cercetători, din Polonia , de exemplu, unde am putut să facem schimb de bune practici.

Dr. Christian von ALBRICHSFELD, Country Head, Continental Romania & General Manager, Continental Automotive Romania: De când am intrat în România am început să lucrăm cu universitățile

Managerul general al Continental Automotive Romania știe că în tehnologie se aplică principiul ”The winner takes it all”. Adică, al doilea, al treilea într-un domeniu nu prea contează. El sfătuiește România să pregătească o strategie clară de dezvoltare și o politică industrială care să reiasă din această strategie.

Principalele declarații ale lui Christian von Albrichsfeld:

• După 20 de ani în România, noi am văzut potențial nu doar în producție dar și în cercetare/dezvoltare. Am început cu un centru în Timișoara, apoi am deschis un centru de cercetare/dezvoltare în Sibiu, apoi în Iași. La sfârșitul anului trecut eram 17.500 de oameni în România, o treime dintre colegi lucrează exact pe cercetare/dezvoltare.
• Sincer, nu știu dacă să vorbim de ”made in” sau de ”made by”, pentru mine mix-ul este important. Vrem foarte clar, România iese din direcția de low cost, trebuie să găsim o altă cale pentru ca România să se dezvolte, cred că trebuie să mergem spre locuri de muncă cu valoare adăugată. Foarte clar, trebuie să fie și cercetare/dezvoltare, inginerie și inovație. Acolo ne-am dezvoltat treptat…
• Spun așa- industria auto, de mobilitate. Avem o transformare de ani de zile într-o direcție în care autoturismul va deveni un computer pe roți. De exemplu, o mașină pe care o cumpărăm azi, middle class sau high end middle class are 100.000 de linii de cod în software. Mai mult decât un avion, și se dezvoltă și mai departe. Avem o tendință clară- mașinile autonome, care se conduc singure. Mașina este conectată și merge în direcția share driving. Ce este asta? Vedem orașe care devin sufocate de aglomerație. Să mai adăugăm mașini cu un singur om nu vom face decât să creștem această aglomerație.
• Trebuie să vedem cum să facem să asigurăm mobilitatea oamenilor, rapid și sigur, iar asta te duce în direcția creșterii capacității de computer. Discutăm de sisteme de eco-mobilitate, un smart mobility. Ai o aplicație în care setezi preferințe de traseu și de deplasare, în funcție de distanța pe care o ai de parcurs. Poți merge pe jos, cu trotineta electrică, cu o mașină, împreună cu altcineva, cu un autobuz… Noi am prezentat așa ceva în vară, în Timișoara, un autobuz care s-a condus singur în oraș.
• Prin aceeași aplicație introduci preferințe: spui când vrei să pleci de acasă și am posibilitatea să găsesc în fața casei mijlocul preferat de transport. Acesta este un ecosistem de mobilitate mai confortabil pentru oameni.
• Mașina devine software function defined. Astăzi avem 100 de controlleri într-o mașină- greu de dezvoltat dar și greu de întreținut, costuri sunt mari. Ne gândim să avem 2-3-4 high performance computers care să funcționeze ca o structură, ca un telefon mobil. Dacă eu doresc să schimb ceva, mai adaug o aplicație, mai plătesc pentru o nouă funcție.
• Mașina nu se termină de dezvoltat când o cumpăr. Astăzi primesc o ofertă, lucrez 2 ani la un sistem, livrez la client, iar mașina asta se produce 3-4 ani după care vine un facelift și merge, ideal, 10-15 ani. Azi avem  mașini cu tehnologie care a fost actuală acum 20 de ani. Asta nu este acceptabil. Adică, dacă hardware mai merge- roți, structură etc, vreau să pot modifica funcționalitatea. Asta pot să fac dacă am o structură de tip telefon mobil, în care pot adăuga aplicații. Este foarte interesant ce se întâmplă acum…
• Pentru mine, să avem aceleași locuri de muncă cu valoare adăugată, să avem inovație, cercetare/dezvoltare începe de la educație. Totul merge acolo în direcție de digitalizare și începe cu educație la nivel sub universitar. Dar și universitar. Avem nevoie de competențe noi, care merg în direcția cyber securițy, big data, IA, cloud computing, 5 G. Silicon Valley s-a creat direct lângă o Universitate care a gândit așa. Hai să începem să construim ecosisteme, începând cu educația, cu Universități și să creăm ecosisteme lângă acestea.
• Noi, Continental, am început de când am venit în România, de ani, să lucrăm cu universități. Am creeat multe mastere, acum mergem în direcția de cloud computing, cyber security, big data management, IA. Adică tot ce credem noi că în următorii ani vor fi domenii cheie pentru industria auto. Exact asta vrem să sprijinim, acest ecosistem eco.
• Cred că trebuie să vedem unde e foarte bună Europa. Avem niște companii mari, dar în tehnologie se aplică principiul ”The winner takes it all”. Adică, al doilea, al treilea într-un domeniu nu prea contează. În Europa încă avem avantaj în industria auto, acolo mă gândesc că am avea nevoie de o strategie europeană. Discutăm despre industrie, nu doar în inovare ci și comercializare. În est, avem țări care spun că vor să ajungă primele în Inteligență Artificială până în 2050. De lucruri din acestea avem nevoie, dar România este prea mică la nivel european, noi trebuie să avem o strategie clară, o politică industrială care să reiasă din această strategie.
• Trebuie să vedem unde ne dorim să fim. Am văzut în pandemie ruperea liniilor de aprovizionare. Microelectronica e foarte importantă, nu putem să fim dependenți de altcineva. Am văzut un program UE pentru semiconductori, noi, Continental, ne-am implicat să aducem prin acest program în PNRR 500 milioane euro pentru România. Asta am făcut nu pentru noi, ci pentru ecosistem, e important să fim acolo. Acum mai sunt apeluri de proiecte în cloud computing. Și acolo ar trebui să fim implicați cumva, și România, dar și UE.
• Dacă vedem guvernul, legislația. Nu avem legislație pentru testarea autoturismelor autonome. În Germania există legislație, au definit drumurile unde se pot face teste. Noi știm ce facem, ca companie, știm că trebuie să respectăm niște norme. În România nu merge. Am vrut să venim cu un autobuz în oraș, care merge în Germania în 2-3 orășele. În România a trebuit să fac un gard, să nu vină nimeni înăuntru. Asta e.. Dar trebuie și România să facă legislația asta.

Q&A:

Continental lucrează pe patente proprii sau există aport local la inovare?

Nicăieri nu faci ceva doar pe patente proprii. O mașină are înăuntru o groază de patente și trebuie să folosești și brevete de la alte companii. În Europa avem o problemă, de exemplu, cu brevetele 5G- mașină este conectată, plătim… Dar există companii care refuză să colaboreze. Iar dacă nu primesc autorizarea să folosesc 5G peste tot, nu pot să fac nimic… Trebuie să vedem cum să facem o lege europeană pentru a folosi patente care definesc standarde.

Cum se dezvoltă industria auto?

Am încercat să spun că nu trebuie să ne mai gândim la autovehicule individuale. Trebuie să gândim un ecosistem. Astăzi există deja mașini care avertizează alte mașini în trafic în legătură cu probleme de trafic. Asta se va dezvolta din ce în ce mai mult, inclusiv cu distribuirea de informații de la parteneri externi.

Tudor PRISECARU, Secretar de stat, Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării: Trebuie să existe o diseminare mult mai bună a rezultatelor cercetării în economie și în companii

Secretarul de stat din Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării afirmă că procedurile de achiziție trebuie mult simplificate și că trebuie modificate prevederile care împiedică bugetarea multianuală a proiectelor de cercetare.

Principalele declarații ale lui Tudor Prisecaru:

• Cred că noi trebuie să începem să construim patente de unii singuri și să le și înregistrăm. La noi această operație de înregistrare, nu numai în România, la nivel european, mondial este foarte precară.
• Din această cauză, una dintre inovațiile pe care le-am propus în viitorul plan Național 4 este acest fond de inovare, care este destul de generos. În bugetul extins el a primit foarte mulți bani și sper ca prin acest fond de inovare să se găsească și această posibilitate de a înregistra patentele utile, necesare dezvoltării noastre.
• Privind în istorie, chestiunea asta nu este nouă. Aproape toți marii inventatori ai noștri au înregistrat patentele în afară, nu la noi și le-au utilizat tot în afară.
• Aici vine partea a doua a ceea ce voiam să spun. Utilizatorii din România să ajungă la acel nivel de maturitate în care să aibă nevoie de dezvoltare. Să nu mai fie doar niște integratori. Pur și simplu să simtă nevoia de a utiliza produsele cercetării-dezvoltării-inovării. În momentul de față, din informațiile mele de la Camera de Comerț sunt încă foarte puțini. Și aici nu este doar vina lor, este și vina celor care produc rezultate ale cercetării-dezvoltării. Trebuie să existe o diseminare mult mai bună, o diseminare pro-activă. Altfel, nu vor avea cunoștință unul de celălalt și situați e posibil să se perpetueze.
• Prin Planul Național 4 am prevăzut lucrul acesta. Unul din capitole permite finanțarea acestor activități, cercetare pentru societate.
• Cam aceste două elemente sunt esențiale pentru noi în viitor. În plus, la nivelul Ministerului și nu numai va trebui să existe o coordonare mult mai mare între activități. Să vă dau un exemplu. De câțiva ani de zile sunt foarte mulți aplicanți din România care participă la competițiile de Horizon 2020, dar care nu solicită niciun fond, niciun ban de la Comisia Europeană. Ei spun că toți banii vin cu ei din România, de la bugetul național care este dedicat sinergiilor. Eu cred că așa ceva este de domeniul excrocheriilor pentru că sinergia trebuie să se refere la cel puțin două entități finanțatoare diferite or dacă una dintre ele nu finanțează cu nimic nu văd de unde vine sinergia, coordonarea.
• Trebuie să coordonăm mai bine activitățile care sunt finanțate prin programele europene, fie ele structurale, europene de la Comisie cu finanțarea de la bugetul național. În felul acesta vom avea de câștigat.
• Un alt punct important pe care îl văd este formarea profesională. Partea de formare profesională la noi este foarte precară în acest moment. Nu știu dacă pot acuza pe cineva. Întregul sistem cred că este vinovat. În 2010-2011 am avut o nouă lege a educației. Rezultatul a fost mai prost. Se vede clar lucrul acesta. Nu știu cum va fi în continuare, dar trebuie să facem ceva în domeniul formării profesionale la toate nivelurile, la nivel superior, la nivel mediu și la nivel inferior. Dacă vom considera că tot universitățile sunt cele care vor trebui să pregătească tehnicieni, ne vom înșela amarnic.
• Trebuie să creăm un cadrul organizat de refacere a acestui sistem de formare. Aici am avea nevoie de o nouă activitate concertată pentru viitor. Cu răbdare multă pentru că rezultatele nu se vor vedea imediat.
• Un alt subiect îl reprezintă previzibilitatea în finanțare. Sigur, acum pare că astrele s-au aliniat și spre noi s-ar putea îndrepta fonduri importante care vor asigura și dezvoltarea și inovarea și așa mai departe. Trebuie să avem grijă ca trecând peste lipsa de competență care deja se observă în toate aceste activități, trebuie să încercăm să nu risipim aceste fonduri. Ele vor trece. În câțiva ani, noi nu vom avea timp să creăm un personal competent peste tot acolo unde ne dorim. Pentru următorii ani pare că există o previzibilitate în finanțare.
• Ultimul lucru pe care aș dori să-l aduc în discuție este colaborarea. O colaborare care trebuie să treacă peste diversele animozități între persoane. Trebuie să fie o colaborare între toate entitățile așa cum s-a început bine, crearea acestor consilii interministeriale, comisii de dialog cu patronatele, chiar și cu sindicatele. Trebuie această colaborare strânsă și mai multă. Altfel se va merge pe planuri diferite.
• În toată treaba asta, un prim rezultat al acestei colaborări aș vedea și o simplificare administrativă. Cum credeți că se vor putea duce la îndeplinire atâtea proiecte în situația unei legislații privind achizițiile publice foarte greoaie, care se suprapune și pe descreșterea economică care a avut loc în urma pandemiei. Întârzierile în livrări sunt foarte mari, iar dacă noi și procedurile le lungim, înseamnă că se întrunește o furtună perfectă și s-ar putea să pierdem banii.
• Activitatea diplomatică de la Bruxelles trebuie să fie foarte importantă. Și nu numai. Partea de diseminare pe care ar fi trebuit să o facă oamenii noștri în perioada care a trecut lasă de dorit. La nivel național, producția științifică a României a scăzut câte puțin, dar constant în ultimii trei ani. Este adevărat că și ale celorlalți a scăzut, numai că a plecat de la alt nivel.
• La noi, în primul rând se constată lipsa specialiștilor. Aceasta este cauza fundamentală a faptului că și ceilalți când e vorba să ne introducă în proiecte nu prea au cu cine discuta. Nu vreau să dau exemple. Nu sunt prea fericite și vin din zone în care noi considerăm că suntem străluciți.
• O primă măsură, care din păcate este blocată prin Constituție este ca bugetele acestor domenii care sunt pentru dezvoltare-inovare să fie multi-anuale. În Constituție este stipulat faptul că bugetul este anual. Un proiect de dezvoltare nu se poate face într-un singur an. Nici un proiect de construcții nu se poate face într-un singur an. Cum putem să nu mai avem sincope? Vedeți că se încep foarte multe construcții și nu se termină sau se termină foarte greu.
• Stimulente mai mari pentru acei puțini care sunt în stare să conceapă ceva. Stimulente financiare pentru activitățile de inovare, proiectare, dezvoltare. Ne străduim acum să încercăm să le tragem pe toate în zona cercetării și pentru asta a ieșit un ordin comun cu ministrul de finanțe. Se constituie în momentul de față registrul experților care vor certifica aceste activități pentru a putea primi acele facilități fiscale. Suntem abia la început. Am reușit să facem lucrul acesta.
• Al treilea lucru pe care putem să-l încercăm este ca procedura de achiziție în sine să fie mult simplificată. Prin menținerea acestui sistem pierdem mai mult decât dacă l-am simplifica.

Sebastian ENACHE, Head of Mergers and Acquisitions, MONSSON: Degeaba vrei să investești în cercetare-dezvoltare dacă domeniul nu e corect reglementat

Monsson este un jucător activ în dezvoltarea de tehnologii împreună cu companii din România și din străinătate. Șeful diviziei de Achiziții și Fuziuni al companiei a oferit câteva exemple de soluții inovative dezvoltate: sistem de curățare – uscată a panourilor fotovoltaice sau o dronă cu inteligență artificială care scade costul operării și mentenanței parcurilor eoliene și fotovoltaice.

Principalele declarații ale lui Sebastian Enache:

•  Dl Prisecaru a deschis subiectul și pe zona de educație. Noi la Monsson suntem implicați activi în zona de regenerabile și de peste 15 ani împreună cu specialiștii din grup lucrăm destul de bine atât în zona de dezvoltare proiecte, cît și în zona de cercetare-dezvoltare.
• În România avem o zonă foarte interesantă în care în sfârșit putem să considerăm know-how-ul pe care îl avem ca și un patent.
• Unul dintre avantajele noastre că suntem lenți în implementare de tehnologii, că suntem lenți în implementare de legislație ca țară este faptul că putem pune în practică cea mai nouă tehnologie.
• Am reușit să facem ceva ce în Europa este extrem de greu de făcut, iată că dacă am fost cu 10 ani în urma Europei în a instala primele centrale eoliene și fotovoltaice în 2008, iată că am instalat cea mai nouă generație de eoliene și fotovoltaice, astfel încât de la producător am reușit să formăm oameni pe ultimele tehnologii și în momentul în care acestea au fost implementate în celelalte state din UE sau din lume, angajații noștri au devenit specialiști și s-au dus în alte țări să-i învețe pe alții cum se operează.
• Ca și companie am fost destul de implicați în a dezvolta noi metode și a încerca să optimizăm tehnologiile existente. Chiar dacă nu avem neapărat patente pentru că, așa cum s-a spus anterior, uneori facem mai multe decât spunem sau decât punem pe hârtie, noi la grupul Monsson lucrăm activ la dezvoltarea de noi tehnologii împreună cu companii din România sau din strainătate.
• Un sistem de curățare – uscată a panourilor pe  care l-am implementat în Qatar și care este un produs 100% românesc pentru care nu avem patent încă, dar care funcționează cu succes în destule parcuri fotovoltaice atât în străinătate, cât și în România.
• O altă idee interesantă pe care am avut-o și pe care o implementăm este o dronă cu inteligență artificială care scade costul operării și mentenanței parcurilor eoliene și fotovoltaice de peste 100 de ori. Dacă o operațiune de calibrare a nacelei și a verificării curbei de putere costă în momentul de față 300.000-400.000 de euro cu această dronă pe care noi am inventat-o, și pentru care lucrăm la brevet împreună cu partenerii noștri, cu o astfel de tehnologie costă de la 300.000 la 3.000 de euro.
• Chiar am apelat la niște fonduri de cercetare și dezvoltare, chiar acum se semnează contractul.
• Eu vreau să vin cu energie pozitivă, știu că sunt multe lucruri care nu funcționează și sunt multe pe care le putem îmbunătății, însă cel puțin în domeniul meu sunt bucuros să spun că România și angajații noștri și ceilalți care lucrează la alte companii sunt exportatori de know-how. Suntem angajați în diferite țări să oferim know-how.
• Referitor la educație. Cercetarea-dezvoltarea trebuie să fie mai mare și în licee, în universități, nu doar în companii. Angajații nu pot fi întotdeauna cercetători. Angajații pot fi doar pasionați de ceea ce fac și să încerce să facă mai bine, mai eficient. Totuși e nevoie de o echipă, pe care noi nu avem acum cum să o formăm pentru că cercetători adevărați pe care noi să-i atragem din mediul academic, în zona în care noi activăm, sunt foarte greu de găsit.  

• Poate că în zona de patente și în zona de cercetare-dezvoltare la nivel practic, cum vorbeau și antevorbitorii mei, da în companii se inovează dar uneori rămâne la nivel de secret de serviciu, e foarte greu să transmiți informațiile pe care le-ai făcut. Dar dacă mai multe companii se unesc și investesc în cercetare-dezvoltare în cadrul academic, acesta poate crea o zonă din care companiile mai apoi pot să beneficieze.
• Se multiplică viteza de inovare, o companie poate aloca un anumit buget de cercetare-dezvoltare, pentru că acesta nu creează profit imediat, însă un grup de companii care investesc în cercetare-dezvoltare pe lângă faptul că pot crește bugetul pot accelara această inovație. E important să existe fonduri.
• Eu personal am căutat, poate nu am căutat foarte bine, singurul apel pe care l-am găsit e și cel la care am aplicat și am câștigat aceste granturi de 200.000 de euro, pe zona de cercetare-dezvoltare pe produse inovative.
• Cu siguranță trebuie mai mulți bani pentru cercetare-dezvoltare, si mai mulți cercetători.
• Centrul nostru de formare din Constanța a fost mai întâi un centru intern și a ajuns acum un centru de formare pentru 4.000 de specialiști în fiecare an pe zona de regenerabile: eoline și fotovoltaice.
• Există o mare problema la nivel de specialiști, pentru că nu avem standarde ocupaționale potrivite zilelor de astăzi.  
• Nu avem fonduri pentru a fi investite în cercetare-dezvoltare și nu avem în nomenclatorul de meserii și meseriile respective. Și apoi să fie și zona în care aceste meserii să activeze.
• În România degeaba ai idei, degeaba vrei să investești în cercetare-dezvoltare daca domeniul nu e corect reglementat. Cel puțin pe zona mea, de energie regenerabilă, luptăm de câțiva ani cu Ministerul Muncii să fie recunoscute meseriile respective. Lucrăm de câțiva ani să scriem standare ocupaționale. Suntem mereu întrebați: dar de ce trebuie? Sau de ce nu găsiți și voi ceva acolo, de ce trebuie să afacem altele noi.
• Este și o mică lipsă de pasiune și dorință de a avansa. Odată cu cercetarea-dezvoltarea trebuie să aliniezi și standardele, și legislația. Degeaba un produs iese, dacă nu poate fi folosit și mai așteaptă 5-10 ani să fie reglementat.
• Suntem exportatori de Know-how, exportatori de patente și probabil mulți din România sunt ingineri pasionați care lucrează la diverse servicii și produse care sunt folosite în economia noastră și pot fi exportate, fără a fi inventarietate corect.
• Din păcate este o situație pe care ați sesizat-o și eu am ratat să o spun. Domeniul surselor regenerabilelor din România este dezvoltat și a luat avânt și va lua avânt. Dacă la centrala nucleară avem instalați 1.400 MW și avem cel puțin 5-6 universități în România care au această specializare, mai avem 4.000 MW din surse regenerabile și nu avem nicio școală publică, universitate sau facultate care să predea aceste energii. Da, este un “upskiling”, nu-ți trebuie, bazele sunt predate în aceste universități, dar sunt abia 2-3 mastere la care se pot duce oamenii și educa.
• Toata aceasta zonă de educație poate fi îmbunătățită. Sunt 5.000 de oameni în România care lucrează într-un mediu semireglementat și încă 4-5 mii de români care lucrează peste tot în lume ca specialiști.

Roxana CHIRIACESCU, ”Oracle for Research” Ambassador, Oracle Romania: Problema este cum facem cum să aducem ”creierele” înapoi, sau cum să-i ținem aici pe cei care sunt acum studenți

Oficialul Oracle Romania a transmis că există resurse gratuite de cloud-computing pentru cercetători și orice doctorand sau universitate pot să aplice pentru acces la resursele cloud din catalogul Oracle.

Principalele declarații ale Roxanei Chiriacescu:

• Programul de educație Oracle Academy este în România de când eram eu în liceu, din 2004, când lua amploare și se adresează studenților, liceenilor, prin curicula dedicate de baze de date, de programare, de – mai nou, cloud, și așa mai departe.
• Oracle Academy este chiar partener asociat în niște programe de cercetare Erasmus, de exemplu, cu niște consorții de universități, dar ce vreau eu să povestesc este despre un program mai recent al Oracle, care este dedicat cercetătorilor în România
• Jobul meu la Oracle este să vând cloud, dar acum nu vreau să vă vând nimic. Pentru programul Oracle for Research mă voluntariez ca ambasador.
• Există niște resurse gratuite pentru cercetători de cloud computing.  Pentru cercetătorii care au diferite probleme, care cercetează într-un anumit domeniu, să zicem healthcare, dar nu au cunoștințele de know how necesare, nu au resursele tehnice, există acest program prin care îi ajutăm.
• Le dăm resurse de cloud gratuite, oameni tehnici dedicați, chiar acces la seturi de date.
• Colaborăm cu mai multe universități și institute de cercetare și s-au făcut o grămadă de inovații. De exemplu, în pandemie, am colaborat cu universități care făceau modelări de molecule în găsirea unui tratament pentru COVID.
• Domenii de la environmental and sciences, foarte mult focus în zona de sănătate dar nu numai.
• Cam 33% din proiectele finanțate prin program sunt în sănătate, 18% în inteligență artificială și machine learning, și altele, în 41 de țări de pe 6 continente. Aș vrea România să fie a 42-a.
• Pe scurt, orice doctorand, sau post doc researcher, orice universitate, institut de cercetare poate să aplice la acest program și va avea acces la toate resursele cloud posibile și imposibile din catalogul Oracle.
• Au acces prin program și la o platformă care să le facă viața mai ușoară, pornind de la premisa că ei nu sunt musai specializați în IT sau în cloud computing, pentru a folosi aceste resurse.
• Au acces la seturi de date open data.
• 1000 de dolari iei în două zile. De la 10.000 în sus sunt niște procese de eligibilitate, prin care verificăm că instituția sau cercetătorii respective sunt cine declară că sunt.
• Iar proiectele mai ambițioase pot lua până la 100.000 de dolari, iar procedura poate dura o lună sau câteva săptămâni.
• Sunt foarte multe neajunsuri și voiam să-l întreb pe dl. Prisecaru la ce gen de specialiști se referă când vorbește de lipsa de specialiști, în a accesa fonduri sau a folosi anumite instrumente digitale.
• Îmi păstrez optimismul că, ok, avem astfel de programe care  să inițieze și să ajute accelerarea unui proiecte de cercetare.
• Noi încercăm să ajutăm cum putem dar problemele nu țin de noi.

Q&A

O companie precum Oracle lucrează în România doar pe baza patentelor proprii sau are un aport în procesul de inovare și de transfer de know how?

 Sincer ar trebui să verific. Noi avem colegi care fac dezvoltare în România și orice angajat care este angajat într-un proces de dezvoltare, dacă se consider la un anumit moment că respective problemă ester ceva nou care ar trebui patentat, noi putem vedea. Acum, patentele respective sunt înregistrate cel mai probabil în America, fiind o companie americană.

Ce șanse are România să devină un hub în materie de inovare în IT și inteligență artificială?

Eu aș zice că, la câte creiere am tot exportat în ultimii ani,  nu e o problemă de genă sau de faptul că nu avem oameni foarte buni în zona asta. Problema este cum facem cum să îi aducem înapoi, sau cum să-i ținem aici pe cei care sunt acuma studenți sau în programe doctorale. Probabil că debirocratizarea și sistematizarea anumitor programe în zona asta ar fi benefice.

Dan CĂLUGĂREANU, Partener, Early Game Ventures: Istoric avem cele mai bune condiții pentru un startup să apară și să crească

Partenerul Early Game Ventures – fond de investiții de tip capital venture – anunță că fondul său are de investit 26 de milioane euro în afaceri: ”Noi dăm benzina pentru startup-uri”.

Principalele declarații ale lui Dan Călugăreanu:

• Early Game Ventures este un fond de investiții de tip venture capital care are pentru investit 26 de milioane de euro. Avem în acest moment 28 de investiții în România și cred că vom mai avea încă două până la final de an.
• Avem două tipologii de investiție. Una este accelerator dintr-un buzunar cu investiții undeva între 50 de mii și 200 de mii de euro și o altă tipologie este zona de seed și series A, unde tichetul variază între 500 de mii de euro și un milion de euro pentru fiecare investiție.
• Pentru campioni, pentru că încercăm să avem și campioni între noi, putem merge până la 4,5 milioane de euro de investit într-o singură companie.
• Sectorul IT este unul dintre cele mai bune motoare de creștere. Avem undeva între 6-7% din PIB, avem o rată de creștere anuală de peste 17%, ceea ce ne situează într-un loc mediu european. Avem 27 de mii de studenți și masteranzi în zona de IT și software engineering. Avem peste 7 mii de absolvenți în fiecare an. Studenții IT din România sunt în procent de 6.2% față de media europeană de 3,2%.
• Chiar și în aceste condiții, nu putem să aducem la masă atâția studenți, lucrători IT câți cere piața.
• Din punct de vedere al investițiilor, anul trecut a fost foarte bun. Au fost aduși în piață 116 milioane de euro pentru 71 de tranzacții ceea ce ne scoate din zona aceea în care nu depășeam niciodată suta de milioane.
• Am avut investiții în seed, 32, dar am avut și investiții în series A, între cinci și zece milioane.
• Au fost și 52 de tranzacții cu alte granturi sau runde mai mici conduse de angel investori, în valoare de 21,5 milioane de euro.
• Nu e puțin lucru. Asta se poate face pentru că noi avem un sistem aproape complet, nu mai avem pete albe pe hartă. Avem huburi, avem evenimente, avem incubatoare, avem acceleratoare pentru ca fondatorii să-și crească cunoștințele, avem angel investori, avem fonduri de venture capital și avem și partea de private equity care intervine în clipa în care compania devine mai matură și poate să fie achiziționată la nivel de 51%.
• Istoric avem cele mai bune condiții pentru un startup să apară și să crească.
• Innovations Labs au un program complet ca incubator. Poți întâlni experți în diverse domenii, mentori care să-ți spună din experiența lor. Sunt companii care devin clienții acestor incubatoare. Fondatorii pot să vadă că mâncarea pe care au făcut-o e și mâncabilă.
• A pornit din București și acum se află în Constanța, în Iași, în Sibiu, în Cluj, în Oradea, în Timișoara. A adus la masă 18 universități și o mulțime de companii, la început de drum.
• Industria IT poate aduce foarte multă valoare. Da, eu cred că putem vorbi și de Made in Romania.
• În două luni poate avea loc un proces (de investire) cap-coadă. Noi suntem foarte rapizi. Încercăm să prindem timingul potrivit pentru startup-uri, să nu-i încetinim. Noi încercăm să le dăm benzină. Cuvântul nostru de ordine este speed. Trebuie să grăbim lucrurile ca să putem să fim competitivi.
• Măsura unui fond de venture capital nu este măsura adunării tuturor încercărilor de exit pe care le facem. Cel mai simplu, e măsura celei mai bune investiții pe care ai avut-o. Dacă ai un unicorn nu mai contează cât scoți din celelalte.
• Nouă din zece startup-uri mor. Acel unu care merge mai departe uneori merge fantastic, alteori merge mediu. Cam asta e rata.

***

Parteneri:

BCR-InnovX

Alpha Bank

Parteneri de comunicare:

• ACUE – Federația Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie
• Ambasada Greciei – Embassy of Greece in Bucharest – Economic & Commercial Affairs
• AOAR (Asociația Oamenilor de afaceri din România)
• APAR Asociația pentru Antreprenoriat din România
• BEROCC (Belgian Luxembourg Romanian Moldovan Chamber of Commerce)
• BRCC (British Romanian Chamber of Commerce )
• Camera de Comerț și Industrie Israel-România
• Camera de Comerț și Industrie Romano Germana
• CONAF (Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin)
• Confederația Patronala Concordia
• CNIPMMR ( Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România)
• Cowork Timișoara
• Euractiv
• Innovation Labs
• Patronatul Investitorilor Autohtoni PIAROM / AOAR
• Project-E
• Romanian Business Leaders – RBL
• RePatriot
• Rethink Romania
• RFI (Radio France International)
• Smart Everything Everywhere
• Tech Lounge
• Ține de noi
• Transilvania IT Cluster (Cluj)