O lege care ar putea schimba fundamental industria reciclării în România este pe cale de implementare: Sistemul garanție-returnare, care este de așteptat să aibă un impact puternic pe tot lanțul de reciclare – de la consumatori și retaileri până la reciclatori și cei care oferă infrastructura de reciclare – creând premisele unei economii circulare competitive. 

Acestei oportunități se adaugă sumele prevăzute în PNRR pentru economia circulară a României, sume care vizează atât segmente economice cât și sociale: adică aspecte de mediu, civilitate, PIB.

La Conferința CursDeGuvernare discutăm cu oficiali și decidenți, experți și reprezentanți ai industriilor din România și Europa. Discuția va fi o analiză cu legile și cifrele lanțului de reciclare pe masă: de la producătorii de ambalaje, la cei care distribuie aceste produse, la mentalitatea civică, până la infrastructura de retragere de pe piață, la industria de reciclare efectivă și la reîntoarcerea materialelor în ciclul economic.

Principalele declarații ale participanților:

Barna TÁNCZOS, Ministrul Mediului: HG de modificare a Sistemului de Garanție – Returnare, în prima ședință de guvern după 26 ianuarie

• Sistemul de Garanție Returnare este un sistem care constituie una dintre cele mai mari provocări pentru Ministerul Mediului în această perioadă. Un sistem complex, pe care îl putem face funcțional o singură dată, sau îl putem rata, o singură dată. Provocarea este uriașă. Ca de obicei  în această situație, interesele legitime, sau mai puțin legitime, suntși ele foarte mari. Interesul nostru este să înființăm un sistem care să ajungă la o performanță de peste 90% în câțiva ani. Vrem să aducem în economia circulară peste 90% dintre ambalaje, care, astăzi, reintră doar în parte în sistemul selectiv, restul, din păcate, se găsesc în natură….
• Fără un sistem performant și fără trasabilitate nu vom termina niciodată discuțiile cu privire la cantitățile raportate de colectori. Tocmai ce am încheiat o discuție foarte neplăcută cu o societate care se ocupă de reciclare, dar care nu demonstrează acest lucru. Miza pentru SGR este foarte mare, mă bucur că cele mai mari companii din domeniu, cei mai mari producători de ambalaje și comercianții sunt interesați să se implice în realizarea acestui sistem de garanție-returnare.
• Cum se va întâmpla acest lucru, desigur, au fost foarte multe discuții pe această temă. Azi avem o Hotărâre de guvern care a suferit și prima modificare datorită ideii ca și statul să dețină 20% din această companie care va gestiona sistemul. A fost modificată procedura de înființare a societății, acest proiect de HG are toate avizele, așteptăm să treacă perioada de consultare publică pentru a evita orice riscuri ulterioare. Termenul expiră pe 26 ianuarie și o HG, așa cum a fost discutat, va fi supusă aprobării guvernului.
• După acest pas, începe etapa ofertelor pe care le așteptăm din partea companiilorr, care vor depune un plan de afaceri pentru înființarea SGR de către noua societate. După primirea ofertelor, Ministerul va lua decizia de a încredința dreptul unei societăți de administrare a SA, această participare a statului oferă ministerului o implicare mult mai serioasă și oferă un nivel superior de control.
• Sunt multe companii care se organizează pentru această procedură. Tema cea mai spinoasă este data la care devine obligatorie derularea activităților de recuperare a ambalajelor prin SGR. Această dată este stabilită pentru 1 octombrie în HG care este în vigoare. Este o dată țintă pe care aș vrea să o respectăm, dar numai în momentul în care vom avea primele planuri de afaceri pe masă vom ști exact dacă termenul poate fi respectat. Eu îmi doresc ca la sfârșitul anului 2022 să avem un sistem funcțional, aș dori ca această companie să se înființeze rapid, să putem recupera ambalaje într-un procent cât mai mare.
• Urmează să derulăm și o campanie de conștientizare în ceea ce privește colectarea selectivă, vom folosi campania pentru a promova sistemul, vrem să sprijinim companiile care se vor implica.
• Trebuie să conștientizăm situația reală din domeniul reciclării, aici vom avea nevoie de capacități sporite pentru a putea crește aceste capacități vom derula prin PNRR un program de susținere a acestei activități de investiții. Este un program de 200 milioane euro la pornire, în cazul în care aceste sume se vor epuiza vom putea să suplimentăm fondurile prin AFM. Susținem întreg lanțul, de la colectare, selectare, până la reciclarea propriu-zisă

Întrebări:

Cum se arondează zonele de colectare în teritoriu?

-Fiecare comerciant- mare sau mic- va avea obligația de a asigura colectarea, individual, obligatoriu pentru comercianții care au magazine de peste 200 mp suprafață de vânzare și cei care sunt sub 200 mp ca suprafață se pot asocia, pot organbiza punce de colectare cu primăriile. Nu vor fi arondate pe regiuni sau alte criterii, fiecare comerciant va avea această obligație

Sistemul va stimula toate magazinele, inclusiv în zona rurală?

Obligația este valabilă pentru toate unitățile care fac desfacere de produse care intră în sistemul SGR, începând cu chioșcul de la colțul străzii până la marii retaileri din orașe.

Când apare HG de modificare a SGR?

Pe 26 se încheie etapa de consultare, HG va intra în prima ședință după data de 26.

Când apare un standard pentru deșeuri din construcții și a deșeurilor biodegradabile?

La biodegradabile nu am reușit, din păcate, să emitem ordinul comun cu Ministerul Agriculturii pe compostare. Am decis că vom emite o procedură doar de la Ministerul Mediului. Pentru construcții, nu există reglementare clară, nici infrastructura nu este pregătită. Aici, când vom avea acele platforme de depozitare voluntară, cantitățile vor crește, în paralel trebuie să avem și standarde, sunt deschis la dialog.

Detalii despre taxa pe plastic?

Nu avem o decizie, suntem în discuții cu Ministerul de Finanțe. Am avut discuții și cu Camera de Comerț româno-americană, AmCham… Până la sfârșitul lunii martie am dat un termen să finalizăm aceste discuții. Avem nevoie de o decizie. Personal,  nu cred că poate fi împovărat un singur participant, nu putem pune toată povara nici pe producător, nici pe colector, nici pe persoane….

Cum poate fi demarată o activitate în acest domeniu?

Depinde de tipul de specializare. Ar trebui aleasă o materie primă, o tehnologie. Poate fi început un start-up, pe Minimis

Există finanțare pentru automatizarea/digitalizarea proceselor de reciclare?

Punctual, din câte știu, nu. În PNRR se finanțează digitalizare pentru IMM, noi oferim finanțare per ansamblu, inclusiv activități conexe

Ordinele de ministru sunt gata de publicare, se schimbă Codul fiscal privind TVA?

Nu sunt gata, am avut primele discuții cu privire la tarife, la elementele de cheltuială care trebuie incluse. Când vom avea compania, vom detalia, depinde și de planurile de afaceri. Regimul TVA e o problemă, din punctul meu de vedere ambalajele nu sunt purtătoare de TVA, nici garanția. Ar trebui să circule fără TVA pe tot lanțul…

Educație de mediu în școală?

Există inițiativa de a include Mediul în educația copiilor. Cred că nu avem nevoie de materie de sine stătătoare, materia poate fi integrată și la Chimie, Biologie, Geografie, Fizică, în Școala altfel…. Putem forma astfel educația de bază.

Vlad GHEORGHE, Europarlamentar, grupul Renew Europe din Parlamentul European

• Chiar dacă nu sunt în comisia de mediu a Parlamentului European ci în cele de bugete, petiții, de transport  și turism, activitatea mea are protecția mediului ca subiect central.
• Propunerea pentru înființarea funcției de procuror verde european vine din faptul că mai putem face cu greu orice politică publică, orice strategie națională, sau europeană dacă nu ținem cont de acest factor al protejării mediului, al conservări și valorificării respeonsabile a resurselor naturale.
• Nu o să vă plictisesc cu detaliile Planului Verde European sau ale procedurilor de infringement împotriva României, pentru că sunt convins că toți știm că nu suntem premianți la acest capitol al reciclării, sau al economiei circulare.
• Câteva aspecte sunt de punctat:
• Există un obiectiv comun la nivelul UE, de recuilare a 65% din deșesurile municipale până în 2035. (55% până în 2025 și 60% pânăîn 2030).
• Este un alt obiectiv comun de reciclare a 70 % din deșeurilor din ambalaje până în 2030.
• Acum 6 luni, în România doar 11% din deșeurile municipal erau reciclate și suntrm țara cu a doua cea mai slabă rată de reciclare din UE, după Malta.
• Media europeană este undeva la 46%. Cea mai mare rată este în Germania, 66%.
• Nu sunt de accord cu blamarea exclusivă a autorităților locale pentru acest eșec răsunător, din moment ce primarii reprezintă partidele aflate la guvernare în ultimii 32 de ani, iar autoritățile din domeniinclusiv cu atribuții de control și sancționare sunt conduse de personae numite politic dintotdeauna.
• Ce mai lipsește și ar putea fi rezolvat foarte ușor, cu pârghii guvernamentale la nivel central, este preocuparea pentru informarea, educarea cetățenilor, a agenților economici și sancționarea lor  dacă nu rspectălegea.
• Chiar dacă, prin absurd, toate autoritățile locale ar respecta legislația, majoritatea populației nu ar ști cum să  recicleze.
• Majoritatea inițiativelor de comunicare sunt private, aparțin unor ONG-uri, unor companii, eventual în colaborare cu Ministerul.
• Un alt punct, ca să ne dăm seama de o mentalitate atât de păguboasă precum : „Nu e în lege”. Adică, dacă nu e în lege, nu e vina, mea, nu am atribuții, nu e treaba mea.
• USR a inițiat legea penrtu colectarea selectivă a deșeurilor în școli, adoptată în Camera Deșputaților în 2019 cu unanimitate.
• Am fost jurist la Parlamentul României și  nuvă imaginați câte resurse se peird în acea ditamaiinstituția, în care nu sereciclează.
• Să nu ne imaginăm că instituțiile publice di n România reciclează, pentru că nu etse așa, deșiau obligația.
• Dacă nu avem un angajament din partea statului, nu cred că se așteptă cineva să modificăm statisticile,sau să evităm penalități.
• Ca jurist insist pe aspectul sancționării. Dacă garda de mediu, ca să numesc numai una dintre institușiile de control, nu-și exercită atribuțiile cu toate pârghiile, pentru prevenirea și combatrea infracțiunilor de mediu, orice altă politică afrimativă va avea un efect absolut minimal.
• Dacă poliția, procuratura nu prioritizează infracțiunile de mediu ca agtare – același lucru.
• În contextual schimbărilor climatice, tărierile de pădure sunt amenințări la siguranța națională.  Tăierile ilegale ne costă tăierile ilegale, potrivit Comisiei Europene. Câte dosare are DIICOT privind acest aspect? Zero – conform răspunsurilor ficiale de zilele trecute.
• Câți directori de la Romsilva, persoane din conducerea altor instituții sunt inculpați sau condamnați? Câte instituții pentru protejarea pădurilor, a ariilor protejate avem? Multe. Care dau vina când pe unii când pe alții.
• Personal am deșpus plângeri prealabile, plângeri penale pentru cazuri în care se încalcă legea cu bună știință, în special de autorități. Am mers, am filmat camioane de la primării locale care deversau gunoaie la gropile ilegale, toate cunoscute de ani de zile. Unele erau la câțiva metri de locuinșe.
• Nu e totul numai negru, se fac progrese și sunt și initiative bune, dar nu de aici trebuie să plecăm, că da domnule, se face.. e bine… Nu e așa.
• Implementăm directivele (europene) cu întârziere, nu suntem fermi în legiferare și nici în aplicarea sancțiunilor.
• Nu avem o perspectivă, nu cerem ajutorul, nu ne dăm interesul. Nu văd cum poate să nu ne pese.
• Politicienii chiar dacă își tratează sănătatea în străinătate nu pot evita să respire aerul în România 

Întrebări

Vom avea sau nu procurori de mediu?

Fără îndoială o să avem. România a ratat șansa de a fi prima țară care să aibă procurori de mediu.Legea a trecut prin parlamrent cu sprijin larg, dar Guvernul a decis să sesizeze Curtea Constituțională, care a considerat-o neconstituțională pe o probelemă de procedură, nu pe fond. Se referee la sursaa de finanțare. Și legea a rămas așa.

Există țări din Europa care au astfel de procuraturi, dar insuficiente, pentru că avem de foarte multă vreme infractori pan-europeni speciașlizați pe mediu. Infracțiunile de mediu au componentă tranfrontalieră.

Sunt foarte multe aspecte care ar putea fi tratate de o procuratură de mediu.

Ermis PANAGIOTOPOULOS, Director de Sustenabilitate, Federația Europeană a Apelor Îmbuteliate

• Suntem o asociaţie europeană cu sediul în Bruxelles. Reprezentăm 25 de asociaţii naţionale şi companii. Apamin din România face parte din asociaţia noastră şi compania Romaqua.
• Suntem singurii care folosim un material care este rPET, un anumit tip de plastic pentru care avem ţinte de colectare (77% până în 2025 şi 90% până în 2029) şi reciclare (25% până în 2025 şi 30% până în 2030). Dacă foloseşti recipiente rPET pentru detergenţi sau produse de îngrijire personală nu există o astfel de obligaţie. Aceasta există doar pentru ambalajele de băuturi. De aceea, ratele mari de colectare sunt importante pentru noi.
• Am primit totuşi mesaje contradictorii. În conformitate cu strategia europeană pentru plastic, din ianuarie 2018, ni s-a spus să reincorporăm materiale reciclate în produsele noi, economia circulară, foarte repede am văzut c anumite state s-au îndepărtat de la aceasta şi chiar au interzis folosirea produselor de plastic până în 2040. Spania intenţionează să procedeze la fel.
• Vedem o reacţie foarte rapidă a statelor membre de a implementa ceva.
• Foarte important pentru acest an este revizuirea pachetului legislativ privind ambalajele, revizuit ultima dată în urmă cu patru ani. De ce face Comisia asta? Pentru că la revizuirea anterioară s-a concentrat pe reciclare şi ambalare, iar cum pe prevenţie şi refolosire.
• În urmtării trei ani, până în 2025, vom aveam încă 11 state membre UE cu sisteme de garanţie-returnare (SGR). Astfel, până în 2025, cel puţin 19 state UE vor avea astfel de sisteme. Asta înseamnă că vom avea de colectat mult, dar şi de reciclat.
• Ne-am asociat recent cu un ONG de mediu, Zero Waste Europe, pentru a promova şi pentru a face lobby aşa încât SGR să fie luate în considerare atunci când vine vorba de directive europene, să fie recunoscute drept sisteme eficiente.
• Vrem să fim recunoscuţi şi să avem ţinte similare celor de la rPET.
• Circularitatea funcţionează, iar pentru industria băuturilor aceasta se poatea realiza prin reciclare, refolosirea unui materiale, sau prin reumplere.
• SGR-urile sunt foarte importante pentru că le oferă reciclatorilor materia primă, plasticul sau aluminiu sau metal, în funcţie de sistem, iar această materie primă este curată, de calitate.
• Ne dorim ca Comisia să includă SGR în pachetul de cerinţe minime în revizuirea directivei privind ambalajele.
• Industria producătorilor de băuturi trebuie să aibă acces la ambalajele reciclate.
• În unele state, nu în toate, s-au implementat diferite formule pentru SGR. De exemplu, în Germania, dacă suprafaţa magazinului este de sub 200 de metri pătraţi este la latitudinea ta dacă doreşti să implementezi sistemul.
• Ne dorim să existe cât mai mult material reciclat pentru că ne dorim o economie circulară. Nu ne gândim doar la obligaţiile ce derivă din directivele europene, ci la ţinte mai ambiţioase. Momentan nu există suficiente ambalaje reciclate în piaţă pentru că materialele reciclate ajung şi la jucători din alte industrii.          

Doinița MIHAI, Vice President Governmental Affairs Eastern Europe South, TOMRA: Există capacitate și soluții tehnologice pentru a asigura întreaga piață din România, important este să știi când

• Dinamica SGR în Europa: dacă aveam până acum acea hartă clasică cu cele 10 state care au implementat un program de garanție, în acest moment avem 11. Ultima care s-a alăturat este Slovacia. Sunt o mulțime de alte state , printre care și România, care au luat decizia politică și momentan dezvoltă cadrul legislativ de implementare a SGR. Vorbim de 13 statem pentru care motivația principală este legislația europeană și obiectivele ambițioase recent menționate.
• Avem și state din afara UE, Turcia, Republica Moldova, care se gândesc să implementeze aceste sisteme pentru ambalaje. Până în 2025 avem o listă de 23-24 de state. Ne bucurăm că cetățenii europeni vor avea acces la sisteme de reciclare în care totul va deveni facil. Pe de altă parte, trebuie să ne responsabilizăm, să ne gândim cu mare atenție la pașii care vor urma și să optimizăm procesele.
• Dacă vorbim de simcope, de la concept la implementare apar tot felul de provocări, de întrebări, pe care alte state le-au rezolvat. Avem oportunitatea de a învăța din greșelile altora.
• Sunt chestiuni simple- de unde luăm camioane de transport, avem capacitate logistică să implementăm sistemul, sunt gata echipamentele la timp? Iată, România și-a propus termenul de octombrie 2022- vor fi magazinele gata de implementare? Trebuie să avem gata centre le colectare, trebuie construite și autorizate de Mediu- aici avem un exemplu pozitiv din Scoția, unde actorii cu responsabilități au beneficiat de suportul autorităților și au exceptat de la obținerea autorizațiilor de construire și de mediu- o procedură greoaie- pentru a fluidiza procesul.
• Trebuie să folosim experiența altora. De exemplu, calendarul de implementare folosit de Letonia, care a reușit să implementeze procesul în mai puțin de un an și jumătate de la apariția legii. Dacă facem o paralelă, ce ar fi trebuit să se întâmple deja în România? Administratorul de sistem ar fi discutat deja cu comercianții și ar fi clarificat deja care sunt volumele de ambalaje, care e metoda de preluare, am fi parcurs deja etapa de semnare a contractelor, am fi discutat cu producătorii de echipamente…
• Am fi avut deja licitații organizate, am fi început discuțiile cu procesatorii… Una dintre cele mai spinoase probleme: alegerea furnizorului de design de soluție IT, s-ar fi selectat agențiile de media pentru campanii de comunicare. Unde suntem noi, rămâne de văzut…
• O întrebare frecventă: putem livra tehnlogia într-un termen atât de scurt? Strict din punctul de vedere al companiei noastre, există capacitate și soluții tehnologice pentru a asigura întreaga piață din România, important este să știi când. Trebuie o comunicare transparentă.

Întrebări:

Ce facem cu ambalajele pentru care nu se acordă garanții?

Din punctul nostru de vedere, SGR nu este o destinație finală, iar deșeurii de alt gen trebuie integrate cu politicile ce vizează alte tipuri de deșeuri. Există state care au făcut inteligent această integrare, un exemplu potrivit este Norvegia, care asigură partea de management a deșeului municipal, cu rezultate foarte bune. Și România poate oferi soluții fiabile în acest domeniu, răspunsul stă în buna gestionare a deșeului municipal prin apdatarea tehnologiilor

Există suficientă capacitate de producție pentru toate statele care au nevoie de SGR?

Peste 20 de state discută implementarea SGR și, fără îndoială, nevoile acestora se vor suprapune. Dimensiunile companiei noastre ne ajută în acest sens, avem nevoie să planificăm, dar avem capacitatea să livrăm echipamente în mai multe state simultan. Încă o dată, organizarea este extrem de importantă:  dacă știm cu luni înainte pentru noi este ușor…

Radu MERICA, General Manager, RER Group

• Acum 10 ani, cineva care este azi vorbitor, m-a avertizat să nu intru în această industrie a reciclării, că mă voi îndrăgosti de ea, de resurse, de salvat natura… Și ceea ce trebuia să fie un proiect de 3 ani, iată deja se fac 12. Și încă nu am rezolvat toate problemele.
• Grupul RER are activități în toată România, exceptând partea de nord, Moldova. Avem circa 3000 de angajați.
• Este foarte interesant că, de fiecare data când câștigăm o licitație și pornim operațiunile într-o zonă nouă, observăm că din punctual ăsta de vedere România este o țară foarte eterogenă.
• Se întâmplă lucruri bune în anumite zone, în anumite orașe, niște mici enclave. Și, la 30 – 50 de kilometri distanță, nu se întâmplă nimic, în comportamentul ecologic, în colectarea separată, în disciplina , presiunea autorităților, a mass media.
• Trăim într-o țară în care – constatăm noi, așa, ca și colectori, că valorile ecologice și valorile transmise de societate, de școală, de media, sunt foarte eterogene.
• Cel mai bun exemplu îl am acuma de curând, am început colectarea în județul Alba, și problemele pe care le întâmpinăm acolo arată că suntem abia la început.
• Noi vorbim acolo să implementăm un sistem de colectare pe fracții și de tratare care s-a făcut în alte părți de 10 ani.  Așadar mai avem încă foarte multe de făcut în România.
• Discuția de azi se orientează foarte mult pe ambalaje, dar am să ies pun pic din zona asta, căci sunt aici mulți vorbitori cu expertiză pe această temă. Este și o temă foarte sexy, să zic așa, pentru că sunt ușor de identificat,  există trasabilitate, toată lumea stă cu ochii pe ambalaje.
• În total deșeuri municipale, ambalajele sunt, hai să spunem, gravimetric, maxim 20% ambalaj reciclabil, potrivit determinărilor noastre.
• Odată cu introducerea acestui sistem de garanție – depozit va scădea proporția lor în deșeuri menajere și probabil că, la anul pe vremea asta, ne vom îndepta spre rezolvarea unor cantități importante de deșeuri din ambalaje și anume acelea ale băuturilor.
• Există însă și alte categorii. Am să încep cu deșeul ăla menajer amestecat de care fug toți. Și aici nu avem soluții precise.
• Când vorbim de 65% grad de reciclare, asta presupune că, chiar dacă am recicla cei 20% ambalaje complet, mai rămân  cel puțin 45% gravimetric din tot ce generează o comunitate care ar trebui să fie reciclate cumva.
• Problema este că nimeni nu știe cum.
• Pornind de la definiția legală a reciclării, spre deosebire de valorificare, la reciclare trebuie să te asiguri că se transformă într-un produs cu acea funcțiune. Și există niște standarde precise, când se consideră ceva reciclat.
• Ei bine, pentru ambalaje – din nou, e destul de simplu: când se transformă din nou într-o materie primă.
• La deșeuri menagere, la deșeuri biodegradabile, la deșeurile din construcții, la deșeurile abandonate, cele voluminoase, acelea pe care le vedem noi pe lângă stâlpi, câte o canapea, câte o saltea… vă asigur că astea nu sunt reciclabile.
• Dacă îmi arată cineva cum poate fi reciclată o saltea, tehnologic vorbind… Da?
• În toată dezbaterea asta de economie circulaă, care sună foarte bine, suntem încă într-o mică… ceață, a definiției, a termenilor, a drumului care ar trebui urmat.
• Și de această ceață profit cei care.. să spunem că se întrepun pe aceste fluxuri de colectare și care, neputând fi trași la răspundere, inclusiv de acel viitor procurer de mediu, generează fluxuri ilegale.
• De exemplu, deșeuri voluminoase aduse în containere din nu știu ce țară în Portul Constanța și declarate ca material plastic reciclabil.
• Câtă vreme nu ai niște standarde foarte precise, clare, cunoscute, în baza cărora să poată acționa autoritățile, orice agent, comisar d gardă de mediu, procuror de mediu va avea nevoie de legislație.
• Astăzi poliiști, procurori, comisari de mediu toți fug de problemele de poluare pentru că spun (nu știu dacă este adevărat) că nu au baza legală.
• Nu avem standard tehnice și nici o jurisprudență pentru descierea faptelor în toate aceste cazuri de poluare, că e vorba de aruncatul unei mașini de deșeuri pe câmp, sau de făcut o groapă la capătul satului.
• Toate aceste infracțiuni de mediu, nu au soluții, nu sunt urmărite și ce e mai rău și mai rău, mi se pare că există o complicitate exact a celor care ar trebui să răspundă de curățenie. Și care au niște beneficii extreme de mari, prin faptul că nu procesează, nu transportă și nu asigură trasabilitatea deșeurilor.

Întrebări

Sunt soluțiile existente, de colectare , sortare și tratare a deșeurilor municipale, adaptate nevoilor actuale?

Astăzi instalațiile de tratare a deșeurilor sunt de două tipuri. Cele  private și cele făcute prin fonduri europene. Din acestea din urmă eu încă nu am văzut o instalație modernă, automatizată, care să asigure un randament al sortării comparabil cu o instalație similară din Germania.

Au fost planificate cu mulți ani în urmă, 10 – 12 ani, au fost planificate pe cu totul alte criterii,  forță de muncă ieftină, energie ieftină, dar situația s-a schimbat.  

Așadar, toate instalațiile de tratare a deșeurilor ar trebui modernizate și automatizate în următorii ani, pentru a mări gradul de sortare.

 Industria de confecții și încălțăminte este considerată al doilea poluator al lumii, prin aruncarea produselor la gunoi. Înainte de1990 în România erau 5 fabrici care reciclau îmbrăcămintea și încălțămintea. Care este situația acum?

Noi suntem mai mult specialiști în deșeuri municipale, nu în deșeuri industriale. Industria are o problemă peste tot în lume.  Reciclarea de dinainte de 1990 era așa, cum erau saltelele din armată… Nu e domeniul despre care aș putea să spun care ar fi tehnologia cea mai bună.

Ce investiii majore considerați că sunt necesare în România, pentru a elimina disfuncționalitățile la nivel național?

Cu urgență maximă ar trebui finanțate stații de procesare a deșeurilor biodegradabile din deșeurile menajere. Cota de reciclare a Germaniei, de 60 și ceva la sută, de care se vorbea mai devreme, pe asta se bazează: colectarea separată a deșeurilor biodegradabile și tratarea lor în biodigestoare.

Acestea sunt investiții mari și tehnologiile sunt destul de sofisticate. Într-adevăr generează și biogaz, da, este o poveste foarte frumoasă… dar investițiile sunt mari și tare mi-e teamă că din acest PNRR nu vor mai rămâne fonduri pentru stațiile de tratatre a deșeurilor biodegradabile. Aceste investiții vor rămâne din nou lac onsiliile județene sau la alte entități care vor realiza instalații nu neapărat de cea mai bună calitate.

Ionuț GEORGESCU, Founder & CEO, Fepra

• Dacă din 2015 au ieşit la iveală anumite probleme ale sistemului de management a deşeurilor, prin anumite trasabilităţi fictive din zona de reciclare, în ultimii ani, cel mai frumos lucru pe care putem să-l avem este SGR-ul. De ce? Pentru că este un sistem care reprezintă voinţa producătorilor, pentru că nu trebuie să uităm, vorbim de responsabilitatea extinsă a producătorilor, nu a statului, nu a cetăţeanului.
• După ce au văzut ce se întâmplă în România, cât de bine merge colectarea separată şi nu selectivă, sistemul de garanţie-returnare este cel mai bun lucru care se întâmplă.
• Aş mai adăuga aici un citat dintr-un preşedinte renumit care spune: the worst words in the Engligh language are – I am from the government and I am here to help (în traducere liberă – cele mai groaznice cuvinte din limba engleză sunt: sunt de la guvern şi sunt aici să te ajut).
• Mă întreb într-adevăr cum arată responsabilitatea statului în SGR, dar o să aflăm ce îşi asumă statul, prin Ministerul Mediului, ca acţionar într-un sistem al producătorilor. Poate va realiza statul că nu are ce căuta acolo şi acum cu refacerea HG-urilor, cine ştie, poate se retrage pe ultima sută de metri.
• În ultimii 15 ani, am învăţat ce înseamnă să facem reciclare şi managementul deşeurilor de ambalaje. Ar fi mult mai multe categorii de deşeuri, dar revin la partea de ambalaje, SGR-ul rezolvă 30% din aceste ambalaje şi le va rezolva la un nivel extrem de ridicat, de 90%, eficient în timp. Nu este o investiţie ieftină. Business planul va fi pe 10-15 ani.
• Eu mă întreb ce rămâne pentru restu de 70% şi aici trebuie să ne uităm noi ca cetăţeni ce consumăm. Fepra încearcă să se uite pe întreg lanţul de responsabilitate. Vrem să implementăm un sistem de economie circulară în care să sprijinim şi producătorii şi ceilalţi actori din lanţ să colaboreze şi să îşi atingă obligaţiile de sustenabilitate pentru că cetăţenii îşi doresc acest lucru.
• Cetăţenii români chiar vor să recicleze, chiar sunt dispuşi să plătească mai mult pentru ca cineva să colecteze deşeul, sunt dispuşi să plătească mai mult pentru un produs cu un ambalaj sustenabil, reutilizabil. Producătorii vor. Dacă ne uităm, în ultimii 5-6 ani cred că au cheltuit peste un miliard de euro în sistemul de management al deşeurilor de ambalaje.
• Multă lume poate se uităm la acest miliard de euro ca la borcanul cu miere, neincluzând munca depusă pentru a strânge şi recicla acele deşeuri. Pentru că 60% din ambalaje ajung la populaţie. În ultimii cinci ani, din zece milioane de tone puse pe piaţă de către producători, primăriile au reuşit să contribuie cu circa 3-400 de mii de tone. Sub o sută de mii de tone pe an duse către reciclare de către primării. De ce? Pentru că pe lanţul de responsabilitate viciul e în zona de autoritate publică locală.
• Schimbările vor fi majore în perioada următoare. Noi spunem că ambalajele de băuturi din plastic, sticlă şi aluminiu vor dispărea din sistemul primăriilor.
• Ce să facă procurorul de mediu când sistemul de autorizare care este baza funcţionării unui sistem de mediu, sistemul de autorizare funcţionează aşa cum vedem acum, în care apar societăţi de colectare şi reciclare a deşeurilor ca ciupercile după ploaie, în care şi dl. Ministru se plângea mai devreme de o societate care nu îşi face treaba până la carte. Totul pleacă de la autorizare. Fără o schimbare majoră a sistemului de autorizare nu vom putea vorbi niciodată de managementul deşeurilor în mod coerent.
• Trebuie să vedem cum privim taxa de plastic. Este o sursă pentru bugetul UE? Sau este un instrument pentru reciclare aşa cum este taxa pe depozitare sau taxa pe economie circulară.
• Cred că managementul deşeurilor este zona cea mai puţin tehnologizată şi digitalizată din economia internaţională. Transparentizarea, utilizarea tehnologiilor moderne cred că ne-ar scoate mult mai mult la liman. Să avem GSP pe maşinile care transportă gunoi, să avem o cameră video în spate care să vadă ce se introduce şi ce se scoate, cântare digitale pe fiecare maşină, sunt multe de făcut.

Alice NICHITA, Președinte, Asociația Națională pentru Băuturi Răcoritoare și reprezentant al Alianței Producătorilor de Băuturi: Termenul octombrie 2022 nu prea stă în picioare, cred că în toamna 2023 ar fi mai realist

• Zona de management al deșeurilor din ambalaje – suntem un grup de oameni pasionați de subiect, mă bucur că ajungem să dialogăm mai des, mai în profunzime… SGR pare să fie soluția, deși nu va rezolva toate problemele României de colectare separată a ambalajelor.
• Este o soluție care ajută la modernizare, care, dacă va fi implementată cum trebuie, poate servi drept model și altor state. Și noi ne-am uitat la modelele adoptate de alte state la nivel european. Fiecare sitem trebuie să țină însă cont de particularitățile țării în care va fi implementat.
• România, deși se uită la modelele din alte țări, se diferențiază și prin întindere geografică, și prin împărțire rural/urban, și prin număr al populației. Avem nevoie de timp pentru implementare eficientă, SGR să devină o soluție eficientă. Obiectivele finale sunt sociale și de mediu, dar e important să eficientizăm circuitul, ca producători dorim să avem acces la acest tip de materie primă reciclată.
• Sunt multiple obiective ale sistemului, noi ne-am obișnuit să împărțim temele de discuție. În 2018 a apărut prima referire la acest sistem în legislația noastră, noi de atunci am început să realizăm studii de impact…
• Avem HG aprobată în octombrie anul trecut, cea care a deschis oficial etapa de așezare a cadrului general. A apărut și rolul activ al statului în această activitate. De la acel moment noi am încercat să descifrăm care sunt etapele următoare pentru constituirea companiei care va avea ca acționari structurile asociative ale fabricanților, ale comercianților- vorbim de un parteneriat. Noi am constituit 2 noi asociații ale producătorilor cu scopul de a intra în acționariatul acestei companii. Toată industria a făcut toate demersurile necesare, suntem pregătiți pentru implementare, însă aceasta nu poate porni în absența desemnării unui administrator.
• Toate etapele menționate- deloc puține, în spatele cărora este un însemnat volum de muncă- vor putea demara în fapt abia după autorizarea și acreditarea acestui administrator al sistemului. Ca perspectivă de timp, nu credem că lucrul acesta se poate întâmpla mai devreme de vara anului 2022…
• Vom avea în câteva zile un HG de modificare, să spunem că în luna martie putem depune dosarele de licențiere, va mai dura cel puțin 2 luni conform calendarului de acreditare. Ne uităm la luna mai, iunie, doar pentru partea de acreditare. Este cu atât mai clar, noi am spus de acum un an, că termenul de octombrie nu prea stă în picioare, nici din perspectivă teoretică, nici din perspectivă operațională.
• Ar fi bine șă știm cu luni înainte, ideal ar fi 18 luni, care este calendarul realist. Lunile acestea sunt necesare pentru pregătirea ca sistemul să fie eficient din ziua 1 de funcționare în orice colț al României, în orice magazin.
• Consumatorul nu trebuie să se lovească de imposibilitatea de a returna ambalajul, noi ne dorim să pornim cu dreptul într-un sistem eficient. Suntem în dialog continuu și constant cu comercianții, e un sistem complex, dar pentru consumator trebuie să fie simplu. Și trebuie să privim ambalajele ca o resursă, care ne poate ajuta să îndeplinim scopul final, acela de a îndeplini țintele de reciclare.

Întrebări:

Care sunt consecințele dacă sistemul nu va fi implementat începând cu octombrie 2022?

Ne-am uitat la aceste ținte europene transpuse și în legislația națională- ele intră în vigoare din 2025 majoritatea, în 2027 există ținta de 90% grad de colectare plastic. &5% metal, sticlă. SGR ajunge la eficiență maximă la 3 ani de la implementare, deci avem nevoie să pornim rapid. 2022 nu a fost neapărat un termen realist, cred că în toamna 2023 ar fi mai realist. În acest scenariu avem șanse să ne îndeplinim obiectivele.

Julia LEFERMAN, Director General, Asociația Berarii României reprezentant al Alianței Producătorilor de Băuturi

• Tema sistemului garantare –returnare este de foarte mare importanță pentru noi, participanții din mai multe sectoare care vor avea un rol în implementarea sistemului.
• Este și cel mai important proiect de mediu al României la acest moment, și  cu atât mai mult se justifică interesul pe care îl primește acest subiect.
• Ca un mesaj suplimentar față de ceea ce s-a spus deja, aș vrea să punctez cum vedem noi impactul acestui sistem de garanție – returnare, care va avea implicații pe toate palierele.
• În primul rând, pentru zona de producție economică  – s-a spus deja – este un instrument  extrem de eficient, pe care l-am văzut funcționând foarte bine pe alte piețe. Sperăm să se întâmple la fel și în România.
•  Este un sistem eficient de a colecta anumite ambalaje, pe care le întâlnim, în România, mult prea des pe marginea drumurilor și nu numai.
• Implicit  va ajuta operatorii economici sa-și atingă țintele foarte ambițioase setate la nivel european.
• Instrumentul devine o soluție, e clar, eficientă pentru că ne ajută, pe noi industria prelucrătoare, să recuperăm mult mai eficient ambalajele și să avem acces la material reciclat de calitate.
• Avem nu numai ținte de colectare, dar și ținte de material colectat pus în piață, de 25% până în 2025, 30% până în 2030,  procente care va trebui acoperite cu material reciclat.
• Este important ca acesta să înceapă să fie produs și în România, pentru că altfel va fi o cursă destul de greu de dus la nivelul UE privind accesulla un astfel de ambalaj reciclat, dacă ne referim la pet.
• Sistemul este important și pentru economia locală, pentru că vorbim de o folosire mai eficientă a resurselor și, pe lângă faptul că prin intermediul acestui proiect vom reuși să aplicăm eficient principiile economiei circulare, vor apărea noi oportunități economice.
• Discutăm de o activitate nouă care va antrena noi locuri de muncă pentru ceea ce presupune deservirea sistemului, din punct de vedere logistic, cât și din punctul de vedere al centrelor de numărare, compactare, pecare sistemul va trebui să le gestioneze, la  nivelul geografic al întregii țări.
• Nu în ultimul rând, sistemul va avea un impact foarte important asupra consumatorilor. Noi ne gândim la campanii de informare – educare.
• Studiile de percepție pe care le-am făcut, anul trecut, spun că 9 din 10 consumatori sunt de accord cu implementarea acestui sistem în România.
• Nu știu dacă vor să plătească mai mult, dar cu siguranță există din ce în ce mai mult o masă critică de români care își doresc să fie mai prietenoși cu mediul. Iar acest sistem de garanție – returnare le pune la dispoziție infrastructura necesară să-și pună în aplicare propriile așteptări la nivel personal.
• Încă sunt necesare acte decizionale la nivelul Guvernului, la nivelul Ministerului Mediului, la nivelul Parlamentului, pentru că vorbim și de o legislație primară care trebuie deopotrivă actualizată, cu care să putem pornim la drum și să implementăm acest sistem complex.

Întrebări

Trebuie desemnat administratorul de sistem. Există o înțelegere între producători și comercianți în acest sens? Cum arată în acest moment entitatea care va gestiona sistemul?

Răsunsul este afirmativ. Avem un dialog constant cu reprezentanții comercianților care se întâmplă în paralel cu consultările oficiale, la care participăm în prezența reprezentanților Ministerului Mediului. Pentru constituirea operatorului economic, societatea pe acțiuni, avem consultările cu comercianții.

Discuțiile sunt destul de avansate, lucrăm pe un act constitutiv. Fiecare dintre cele 3 segmente de industruie și-a înființat o asociație pentru a deveni acționar în acest operator economic alături de statul român.

 Producătorii de băuturi se numără printre cei cu mare responsabilitate legată de volumul de ambalaje de tip pet. Până în 2025 industria s-a angajat să utilizeze ambalaje 100% reciclabile. Este realizabil acest obiectiv?

Sunt mai multe aspecte. Reciclabilitatea ambalajului ține de fiecare producător. Există în domeniul berii și al apelor, o astfel de preocupare la nivel individual, ca ambalajele puse în piață să tindă către acest obiectiv.

Emanuel PÂRVULESCU, Head of environment, Cora

• Pe măsură ce trece timpul observăm că noi standarde de mediu, ca şi acest SGR, apar nu numai în România, ci în întreaga lume, într-o perioadă în care ne dorim să operăm sustenabil şi responsabil.
• În acelaşi timp, din păcate, vedem cum peste noi se aşterne încă un val de COVID şi aşa cum ne putem imagina ne luptăm pe mai multe fronturi, cu mai multe probleme.
• De-a lungul anilor, istoria dacă este o sursă de inspiraţie, vedem că aceste dificultăţi pot fi văzute ca o perioadă de transformare atât cu suişuri, dar şi cu coborâşuri.
• La sfârşitul anului trecut, alături de Ministerul Mediului, pentru a vedem cum urmează să funcţioneze acest sistem, am creat un proiect-pilot, o staţie verde de colectare a ambalajelor ce urmează să fie înglobate în SGR, pentru a vedea cum funcţionează. Am instalat-o într-unul dintre magazinele noastre, din Pantelimon, exact pentru a vedea în ce măsură consumatorii noştri reacţionează la această soluţie de colectare. Este o soluţie de exterior care oferă un acces facil clienţilor.
• Proiectul este unul încurajator deoarece observăm că toţi clienţii noştri odată ce sunt stimulaţi pentru a aduce recipientele, ei fiind stimulaţi prin primirea unui voucher valoric pe care îl pot utiliza în magazinele noastre, aduc din ce în ce mai multe deşeuri.
• Întrebarea care cred că se pune acum este dacă retailerii pot să creeze o schimbare prin implementarea unor astfel de soluţii şi răspunsul este, din experienţa noastră, DA.
• Trebuie să vedem un grad ridicat de colectare al sistemului, care se doreşte să fie de peste 90%. Un astfel de rezultat este fezabil în măsura în care există şi o infrastructură la nivelul comercianţilor în general, o infrastructură performantă care să reuşească să ofere o experienţă cât mai facilă consumatorilor.
• Pentru a face investiţiile necesare în această infrastructură şi pentru a putea implementa în practică acest sistem de colectare ascultăm cu atenţie şi discutăm cu toţi partenerii noştri, atât cu asociaţia berarilor cât şi asociaţilor de la sucuri, dar şi cu ministerul, pentru a găsi cele mai bune şi fezabile soluţii.
• Considerăm că modul de calcul al tarifului de gestionare va fi esenţial. Un alt aspect care să facă sistemul funcţional este obţinerea autorizaţiilor de construcţie şi de mediu care inevitabil vor trebui să fie facilitate de autorităţi deoarece din experienţa noastră acest proces urmează să fie lung şi extrem de birocratic.
• Experienţa mea de peste doi ani în discuţiile aferente implementării acestui sistem îmi arată că procesul este unul fluid deoarece de multe ori apar subiecte care te pot surprinde. Noi ne dorim să vedem acest sistem funcţional şi fezabil operaţional şi financiar.
• Comercianţii lucrează în mod direct cu producătorii pentru a reuşi să creeze nişte ambalaje care să poată fi reciclate. Acesta este unul de tranziţie, dar o bună parte din produsele pe care le vedeţi pe rafturile magazinelor sunt ambalate în produse reciclabile.
• Odată ce vom avea operatorul de sistem înfiinţat, considerăm că în aproximativ 18 luni urmează să implementăm o infrastructură, cel puţin în marile lanţuri comerciale, o infrastructură de colectare automată. La micii comercianţi un astfel de sistem nu este fezabil şi va trebui făcută o colectare manuală.
• Contează foarte mult locaţia în care aceste echipamente de colectare sunt instalate. Din experienţa pe care o avem în alte ţări, această infrastructură, ca să poată să fie funcţională trebuie instalată în parterele magazinelor noastre.

Teia CIULACU, Președinte, Asociația Viitor Plus: Nu trebuie separată strategia reciclării de componentele care țin de educare

• Cred că rolul educației este destul de evident… S-a vorbit mult legat de problema României în ceea ce privește economia circulară, dar aceasta este o problemă globală. Există studii care arată că, la nivel global, aruncăm aproape 90% din tot ceea ce consumăm. Suntem în continuare într-un sistem liniar în ceea ce privește relația noastră  cu natura și este un mod care nu poate fi susținut pe termen lung.
• Mai mult: undeva la 70% din gazele cu efect de seră sunt legate de felul în care noi lucrăm cu materialele în economie. Nu putem discuta de schimbări climatice dacă nu adresăm și partea de circularitate.
• Dacă ne gândim la rolul unor componente pe care le-am descoperit pe zona de economie circulară aș identifica trei  elemente: s-a vorbit de infrastructura de colectare, mecanisme precum SGR, dar și altele, și educație. Din experiența noastră, când ai o abordare unilaterală, lucrurile la final nu funcționează.
• Dacă facem doar educație, iar beneficiarii nu au infrastructură să aplice ce au învățat rezultatul este doar că se adună frustrare. Acolo unde există infrastructură și nu facem informare și educație avem numai ce trebuie în coșurile de gunoi.
• La Sibiu, de exemplu, există infrastructură dar suntem la 25% rata de colectare. De ce lipsesc rezultatele? Așa răspundem în privința rolului informării și educației….
• Așa a pornit unul dintre proiectele noastre de bază a organizației noastre. Despre educație de mediu vorbim după 30 de ani, perioadă în care nu am atins subiectul. Campanii de informare, abia acum vorbim de o campanie care va fi demarată de stat, până acum s-a făcut totul sporadic, la nivel micro, nimic organizat.
• Noi am încercat să concentrăm toată nemulțumirea și lipsurile astea într-o soluție care să servească pe scară largă, indiferent dacă vorbim de deșeurile SGR sau nu. Toți spun că vor să facă, dar nu există instrumente.
• Ca ONG am venit cu o soluție de informare și de educare a populației, o platformă interactivă lansată în 2019, care conține informații despre toate tipurile de materiale reciclabile, ce, unde și cum se reciclează. Dacă ne punem în situația cetățeanului, ne vom lovi de întrebări legate de diverse tipuri de deșeuri care sunt generate într-o gospodărie, și avem nevoie de soluții pentru toate.
• Ca să atingem un grad mai mare de circularitate la nivel global trebuie să vorbim și de reducere, și de reutilizare… Pe platformă sunt zeci de materiale, iar harta propiu-zisă este o mapare a punctelor de colectare la nivel național. Sunt peste 12.000 de puncte, pe care le-am verificat. Mulțumesc partenerilor care au crezut în ideea acestui proiect.
• Există efort și î zona educațională, în 2 ani școlari, cu lecții practice de reciclare am implicat profesorii care au predat lecții speciale. Am ajuns la 80.000 de elevi. Și acestea sunt rezultatele unui singur ONG, ajutat de câteva granturi. Nu vorbim de un efort național, structurat, organizat.
• Mai avem un alt proiect, consistent, pe termen lung: am construit un set de materiale educaționale de mediu, am inițiat concursuri unde câștigătorii sunt recompensați cu o tabără de mediu. Ne ducem în comunitate ca să facem lucruri care contează.
• Cu toți cei cu care am interacționat am constatat că există dorință, că frustrarea este mare acolo unde lipsește infrastructura și că este nevoie de ajutor. Trebuie să intervenim constant în zona asta, dar o intervenție care să dea rezultate palpabile, pentru că, de exemplu, sunt județe care cheltuie sume importante dar fără rezultate. Nu trebuie separată strategia de componentele care țin de educare. Și, până apar soluțiile globale, să ne uităm fiecare în curtea lui să vedem ce putem face.

Te invităm la:

CONFERINȚA LIVE ONLINE

Economia reciclării – decalajele pe care trebuie să le recupereze România

Marți, 25 ianuarie 2022, orele 15 – 17:30 

Înregistrează-te gratuit

Speakeri:

• Barna TÁNCZOS, Ministrul Mediului
• Vlad GHEORGHE, Europarlamentar, grupul Renew Europe din Parlamentul European 
• Ermis PANAGIOTOPOULOS, Director de Sustenabilitate, Federația Europeană a Apelor Îmbuteliate (intervenție în limba engleză)
• Doinița MIHAI, Vice President Governmental Affairs Eastern Europe South, TOMRA
• Radu MERICA, General manager, RER Group
• Ionuț GEORGESCU, Founder & CEO, Fepra
• Alice NICHITA, Președinte, Asociația Națională pentru Băuturi Răcoritoare și reprezentant al Alianței Producătorilor de Băuturi
• Julia LEFERMAN, Director General, Asociația Berarii României reprezentant al Alianței Producătorilor de Băuturi
• Emanuel PÂRVULESCU, Head of environment, Cora
• Teia CIULACU, Președinte, Asociația Viitor Plus

Moderator: Andreea PAUL, președinte INACO – Inițiativa pentru   Competitivitate

Parteneri:

RER Group, TOMRA, Fepra, Asociația Națională pentru Băuturi Răcoritoare (ANBR), Asociația „Berarii României”, Auchan, ARAM – Asociația Română pentru Ambalaje și Mediu, Farmec, INACO – Inițiativa pentru Competitivitate

Parteneri de comunicare:

Ambasada Sustenabilitatii in Romania (ASR), Asociația ”Ține de noi”, BRCC (British Romanian Chamber of Commerce), Coaliția pentru Economie Circulară, Confederația Patronală Concordia, Euractiv, Project-E, RFI România, RBL – Romanian Business Leaders, Viitor Plus, WWF Romania (World Wide Fund for Nature)