LIVE-Video: Conferința anuală CDG – ”Bugetul și fiscalitatea 2023: la ce să se aștepte economia?”

E bugetul unuia din cei mai complicați ani: 2023, în care, la deficitele noastre tradiționale, la deficitele bugetelor sociale, se mai poate adăuga o nouă cheltuială, care poate deveni, pentru anii următori, una structurală: compensarea prețului la energie, pentru populație și pentru economie.  

Pe fondul scumpirii banilor, al inflației și al crizei din energie, economia are de străbătut un an greu și așteaptă de la Bugetul anului 2023 o alocare inteligentă a banilor și predictibilitate fiscală. O combinație dificilă, care are nevoie de dezbatere, de idei și de o bună cunoaștere a reglajelor fine din finanțarea și fiscalizarea economiei.

Te invităm să participi gratuit la dezbaterea în format fizic cu decidenți de cel mai înalt rang și reprezentanți de top ai economiei reale: ai ocazia să contribuit activ din public cu întrebări directe către speakeri și să interacționezi cu aceștia în pauzele de networking.

CONFERINȚA

Bugetul și provocările fiscale ale anului 2023: 

la ce să se aștepte economia

Marți, 18 octombrie 2022, orele 9:30 – 14:30

Academia de Studii Economice București, Sala ”Aula Magna”

Înregistrează-te gratuit

Evenimentul va fi moderat de Andreea PAUL, președinte INACO – Inițiativa pentru competitivitate.

Cele mai importante declarații

Lucian HEIUȘ, președinte, Agenția Națională de Administrare Fiscală – ANAF

• Conform strategiei ANAF, principalul obiectiv al agenției este reprezentat de transformarea instituției într-o organizație inovativă care să răspundă provocărilor mediului externe. Eficiența colectării se va realiza prin sprijinirea informării, în principal, precum și prin combaterea evaziunii fiscale la declararea și plata impozitelor și taxelor. ANAF continuă procesul de reformă și modernizare, implementarea planului de eficientizare a activității și colaborarea eficientă pe plan internațional și deschiderea către bunele practici adoptate de alte state.
• Procesul de informatizare a fost accelerat concomitent cu reorganizarea instituției. Noul designer al Agenției a fost dezvoltat în jurul conceptului de management integrat al riscului și al monitorizării active a proceselor de activitate. Strategia noastră de digitalizare este dezvoltată proiect cu proiect pe baza consultărilor publice cu mediul de afaceri. ANAF acționează pe trei direcții majore: continuarea parteneriatului cu contribuabilii, adoptarea de soluții digitale integrate și prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Principalele platforme și programe informatice pe care le dorim implementate în anii următori sunt SFERA – servicii fiscale eficiente pentru administrație și cetățeni, SAF-T – transferul electronic de date contabile și financiare de la companii către administrația fiscală, Trafic Control, factura electronică.
• În următorii doi ani, există posibilitatea ca anumite platforme, anumite declarații pe care noi le introducem, inclusiv D-406, cea legată de SAF-T, să se suprapună ca informații cu alte informații pe care le obținem din alte declarații, dar în momentul în care se va finaliza acest proces complex de digitalizare a ANAF-ului, bineînțeles că vom renunța la multe dintre formularele pe care astăzi trebuie să le completeze un contribuabil, dar o perioadă de doi ani de zile se vor suprapune câteva declarații pe care, din păcate, la unele nu putem renunța pentru că celelalte n-o să ne asigure întreg procesul.
• Legat de RO eTransport, a fost și este o muncă foarte intensă pe care o avem. Chiar miercuri o să avem o întâlnire cu reprezentanții mediului de afaceri pentru că lucrăm deja la ordinul de președinte care să clarifice toate aspectele de natură tehnică. OUG de bază a fost modificată deja și este publicată în MO și sper ca ordinul de președinte să fie adoptat undeva până la sfârșitul lunii octombrie, cel târziu în prima parte a lunii noiembrie. Până la 1 ianuarie sancțiunile pentru RO eTransport, știți că sunt prorogate, tocmai pentru a veni în întâmpinarea mediului de afaceri ca platforma din care va lua acest cod unic de transport să fie funcțională, să fie adaptată la toate businessurile care sunt. Aici ne-am lovit de o problemă. S-a făcut cadrul general, dar am constatat că există foarte multe activități specifice de business care nu au putut să fie identificate și gândite în momentul inițial. De aceea au fost făcute modificări. Mi se pare normal ca orice nouă platformă, orice nou program, orice mecanism nou de digitalizare sau de modificare a declarațiilor fiscale să aibă o perioadă de probă, de erodaj, în care noi să modificăm și să adaptăm la cerințele, la lucrurile care apar pe piață și care n-au fost prevăzute în forma inițială.
• Legat de acea perioadă de grație, la SAF-T, era vorba dacă noi dăm sau nu amenzi pentru cei care nu depun programul SAF-T și v-am explicat că mergem prima dată cu o notificare, să le aducem aminte că erau obligați să depună această declarație. Există posibilitatea, conform OUG 2 de avertisment. Doar în ultimă instanță se va ajunge la amendă, dar din 1.500 erau în jur de de o mie două sute și ceva de companii care deja se conformaseră și depun deja această declarație. Cred că majoritatea contribuabililor, mai ales că vorbim de contribuabili mari, își vor îndeplini această sarcină.
• Anul viitor vom avea și acel program informatic care să ne permită să navigăm prin toate datele pe care ni le pun la dispoziție agenții economici prin această declarați D-406, prin acest SAF-T. Asta ne dorim cu toții, cu cât suntem mai informatizați, cu atât ne este mai ușor să apară atenționări acolo unde apar neconcordanțe sau lucruri care prezintă un risc pentru noi.

Q&A

Referitor la OUG 16/2022, secțiunea impozitului pe venit, societățile cu activitate de consultanță și management, cu o pondere în CA de peste 20% vor fi impozitate de la 1 ianuarie 2023 cu cota de 16%, implicit impozitul pe profit. Unde sunt precizate codurile?

ANAF nu are competență legislativă. ANAF niciodată nu inițiază legi, doar aplică ceea ce decide Guvernul și Parlamentul, dar legat de această discuție, este o discuție mai aprofundată. Una dintre metodele prin care se face o optimizare fiscală erau aceste contracte de management, de marketing, prin care directorii unor companii, ca să evite să plătească contribuțiile pe veniturile de natură salarială, apelau la acest mecanism. Legiuitorul și-a dorit să încerce să blocheze acest mecanism.

Există industrii întregi care se desfășoară sub ochii autorităților, cum sunt traficul comercial cu mașini second-hand sau piețele pline cu produse dubioase aduse de afară. Care este strategia de a fiscaliza aceste zone?

De două luni de zile, ANAF a semnat un protocol de colaborare cu ARR, cu Autoritatea Rutieră Română, tocmai pentru a obține informațiile în timp real pentru cei care aduc foarte multe mașini de afară și le valorifică, nu le aduc pentru ei, fac comerț și nu sunt înregistrați pentru acest lucru. Am avut câteva rezultate foarte bune. Am găsit societăți cu sute de autoturisme care erau comercializate, nu erau declarate, societăți deschise în Bulgaria pentru a evita plata TVA-ului și multe alte mecanisme. De două luni colaborăm cu ARR foarte bine pe acest domeniu.

Ce puteți spune despre noul mod de impozitare al clădirilor, se amână sau nu?

Legat de impozite și taxe locale, ANAF nu are competențe. Aici primăriile, consiliile locale vă pot spune mult mai multe.

Folosiți know-how american?

Noi avem multe programe în derulare cu multe mecanisme internaționale și cu multe state, și membre UE și din alte părți, cum ar fi SUA. Ne dorim să preluăm cele mai bune practici din Fiscurile din țările dezvoltate și care au rezultate foarte bune în colectarea taxelor și să încercăm să le implementăm și noi în România.

Vă rog să ne spuneți cum participă România și cum se aliniază la inițiativa Comisiei Europene rivind TVA în era digitală.

Partea de legislație este gestionată de Ministerul de Finanțe, dar eu și colegii mei din ANAF avem o foarte mare problemă cu partea de colectare a TVA. Știți că există un gap foarte mare de TVA în România și acesta este unul dintre impozitele pe care noi vom acționa foarte ferm și acum, dar în special anul viitor. Unul din elementele pe care vom direcționa analiza de risc anul viitor va fi partea de TVA. La ora 11 am o întâlnire cu doamna Laura Codruța Kovesi, procurorul european care are anumite competențe, de exemplu tranzacțiile transfrontaliere peste 10 milioane de euro evaziune TVA este deja de competența lor. Ne întâlnim pentru a găsi de colaborare pentru a opri această evaziune pe TVA.

Pe ce industrii vă veți axa analizele de risc?

Industrii care au o creștere, au crescut foarte mult, dar declaratul nu a ținut pasul cu această creștere. Ne uităm cu atenție ce se întâmplă cu acele sectoare. Nu vă pot spune neaparat industriile care sunt, dar ca principiu acesta este unul din elementele pe care le vom lua când facem analizele de risc pe anul viitor, cum vom lua și vom analiza și societăți comerciale care au beneficiat de ajutoare de stat sau de alt sprijin din partea statului în anii care au trecut și să vedem dacă într-adevăr se și reflectă în activitatea lor sumele de bani cu care au fost ajutate. Este normal să existe o asemenea verificare ulterioară.

Pentru 2025 ținta este de a crește colectarea cu 2,5 puncte procentuale din PIB. Care este ținta pentru 2023?

Pentru 2022 vreau să depășim 27% din PIB, iar această creștere cu 2,5 puncte este și jalon în PNRR care trebuie să fie atins pentru a putea beneficia de banii care sunt stabiliți prin PNRR. Pentru anul viitor vom merge undeva la peste 27,5% și urmând ca din cele 2,5 puncte, 0,5 puncte să fie modificare legislativă și două puncte procentuale trebuie să fie prin eficientizarea colectării și reducerea evaziunii.

Marcel BOLOŞ, Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene

• Ne întrebăm cu toții care sunt provocările pentru 2023 pentru fondurile europene… Cele 80 de miliarde de euro stau pe buzele tuturor și se așteaptă ca acest buget să fie regăsit în proiecte atât de necesare pentru dezvoltarea României, de infrastructură sau destinate mediului de afaceri, autorităților publice locale sau societății civile.
• Toate aceste resurse sunt așadar la dispoziția României pentru ca, în perioada 2021 – 2027 și în PNRR până la 31 august 2026, să putem absorbi acești bani.
• Anul 2023 este crucial pentru fonduri europene, lucrăm cu trei bugete în paralel. Unul este cel al politicii de coeziune pentru perioada de programare 2014 – 2020,  iar 2023 este anul în care închidem această perioadă de programare.
• În 2023, ca să închidă această componentă de buget a politici ide coeziune, România are alocate 7,7 miliarde de euro, pentru proiectele de infrastructură cât și pentru componenta mediului de afaceri.
• De asemenea, suntem în curs de finalizare a aprobării programelor operaționale pentru politica de coeziune 2021 – 2027, iar bugetul pentru 2023 este de 5,2 miliarde de euro.  
• Trebuie să pornim mult așteptatele apeluri de proiecte pentru tot ce înseamnă politica de coeziune, al cărei buget generos este de 45 de miliarde de euro.
• Al treilea buget la care lucrăm este din PNRR, pentru care avem aproximativ 100 de jaloane și ținte – cum le spunem noi, și un buget de 6,1 miliarde euro.
• Toate cele 3 bugete înseamnă undeva aproximativ 18 miliarde de euro sunt la dispoziția României pentru anul 2023. Și toată lumea se întreabă cum vom reuși să absorbim acești bani, având în vedere  ritmul nostru de absorbire de până acum nu s-a ridicat întotdeauna la nivelul așteptărilor.
• Aceste bugete va trebui să le regăsim în proiectele de investiții ale României.
• În ceea ce privește mediul de afaceri, încercăm să fim cât mai proactivi, să asigurăm accesul cât mai facil al mediului de afaceri la fondurile europene. Mediul de afaceri a fost întotdeauna un bun absorbant al fondurilor europene. Niciodată nu am avut probleme să ne realizăm ținta de absorbție, când companiile au fost implicate în apelurile de proiecte.
• Durata medie de implementare a proiectelor pe care le-a avut mediul de afaceri a fost undeva în jur de un an. Mediul de afaceri a avut o abordare proactivă și a avut o capacitate de absorbție foarte bună.
• Ieri (luni, n.r.) am marcat o premieră privind fondurile europene și privind măsura destinată  capitalizării firmelor, fosta măsură  3, care a devenit Măsura 4.1.1, care3, pe fond, a avut în vedere dotarea firmelor afectate de perioada de criză cu echipamente și tehnologii.     
• Am avut 2.517 cereri de finanțare, pe care , dacă încercam să le evaluăm și să le contractăm după procedurile clasice, am fi avut nevoie de doi ani, cu experții contractați din afara ministerului și cu toate greutățile pe care le presupune procedura clasică.
• Am reușit să reducem timpul de acces la fonduri de la doi ani la două luni,  cu ajutorul platformei IMM Recover, realizată împreună cu colegii din minister și cu sprijinul Serviciului de Telecomunicații Speciale.
• Practic am început contractarea pe un apel de proiecte deschis la data de 23 august 2022 și am început contractarea cu ziua de ieri. Până la sfârșitul anului, într-un proces complet digitalizat, vor fi încheiate 1.400 de contracte de finanțare.
• Este, până la urmă, o măsură de normalitate, pe care încercăm să o extindem penrtu toate apelurile de proiecte destinate mediului de afaceri.
• Suntem în curs de pregătire a apelului de proiecte destinate digitalizării, pentru ca mediul de afaceri să aibă întărită poziția competițională pe plan național și european.
• Avem așa zisa „digitalizare mică”, cu proiecte mici  între 30.000 și 100.000 de euro, pentru competențele digitale de bază în companii.
• Avem și componenta de „digitalizare mare”, cu un buget de 150 de milioane de euro, pentru digitalizarea în sens larg, care include partea de robotizare și automatizare a fluxurilor tehnologice. Componenta spre să fie deschisă în curând, până la sfârșitul anului.
• Astfel, să fie asigurat accesul la tot bugetul pe care îl avem la dispoziție pentru tot ce înseamnă digitalizarea companiilor și, pe termen lung să fie consolidată poziția pe piețe a firmelor românești.
• Am fost atenți și la tranziția verde. Am solicitat ca standardele de achiziționare să fie în conformitate cu standardele de mediu.
• Proiectele acestea orizontale care tinde digitalizare și de tranziția verde, care sunt politici europene, au fost și rămân în atenția noastră.
• Tot pentru mediul de afaceri am încercat să sprijinim țintit anumite sectoare ale economiei naționale: industria agroalimentară, construcțiile – de exemplu, ca să nu fie un efect de pulverizare a fondurilor europene pentru toate firmele și, în final banii să nu se regăsească în valoarea adăugată la nivelul economiei naționale.
• Vom vedea ce rezultate dau  primele teste pilot în industria agroalimentară și construcții și, mai apoi, după ce această politică prinde contur și vedem implicațiile la nivel național, atunci continuăm pe linia aceasta. 
• În final, am încercat să motivăm mediul de afaceri prin crearea de instrumente de finanțare  pentru accesul la fonduri destinate independenței energetice.
• Apelul de proiecte cu un buget de 500 de milioane de euro este în derulare și o are 3 componente, destinate: eficienței energetice, producerii de energie verde și, respectiv, înlocuirii, în procesele tehnologice, a echipamentelor care sunt considerate energofage.
• Astfel companiile să-și poată gestiona cheltuielile cu utilitățile.

Q&A

Daniel Dăianu: Care ar fi repartizarea celor 18 miliarde între sectorul public și sectorul privat? Este esențial, pentru că pentru sectorul public îți construiești bugetul pentru aceste posibilități, în timp ce sectorul privat, desigur, dacă absoarbe foarte mult, ajută foarte mult funcționarea economiei pe ansamblu și inclusiv bugetul public.

Estimativ, pentru politica de coeziune  2014 – 2020 aproximativ două miliarde de euro sunt pentru mediul de afaceri, pentru cadrul financiar 2021 – 2027 mediului de afaceri sunt destinate 1,2 miliarde de euro și, în PNRR, cred că 1,5 miliarde de euro.

În sectorul public, valoarea cea mai mare este a proiectelor de infrastructură, proiectele de autostradă, de cale ferată, de educație și de sănătate. Aici avem într-adevăr o problemă. Noi lucrăm la măsurile de descentralizare. În primul meu mandat, în 2020, am luat această măsură și în momentul de față 50 de proiecte de infrastructură mare se derulează în parteneriat cu autoritățile locale.

Nu putem avea o rețetă de succes garatat de absorbție 100%, dar spre asta tindem.

La începutul luni octombrie, a fost semnat, cu Comisia Europeană, acordul de parteneriat pentru politicile de coeziune și cele maritime și pescuit pe perioada 2021 – 2027. Atragerea fondurilor alocate României, prin bugetul multianual, a demarat întotdeauna greoi. Cât estimați că puteți deconta pe 2023 din aceste fonduri – procent similar sau superior exercițiilor financiare precedente?

Avem următoarele task-uri până la sfârșit de noiembrie – început de decembrie: să avem toate programele operaționale aprobate de Comisia Europeană; să lansăm toate apelurile de proiecte în cursul anului 2023 pentru bugetul alocat politicii de coeziune.

Acum, este foarte greiu de anticipat o sumă pe care o vom absorbi. Sperăm să avem cât mai mulți bani absorbiți la sfârșitul lui 2023.

România poate depune în 2023 noi cereri de plată pentru fonduri alocate prin PNRR. Prima solicitare aprobată de Comisie a fost de 2,6 miliarde euro. Când o depunem pe următoarea și cu ce valoare, câți bani din PNRR estimați că vom atrage din PNRR în 2023?

În 2023 avem două cereri de plată. Una este în luna martie și a doua este în luna octombrie. Prima este de 3 miliarde de euro, a doua este de3,1 miliarde euro. Totalul pentru PNRR este de 6,1 miliarde de euro.

Dl. Marcel Ciolacu că România nu are forța instituțională să atragă toți banii europeni. Care sunt punctele slabe ale mecanismelor de absorbție?

 Unul dintre punctele slabe pe care le avem este că, în continuare, procesul nostru de implementare nu este complet descentralizat. Chiar dacă am făcut primul pas pe dezvoltarea regională, trebuie să continuăm cu aceeași ritmicitate pentru a descentraliza și celelalte componente ce țin de infrastructura de transport,  apă- canalizare și toate proiectele acestea care sunt grele ca implementare.

Încercăm la nivelul tuturor componentelor să rezolvăm problema debirocratizării. Sper ca, până în primăvară să avem elaborat Codul Fondurilor Europene, încât să nu mai avem 16 programe operaționale, 16 sistemele de management și control ale programelor operaționale, 16 obiceiuri de a cheltui fondurile europene, ci acestea să fie cât mai simple și mai transparente. Pentru că secretul este să reducem cât mai mult timpul de evaluare, contractare și să dăm timp mai mult pentru implementare a proiectelor.

Gestionarea timpului nu a fost cea mai eficientă până acum. Perioada de negociere cu Comisia Europeană au fost destul de lung, doi-trei ani, după aceea perioadele de evaluare – contractare iarăși doi – trei ani. Și a mai rămas puțin pentru implementarea proiectelor de infrastructură. Ei, acești timpi încercăm să-i manageriem corespunzător.

M-am uitat la modelul polonez, ai au accentuat și pe componenta de performanță: ai un contract de finanțare dar dacă nu implementezi îți vei pierde banii.

Mihai Ionescu, ANEIR: România are o vulnerabilitate cronică privind deficitul comercial care creșt3e an de an. Am reușit parțial să introducem acel stimulent pentru acele investiții care scutesc România de importuri. În ce măsură programele dumneavoastră au în vedere stimularea investițiilor capabile să reducă importurile?

Îmi place să dau exemplul industriei alimentare dar nu va rămâne singura. Aici este un cerc vicios și inexplicabil pentru specialiști cum de România, cu potențialul său agricol, importă alimente. Înseamnă că o verigă din lanțul de valori este slabă și nu este sprijinită suficient.  Avem, de exemplu, ajutorul dat mediului de afaceri să-și gestioneze politica de utilități. Avem fondurile alocate penrtu capitalizare și retehnologizare, de asemenea granturi date pentru industria agroalimentară. Încercăm, atât cât permite regulamentul Comisiei Europene, să intervenim acolo unde lanțul de valori este slab.

Același lucru îl putem spune și despre resursele minerale. Extragem minereul de cupru dar nu-l prelucrăm în România și pleacă la export în China. Studiem măsura în care aceste verigi lipsă din lanțurile de valori naționale le putem sprijini prin aceste capitalizări și alocări de fonduri. Și să nu se mai întâmple ca după alocări spre mediul de afaceri, rata de supraviețuire să nu fie îmbucurătoare.

Ați vorbit despre digitalizare mică și mare. Din câte știu apelurile sunt deschise. Cât timp mai au companiile să acceseze aceste fonduri, dacă există un grad de acoperire, dacă mai e spațiu?…

Sunt deschise apelurile pentru eficiență energetică, respectiv pe date de 11, 13 și 18 adică astăzi se deschide cel de producere de energie verde. Cele pentru digitalizare sunt în dezbatere publică până pe data de 4 noiembrie, urmând ca, până la sfârșitul anului să putem lansa apelul de proiecte (nu pot preciza un termen, pentru că suntem în parteneriat cu STS). La digitalizarea mare vor fi granturi între un milion și 3 milioane de euro.

Profesor Daniel DĂIANU, Președinte, Consiliul Fiscal 

• Șocurile externe perturbează foarte mult. Situația de acum este fără precedent, nu ne-am confruntat cu așa ceva după cel de-al doilea război mondial.
• Tema conferinței este clară bugetul și fiscalitatea în 2023, dar discuția pentru 2022, 2023 și anii care vin trebuie să fie contextualizată. Ce se întâmplă acum nu are precedent după cel de-al doilea război mondial.
• Avem un război deschis din Ucraina împreună cu ridicarea majoră a prețului la energie. Multă lume nu înțelege cât de mult șochează economiile această creștere a prețurilor la energie.
• Așa ceva nu s-a întâmplat, nici în urmă cu câteva decenii, când economia americană a fost supusă acelui șoc al multiplicării prețului la țiței. Mai avem și pandemia care nu s-a terminat.
• Ai perspectiva stagflației, ai piese financiare foarte nervoase. Marea Britanie a fost pedepsită pentru că are o economie de piață de mâna a doua.
• Greșeli mari în politica economică te pun cu spatele la zid, dar șocurile externe sunt teribile. Ai aversiune crescută față de investiții, de aici și importanța resurselor financiare europene pentru noi.Dacă avem capacitatea instituțională și a mediului de afaceri de a absorbi aceste fonduri ar fi grozav.
• Economiile sunt zguduite practic și marea provocare pentru politica economică, pentru cei care guvernează o țară este de a limita stricăciunile.
• Este legitimă întrebarea, dacă avem creștere economică de ce nu simt asta și cetățenii? Păi nu au cum simtă cetățenii pentru că vorbeam de schimbarea dramatică a prețurilor la energie…Are loc un transfer de venituri către producătorii de energie și alți câștigători, și cei mai mulți pierd. De aceea nu se simte această creștere economică.
• Cresc conflictele distribuționale în societate. Pe fondul acesta între câștigători și perdanți, și câștigă la urne partide extremiste, partide populiste.
• Incertitudinile sunt extreme și operăm de pildă în prognozele care se fac, modelele care sunt folosite de băncile centrale, de Ministerul de Finanțe. Sunt diverse formule care sunt extrem de incerte. Out of Gap-ul cu care se lucrează este o noțiune mult controversată.
• Ce este de pildă rata neutrală a dobânzii? Care ar trebui să facă ca o economie nici să se încingă, să meargă prea iute și de a încinge deficitele externe, nici să meargă prea încet. Asta se vede, nu este ceva care să poate fi măsurat cu precizie.
• Tensiunea este foarte mare pe piețele financiare și sunt riscurile sistemice ceea ce nunim noi în sectorul bancar – „umbră”. De aici vor veni necazurile mari. Pentru că în momentul în care băncile centrale întăresc politicile monetare, aceste rate crescute și piețele financiare mai strânse (știți cum se spune: când apa se retrage, atunci se vede cine este în pielea goală).
• Sunt multe firme care aveau mari probleme de finanțare, acum vor avea probleme și mai mari și pot intra în stare de insolvență.
• Criza energetică va dura, pentru că această suire masivă a prețului la energie face ca tensiunile în economii să rămână. De acea vorbesc de măsuri de a limita stricăciunile.
• Nu poți să-i salvezi pe toți, nu ai o baghetă magică să te întorci cu 3-4 ani în urmă.
• Vorbim de o criză a costului vieții. Nu este o criză care să poată fi rezolvată în șase luni, nici măcar în doi ani. Este un sindrom al economiilor de război, deși la noi nu zboară rachete, nu zboară bombe, dar războiul este în proximitatea noastră dar se vede acest lucru. Se vede în inflația foarte ridicată, se vede prin costul utilităților, se vede în aversiunea față de risc manifestată de mediul de afaceri.
• Trebuie demontat un mit. Că inflația este cauzată de excesul de cerere în condițiile de acum. După mine este o prostie. Excesul de cerere se vede poate în Statele Unite, în Europa mai puțin. Ce s-a întâmplat? În pandemie a fost distrusă oferta – producția. Repararea lanțurilor de aprovizionare și producție nu se poate face peste noapte.
• Ai avut și criza energetică, ceea ce înseamnă șocul brutal. Costul energiei este costul tuturor costurilor. Fără energie nu poți să trăiești. Nu ai căldură, nu ai nimica. Nu poți să iei mâncare din pădure. De aceea este foarte greu. Și în Europa este greu și nu se va rezolva în această iarnă. Trebuie să ne adaptăm. Trebuie să strângem cureaua, dar cureaua nu poate fi strânsă la fel de cetățeni, de gospodării și de firme.
• Câteva ipoteze macro pentru 2023. Aici îmi exprim câteva puncte de vedere personale, deși sunt președintele Consiliului Fiscal, vă dați seama că nu vă pot prezenta poziția Consiliului Fiscal pentru că nici nu avem construcția de buget, nici ipotezele pe care își va construi Guvernul bugetul pe 2023, dar câteva piste de raționament pot oferi.
• Creșterea PIB în anul care va veni va fi mult mai mică, vom avea o încetinire puternică. Eu văd o creștere între 2 și 3%, dacă nu vom avea nici șocuri externe și mai severe. Nu știm ce se va întâmpla în Europa. Am văzut că instituțiile financiare internaționale și-au revizuit în mod constant prognozele.
• Economia României pulsează împreună cu ce se întâmplă în economia europeană. De la o creștere de 6-7% în termini reali în acest an, care poate părea surprinzătoare, dar sunt și alte state învecinate care vor avea rate înalte de creștere economică față de ceea ce se va consemna în celelalte state din Uniunea Europeană.
• Inflația se va duce în jos în anul care vine, de la undeva 16% conform rapoartelor BNR. Vom avea un proces de dezinflație. Asta ar putea fi o știre bună. Dar și o inflație în jur de 10% în 2023 nu e o știre bună, dar cel puțin avem un proces de dezinflație. Și dacă vom fi chibzuiți în politica monetară, adică să nu facem…
• Marea Britanie ne-a oferit o lecție nu de cumpătare și inteligență în materie de politică economică, așa ceva rar s-a întâmplat. Ca să se schimbe un ministru de Finanțe în doar câteva săptămâni și un guvern să fie pus la colț. Dacă cu Marea Britanie piețele financiare au fost nemiloase, noi nu ne putem permite așa ceva. Trebuie să fim chibzuiți în continuare cu politica bugetară, să fim foarte atenți cu indexările pe care le facem, să urmăm în continuare țintirea unui deficit mai mic în 2023, să ne ducem spre 5% din PIB. Și se poate rezolva acest lucru. Nu întâmplător l-am întrebat pe dl ministru Boloș, cât înseamnă acei bani europeni. Prin filiera sectorului public te duci aproape, dacă ai absorbi ajungi la 6-7% din PIB.
• Noi avem prevăzut pentru 2022, 7% era ținta inițială. Acești bani ne-ar permite să avem investiții de 7% doar în sectorul public, dar dacă mai băgăm și investițiile din sectorul privat plus investiții care sunt din resurse proprii, nu din fonduri europene, numai să avem putința instituțională.
• În vremuri de război, guvernul trebuie să lucreze cu banca centrală, nu cum fostul ministru britanic de finanțe spunea: să rezolve banca centrală a Angliei. Nu. În vremuri de război, un guvern trebuie să lucreze cu o banca centrală și cu mediul de afaceri. Iar mediul de afaceri nu trebuie să pun presiune pe un guvern având interese parohiale. Există o economie stresată, o populație foarte stresată. Eu nu am spus că suntem la Kiev, dar situația economică este complicată.
• Execuția bugetară este ajutată de deflator și de creșterea reală. Vom avea probabil undeva la 20-22% creștere de venituri nominale în 2022.
• Rămâne o mare necunoscută impactul schemei de plafonare a prețurilor la energie. Avem un sistem financiar subțire, care limitează datoria publică, pentru că expunerea băncilor nu poate să fie crescută prea mult, băncile nu pot achiziționa fără limite datorie publică. Dar are și un revers. Poate să inducă la ieșirea la finanțare în exterior și asta nu este de bun augur. Nu este bine să ai multă datorie publică în valută, mai ales în dolari americani.
• Fondurile UE sunt o forță contraciclică întrucât politicile monetare în Europa vor fi prociclice, adică ai întărire de politică monetară în condițiile în care economiile europene încetinesc.
• Avem resurse energetice pe care trebuie să le valorificăm mai bine, o structură pozitivă care ne avantajează în peisajul european.
• Bugetul va fi încordat în anii care vin de cheltuieli adiționale pentru apărare, de 0,5% din PIB, ai o creștere a veniturilor fiscale care este necesară, nu poți miza doar prin deflator ca să reduci cheltuielile permanente.
• Prezența statului în economie, așa cum se poate observa în toată Europa, va fi mai accentuată, din rațiuni ce țin de asigurarea nevoilor de bază, alimente, energie, securitate. Piața de energie să fie mai bine reglementată în Uniunea Europeană.

Q&A

Când trece România la euro și ce se face concret planificat pentru asta?

Nu poți trece la euro, fără a intra în mecanismul cursurilor de schimb, care este acea anticameră de cel puțin doi ani. Pentru a intra în acea anti-cameră trebuie să ai deficite bugetare mici.

Putem să spunem: Da. Guvernele anterioare au spus foarte clar, noi ne dorim să intrăm în zona euro, spre deosebire de guvernul Poloniei sau cel al Ungariei, sau al Cehiei. Însă trebuie să ai consolidarea bugetară. Dacă ai așa ceva nu este nicio problemă să intri în mecanismul cursurilor de schimb și apoi aderarea să aibă loc.

Apare temerea recesiunii. Va fi mai dură decât criza precedentă? Care va fi deosebirea?

Avem de-a face cu o situație inedită. De ce eu cred că sunt riscuri sporite față de cea din 2008-2009. Atunci a fost o criză a sistemului financiar – bancar, dacă acesta colapsa se prăbușeau economiile.

Și atunci a fost lansat programul de relaxare cantitativă. Atunci s-au redus ratele de politica monetară, s-a injectat foarte multă lichiditate în economie. Acum ai o combinație care va fi foarte, foarte greu de administrat și cu concecințe severe pentru economiile emergente mai ales.

Întărești politicile monetare și nu vorbim de întărire de mica amploare. Rata FED-ului ar putea să ajungă la 5% în primăvara lui 2023, și BCE ar trebui să mărească rata de la 0 să o ducă spre 3%, în situația în care economiile oricum încetineau în contextual șocului energetic.

Politica monetară este pro-ciclică, va îngreuna situația economiilor și nu întâmplător bancherii –centrali spun că va fi durere. Foarte multe companii s-au învățat cu rate de politică monetară joase. Sunt întreprinderi și sectoare întregi care se vor confrunta cu probleme de lichiditate și vor avea probleme de solvență. Ce vor face?

Criza energetică generează o polarizare a economiei românești. Avem vedetele din sectorul energetic care câștigă bani foarte mulți, bani care din păcate guvernul îi ia din buget și îi redistribuie pe partea socială. Ce recomandări ați putea face guvernanților pentru bugetul pe 2023 pentru a nu repeta această polarizare și a o agrava. Mor industrii nu doar cele de genul Alro și Azomureș, ci foarte multe firme la care energia reprezintă o mare parte din costul de producție?

Situația de acum a scos la lumină carențele funcționării pieței energiei, a pieței comune din UE. O legare a prețului la gazul natural, a prețului marginal cu prețul la electricitate. În vremuri de restriște sau de război cum am spus mai devreme, așa cum și pandemia a fost ca o luptă, au fost închise sectoare întregi și populația stătea închisă acasă.

Războiul nu înseamnă neapărat să tragi cu pușca. Această legare mecanică a prețului marginal la gaz de prețul la electricitate trebuie ruptă. Mai ales că Federația rusă a folosit gazul ca pe o armă în acest război. Și atunci ce facem? Distrugem economii pentru reguli folosite să zicem din perioade cît de cît normale în perioade anormale. La nivelul UE aproape că există consens că trebuie ruptă această legătură.  

Nu existau stocuri, nu doar în România ci în toată Uniunea Europeană. De aceea acum se operaționalizează fluxuri regionale, de securitate, din toate punctele de vedere. Nu există solidaritate, ați văzut pachetul de 200 de miliarde de euro din Germania. Știți cum este. La suprafață se vorbește de solidaritate, să ne descurcăm împreună, dar fiecare simte cămașa de pe el mai aproape. (…)

România este avantajată din acest punct de vedere. O piață liberă nu înseamnă să fie lipsită de reglementări. Economia modernă are reglementări pe toată piața. O piață financiară fără reglementări ne-a dus la un dezastru în urmă cu 13 ani. Același lucru se poate întâmpla și în domeniul energiei. Europa va introduce reglementări și pe piața energiei.

De ce nu a prezentat Guvernul un cash-flow pe anul viitor ca să vedem cum o să acopere găurile create tot de către dânșii?

Haideți să așteptăm proiectul de buget. Știu că a fost o promisiune că va fi gata în octombrie, eu cred că vom avea draftul proiectului de buget în prima jumătate a lunii noiembrie. (…)

Ce contează este și pentru credibilitatea guvernului și pentru credibilitatea României, să liniștească piețele. Acest buget să arate că România are resursele de bază, că poate utiliza și atrage banii europeni.  

Gabriel BIRIȘ, Co-Managing Partner, Biriș Goran SPARL

• Ca să înțelegem unde suntem și ce putem face, trebuie să vedem și de unde venim. Legislația fiscală în ceea ce privește impozitarea clădirilor până în 2015 distingea între cine este proprietar, adică aveai un anumit tip de impozit pentru clădirile deținute de persoanele fizice și un alt tip de impozit, mult mai mare, uneori chiar de zeci de ori mai mare, pentru clădirile deținute de persoanele juridice. Practic pentru aceeași clădire puteai plăti un lei pe persoană fizică și 90 de lei pe persoană juridică. La vremea respectivă, inclusiv împreună cu prietenii din AmCham am încercat să facem niște propuneri. Am avut și niște discuții cu eternii experți de la FMI. Rezultatul a fost prima tentativă de reformare a impozitului pe clădiri, cea cuprinsă în noul Cod Fiscal.
• Conform ce spuneam noi atunci ar fi trebuit să elimine diferențele dintre persoanele fizice și persoanele juridice, iar la impozitare să existe o diferențiere, dar doar între rezidențial și nerezidențial, evident cu nivelul impozitărilor pentru clădirile cu destinație de locuință mai mici decât la cele comerciale, ținând cont și de capacitatea de plată.
• Numai că, pe parcursul redactării acelei idei bune și-a băgat cineva coada și în loc să fie două categorii au devenit șase, adică rezidențial-persoană fizică, rezidențial-persoană juridică, aparent aceleași cote, numai că împărțind în două categorii, consiliile locale au putut să stabilească impozitul minim pentru persoanele fizice, adică 0,08% și aici este cazul marii majorități și maxim pentru persoane juridice. Știm de ce, pentru că firmele nu votează.
• La fel și cu clădirile cu destinație comercială, alte două sub-categorii, persoane fizice-persoane juridice, la fel cu posibilitatea consiliilor locale de a alege un minim și un maxim, din nou, consiliile locale mergând pe minim la persoanele fizice și pe maxim la persoanele juridice. Încă o categorie, clădirile cu destinație mixtă, la fel persoană fizică-persoană juridică.
• După ultima vizită a FMI a apărut un studiu conform căruia România ar trebui să treacă la impozitarea în funcție de valoarea de piață a clădirilor. În teorie sună frumos numai că impozitarea la valoarea de piață, cel puțin într-o țară care încă se dezvoltă, cred că are niște dezavantaje majore.
• Vă dau un exemplu: companie, dezvoltă o clădire de birouri în care investește materiale de calitate, soluții de eficientă energetică. Aceste costuri cresc valoarea impozabilă. Noi prin sistemul de impozitare la valoarea de piață descurajăm investițiile în calitate. Această abordare continuă și cred că va mai continua.
• La rezidențial, persoane fizice s-a venit cu ideea mirobolantă, despre care cu toții am spus, inclusiv ANEVAR, am atras atenția că nu puteți să impozitați casele oamenilor la valorile estimative de piață din grilele notariale. În primul rând că sunt estimative, în al doilea rând că nu sunt pentru toată țara, în al treilea rând că nu sunt disponibile peste tot. Inclusiv partea tehnică din Ministerul de Finanțe a atras atenția că nu se va putea face. Politicul a decis grila notarilor. Acum în Parlament se renunță la grila notarilor și se vor majora sumele acelea fixe prevăzute în Codul Fiscal în funcție de tipul clădirii. Și asta e o ipocrizie pentru că trebuie să înțelegem de unde vine această perpetuă alergare în jurul cozii – de la fuga de răspundere. Au nevoie autoritățile locale de mai multe venituri. Bineînțeles că au și mai ales venituri din acestea pe care se pot baza, gen impozite locale. Vor ei să majoreze impozitele? Nu, pentru că supără alegătorii. Și atunci politicienii ce s-au gândit? Lasă că le majorăm, dar nu le majorăm noi. Ne referim la grila notarilor și toată lumea o să perceapă că din cauza notarilor. Pentru că nu s-a putut și pentru că tot aveau nevoie de bani mai mulți la buget, și pentru că în imensa majoritate a UAT-urilor din România Consiliile locale merg pe cota minimă și puteam să majoreze pentru că de la 0,08% la 0,2% e 150% creștere, nu, au împins decizia la Parlament și au mărit cu 50% pentru toată lumea, fără să facă rezonare, vor mări de la anul impozitele. E o soluție oricum mult mai bună decât cea existentă în OUG 16 care a fost luată fără niciun fel de dezbatere, de discuție. Proiectul de OUG a fost aproape secret de stat.
• Din momentul în care l-au pus pe site-ul ministerului de Finanțe în dezbatere publică nu s-a schimbat nicio virgulă. La anul, ne vom aștepta să vedem impozite mai mari pentru că crește baza.
• Vreau să atrag atenția asupra unui mare pericol din OUG 16 care pare că nu va fi modificat în Parlament. Până acum, cotele puteau fi stabilite de către Consiliile locale între un minim și un maxim. De acum, dispare maxim. Dacă ne uităm în studiul FMI, vedem că în imensa majoritate a UAT-urilor Consiliile locale au mers pe minim la persoanele fizice și pe maxim la persoane juridice. Am avut situații în trecut când procentul acela de majorare de 20% a fost aplicat în cascadă, că așa înțelegeau unii. În Vestul țării aveam impozite de 5%. Vreau să atrag atenția că procentele par mici, dar în momentul în care vorbim de clădiri, un impozit de 5% îți dublează chiria, iar impactul nu va fi devastator asupra proprietarilor, va fi devastator asupra chiriașilor, în mare parte IMM-uri. Eliminarea plafonului maxim, lăsând la discreția legiuitorului locale nivelul impunerii pentru companii este un mare pericol pentru mediul de afaceri din România.
• Impozitul pe autoturisme, începând din 2019 aduce la buget mai mult decât impozitul pe terenuri. Câți dintre dvs. știți că pentru mașini nou-nouțe de peste 100.000 de euro, impozitul e 9 lei pe an. În Codul Fiscal spune că pentru mașinile hibride, Consiliile locale reduc impozitul cu minim 50%, în București au redus cu 90%.
• Vrem să mărim veniturile la buget? Cred că ar trebui să ne uităm acolo unde există capacitate de plată. Din păcate, foarte mulți din cetățenii României nu mai au capacitate de plată, după ce le-au explodat prețurile la utilități. Să-și vadă explodat și costul impozitului, parcă nu e politică publică coerentă.
• Ca să putem să atragem investiții (străine, n.r.) avem nevoie de energie. Momentan suntem importator net. Din fericire pentru noi avem resurse nefolosite și de gaze și de energie electrică. Cea mai mare oportunitate pe termen scurt pentru România, dar și pentru asta e nevoie de voință politică, este să facem un inventar la bolovanii pe care ni i-am pus singuri în spinare, care au blocat investițiile, atât în gazele on-shore, cât mai ales în zona off-shore, să vedem ce a făcut ca România să fie atât de neatractivă, să eliminăm bolovanii și să lăsăm lucrurile să funcționeze. Noi blocăm sistematic și investițiile în facilități noi de gaze, prin supraimpozitarea din 2018 și off-shore. Mai nou blocăm vânzarea gazelor către propriile centrale de producere a energiei electrice.

Daniel ANGHEL, Tax and Legal Services Leader, PwC Romania

• Este o stare namaivăzută și incomparabilă cu o perioadă anterioară pentru că avem de-a face cu crize suprapuse, criză sanitară, criză energetică, inflație accelerată și război.
• Inflația redevine principala preocupare și în măsura în care nu este tratată poate deveni o boală. Costurile economice ale acestor crize, dar și șocul din piețele energiei riscă să trimită economia europeană în recesiune și noi nu suntem foarte departe de această zonă.
• Alte probleme sunt generate de întreruperea lanțurilor de aprovizionare, de lockdown-ul prelungit din China care a încetinit creșterea economică a acestei țări. Totodată, sprijinul fiscal acordat de guverne pentru populație și companii în pandemie începe să fie diminuat, pe măsură ce lucrurile se normalizează și economiile se deschid.
• O altă dificultate vine din lipsa forței de muncă și din deficitul de angajați care se resimte în special în economiile avansate și cele în curs de dezvoltare din cauza posibilelor schimbări de preferințe și a reformelor amânate ale pieței muncii.
• Toate aceste tendințe au un impact asupra politicilor fiscal-bugetare, politicilor băncilor centrale și nu în ultimul rând asupra companiilor.
• Mergând mai departe în acest context, Consiliul Investitorilor Străini face de două ori pe an o radiografie a percepției economiei din perspectiva membrilor săi și pe baza acestui raport, ultimul din septembrie anul acesta, am văzut următoarele două tendințe. Cele mai importante provocări cu care se confruntă companiile, fără doar și poate, criza energetică și prețurile utilităților, OUG 119, pe locul doi inflație, pe locul trei probleme legate de lanțul de aprovizionare, creșterea prețurilor materiilor prime, blocaje, lipsuri, aprovizionare cu alimente și nu în ultimul rând disponibilitatea forței de muncă și costurile, ajustarea salariilor, munca de acasă sau lipsa resurselor calificate.
• Din perspectiva măsurilor pe care noi ca și companii credem că ar trebui să le vizeze Guvernul în perioada imediat următoare și din perspectiva menținerii încrederii investitorilor, dar și pentru a atrage mai multe investiții în România, fără doar și poate nu ne surprinde că majoritatea respondenților se uită la stabilitatea, predictibilitatea, transparența și claritatea cadrului legislativ. Printre cele mai importante măsuri, dacă vorbim de digitalizare, este nevoie de mai mult timp, având în vedere că cele trei zone principale de informatizare, care vin de la ANAF – SAF-T, RO eFactura și RO eTransport – au fost implementate în legislație în același timp. Și asta denotă costuri, timp să poată rezolva acest lucru. Pe locul al doilea: furnizarea de soluții viabile pentru a rezolva criza energetică și măsuri pentru atenuarea presiunii costurilor; un mediu fiscal stabil fără taxe noi; îmbunătățirea calității infrastructurii și creșterea investițiilor în transporturi și nu în ultimul rând reducerea birocrației și digitalizarea.
• Am făcut o analiză comparativă pe ultimii trei ani, pentru că este vorba despre competitivitate având în vedere că navigăm într-un mediu global și e important să evaluăm competitivitatea României comparativ cu țările din regiune. Cred că cel mai relevant ar fi să ne uităm la 2020 și 2022 având în vedere că în 2020 ne aflam în criză pandemică, iar în septembrie 2022 ne pregătim pentru o incertitudine economică mare și crize suprapuse.
• Din această perspectivă, vedem că povara reglementărilor, deși în ușoară îmbunătățire, România este în continuare necompetitivă. Birocrația rămâne constantă. Povara fiscală, mă aștept ca pe fondul măsurilor fiscale luate în timpul pandemiei, de ajutorare a companiilor, acest procent de 28% este ceva mai bun decât cel din septembrie 2022, de 24%, când am avut de-a face cu OUG 16 și multe discuții în spațiul public legate de impozitarea progresivă sau taxa de solidaritate. Și de aici, gradul de necompetitivitate a crescut. Nu în ultimul rând, impactul mediului legislativ asupra proceselor de business devine mult mai impredictibil, aproape dublu față de septembrie 2020, poate cel mai important indicator care s-a erodat în această perioadă.
• În concluzie, ce cred eu că urmează pe terenul fiscalității în 2023 (…) SAF-T, eFactura, conectarea caselor de marca la ANAF își vor produce efectele și vom vedea care sunt avantajele. Noi am considerat că din perspectiva predictibilității fiscale, PNRR ar putea reprezenta un prim pas pentru a avea o predictibilitate mai mare. Vorbim de patru elemente care sunt obiective în reforma fiscală, prin PNRR, eliminarea etapizată a facilităților, a scutirilor, a regimului microîntreprinderilor.
• Impozitarea progresivă planează încă deasupra noastră și s-ar putea să vedem anul viitor câteva ieșiri din această perspectivă. Cred că ar trebui să colectăm întâi ceea ce în mod istoric nu reușim să colectăm și mă refer aici la decalajul TVA, înainte de a vorbi despre taxe noi.
• Două vești care sper să fie bune, ne dorim să intrăm în spațiul Schengen cu efecte benefice din perspectiva mișcării transfrontaliere a mărfurilor și a persoanelor și evident, statutul de membru OECD la care am început discuțiile și sperăm ca în anii următori ca acest deziderat să devină unul real.
• Obiectivele PNRR necesită o monitorizare atentă pentru a urmări impactul în economie.
• Orice decizie trebuie să aibă la bază studii de impact și ar trebui testate cu mediul de afaceri pentru a vedea care sunt elementele care pot fi implementate în practică cu un avantaj pentru ambele părți.
• Este la acest moment un proiect de lege introdus în Parlament de domnul Burduja legat de modalitatea de a atrage investiții în România. Este o analiză comparativă cu alte state membre care sunt extrem de performante în acest domeniu și anume Polonia, Ungaria și Cehia, care au agenții de investiții străine care funcționează impecabil. Este vorba despre un one-stop-shop care va funcționa în subordinea premierului. Există deja un atlas economic în formă electronică pe baza căruia orice investitori poate localiza electronic toate facilitățile, taxele, terenul disponibil, forța de muncă. Dacă vrem să mergem mai departe ca și țară și să atragem și mai multe investiții, lucrurile ar putea fi extrem de benefice.

Vlad BOERIU, Partner Coordonator Tax & Legal, Deloitte România 

• Cred că este un moment oportun ca administrația fiscală din România să cunoască o dezvoltare și o așezare la nivelul epocii în care trăim. Pentru a avea o fiscalitate predictibilă trebuie să avem un buget echilibrat. Pentru a avea un buget echilibrat trebuie să avem și venituri suficiente.
• S-a tot vorbit în ultimii ani despre asta, s-a vorbit de nevoia asumată prin PNRR de a reduce deficitul fiscal – în continuare avem cea mai mare pierdere, GAP TVA, peste 35%, nevoia de creștere a ponderii colectării cu 2,5% din PIB, așa mai departe.
• S-au luat în ultimii ani anumite măsuri de digitalizare a relației dintre Fisc și contribuabili. Anul acesta probabil că asistăm la cea mai mare inițiativă în acest sens, o componentă principală din PNRR a fost, și este în continuare, modernizarea administrației fiscale. Vedem, direct legat de PNRR sau independent de acesta, introducerea a 3 măsuri: SAF-T, e-Transport și factura electronică.
• Cea mai importantă și cu cel mai mare impact este, clar, SAF-T. Este un instrument dezvoltat de OECD acum mai bine de 10 ani și care a fost implementat în țări din regiunea noastră- Polonia, Ungaria. Și vedem că ambele au obținut rezultate semnificative, s-au apropiat în 3 ani de la implementare, de media UE la GAP-ul de TVA.
• Vorbim de 11% în Polonia vs. 35% România, conform ultimelor date publicate. Urmează, cât de curând, Comisia să publice și datele pentru 2021, dar nu ne așteptăm ca acesta să scadă, poate maxim cu un procent să scadă. O să fim undeva la 34%…
• SAF-T este probabil cea mai importantă modificare de ce: presupune transmiterea unor informații contabile de către toți contribuabilii din România, treptat, până în 2025. Foarte multe informații care vor fi la dispoziția autorității fiscale.
• În plus, vorbim de facturarea electronică, care presupune transmiterea către ANAF a facturilor în momentul în care se emite, sau emiterea din sistemul autorității fiscale. Momentan este valabilă pentru un număr restrâns de tipuri de tranzacții dar, din nou, se dorește fie din 2023, fie din 2024, extinderea asupra tuturor tranzacțiilor efectuate de contribuabil.
• Avem și e Transport, acest ”radar”, momentan aplicabilă pentru anumite arii de risc, rămâne de văzut dacă se va extinde și către restul tranzacțiilor.
• E clar un efort uriaș de digitalizare, de modificări atât pentru autoritatea fiscală cât și pentru contribuabili. Faptul că toate au avut loc în acest an a pus o presiune mare pe întreg mediul de afaceri.
• Părerea mea: e bine că implementăm astfel de măsuri, dar cu condiția ca efectul lor să se vadă în activitatea autorității fiscale. Direcția e bună, dar mă aștept ca autoritățile fiscale să schimbe și abordarea, să se concentreze mai puțin pe necesitatea imediată de a colecta bani, necesitate care se vede de obicei tot în rândul contribuabililor care se conformează, și prin această digitalizare să își dezvolte intern cheile de verificare și control, astfel încât să vedem mai mult combaterea evaziunii fiscale, care până acum nu cred că a fost abordat în mod convingător.

Întrebări:

Referitor la GAP de TVA. Cât este fraudă, cât este estimare eronată?

• Nu se poate face diferențiere clară, cel mai important este să ne raportăm la comparații. Scutirile de plafon pentru intreprinderi mici, alte tipuri de scutiri vin din Directiva de TVA și sunt aplicate într-o măsură asemănătoare și de celalalte state UE. Faptul că noi nu reușim să reducem acest gap, noi având 35%, iar țările din jurul nostru stau la 10-15% e clar o problemă sistemică. Vine din partea de evaziune fiscală. Sigur, comparativ cu statele din vest,  la noi și autoconsumul e mai mare și are o influență

Soluțiile adoptate în ceea ce privește e-Factura, SAF-T sunt cele corecte? Cât va fi GAP-ul după implementare?

• Nu pot să estimez, partea aceasta de digitalizare noi am amânat-o foarte mult. Acum se discută în fiscalitatea modernă de real time reporting… Cred că e un pas foarte bun, dacă, accentuez, dacă autoritatea fiscală își va dezvolta capacități BIG DATA, de verificare și analiză a riscului și să intervină acolo unde e nevoie.

Alina CULCEA, președinte, ARPIM

• Doar în situații de criză și în situații în care vedem cât de importantă este sănătatea noastră și cât de mult poate bulversa nu numai liniștea individuală a fiecăruia dintre noi, dar și liniștea societății, impactul economic perturbator, doar atunci putem să ne întoarcem un pic și să ne gândim de ce este important să investim în sănătate, de ce este important să avem acces la o industrie farmaceutică inovatoare puternică, care să poată să ne sprijine în astfel de situație.
• Reprezentăm vocea celor mai puternice 27 de companii farmaceutice cu prezență globală, dar și în România.
• Cred că sunt trei linii la care ar trebui să ne uităm când vorbim de importanța medicamentelor: impactul la nivel de individ și aici cu siguranță vorbim de anii de viață câștigați, dar și de impactul la nivelul societății, pentru că aici oamenii rămân activi dacă pot fi tratați, spitalizările pot fi reduse. Un impact considerabil de costuri poate veni prin salvarea acestor ani de viață pierduți datorită inovației în medicină.
• Nu în ultimul rând, puțini s-ar aștepta că există și un impact economic substanțial pe care industria farmaceutică inovatoare îl aduce în România. Nu numai consumăm din bugetul de stat, dar suntem și un contributor important la tot ce înseamnă economia și sănătatea economică a acestei țări.
• Variola a devenit o boală eradicată pe plan mondial datorită vaccinurilor, datorită inovației în medicină; infecțiile cu virusul HIV astăzi nu mai sunt condamnări la moarte, pacienții pot fi tratați; hepatita C a devenit o boală curabilă.
• Dacă ne uităm la speranța de viață, 73% din creșterea speranței de viață în intervalul 2000-2009, vorbim de doi ani câștigați, s-au datorat medicamentelor inovatoare. În perspectiva impactului societal, dacă inactivitatea cauzată de boală și dizabilitate ar fi redusă cu 10%, veniturile suplimentare ar reprezenta pentru România aproximativ 2,8 miliarde de euro.
• Am încercat să comparăm cum stă România la capitolul acces la medicamente inovatoare față de alte țări din spațiul european. Din păcate pentru noi, românii trebuie să aștepte aproximativ 30 de luni, ne situăm pe ultimul loc în spațiul european, în a aștepta pentru a avea acces la un medicament inovator. S-au făcut eforturi. În ultimii ani autoritățile române au înțeles acest lucru și au deschis de câte ori s-a putut lista de medicamente compensate. Avem până în 2022 54 de medicamente și indicații rambursate. Dar, dacă ne comparăm cu țările din jurul nostru și cu standardele la care cu toții aspirăm, standardele europene de tratament, suntem în continuare, din păcate, pe ultimul loc.
• Peste un miliarde de euro este impactul pe care industria farmaceutică inovatoare îl are la contribuția generală a economiei naționale. Sunt diferite tipuri de plăți specifice, dar vorbim de 444 de milioane de euro valoare adăugată brută, echivalentul a 0,2% din PIB, din care 207 milioane sunt impact direct. Creăm aproximativ 11.600 de locuri de muncă directe și indirecte pe plan național.
• Dacă ne uităm la partea specifică sectorului o să vedeți că vorbim de plăți specifice care în anul 2020 au însumat 582 de milioane de euro, din care taxa clawback – 25% din vânzările generate în România prin produsele compensate – 313 milioane de euro. Unu din patru pacienți din România este tratat în totalitate, costul tratamentului este susținut în totalitate de industria farmaceutică inovatoare.
• O altă contribuție importantă este contribuția la bugetul de stat: 229 de milioane de euro, din care taxe și impozite reprezintă aproximativ 163 de milioane de euro.
• Ce este însă important de reținut, dincolo de aceste contribuții la taxe și impozite, vorbim de investiții pe piața din România, pe care producătorii de medicamente inovatoare le fac și în perioada 2019-2020, vorbim de investiții de peste 67 de milioane de euro. O parte din acestea, aproximativ jumătate, vin din sectorul cercetare-dezvoltare, în special din studii clinice.
• Aici, din păcate, din cauza întârzierii fenomenale în aprobarea studiilor clinice în România se pierde un potențial uriaș de investiții. Dacă noi ne-am raporta la numărul de studii clinice la un milion de locuitori și ne-am compara cu țările din jurul nostru, care sunt competitive în acest domeniu, piața de studii clinice din România care are astăzi aproximativ o valoare de 72 de milioane de euro ar putea ajunge la valoarea de 800 de milioane de euro. Atât pierde România din cauza unui sistem birocratic, din lipsa de resurse umane la agenția care autorizează aceste studii. Întârzierile pot ajunge și la un an.
• O altă parte importantă din investițiile pe care noi le facem în piața din România, vorbim de programe de educație medicală și inițiative cu impact social. De multe ori,statul român nu decontează testări care sunt necesare alegerii celui mai bun tratament pentru o anumită boală. Vorbim acum de terapii genice, de terapii țintite, de terapii personalizate care nu pot fi acordate pacientului fără anume testări, iar acestea nu sunt întotdeauna decontate de stat. Aceste investiții pe care le vedeți sunt investiții făcute de industria farmaceutică tocmai ca pacienții să poată să aibă cel mai bun tratament pentru boala de care suferă.
• Multe țări, după lecția pandemiei, și-au dat seama de nevoia unui parteneriat strategic cu industria inovatoare. Franța a înființat un Consiliu strategic al inovației sub umbrela Președinției. La nivel european, zilele acestea se discută strategia farmaceutică europeană, un capitol extrem de important care ne poate schimba viețile vizavi de accesul la medicamente în perioada următoare. Comisia Europeană a prioritizat și a înțeles această importanță.
• În România, cu siguranță mai avem de făcut pași. Mediul de operare poate nu este cel mai prietenos. Dar gândindu-ne că populația îmbătrânește, că nevoile de sănătate vor fi mai multe și mai mari credem că este nevoie de sustenabilitate fiscală pe termen lung în ceea ce înseamnă sănătatea românilor. Sunt câteva lucruri: creșterea cheltuielilor pentru sănătate îmbunătățește rezultatele și sporește performanța economică. Pentru un euro investit în sănătatea românilor, contribuția la economia României este de doi euro. Trebuie să avem acces la terapii inovatoare, să putem să fim capabili să acomodăm, sunt peste 7.000 de medicamente în dezvoltare care pot fi salvatoare de vieți. Pentru asta avem nevoie de un mediu farmaceutic puternic, de stimularea cercetării-dezvoltării, de măsuri fiscale care să ne ajute să creăm investiții aici, să atragem companii farmaceutice care să vină și să dezvolte business aici și să poată să aducă cele mai recente terapii inovatoare pacienților din România.
• Noi am lansat un pact al inovației. Ne dorim un parteneriat cu tot ce înseamnă sistemul de sănătate și sistemul financiar din România. Înțelegem nevoile bugetare, înțelegem greutățile cu care se confruntă statul. Pe de altă parte, va trebuie să facem eforturi și să găsim în mod permanent resurse pentru a asigura aceste lucruri pentru noi toți. Sunt două propuneri: 7.000 de molecule aflate în cercetare și dezvoltare, pentru asta un proces de bugetare multianuală ar ajuta la evitarea surprizelor și la a avea o ajustare previzibilă și anuală a bugetului de medicamente astfel încât pacienții din România să știe care este momentul în care vor avea acces la un medicament nou, salvator de viață și să recuperăm din decalajul uriaș față de țările europene.
• Un exemplu de țară care are o bugetare anuală respectabilă în ceea ce privește bugetul de medicamente – un raport OECD publicat în 2021 spune că România alocă anual în jur de 1.300 de euro pe cap de locuitor cheltuieli legate de sănătate. Media europeană este de 3.500 de euro. Una, două țări, Slovenia era una dintre țările foste comuniste, Cehia, Croația, țări care pot fi de referință în spațiul central și est european în ceea ce privește alocarea de buget de sănătate pe cap de locuitor.
• O altă cifră importantă, dintr-un studiu PwC, despre cheltuieli cumulate cu sănătatea pe cap de locuitor, România aloca în jur de 11.000 de euro, eram pe penultimul loc, înaintea Bulgariei. Slovenia 27.000 de euro, Cehia 26.000 de euro, Croația 20.000. Diferențele sunt notabile.
• Din păcate au rămas foarte puține laboratoare de cercetare-dezvoltare. Vorbim mai degrabă de investiții în studii clinice sau de a atrage investitori pentru a dezvolta fabrici poate. Din păcate singura fabrică din România care era a unui producător de medicamente inovatoare a decis din cauza mediului de operare, a decis să se retragă din România. Lipsa unor politici fiscale sustenabile, schimbările legislative dese, mediul de operare extrem de dificil face ca aceste investiții și aceste centre de cercetare și dezvoltare să nu fie în România la nivelul celorlalte țări europene care fac eforturi să-și atragă.
• Sunt țări care fac acest proces de horizon scaning, stau la masă cu industria farmaceutică se uită la ce terapii urmează să apară, pentru că această cercetare e totuși predictibilă. În funcție de nevoile statului și de bugetele pe care își permit să le aloce, se face această bugetare multianuală, nu ne mai surprinde nimic, știm câți bani putem să investim și ce putem să acomodăm. Nevoile sunt uriașe.

Gilda LAZĂR, Head of Corporate Affairs & Communications, JTI Romania, Moldova & Bulgaria

• Aceasta este o conferință pe care JTI o susține încă de la început. Îmi place să fim parteneri tradiționali pentru evenimente de succes și de substanța. Penrtu cei care mă cunosc, surpriza este că discursul meu de astăzi va fi unul pozitiv.
• Pentru simplul fapt că ați reușit să puneți la aceeași masă farma și tutunul, conferința este un succes.
• Am să încep cu o mică recapitulare. Totul crește: deficitul, inflația,  datoria externă, prețurile la energie cresc, costurile de producție, costurile finanțării.
• Am zis că vorbesc la modul pozitiv, dar este ca în pandemie când pozitivul este negativ. Și din tot acest pozitivism nu poate să rezulte decât o recesiune.
• În contextul acesta este nevoie de siguranță și sigure, după cum se știe, sunt moartea și taxele. Reprezint un sector care plătește taxe foarte mari. Ilustrez cu un grafic ca să vedeți cum merg liniile acestea ca pe un seismograf.
• Avem la mijloc linia veniturilor la buget din acciza la tutun. Linia de sus este creșterea accizei. Iar în partea de jos este contrabanda cu țigarete.
• Industria tutunului plătește taxe cât 1,7% din PIB, sau peste 45% din veniturilor din accize. Anul trecut industria tutunului a plătit la Buget circa 4 miliarde de euro.
• Și, ca să compar cu ce am auzit aici, 4 miliarde de euro raportat la 6 miliarde așteptate din PNRR, și raportat la 170 de milioane de euro plătite de membri ARPIM (ce au plătit dânșii într-un an noi am plătit în mai puțin de o lună) – vă puteți da seama de ce o industrie atât de urâtă, atât  de ne – „la modă” și de demonizată, este totuși atât de importantă.
• Pentru că și în pandemie și în război noi ne-am dovedit rezilienți. E un cuvânt la modă, nu-mi place dar așa e, adică am rezistat. Și nu numai că am rezistat dar, mai mult decât atât, am performat. Și de la un an la altul am plătit mai mult.
• Ar trebui să explic liniile de pe grafic măcar în mare.
• Noi nu cerem  nimic de la stat, nici bani, nici investiții, nu cerem facilități, nu cerem absolut nimic în afară de două chestii generale: predictibilitate fiscală și stabilitate legislativă. Noțiuni aproape golite de conținut la cât se repetă. Toată lumea cere acest lucru, iar la noi înseamnă ceva și pentru noi și pentru veniturile bugetare.
• De aceea mi-am intitulat această intervenție „Predictibilitatea ca necesitate înțeleasă”. Și am să mă raportez la Codul Fiscal, la principiile de bază. Care spun: orice modificare care se face cu 6 luni înainte intră în vigoare la 1 ianuarie.
• În teorie, frumos. Dar până și Guvernul, pe vremea d-lui Tănăsescu, și-a dat seama că este nevoie de predictibilitate. Pentru că ai nevoie să-ți previzionezi veniturile. Free cash-flow-ul de care se vorbea mai devreme.
• De la teorie la practică e mare diferență și, în toată această ecuație, intră politicul. Și de foarte multe ori ne trezim cu urgențe. Peste noapte apare o urgență, vine ordonanța și se întâmplă lucruri.
• Cred că a fost o singură dată din 2003 și până acum, când s-au respectat principiile din Codul Fiscal, și a fost modificat cu 6 luni înainte, intrare în vigoare la 1 ianuarie, pentru că noi, industria tutunului am făcut scandal. În 2005, 2005 – 2006, pe vremea d-lui Vlădescu.
• Așa. Vedeți pe grafic un vârf pe linia contrabandei și unul la acciză. 2009 – 2010. Schimbare de guvern, 3 creșteri de taxe într-un singur an, au crescut prețurile pe piața legală cu 50%, a crescut contrabanda la 36%, s-au prăbușit veniturilor din acciză.
• Deci, legătură directă.
•  Apoi, mai vedeți o zonă în care, după o inovație fiscală (s-a stabilit un curs oficial), a crescut acciza, dar veniturile la buget nu au crescut la fel de mult.
• Deci ce e pe hârtie nu  se transpune neapărat în viață și atunci avem nevoie de predictibilitate.
• Mai vedeți că în 2017 – 2018 veniturile au stagnat. Ce s-a întâmplat atunci – am avut instabilitate legislativă. Trebuia transpusă o directivă europeană care schimba cu totul pachetele, punerea pe piață, rețetele și așa mai departe…  S-a întârziat transpunerea  în mod voit, pentru că aveam atunci niște prieteni la Ministerul Sănătății, care au zis că trebuie să ne facă rău, că, industria asta trebuie să dispară, și atunci să vedem cum facem să fie rău.
•  Nu ne-a fost ușor dar nici bugetului nu i-am fost ușor. Pentru că s-a amânat transpunerea, dar nu și intrarea în vigoare, a trebuit să curățăm produsele din piață și am cerut următorului ministru de finanțe banii din acciză înapoi. Și asta s-a văzut la buget.
• Și mai vedeți coloana aceea mare verde în ultima perioadă, care înseamnă niște perspective luminoase. Vezi cum crește acciza frumos și lent, cum scade contrabanda frumos și lent și cum cresc veniturile bugetare în linie cu acciza.
• De ce? Pentru că anul acesta am reușit să negociem un nou calendar de accizare. Adică, teoretic, să asigurăm predictibilitate. Știm cum o să crească acciza până în 2025, ne putem face planurile, știm cum o să creștem prețurile astfel încât să fie asimilate de consumatori.
• Trebuie să spun că pentru mine dl. Câciu a fost o surpriză foarte plăcută. Este unul dintre puținii miniștri de Finanțe cu care s-a putut negocia. A fost un dialog constructiv din februarie până în mai. Știam în mai cum va crește acciza. N-a crescut în iulie, cum trebuia, că a fost o decizie politică, dar a crescut în august.
• Mai vin cu un grafic. Ce înseamnă instabilitate legislativă.
• Tot în perioada în care prietenii noștri de la Ministerul Sănătății au întârziat transpunerea directivei europene, din cauza incertitudinilor au scăzut exporturile. Industria tutunului este un exportator principal și contribuim pozitiv la balanța de plăți.
• Au scăzut atunci exporturile cu 50%.
• Între timp, exporturile și-au reluat exporturile și România a devenit al doilea exportator de produse in tutun în Europa, la același nivel cu Germania și după Polonia.
• Industria tutunului a plătit cu 9,4% mai multe accize decât în 2020.
• Ce s-a întâmplat la începutul acestui an:  Am văzut că Ministerul Finanțelor anunța din două în două luni că a scăzut acciza la tutun. Era un bec roșu. Cum s-a întâmplat de au scăzut încasările din acciza la tutun. Pentru că se vinde în continuare și piața merge bine.
• Păi au scăzut comparativ  cu anul trecut. Pentru că și anul trecut trebuia transpusă o directivă europeană. Acuma – există acest obicei, că directivele au o dată de implementare. Fixă. Indiferent de data transpunerii în legislația națională, implementarea e la data aia.
• A întârziat Comisia cu actele secundare, nu se știa cum se aplică, a întârziat România transpunerea și trebuia să intre în vigoare în iulie, deși a fost adoptată în august  în legislația românească. Prin urmare, noi a trebuit să punem stocuri pe piață din pachetele anterioare (din alea fără broscuța referitoare la reciclare).
• Și a fost o problem de free cash flow. Încasările din acciză au scăzut până în iunie și a trebuit să explicăm la Direcția Mari Contribuabili.
• Deci iată de ce și bugetul statului are nevoie de predictibilitate.
• Perspectivele sunt și bune și mai puțin bune.
• Nici acum, în octombrie, nu știm cum se va aplica răspunderea extinsă a producătorilor derivată din directiva plasticului. Știți că există tot felul de sisteme de reciclare și, în cazul mucurilor de țigare, care nu sunt reciclabile, nu se știe cum plătim, unde plătim. Dar trebuie să plătim din 5 ianuarie.
• Și urmează revizuirea directive tutunului, care nu știm când se va face, cum se va face și ce va însemna asta ca impact pe termen scurt și lung.
• Partea pozitivă este că avem calendare pentru acciză și că până în 2025 știm, teoretic, ce se va întâmpla.
• Dar urmează revizuirea directivei privind accizele la tutun, unde probabil că vom avea surprize foarte mari. Dar dl. Câciu a promis că acele calendare vor reprezenta poziția de țară a României în negocierile de la Bruxelles.
• Și ne așteptă, să-și țină această promisiune.
• Sper că nu v-am dezamăgit, am fost pozitivă.

Q&A

Care credeți că este motivul pentru care, de obicei, decidenții ignoră respectarea termenelor de a anunța schimbările fiscale, chiar și atunci când bugetele ar avea de pierdut, din imposibilitatea schimbărilor făcute la timp?

Acolo unde decizia este politică, sau determinantă de o urgență anume, nu mai contează predictibilitatea, care – de fapt, contează al naibii de tare. De aceea am avut ani în care Codul Fiscal s-a modificat de nenumărate ori. S-a modificat legea societăților comerciale de nenumărate ori. Legea educației – de nenumărate ori…

Te gândești, dacă ai fi judecător, cum ai putea să judeci la acest noian de modificări…

Când e vorba de produse foarte taxate e vorba și de contrabandă? Există un top al statelor UE în ce privește contrabanda cu țigări?

În țările în care taxele sunt foarte mari și reglementările sunt foarte drastice, contrabanda este foarte mare. Franța este un exemplu în acest sens, care a trecut de 29% contrabandă, în momentul de față. În Marea Britanie este 18%,  aici este și geografia care „nu ajută”. În țările baltice, contrabanda este foarte mare, în Lituania este 19%. Și cred că în Grecia  e la 23%.

O medie europeană ar fi de circa 10%. Iar în România, iarăși o veste bună, contrabanda este de 6,1%, un record nemaiatins din 2005. Mai mică decât la noi e în Bulgaria 2 și ceva și în Germania – 2%.

Alex MILCEV, Tax & Law Services Leader, EY Romania and Moldova

• Investiții străine- ca fiscalist nu pot să văd investițiile străne decât prin prisma fiscalității în primul rând. Se vorbește mai puțin în ultima perioadă despre o zonă foarte importantă de venituri la bugetul de stat. În orice context general, este un truism spui că investițiile sunt bune pentru buget – creează locuri de muncă, aduce venituri prin impozite directe și indirecte…
• O scurtă incursiune în statistica investițiilor străine în România. Ar fi o șansă unică pe care o avem noi, România, în acest context geopolitic. Mă refer foarte clar la conflictul dintre Ucraina și Rusia. Probabil știți, stocul investițiilor străine din România este de peste 100 miliarde euro în ultimii 30 de ani. În primul an după pandemie, 2020, au fost 3 miliarde euro, în 2021 au fost 7 miliarde euro. Clar este ceva despre România, care insuflă încredere investitorilor.
• Legat de această conjunctură, să vedem ce se întâmplă în zonă, unde se fac investiții… Știm că sunt mai mulți bani, investitori străini în regiune. Mă refer în primul rând la țări mari, precum Polonia dar nici Ungaria sau Cehia nu stau departe la acest capitol.
• Acum avem de a face cu un reflux de investiții din țările afectate de conflict. Rusia, evident- aproape toate multinaționalele au anunțat retragerea din Rusia. Asta înseamnă poate pierderea investițiilor pe care le-au făcut acolo, poate retragerea acasă… În Ucraina, evident, din motive practice legate de imposibilitatea de ași desfăura operațiunile în anumite zone.
• Această realitate geopolitică înseamnă că sunt miliarde de dolari care își caută o destinație. Foarte puțin probabil ca această destinație să fie în est, și cu China sunt anumite divergențe geopolitice, mai puțin probabil să se întoarcă banii acasă, să se întoarcă în SUA, Marea Britanie, Germania, Franța… Banii aceștia, repet, își caută o destinație.
• Între barea principală, cum să facem ca acestă destinație să fie, cu predilecție, România. Încă o dată, de ce? Am spus de locuri de muncă, am spus de activitate economică sporită, exporturi, producție pentru piața internă și, evident, ar fi un imbolt important pentru aducerea de venituri suplimentare la bugetul de stat.
• Vorbeam de deficitele record generate de pandemie, acum generate și de cheltuilelile sporite pentru Apărare. Toate aceste presiun își pot găsi răspuns, măcar parțial, în această atragere a investițiilor străine.
• Avantajele României. După începerea conflictului, compania din care fac parte a făcut un studiu european al atractivității pentru investitori străini. Avem atu-uri importante: între cele 27 state membre, România se află pe locul 4, foarte onorabil, ca preferință a investitorilor de a deschide o afacere sau de a extinde o afacere existentă. În fața noastră doar Lituania, Portugalia și Marea Britanie. Suntem pe radarul investitorilor cu toate că studiul a fost făcut după începutul războiului.
• La nivel european, România este cea mai atractivă țară din punctul de vedere al sectorului supply chanin&logistics. Este foarte important, mai ales dacă discutăm în contextul pandemiei și războiului, gândindu-ne la impactul dur suferit de rețelele de aprovizionare.
• Este suficient să știm aceste avantaje ca să atragem o cotă mai mare de investiții? Probabil că nu, și avem mai multe exemple unde guvernele au luat inițiativa să își promoveze țara în mod agresiv nîn fața investitorilor. România, din păcate, nu face așa cum am dori noi. Avem o Agenție a investițiilor străine care, din păcate, nu se compară cu omologii săi… Mi se pare că este un domeniu în care Guvernul trebuie să facă mult mai mult…
• E foarte important și, în următorii 5 ani, poate să facă diferența în ceea ce privește creșterea veniturilor la bugetul de stat. Timpul este critic, banii aceștia nu stau undeva în conturi o lungă perioadă. Dacă într-un an, un an jumătate, nu atragem investitori, acel flux se va așeza în altă parte. Este un element de politică internă și externă care trebuie să fie mult mai activ.
• O recomandare: reconfigurarea acestei Agenții pentri Investiții străine. Aceasta trebuie să fie un motor de creștere pentru țară.
• Apoi, dacă urmărim discursul ultimilor 20 de ani observăm că toată lumea vorbea de predictibilitate și stabilitate a cadrului legislativ. După pandemie cred că a intervenit o schimbare de mentalitate: există o înțelegere că rolul fiscalității și cota parte din PIB adusă de fiscalitate trebuie să se schimbe.
• De la 27-28%, cota cea mai mică din UE ca venituri bugetare din PIB, va trebui să creștem la peste 30%. O schimbare importantă, acele reconfigurări ale sistemului fiscal, ca să nu vorbesc de creșteri de fiscalitate, vor veni în următorii ani. Aici e foarte important să existe un dialog clar și constructiv între mediul de afaceri și guvern. Semnele sunt încurajatoare până acum, dar nevoia acestui dialog o să fie din ce în ce mai pregnantă.

Întrebări:

Cum se poate ajunge la peste 30% venituri bugetare în PIB?

• E o aritmetică destul de simplă. Avem criteriile de la Maastricht, deficite bugetare să nu depășească, în mod normal, 3% din PIB. S-a ținut cont de această prevedere, cu marile excepții: și Germania, și Franța au încălcat această regulă, am încălcat și noi…Este un consens general să nu depășească acest 3%…Cum recuperezi? Ne trebuie câțiva ani să acoperim această gaură, cu controlul evident al cheltuielilor

Facilitățile fiscale sunt importante? Vedem cum s-a dezvoltat industria IT…

• Complet de acord, statistic, acum 10 ani ponderea IT era de 0,5% din PIB, acum a ajuns la 6-7%. E legat și de facilități fiscale, e un exemplu de succes, dar o țară nu se ridică doar cu facilități fiscale. Altfel, în Bahames și în Panama ar fi cele mai mari investiții străine și nu sunt.

Se mai justifică această scutire de impozit acum pentru IT?

• E un subiect foarte delicat, cu oponenți și suporteri de ani de zile. Există și un curent și la nivel european care, printre alte facilități se gândește și la această facilitate să fie limitată, dar nu eliminată. E o discuție lungă, personal cred că această facilitate își are locul, a adus sectorul IT unde l-a adus și România a devenit faimoasă pentru asta. Pentru mine însă e doar excepția care confirmă regula: nu doar fiscalitatea face o țară.

Ionuț DUMITRU, economist-șef, Raiffeisen Bank

• Poza economică de astăzi nu este una rea, ba dimpotrivă, creșterea economică a fost cu mult peste așteptări și în T1 și în T2. Avem o creștere economică de peste 5% în prima parte a anului. Pornim de la o poză economică destul de bună însă nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Incertitudinile sunt foarte mari.
• Față de perioada pre-pandemică, T4 2019 dacă-l fixăm ca reper, o să vedem că până în T2 2022 am avut cea mai mare creștere economică din UE. Știm însă că în fața noastră sunt vremuri tulburi și prognozele economice pot fi date peste cap foarte mult.
• Evoluțiile din piața forței de muncă de asemenea sunt destul de bune în sensul în care șomajul nu crește încă. Cifrele cele mai recente arată o rată a șomajului destul de mică, fără creșteri de număr de șomeri. Salariul în termen real se diminuează pentru că avem o inflație foarte mare dar aici trebuie punctat faptul că în sectorul privat salariile cresc în termen nominal cu o rată foarte apropiată de rata inflației. Presiunea pe salarii rămâne destul de mare ceea ce e un indiciu bun. Activitatea economică încă merge, dar lucrurile sunt mixte pe sectoare economice.
• În sectorul public, salariile sunt înghețate de doi ani în termeni reali salariile scad destul de puternic și de aici presiunea socială ar trebui să crească. Deja s-au anunțat greve. Presiunea pe bugetul anului 2023 cu privire la creșteri de salarii în sectorul public, creșteri de pensii va fi destul de mare.
• Evoluțiile sunt mixte în economie. Avem două sectoare care evoluează destul de slab în momentul acesta și anume industria și construcțiile, în timp ce serviciile evoluează foarte bine. Dacă ne uităm pe industrii, industria prelucrătoare nu a recuperat toată căderea din timpul pandemiei. În termeni relativi față de alte state din Europa stăm destul de slab. Industria auto este principala responsabilă pentru aceste evoluții. Producția industriei auto este în continuare mult sub nivelul de dinainte de pandemie. Sunt probleme în lanțurile de aprovizionare în continuare.
• Un lucru care trebuie menționat pentru că discutăm de dependența de importurile de energie, România are o poziționare bună din perspectiva asta. 20% dependență la importuri la gaza, 65% la petrol. Poza noastră în sectorul energetic arată bine în termeni relativi însă nimeni nu a reușit să mă convingă cu o explicație logică de ce avem cel mai mare preț la energie electrică în piața PZU din Europa aproape zilnic.
• Perspectiva economică se deteriorează pentru că avem incertitudini mari la orizont. Ați văzut noua proiecție a FMI arată chiar posibilitatea recesiunii în multe țări europene și nu numai. Noi ne așteptăm la un 2,3% creștere economică în 2023 față de 4,5% anul acesta.
• Premisa de la care ar trebuie să plece bugetul pentru anul următor este că economia încetinește puternic. Nu știu dacă putem vorbi încă de recesiune, nu știu dacă o putem evita dacă alții vor fi în recesiune în Europa, dar este absolut evident că vom avea o creștere economică mult mai mică.
• Procesul de consolidare fiscală, pentru că aici este problema principală la nivel macroeconomic, a început, dar merge destul de încet. Dacă ne uităm pe execuția bugetară de până la luna august pentru care avem date statistice o să vedem că pe primele luni ale anului, deficitul bugetar a fost destul de mic, mult sub ce se planifica probabil. Începând cu iulie-august, deficitul a început să crească. Dacă te-ai uita pe execuția de până acum ai spune că sunt șanse să închidem cu un deficit bugetar mai mic decât ținta. Însă, să nu subestimăm capacitatea ministerului de Finanțe de la cheltui bani. Știm că în ultimele luni ale anului se pot cheltuit foarte mulți bani, mai există posibilitatea unei rectificări bugetare. Probabil că vor fi adăugate niște cheltuieli suplimentare și probabil că vom închide cu un deficit bugetar în țintă.
• Veniturile au crescut. Inflația ajută foarte mult bugetul. Unul dintre principalii câștigători ai mediului inflaționist este statul și cei care sunt îndatorați. Veniturile bugetare au crescut. Cheltuielile au crescut și ele, dar o parte sunt sub buget, cheltuielile de investiții, dar și cheltuielile pe care statul ar trebui să le facă pentru compensarea facturilor sunt probabil încă mici, dar vor crește semnificativ în perioada următoare.
• Rămân cele două probleme majore ale bugetului, la care nu avem o rezolvare structurală și anume veniturile fiscale foarte mici – 27,6% din PIB vs peste 40% din PIB media europeană. Când ai un asemenea decalaj trebuie să te întrebi dacă poți să asiguri servicii publice la standarde europene, când resursele tale sunt foarte mici. Avem și o ineficiență crasă în cheltuirea banilor publici, dar și resursele sunt foarte mici.
• Care e rezolvarea? Secvențialitatea logică și rațională ar fi în primul rând să îmbunătățești colectarea, să rezolvi problema gap-ului de TVA, spre exemplu, prin digitalizare. Al doilea pas, să închizi toate portițele de optimizare fiscală și sunt nenumărate. Al treilea pas care nu place nimănui, să te uiți la nivelul taxelor și impozitelor să vezi dacă după standarde europene ai ceva reglaje de făcut.
• Riscul major este să trecem peste primii doi pași și să ajungem la al treilea. Dacă amânăm rezolvarea problemelor s-ar putea să ne trezim cu modificări ad-hoc de nivel de taxare.
• Trecând pe partea de cheltuieli avem și acolo o problemă. Cheltuielile sunt foarte rigide. 90% din cheltuielile noastre raportat la resursele pe care le încasăm înseamnă numai salarii și pensii și asistență socială. Și pe partea de cheltuieli trebuie să faci o reformă adevărată în sensul în care să vezi dacă personalul din sectorul bugetar este fundamentat sau nu. Dacă ne uităm pe numărul de bugetari raportat la populație, suntem la coada clasamentului din Europa și am putea spune că sunt prea puțini. Dacă ne uităm la numărul de bugetari raportat la numărul de contribuabili, de plătitori de taxe și impozite sau de număr de salariați din sectorul privat suntem peste media europeană. Problema noastră este că nu avem suficienți contribuabili.
• O altă problemă conexă care ne influențează în anii următori, mai ales în contextul de astăzi este cea a deficitului de cont curent, care crește foarte mult. Ar trebui să ne îngrijoreze că avem cel mai mare deficit de cont curent din regiune, avem deficite comerciale uriașe, iar dacă ne uităm pe o comparație internațională deficitul bugetar vs deficitul de cont curent, ceea ce numim deficite gemene, o să vedem că noi suntem într-un cadran roșu, în care ambele sunt foarte mari. Deficitele ne individualizează nu numai la nivelul spațiului european ci și la nivelul țărilor emergente în general. Investitorii, într-un context în care aversiunea la risc crește, dobânzile cresc, vor începe să diferențieze și vor vedea țările care au dezechilibrele cele mai mari și le vor penaliza. A se vedea lecția pe care trebuie să o învățăm din experiența Marii Britanii, care a anunțat un pachet fiscal nesustenabil, iar piețele au reacționat extrem de dur.
• Inflația crește și va continua să crească. Noi estimăm vârful prin martie-aprilie, pe la 17%, ceea ce înseamnă că dobânzile vor continua să crească. Inflația crește, dobânzile vor continua să crească, ceea ce pune o presiune suplimentară pe spațiul fiscal. Dobânzile la datoria publică cresc foarte repede. Dacă vă uitați pe cifrele din execuția bugetară, veți vedea că s-au mai mult decât dublat față de anul anterior, ceea ce îngustează spațiul bugetar și atunci ai nevoie de reducerea deficitului. Situația de lichiditate e destul de tensionată în piața monetară. Băncile au un deficit de lichiditate destul de mare. Pentru a ține cursul stabil, văzut ca o ancoră de stabilitate de BNR, există un deficit în piața monetară. Băncile se împrumută la Banca Națională pentru a-și acoperi nevoile de lichiditate și lucrul acesta ține dobânzile în piața monetară semnificativ mai sus decât dobânzile de politică monetară.
• Premisa de la care trebuie să plecăm în construcția bugetară este că economia inevitabil își deteriorează performanța. Deși poza momentului nu e rea deloc, lucrurile nu vor mai sta la fel de bine la anul pentru că peste tot în lume perspectiva economică se deteriorează. Pe termen scurt, trebuie să găsim un echilibru între nevoia de a acoperi și a proteja cumva pe cei mai vulnerabili la acest șoc major care s-a produs în piața de energie, cu nevoia de a combate inflația în același timp.
• Avem o politică monetară care inevitabil se întărește, ne îngustează spațiul bugetar, pentru că dobânzile la datoria publică cresc, economia încetinește și politica monetară devine și ea prociclică, dar nu are alternativă pentru că dacă am amâna sau dacă nu am crește suficient de mult dobânzile, problema inflației se va acutiza și costurile reducerii ei vor fi mult mai mari. Experiența trecutului arată că cei care nu au combătut la timp inflația, au avut costuri mai mari de suportat ulterior. Avem o politică monetară care inevitabil se întărește. În același timp, politica fiscală trebuie să conlucreze cu politica monetară pentru combaterea inflației ceea ce înseamnă că potențialele creșteri de venituri vor trebui foarte bine chibzuite. Când ai o reducere de ofertă, să stimulezi cererea prin creșteri de venituri nu faci decât să alimentezi inflația și riști să intri într-o spirală inflație-salarii. Salariile și pensiile trebuie să crească. Acesta este un lucru absolut clar, dar trebuie cântărit cu cât.
• De asemenea, intervențiile pe care statul le face pentru susținerea persoanelor vulnerabile trebuie foarte bine țintite. Măsuri de genul 1.000 de lei pentru toată lumea cred că trebuie să iasă din orice logică. Resursele sunt puține. Avem un buget cu constrângeri mari. Trebuie să le țintim foarte bine către cei care au cea mai mare nevoie, cei mai vulnerabili.
• Criza energetică nu este o problemă tranzitorie. Este un drum ireversibil, prețurile la energie vor fi mai mari. Nu vor fi la nivelul de azi, dar nu se vor întoarce la nivelul de dinainte de pandemie. Soluția cu adevărat bună este să creăm capacități de producție a energiei noi, investiții mari în energie, inclusiv regenerabile și să eliminăm barierele din calea acestor investiții pentru că este singura soluție adevărată, trebuie să creăm mai multă ofertă.
• Trebuie să reducem deficitul bugetar. Piețele financiare nu vor tolera deficite mari și costurile de finanțare vor fi foarte mari.
• Eu cred că structura economiei României e destul de echilibrată. Avem o industrie ceva mai mare decât mediile europene, avem servicii care sunt mai mici decât mediile europene, dar aceasta este o fațetă a procesului de convergență, avem un sector de agricultură care reprezintă mai mult decât mediile europene, dar e normal să fie așa pentru că suntem a cincea țară ca suprafață agricolă. Din păcate nu reușim să valorificăm lucrul acesta. Deficitul acela e generat și de sectorul agroalimentar, ceea ce e o rușine națională, să imporți de miliarde de euro din Polonia și Ungaria.
• Recesiunea ca preț pentru inflație ar putea să fie inevitabilă. Problema este că suntem într-o situație de risc de stagflație. E absolut evident că economiile încetinesc, cresc dobânzile, inflația este mare, riscul este să duci economia și mai puternic în recesiune. S-ar putea să fie un cost pe care să fim nevoiți să ni-l asumăm. Germania are o inflație foarte mare cum n-a mai avut-o de 50 de ani și o dată ce ai scăpat iepurele ca să zic așa e greu să-l mai prinzi. Dacă inflația alunecă la un nivel foarte înalt, anticipațiile inflaționiste se dezancorează. Miza dobânzilor mai mari este reancorarea pe termen mediu a așteptărilor inflaționiste. Adică trece șocul acesta a prețului la energiei, cu efectele sale colaterale, cu efectele de runda a doua, dar pe termen mediu oamenii să-și reancoreze așteptările la țintele pe care băncile le urmăresc

Agenda:

PANEL 1:

1. Adrian CÂCIU, Ministrul Finanțelor (tbc)
2. Marcel BOLOŞ, Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene 
3. Lucian HEIUȘ, președinte, Agenția Națională de Administrare Fiscală – ANAF
4. Daniel DĂIANU, Președinte, Consiliul Fiscal 
5. Gabriel BIRIȘ, Co-Managing Partner, Biriș Goran SPARL
6. Daniel ANGHEL, Tax, Legal and People Services Leader, PwC Romania, Președintele grupului de lucru pentru fiscalitate al FIC

PANEL 2:

1. Vlad BOERIU, Partner Coordonator Tax & Legal, Deloitte România 
2. Alina CULCEA, președinte, Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM) 
3. Gilda LAZĂR, Head of Corporate Affairs & Communications, JTI Romania, Moldova & Bulgaria 
4. Alex MILCEV, Tax & Law Services Leader, EY Romania and Moldova
5. Ionuț DUMITRU, economist-șef, Raiffeisen Bank  
6. Radu BURNETE, director executiv, Confederația Patronală Concordia 

Parteneri:

• Academia de Studii Economice București (ASE)
• Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM)
• Asociația ”Cronica Europeană”
• Biriș Goran SPARL
• EY
• Deloitte
• INACO – Inițiativa pentru competitivitate
• JTI
• PwC
• Raiffeisen Bank