România a importat, în primele patru luni din 2019, o cantitate de gaze naturale utilizabile de 2,803 milioane tone echivalent petrol (tep), cu 5,6% (147.600 tep) mai mare faţă de cea din perioada similară din 2018.
Producţia internă de gaze naturale a scăzut, însă, în aceeași perioadă, cu 0,4% (4.600 tep), până la de 1,1 milioane tep, potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS), citate de Agerpres.
Jocul preţurilor
Totodată, România a cumpărat gazele naturale din Rusia la cel mai mare preţ din UE, în Trimestrul 1 din 2019. Harta importurilor UE.
Una dintre cauzele creşterii preţului gazelor de import pentru România (probabil cea mai semnificativă) este restricţia vânzării producţiei proprii pe piaţa liberă, ca urmare a OUG 114 / 2018.
(Citiţi şi: România cumpără cele mai scumpe gazele naturale din Rusia: Un Raport pe T 1 din 2019. Harta importurilor UE)
Gazele de import pot fi însă, mai ieftine decât cele din producţia proprie. OUG a impus livrarea producţiei interne pentru consumatorii casnici la un preţ considerat prea mic de producători (68 lei / MWh) şi atunci, preţrul pe piaţa liberă a crescut.
Preţul mediu al gazelor naturale de producţie internă a ajuns la recordul istoric de 101,24 lei / MWh la Bursa Română de Mărfuri (BRM) în luna mai, ca urmare a plafonării prețului pentru consumatorii casnici, conform OUG 114 / 2018.
(Citiţi şi: Record istoric al prețului gazelor naturale românești la bursă, ca efect al OUG 114. Importul a fost mai ieftin)
„Nu văd care e problema. Dacă preţul gazelor de producţie internă este mai mare decât gazele de import, industria se va orienta către gazele de import”, declara ministrul român al Energiei, Anton Anton (foto), spre sfârșitul lunii mai.
Cel mai recent proiect al Strategiei Energetice a României prevede o pondere a gazelor naturale de aproximativ 30% din consumul intern de energie primară.
După ce va atinge un nou vârf de 132 TWh în 2025, ca urmare a producţiei din Marea Neagră, producţia de gaz natural va scădea la 96 TWh în 2030 şi la 65 TWh în 2050.
Producţia de gaze naturale are o rată de scădere anuală de circa 5%, în condițiile în care resursele pentru investiții ale Romgaz, unul dintre cei doi mari producători ai țării, sunt luate aproape integral de guvern prin dividende.
