Fetișizarea sectorului manufacturier este sortită eșecului, scrie analistul Martin Wolf în Financial Times, avertizând că nu China este responsabilă pentru pierderea locurilor de muncă din industria americană, ci însăși evoluția economiei americane.
El avertizează că tarifele pe care plănuiește să le introducă Donald Trump nu își vor atinge obiectivul, la fel cum nu a făcut-o nici IRA lui Joe Biden.
În urmă cu șapte decenii, 60% din americani lucrau în industrie; procentul a scăzut la 8%
În 1810, 81 la sută din forța de muncă a Statelor Unite lucra în agricultură, 3 la sută în industrie și 16 la sută în servicii. Până în 1950, ponderea agriculturii scăzuse la 12 la sută, ponderea industriei atinsese un maxim de 24 la sută, iar cea a serviciilor ajunsese la 64 la sută. Până în 2020, ponderea ocupării forței de muncă în aceste trei sectoare a ajuns sub 2 la sută în agricultură, 8 la sută în industrie și 91 la sută în servicii.
”Evoluția acestor ponderi descrie modelul de ocupare a forței de muncă specific creșterii economice moderne. Este, în linii mari, ceea ce se întâmplă pe măsură ce țările devin mai prospere, indiferent dacă sunt mari sau mici ori dacă au surplusuri sau deficite comerciale. Este o lege economică de necontestat”, comentează analistul.
Jocul forțelor economice dintre agricultură-industrie-servicii
Inițial, două forțe pozitive — hrana mai ieftină și veniturile mai mari — au direcționat cheltuielile către produse industriale și au crescut ponderea industriei în ocuparea forței de muncă. Dar două forțe negative — scăderea prețurilor produselor industriale în raport cu cele ale serviciilor și elasticitatea mai mare a cererii în funcție de venit pentru servicii — au produs efectul opus.
La început, efectele pozitive asupra industriei au predominat, deoarece revoluția agricolă era în floare. Totuși, la un moment dat, agricultura devine prea mică pentru a oferi un impuls pozitiv industriei. Atunci, forțele care acționează în cadrul industriei și al sectorului serviciilor încep să domine. Ponderea angajaților din industrie începe să scadă.
”În SUA, aceasta este în declin de șapte decenii. Ideea că acest proces poate fi inversat este absurdă. Apa curge în jos dintr-un motiv bine întemeiat”, comentează Martin Wolf.
Există o probabilitate covârșitoare ca, în câteva decenii, nimeni să nu mai lucreze pe o linie de producție
În industrie, sarcinile sunt repetitive și trebuie efectuate precis într-un mediu controlat. Acesta este contextul perfect pentru roboți. Există o probabilitate covârșitoare ca, în câteva decenii, nimeni să nu mai lucreze pe o linie de producție.
”Într-un fel, acest lucru este regretabil. Dar munca era și dezumanizantă. Cu siguranță, putem aspira la mai mult decât să tânjim nostalgic după acest trecut inevitabil apus”, scrie analistul.
Oamenii caută să dea vina pe cineva pentru evenimente aflate dincolo de controlul oricui. Este mult mai ușor să dai vina pentru dispariția locurilor de muncă din industria americană pe China decât pe consumatorii interni și automatizare.
Deficitul comercial de bunuri al SUA cu China reprezintă doar 1% din PIB. Deficitul total al SUA a fost în jur de 4% din PIB de la criza financiară din 2008. Dacă acesta ar fi eliminat (ceea ce este probabil imposibil, având în vedere competitivitatea SUA în servicii și forțele macroeconomice care generează deficite comerciale), acest lucru ar crește producția internă de bunuri (presupus, în detrimentul serviciilor). Însă, în cel mai bun caz, este probabil să readucă proporțiile de ocupare a forței de muncă la nivelurile de acum un deceniu sau două.
IRA nu a crescut numărul de joburi din industria americană
De fapt, așa cum arată Robert Lawrence de la Școala Kennedy (Harvard) și Institutul Peterson pentru Economie Internațională (PIIE). într-un alt articol pentru PIIE, intitulat „Is the United States undergoing a manufacturing renaissance that will boost the middle class?” (SUA trece printr-o renaștere a industriei care va impulsiona clasa de mijloc?), chiar și Legea pentru Reducerea Inflației a lui Biden a dus doar la un „declin constant al ponderii locurilor de muncă din industrie în totalul ocupării forței de muncă non-agricole”. Tarifele impuse de Trump probabil nu vor aduce mai mult decât atât.
La urma urmei, țările asiatice bogate, cu surplusuri comerciale în sectorul manufacturier, au și ele scăderi în ponderea locurilor de muncă din acest sector.
Aceasta nu înseamnă că nu există probleme importante legate de producție și comerț în sectorul manufacturier.
”Unele produse industriale sunt, într-adevăr, esențiale pentru securitatea națională. Capacitatea de a produce anumite bunuri poate genera, de asemenea, externalități importante pentru economie. Chiar și așa, ideea că acestea sunt categoric mai importante decât în alte sectoare — software-ul, de exemplu — este absurdă. În egală măsură, pe măsură ce structura economiei se schimbă, oamenii au nevoie de sprijin pentru a dezvolta noi abilități. Absența unei piețe pentru formarea capitalului uman este un eșec de piață care justifică intervenția”, comentează el.
(Citește și: ”Pentru prima dată, fluxul de investiții străine directe în China este negativ – În schimb, cresc investițiile chineze în străinătate”)
***
Urmărește-ne pe Google News
