luni

25 martie, 2024

26 martie, 2012

Până una-alta, să socotim off-topic (om vedea noi ce facem apoi cu el) acest pasaj, ignorat de toată presa:

Implementarea Strategiei Naţionale Anticorupţie se va realiza în limitele şi coordonatele aprobate prin Strategia fiscal-bugetară pentru anii 2012-2014. (…) Astfel, prin standardele minimale de format şi conţinut, atât planul de acţiune naţional cât şi cele sectoriale vor exclude măsurile care nu au acoperire financiară”.

E un citat istoric din nota de fundamentare pentru Strategia Naţională Anticorupţie (SNA), care alocă circa 1,2 milioane de euro în 2012 pentru lupta anticorupţie, şi câte 0,7 milioane de euro pentru fiecare din următorii 3 ani. De ce e istoric: pentru că, pentru prima oară într-o strategie de luptă anticorupţie, scrie negru pe alb că vom lupta împotriva corupţiei de câţi bani ne lasă corupţia.


Să revenim, însă, la ale noastre, la situaţia din teren.

La ora la care scriu aceste rânduri, guvernul României se luptă, de câteva luni bune, cu aşa numiţii „băieţi deştepţi din energie” – cei ale căror contracte cu Hidroelectrica (producătorul celui mai ieftin curent electric) au fost încheiate pe lângă bursă. Spectacol total: contractele au fost trimise (cu camerele televiziunilor după ele) la Ministerul Justiţiei, care să găsească o formulă juridică de renegociere, eventual reziliere.

Ce înseamnă aceste contracte şi cum şi-au petrecut „băieţii deştepţi” criza, puteţi citi AICI. Ce înseamnă ele, şi de ce merg lucrurile atât de încet la Ministerul Justiţiei – ne-o spune Jeffrey Franks – atât de înjuratul trimis al FMI în România, dar ale cărui presiuni au mai urnit câte ceva (de fapt, au urnit tot ce s-a făcut cât de cât bun) în guvernul PDL: statul pierde undeva spre 250 de milioane de euro anual de pe urma acestor contracte.

Două lucruri n-au cum să ne scape:


că vreme de 4 ani aceste contracte (din blamarea cărora Băsescu a câştigat primele alegeri) nu doar că au funcţionat cu prejudiciile aferente pentru stat, dar au şi fost prelungite sub ministeriatul dlui. Adriean Videanu.

Al doilea: fiecare săptămână care trece aduce glorie pentru aceşti gladiatori anticorupţie care spumegă electoral în toată media, şi 5 milioane de euro (din prejudiciul ăla de 250 de milioane) pentru conturile „băieţilor deştepţi”. Cu alte cuvinte, nu se fură vreme de-o guvernare, până în anul electoral: se fură chiar până în ceasul al doisprezecelea. Şi fiecare zi de ameninţări ale miniştrilor paralei costă câte 700.000 numai de aici.

Că mai sunt şi alte locuri – energia de la Hidroelectrica nu-i decât cazul cel mai mediatizat.

La CNAS, de exemplu. Săptămâna trecută, preşedintele Casei de Sănătate anunţa introducerea cardului menit să stopeze frauda. Cardul apare cu 5 (cinci) ani întârziere, răstimp în care s-au petrecut două lucruri: la guvernare a fost PDL, iar furtul de bani din CNAS a atins cotele pe care le spune (dacă nu cumva le minimalizează) însuşi preşedintele Casei, într-un interviu: 400 de milioane de euro pe an. Cardul va fi introdus din luna august 2012 şi va fi operaţional din octombrie: adică nu se fură doar în tot mandatul, până în anul electoral, ci se fură până în chiar ceasul al doisprezecelea. Ceas la care, domnul Duţă şi PDL au să raporteze în faţa poporului că au luptat cu corupţia din sănătate şi că, după 4 ani de mandat în care au tolerat sau beneficiat indirect de corupţie, au stopat corupţia.

Nici n-au de ce să se grăbească până în octombrie, căci au de câştigat nu doar galoane anticorupţie şi puncte electorale: fiecare săptămână care trece înseamnă 8 milioane de euro scurşi din banii de la sănătate.

Dacă am lua doar energia de la Hidroelectrica (că mai sunt şi ceilalţi, mai sunt şi baronii gazelor, mai sunt conţii energiei termice, marchizii importurilor de combustibili şi prinţii subvenţiilor pentru defavorizaţi) şi banii de la sănătate, avem un prejudiciu de 2 milioane de euro pe zi. Adică într-o singură zi se fură numai de aici de două ori mai mult decât i s-au alocat Anticorupţiei pe tot anul 2012 în Strategia Naţională, şi cât i s-a alocat pe următorii 3 ani. 

Cum să se grăbească cineva?

Exagerez. Cum să se fure numai 2 milioane pe zi? Gladiatorii anticorupţie au deschis mai multe fronturi, iar lupta e nemiloasă:

TAROM îşi renegociază contractele – economii de sute de mii de euro, acum de câteva săptămâni, după ce un mandat întreg treaba a mers ca unsă.

CFR renegociază contracte. Acum, în 2012, după ce guvernul tocmai i-a iertat datorii de un miliard de euro (euro!).

Metrorex renegociază contractele cu Alstom şi obţine o scădere a sumei cu 34 (treizecisipatru) % după ce vreme de 4 ani de mandat zecile de milioane (de euro) s-au scurs către cine nu trebuia deranjat.

Asta la Bucureşti. Căci în ţară e sânge pe pereţi: o analiză făcută de Ziarul Financiar socotea circa 2 miliarde de euro daţi aiurea prin contractele de construcţii din teritoriu; la Braşov un coş de gunoi din plastic, din cele de atârnat pe stâlpi, costă 500-600 de auro, iar la mine în cartier numai mahalaua are un singur rând de bordură (e drept, înlocuită anual!) – celelalte au două sau chiar trei.

Sau, hai înapoi, la Bucureşti: acolo unde companiile de stat concurează, în deficitul bugetar, cu banii de investiţii, de educaţie, de sănătate şi de cercetare, şi în care măsurile de restructurare, trecute în toate scrisorile de intenţie cu FMI, mai întârzie 6 luni, mai întârzie o luna, mai întârzie o zi: pentru că fiecare zi costă, şi acolo, milioane de euro.(Apropo: câţi maeştri ai delapidărilor din companiile de stat aţi văzut defilând seara, la televizor, cu haina în cap spre DNA? Dar acolo nu umblă nimeni, pentru că acolo se fac banii.)

(Un bun turnesol pentru companiile de stat sunt reacţiile opoziţiei. Furioşii USL – Dl. Victor Ponta & comp –  acuză mereu „politizarea companiilor de stat” – adică i-au scos per-ai noştri şi şi i-au pus pe ai lor – dar nu scot niciodată vreo vorbă de amânarea restructurării. Doamne fereşte, restructurare!: ar fi ca şi cum PDL ar pârjoli ogoarele şi ar otrăvi fântânile în calea opoziţiei care înaintează spre guvernare – or, asa ceva nu se face nici măcar în politică..)

Ei, cât le aduce acestor gladiatori ai anticorupţiei – în afară de gloria electorală, se-nţelege – fiecare zi de antrenament până la marea reziliere a contractelor? Până la marea restructurare? 10 milioane pe zi? 15? Adică într-o zi se fură de 4 ori mai mult decât i s-a alocat anticorupţiei pe 4 (patru) ani? Să aprecieze fiecare suma cât crede de cuvinţă.

Căci fiecare zi care trece nu e doar a lor, ci e şi a fiecăruia dintre plătitori: cineva, la urma urmei, trebuie să finanţeze acest festival, căci de spectacol vorbim. Nu-i chiar de colo să furi patru ani, şi în ultima lună să te scoţi – fără să dai banii înapoi – „negustor cinstit”, numai pentru că ai pus lacăt la uşa casei (metafora îi aparţine lui Traian Băsescu) pe care tocmai ai prădat-o.

Ei bine: nouă, „finanţatorilor”, ne rămân dobânzile la banii care-au fost împrumutaţi ca să funcţioneze vârtelniţa desenată mai sus. Căci în această zi au mai dispărut 10 (poate 15?) milioane de euro.

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

2 răspunsuri

  1. Domnule, felicitarile mele! Exact asta se afla in spatele discursurilor dure si a actiunilor moi. Si, la final, ati spus si un mare adevar, cel mai dureros:
    „Ei bine: nouă, „finanţatorilor”, ne rămân dobânzile la banii care-au fost împrumutaţi ca să funcţioneze vârtelniţa desenată mai sus.”.
    Am facut si eu o socoteala: in anii astia de criza, cum-necum a disparut „in neant” cam echivalentul unui buget al Romaniei. Zeci de miliarde de euro. Nu-i usor sau ieftin sa protejezi de criza afaceri, averi, profituri…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

2 răspunsuri

  1. Domnule, felicitarile mele! Exact asta se afla in spatele discursurilor dure si a actiunilor moi. Si, la final, ati spus si un mare adevar, cel mai dureros:
    „Ei bine: nouă, „finanţatorilor”, ne rămân dobânzile la banii care-au fost împrumutaţi ca să funcţioneze vârtelniţa desenată mai sus.”.
    Am facut si eu o socoteala: in anii astia de criza, cum-necum a disparut „in neant” cam echivalentul unui buget al Romaniei. Zeci de miliarde de euro. Nu-i usor sau ieftin sa protejezi de criza afaceri, averi, profituri…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

”În ultima perioadă, auzim – îndeosebi din partea mediului de

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: