Cum au petrecut „băieţii deştepţi” criza. Profiturile, contractele şi miniştrii lor

Criza financiară a fost trecută cu bine de „băieţii deştepţi” din energie, cei care acum mai puţin de zece ani încheiau cu Hidroelectrica contracte de preluare de energie electrică la preţuri foarte mici. „Băieţii deştepţi” au reuşit în plină recesiune economică să-şi mărească profiturile şi să-şi prelungească, pe ani buni, contractele. Este vorba de acele companii de intermediere de energie care, în timpul guvernării PSD, au încheiat cu Hidroelectrica contracte de preluare de energie electrică la preţuri sub preţul pieţei, iar în unele cazuri chiar sub preţul de producţie. Contracte încheiate pe zece ani.

Materialul de faţă va arăta cum, printre ameninţările prezidenţiale şi prejudiciile crizei, „băieţii deştepţi” au reuşit să răzbată, revânzând energia electrică cumpărată ieftin de la stat la preţuri de până la trei ori mai mari, uneori chiar statului. Şi despre cine i-a ajutat în toţi aceşti ani. Căci pentru mediul de afaceri al „băieţilor deştepţi” s-au găsit întotdeauna soluţii.

Cel mai ostil mediu din România: sub vigilenţa şi ameninţările lui Traian Băsescu

„Băieţii deştepţi” din energie au câştigat o notorietate pe care nu şi-au dorit-o încă din 2005, atunci când preşedintele Traian Băsescu a denunţat contractele de energie electrică, preferenţiale şi netransparente, încheiate de anumite companii private cu Hidroelectrica în vremea guvernării PSD. Atunci a şi lansat Traian Băsescu formula „băieţii deştepţi din energie”.

Acesta nu a ratat nicio ocazie publică de a ataca această problematică, cel mai simplu explicată într-o declaraţie din noiembrie 2007: „Băieţii deştepţi achiziţionează şi acum energia cu 25 de dolari megawattul şi o revând cu 80-90 de dolari megawattul către populaţie şi companii. A fost posibil ca Guvernul să nu intervină, pentru că interesul celor care au ca ideologie ideologia banului a fost mult deasupra interesului public„.

Problema vânzării energiei ieftine de către Hidroelectrica unor firme deţinute de persoane protejate politic de regimul PSD a fost pusă în discuţie de nenumărate ori:

• a fost subiect de controversă politică în 2007, atunci când preşedintele Băsescu i-a reproşat premierului de atunci Călin Popescu Tăriceanu o relaţie de afaceri trecută cu Bogdan Buzăianu, patronul Energy Holding,
• a fost miză electorală în campaniile din 2008 şi 2009 la parlamentare, respectiv prezidenţiale
• a făcut obiectul unor discuţii în CSAT sau chiar al unor dosare neîncepute şi nefinalizate vreodată de Parchetul General sau de DNA.

Miniştrii „băieţilor deştepţi”: scurtă istorie a hidroenergiei politice din ultimul deceniu

Toţi miniştrii economiei din ultimul deceniu au avut o atitudine duplicitară în raport cu „băieţii deştepţi”. Au criticat public contractele, au cerut desecretizarea sau chiar rezilierea lor, însă nu au făcut nimic pentru ca statul să nu mai fie dezavantajat de pe urma derulării acestor relaţii contractuale. Când au fost încolţiţi de presă pe acest subiect s-au apărat spunând că ei, ca miniştri, nu pot interveni în managementul unei companii deţinute de minister, şi că întreaga responsabilitate revine conducerii Hidroelectrica.

Dan Ioan Popescu (PSD) a girat politic încheierea contractelor cu firmele „băieţilor deştepţi” pe o perioadă de zece ani, la preţuri foarte mici, la jumătate sub preţul pieţei sau chiar sub preţul de producţie. Printre acestea s-a aflat Energy holding deţinută de Bogdan Buzăianu, finul său de cununie, şi Luxten Lighting, patronată de Ionel Pepenică şi Claudiu Rădulescu, partenerii săi de afaceri. Poate fi socotit punctul zero al afacerilor „băieţilor deştepţi”, mai ales că în mandatul său a început şi controversata şi atât de păgubitoarea retehnologizare a hidrocentralelor de la Porţile de Fier – miza fiind cel mai ieftin curent electric produs în România, de către Hidroelectrica.

Codruţ Şereş(Partidul Conservator), primul ministru al Economiei care i-a urmat în funcţie lui Dan Ioan Popescu – cel care a girat semnarea înţelegerilor juridice dintre Hidroelectrica şi „băieţii deştepţi” -, s-a făcut scut în jurul acestora. Printre cei care aveau contracte preferenţiale pentru energie cu statul se număra şi Grivco SA, firma deţinută de şeful său de partid de la acea vreme. Ministrul Codruţ Şereş a ordonat chiar destituirea unor subordonaţi ai săi din Ministerul Economiei pe care i-a suspectat că au furnizat presei informaţii despre contractele păstrate la distanţă de opinia publică.

Varujan Vosganian (PNL). Presat de un uriaş scandal mediatic să sesizeze Parchetul în această problemă, Vosganian a prezentat contractele în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), în martie 2007, unde s-ar fi putut decide trimiterea acestora către procurori. Acest fapt nu a fost însă hotărât în interiorul celui mai înalt for instituţional care priveşte securitatea statului, deşi în fruntea lui se află preşedinţele, cel care s-a remarcat prin virulenţa la adresa companiilor privilegiate în relaţia cu Hidroelectrica. Vosganian a invocat apoi faptul că nu poate face publice contractele pentru că nu prevăd clauze de reziliere sau de declasificare. Însă nu a luat în calcul principiul potrivit căruia ce nu e interzis este permis.

Adriean Videanu (PDL) şi-a început ministeriatul la Economie, în ianuarie 2009, cu declaraţii războinice la adresa „băieţilor deştepţi”.

În februarie 2009, după o nouă ieşire publică a preşedintelui statului pe tema contractelor dezavantajoase cu Hidroelectrica, Videanu anunţa că doreşte să le facă publice. Era de aşteptat ca acest lucru să se întâmple, având în vedere că ministrul se afla de aceeaşi parte a baricadei politice cu preşedintele, spre deosebire de Şereş şi Vosganian. Însă pe parcursul mandatului său, ministrul Videanu şi-a nuanţat poziţia iniţială şi a invocat faptul că Ministerul Economiei nu poate să desecretizeze şi să facă publice înţelegerile juridice fără acordul ambilor parteneri.

Brusc, în aprilie 2010, Videanu s-a transformat în avocatul „băieţilor deştepţi” despre care a declarat ziarului „Gândul” că poartă nemeritat această etichetă, deoarece ei au devenit „băieţi harnici”.

Ce a produs transformarea radicală în percepţia ministrului a celei mai blamate categorii de oameni de afaceri? Simplu: prelungirea contractelor chiar sub mandatul său ministerial. Deşi perioada de zece ani pentru care fuseseră semnate toate cele 15 contracte bilaterale nu se încheiase, Hidroelectrica a prelungit cu încă cinci ani jumătate dintre acestea chiar la începutul anului trecut. Tot Videanu anunţa că suma de vânzare pe megawatt oră s-a modificat de la 81 de lei, cât era media preţului stabilit în mandatul lui Dan Ioan Popescu, la 120 de lei, preţ situat mult sub cel al pieţei. Astfel, anul de criză 2010 le-a adus „băieţilor deştepţi” o nesperată prelungire a contractelor, cu doi, trei sau chiar patru ani înainte ca acestea să le expire, la preţuri ridicole, negociate în acelaşi regim de netransparenţă, şi fără clauze de reziliere sau de publicare.

Ion Ariton (PDL) a preluat de la Videanu fotoliul de ministru. Sub mandatul său au fost prelungite contractele pe care nu apucase să le prelungească Videanu – după cum reiese din declaraţia lui Constantin Trihenea, directorul general al Hidroelectrica. „Nu s-a reziliat niciun contract, nu avem contracte reziliate. Toate contractele s-au prelungit… Din cele 15 contracte pe care le-am avut, zece le-am prelungit prin acte adiţionale şi s-au făcut majorări de preţuri de circa 8,5%. Prelungirea s-a făcut prin aceste adiţionale pe următorul an, aşa cum prevede clauza din fiecare. La sfârşitul fiecărui an, se renegociază preţul pentru anul următor. Pentru celelalte cinci contracte au fost renegociate termenele şi s-a facut un aranjament care să favorize aducerea acestor contracte la preţuri competitive. La acestea s-a făcut o majorare de până la 25% aducându-le în plaja de rentabilitate în schimbul unor termene mai lungi. Nimeni nu are contract sub 127 lei/Mwh„, afirma Trihenea într-un interviu pentru Hotnews.ro în februarie 2011.

După ce a făcut declaraţii publice care au forţat mâna lui Videanu în iulie 2009 şi a lui Ariton în decembrie 2010 pentru a-i schimba din funcţia de directori generali ai Hidroelectrica pe Traian Oprea, respectiv pe Mihai David, preşedintele şi-a reluat, în luna august 2011, declaraţiile care susţin rezilierea contractelor cu „băieţii deştepţi”. Însă asta după ce în mandatul a doi miniştri PDL toate contractele bilaterale de vânzare de energie ieftină au fost prelungite cu până la cinci ani.

„De la Ariton, care nu vorbeşte, sper să aflu şi nişte veşti bune, că au început să întrerupă contracte ale băieţilor deştepţi. Vă aduceţi aminte că am cerut lucrul acesta şi în Guvernul Tăriceanu, şi în Guvernul Boc. Nu a reuşit nimeni. Totul este secret. Am impresia că Ariton o să reuşească, pe ici pe colo măcar„, a spus preşedintele Băsescu la B1TV în urmă cu căteva săptămâni.

Datele financiare: cum cresc profiturile de criză ale „băieţilor deştepţi” şi cine sunt ei de fapt

În această vară, Fondul Proprietatea, acţionar minoritar la Hidroelectrica, a decis să publice o serie de date privind contractele „băieţilor deştepti”. Potrivit listei Fondului Proprietatea (publicate de Ziarului Financiar) firmele sunt următoarele:

Energy holding SRL, Alpiq Romindustries SRL (fostă Buzmann Industries), Alpiq Romenergie SRL (fostă Ehol Distribution), toate trei controlate indirect de mogulul energiei Bogdan Buzăianu (finul de cununie al ex-ministrului Dan Ioan Popescu), Luxten Lighting SA, deţinută de Ionel Penenică şi Claudiu Rădulescu (partenerii de afaceri ai ex-ministrului Dan Ioan Popescu), Electrocarbon SA şi Elsid Titu cumpărate de Mihai Tufan şi Mihai Anastasescu de la AVAS pentru preţuri ridicole (afacerişti aflaţi în cercul de relaţii economico-financiare al fostului prim-ministru Adrian Năstse), Euro P.E.C. SRL, deţinută de soţii Alina şi Adrian Comşa (fini ai deputatului PDL Mircea Toader), Alro SA (controlată de miliardarul rus Vitali Matsitski), EFT Romania (deţinută de concernul european EFT Group), Mitall Steel Galaţi (patronată de miliardarul indian Lakshmi Mitall), Electromagnetica SA (controlată de asociaţia salariaţilor), CNH Petroşani, Societatea Naţională a Sării şi Electrica, ambele deţinute de statul român şi CLMB – Patinoarul Braşov (deţinut de Consiliul Local Braşov).

Cu contractele prelungite în buzunar, „băieţii deştepţi” au reuşit să păstreze tarifele cu care cumpără energia de la stat tot sub preţul pieţei, cifrat la 45 – 47 euro MW/h, adică circa 197 lei. Sumele pentru care băieţii deştepţi au semnat noile contracte au fost scoase la lumină tot de Fondul Proprietatea, acţionar minoritar la Hidroelectrica.

Cea mai mare cantitate de energie este cumpărată de Alro SA – 3,1 terawaţi/oră, la preţul de 112,3 lei/MW/h, urmată de Energy holding – 2,6 terawaţi/oră, la preţul de 119,9 lei/MW/h, Alpiq Romenergie SRL – 1,8 terawaţi/oră, la preţul de 119,6 lei/MW/h, Mitall Steel Galaţi – 1,7 terawaţi/oră, la preţul de 130,2 lei/MW/h, Alpiq Romindustries SRL – 1,57 terawaţi/oră, la preţul de 119,9 lei/MW/h, EFT România – 1,16 terawaţi/oră, la preţul de 123,0 lei/MW/h. În acest top cinci al firmelor care cumpără cea mai multă energie hidro ieftină, patru dintre ele sunt firme care ulterior revând acesată energie la un preţ mult mai mare, doar Alro SA cumpărând electricitate pentru combinatul de la Slatina care funcţionează exclusiv pe consumul de energie.

Energy holding SRL este firma înfiinţată în 2000 de Bogdan Buzăianu, finul de cununie al fosului ministru al Economiei Dan Ioan Popescu, aflat în funcţie în momentul în care Energy holding a semnat contractul pe zece ani pentru cumpărarea de energie ieftină de la Hidroelectrica. Ţinta atacurilor preşedintrelui Traian Băsescu în nenumărate ocazii, luat în vizor de anchetele presei şi intimidat de cercetările procurorilor, Buzăianu a ieşit cu numele din firmă, însă şi-a pus la adpost acţiunile pe numele unor societăţi anonime, împrăştiate paradisuri fiscale din întreaga Europă, din Cipru până în Olanda. Mai mult, la câteva săptămâni după ce contractul dintre Energy holding şi Hidroelectrica a fost făcut public de către presă, Buzăianu a renunţat la cetăţenia română.

Energy Holding:

Datele financiare pe 2009:

Cifra de afaceri netă – 623.008.307 lei

Profitul net – 8.627.573 lei (echivalentul a 2,054 milioane de euro)

Numar mediu de salariaţi – 49

Datele financiare pe 2010:

Cifra de afaceri netă 648.404.571 lei

Profitul net – 15.215.047 lei (echivalentul a 3,622 milioane de euro)

Alpiq Romenergie SRL, fostă Buzmann Industries, şi Alpiq Romindustries SRL, fostă Ehol Distribution, sunt alte două firme deţinute iniţial de Bogdan Buzăianu. Din aceleaşi motive care l-au determinat să se facă nevăzut din Energy Holding, mogulul energiei a încercat să îşi piardă urma şi din acţionariatul acestor două firme, după acelaşi model.

Alpiq Romenergie

Date financiare pe 2009:

Cifra de afaceri netă – 490.085.981 lei

Profitul net – 110.346.592 lei (echivalentul a 26,272 milioane de euro)

Număr mediu de salariaţi – 11

Datele financiare pe 2010:

Cifra de afaceri neta 596.717.131 lei

Profitul net – 75.293.682 lei (echivalentul a 17,927 milioane de euro)

Alpiq Romindustries

Datele financiare pe 2009:

Cifra de afaceri netă – 415.252.991 lei

Profitul net – 68.747.065 lei (echivalentul a 16,368 milioane de euro)

Număr mediu de salariaţi – 17

Datele financiare pe 2010:

Cifra de afaceri neta 522.759.388 lei

Profitul net 65.254.391 lei (echivalentul a 15,536 milioane de euro)

Electrocarbon SA şi Elsid Titu cumpără cantităţi relativ mici de energie hidro, 0,14, respectiv 0,17 terawaţi /oră, însă preţul plătit de aceste două companii este cel mai mic: 103,0 lei/MW/h. Cele două firme sunt deţinute de doi oameni de afaceri din Câmpina care au reuşit să treacă neobservaţi de presa de investigaţie, în ciuda afacerilor făcute cu statul şi intermediate la cel mai înalt nivel politic în vremea guvernării PDS.

Numele lor este Mihai Tufan şi Mihai Anastasescu. Electrocarbon SA, Elsid Titu şi alte şase foste companii de stat au fost cumpărate de cei doi la preţuri mici de la Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului (AVAS), pe vremea când instituţia era condusă de Ovidiu Muşetescu, căsătorit la acea vreme cu Dorina Mihăilescu, consiliera personală a premierului Adrian Năstase în perioada 2001 – 2004 şi şefa Departamentului de Comunicare din cadrul Secretariatului General al Guvernului.

Anastasescu a fost anchetat de procurori într-un dosar pentru evaziune fiscală de mare amploare cu alcool. Printre cei bănuiţi că au facut intervenţii pentru scoaterea de sub urmărire penală a lui Mihai Anastasescu, potrivit actelor ajunse în instanţă, s-au aflat: Dorina Mihăilescu, fosta consiliera a lui Năstase, deputatul Ion Stan, fostul şef al comisiei de control SRI din Camera Deputaţilor, senatorul Daniel Savu sau şeful SRI Câmpina, Ion Savu. Cel care i-a furnizat informaţii lui Anastasescu despre cursul anchetei a fost generalul SRI Ovidiu Soare. Când s-a ajuns prea apropae de membrii PSD, dosarul a fost închis, însă la scurt timp presa a publicat informaţii despre încercările de muşamalizare şi despre scurgerile de informaţii din anchetă spre Anastasescu. Totul s-a încheiat atunci cu un rechizitoriu de trimitere în judecată a înalţilor ofiţeri SRI implicaţi şi cu audierile politicienilor pentru acuzaţii de luare de mită şi trafic de influenţă. Procesul muşamălizarilor şi a scurgerilor de informaţii nu s-a încheiat încă, dar cei acuzaţi de implicare în dosarul evaziunii fiscale cu alcool, inclusiv Anastasescu, au fost scoşi de sub urmărire penală.

ELECTROCARBON SA

Datele financiare pe 2009:

Cifra de afaceri netă – 83.629.882 lei

Profitul net – 3.699.782 lei (echivalentul a 880.900 euro)

Număr mediu de salariaţi – 393

Datele financiare pe 2010:

Cifra de afaceri neta 147.377.797 lei

Profitul net – 15.062.167 lei (echivalentul a 3,586 milioane de euro)

ELSID SA TITU

Datele financiare pe 2009:

Cifra de afaceri netă – 195.094.461 lei

Profitul net 26.462.762 lei (echivalentul a 6,300 milioane de euro)

Număr mediu de salariaţi – 206

Datele financiare pe 2010:

Cifra de afaceri neta 331.726.360 lei

Profitul net 58.859.028 lei (echivalentul a 14,014 milioane de euro)

Luxten Lighting Company SA este deţinută de alţi băieţi deştepţi care au avut parte de toată susţinerea politică în timpul guvernării PSD. Ionel Pepenică şi Claudiu Rădulescu, patronii Luxten, au fost consilieri din partea PSD în Consiliul General al Primăriei Bucureşti în perioada 2000 – 2002, fiind propusi pe listă de Dan Ioan Popescu (DIP), şeful de atunci al filialei Bucureşti a PSD. Pepenică şi Rădulescu nu erau doar simpli colegi de partid cu DIP, ci erau şi partenerii de afaceri ai acestuia. DIP şi-a pus la păstrare în mâinile celor doi afacerile sale după ce a devenit ministru. Luxten a cumpărat de la Hidroelectrica în 2010 o cantitate de 0,3 terawaţi /oră la preţul de 135,0 lei/MW/h.

Luxten Ligting Company

Datele financiare pe 2010:

Cifra de afaceri netă – 176.745.990 lei

Profitul net – 21.174.881 lei (echivalentul a 5,041 milioane de euro)

Număr mediu de salariaţi – 391

Datele financiare pe 2009:

Cifra de afaceri netă – 169.119.398 lei

Profitul net – 17.502.934 lei (echivalentul a 4,167 milioane de euro)

Număr mediu de salariaţi – 446