Funcția de Înalt Reprezentant pentru Politică Externă și de Securitate și Vicepreședinte al Comisiei Europene (HRVP) a fost concepută pentru o altă lume decât cea cu care se confruntă acum Uniunea Europeană: o lume construită pe principii și guvernată de lege, în care UE a fost o forță de atracție datorită dimeniunii sale, prosperității și bunei guvernări.
UE de astăzi este mai slabă. Se confruntă cu agresiunea rusă la granițele sale și cu un conflict în Orientul Mijlociu, unde are o influență redusă. Securitatea economică a devenit o prioritate mult mai mare.
Oricine va fi ales viitorul președinte al SUA va continua rivalitatea cu China și va fi mai absorbit de Indo-Pacific decât de Europa. În UE, China este recunoscută pe scară largă a fi un rival și chiar o amenințare. Cu toate acestea, rămâne un partener comercial esențial și a devenit, de asemenea, un concurent economic formidabil.
Cele două opțiuni ale UE pentru funcția de Înalt Reprezentant
Rolul Înaltului Reprezentant este constrâns de o structură instituțională confuză și contestată, cu roluri proeminente pentru Președintele Comisiei și Președintele Consiliului European în reprezentarea externă a UE.
În același timp, politica externă a UE este mai importantă ca niciodată. Experții Bruegel consideră că trebuie făcută o alegere cu privire la modul de adaptare a rolului de Înaltului Reprezentant la o lume dominată de intimidare și forță brută.
Există două opțiuni posibile.
- Prima și cea mai bună opțiune este ca Consiliul European să acorde Înaltului Reprezentant un mandat mai puternic de a acționa în chestiunile asupra cărora statele membre au decis să ia măsuri comune. Acest lucru ar necesita capacități juridice și financiare mai puternice pentru a coordona politicile relevante în instituțiile UE. În acest model, Înaltul Reprezentant ar fi „primul dintre egali”, atât dintre miniștrii de externe, cât și dintre toți comisarii cu portofolii care țin de relațiile externe ale UE.
- O a doua opțiune ar fi să acceptăm că autoritatea Înaltului Reprezentant este mai îngrădită decât este prevăzut de Tratatul de la Lisabona, dar să fie clarificate funcțiile pe care acesta le va păstra. Acest lucru necesită o împărțire clară a muncii cu alți comisari ale căror portofolii au o dimensiune externă și implică renunțarea la responsabilitatea pentru politica comercială, dezvoltare, extindere și vecinătate și chiar achiziții în domeniul apărării.
Bruegel consideră că primul model este de preferat. Dar cel mai important este ca UE să facă o alegere și să rupă obiceiul prost de a atribui nominal competențe Înaltului Reprezentant, dar privând instituția în același timp de capacitatea de a-și exercita în practică aceste competențe.
Desființarea poziției de Înalt Reprezentant pentru Politică Externă și de Securitate și Vicepreședinte al Comisiei Europene ar face sistemul și mai disfuncțional.
Recomandările Bruegel pentru Înaltul Reprezentant: Înfruntați principalele provocări de politică externă
Trebuie să lucrați la opțiuni pentru răspunsul UE în situația în care SUA devin un partener mai imprevizibil și mai puțin de încredere, mai ales dacă președintele Trump se întoarce la Casa Albă. Riscurile ar putea include retragerea trupelor americane din bazele europene.
Trebuie să lucrați pentru a reuni statele membre în jurul unei viziuni comune pentru relațiile cu SUA, dezvoltând o strategie de securitate economică transatlantică care să creeze un teren comun (dacă următorul președinte este democrat).
Trebuie să jucați un rol crucial în remodelarea strategiei UE cu privire la China, pe măsură ce rivalitatea se intensifică și Beijing continuă să sprijine Rusia, conducând în același timp politici industriale masive cu consecințe negative pentru exporturile europene și pentru funcționarea pieței unice. În plus, utilizarea instrumentelor defensive ale UE este îngreunată de opiniile diferite între țări și de teama de represalii. Ar trebui să extindeți dialogul economic și comercial la nivel înalt cu China, de la comerț la securitatea economică, și să urmăriți să clarificați poziția UE cu privire la Taiwan, precum și să vă sporiți rolul într-un Indo-Pacific liber și deschis.
Relațiile cu India ar putea fi un punct culminant al mandatului dumneavoastră. Ar trebui să vă angajați cu noua coaliție de guvernare (condusă în continuare de prim-ministrul Modi) pentru a recăpăta impulsul negocierilor privind un pachet economic cuprinzător, urmând exemplul Acordului economic cuprinzător semnat între membrii Asociației Europene a Liberului Schimb și India în martie 2024. Utilizați Consiliul pentru Comerț și Tehnologie UE-India ca o platformă pentru aprofundarea cooperării tehnologice și, de asemenea, a securității economice mai largi.
Sarcina de bază este să construiești și să menții relații. Acest lucru este deosebit de important în lucrul cu majoritatea lumii, dincolo de economiile avansate, industrializate. Prezența este vitală. Pur și simplu nu veți avea timp să mențineți relații semnificative cu destui lideri din multe părți ale lumii. Cea mai bună tactică este să numiți adjuncți cu responsabilități regionale specifice, în mod ideal din țările membre UE fără trecut colonial în acea regiune.
Acum, când și alte puteri construiesc legături în Sudul Global, UE trebuie să depășească stadiul relațiilor post-coloniale bazate pe extracția de resurse și ajutorul condus de donatori. Înființarea Global Gateway (Comisia Europeană, 2021) a fost primul pas în definirea unei noi paradigme și ar trebui să colaborați cu comisarul responsabil pentru parteneriate internaționale la acțiuni care să reunească diplomația dvs. cu banii UE și alte instrumente externe. Aceasta înseamnă valorificarea relațiilor Consiliului, precum și coordonarea politicilor conduse de Comisie, cum ar fi comerțul și dezvoltarea.
Va trebui să adoptați o abordare mai sofisticată a două aspecte – în care unele țări din UE ar dori să aibă relații în primul rând tranzacționale: acorduri cu materii prime, în care țările bogate în resurse se află acum într-o piață deschisă a vânzătorilor, și migrația, unde gândirea pe termen lung este obligatoriu să se reflecte în obiectivele și opțiunile strategice ale UE, pentru a supraveghea circulația persoanelor și a răspunde nevoilor UE de pe piața muncii.
În ceea ce privește diplomația climatică, asigurați-vă că partenerii nu sunt surprinși de mișcările UE, așa cum au fost de Regulamentul privind defrișările. Regulamentul în sine era necesar, așa cum va fi mecanismul de ajustare a frontierei de carbon, dar liderii țărilor partenere s-au simțit trădați de lipsa de avertizare și de discuții. Va trebui să colaborați cu comisarii responsabili pentru climă și mediu pentru a demonstra că UE sprijină cu adevărat căile de tranziție alese de proprii parteneri.
***
