Gaura de miliarde din gigacaloria românească: cum ne-au lăsat subvenţiile şi băieţii deştepţi cu cea mai scumpă căldură din Europa

1,3 miliarde de euro. Atât au plătit guvernul şi autorităţile locale în doar 3 ani (2007-2010) pe subvenţiile la căldură . În august anul acesta, guvernul a anulat subvenţia, lăsând în urmă cel mai scump preţ al gigacaloriei din Europa – potrivit unui studiu PwC: cu 20% mai mare decât în restul UE.  Explicabil: subvenţiile au înlocuit tehnologizarea producerii şi transportului căldurii, iar preţurile energiei ieftine (cogenerate) sunt făcute şi umflate după cum trebuie să le iasă profitul anonimilor băieţi deştepţi.

Luni, 17 octombrie în an preelectoral, Sorin Oprescu, primarului Bucureştiului (kilometrul 0 al subvenţiei) mai vrea să cheltuie pe subvenţii 125 de milioane. Tot de euro. Şi cere guvernului ştergerea penalităţilor la „datoria odioasă” a Radet – o gaură neagră pentru care, aşa cum veţi vedea mai jos, s-au încăierat minştri ai economiei cu primarii generali.

Cât rău a făcut subvenţia. Cum au fost aruncaţi pe geam miliarde de euro

O istorie europeană a sistemelor de termoficare românești, vechi din anii 60, a început să se scrie la momentul aderării la UE, prin programul de guvernare cu care s-a angajat Guvernul Tăriceanu. „Prin HG 246/2006 s-a stipulat că țara își va îmbunătăți sistemul energetic ca să scadă prețul plătit de populație”, spune Tudor Popescu, coautor al programului energetic național elaborat în 2004, în calitate de specialist în termoelectrică.

În realitate, țara a ales calea mai ușoară, aceea de aparentă îmbunătățire a traiului populației, prin subvenționarea combustibililor consumați cu producerea energiei. Prin OU 36/2006 s-a introdus subvenția de maximum 45% din prețul combustibilului, sume plătite de la bugestul de stat. La acestea s-au adăugat an de an sumele alocate de primării de la bugetele locale, și de la Ministerul Muncii pentru ajutorarea familiilor sărace la plata încălzirii.

Popescu spune că subvenția nu a adus nicio îmbunătățire, ci a ajuns, printr-un traseu destul de cunoscut, în alte buzunare: „banii plecau de la guvern către primării, de acolo către CET-uri și mai departe către SRL-uri de partid. O schemă pe care nu au inventat-o cei care sunt acum la putere, funcționa de ani de zile. Băieții deștepți sunt transpartinici”.

În loc să investească în retehnologizări și în eficientizarea sistemelor de producție, statul pompa bani în niște sisteme care nu aveau niciun interes să se reformeze.

„Subvenția a fost mai mult rea decât bună, pentru că în toți anii ăștia operatorii au stat cu mâinile în sân și nu au făcut nimic ca să-și scadă costurile. Pentru că erau subvenționați”, zice și Liviu Grădinaru, șeful Direcției pentru Comunități locale din Ministerul Administrației și Internelor.

Amploarea acestui fenoment, descrisă de cifre exacte:

Conform datelor furnizate de Grădinaru, în perioada 2007-2010 statul ar fi subvenționat producția de căldură și factura populației după cum urmează:

• 2.189 de milioane de lei de la bugetul de stat – subvenția combustibilului
• 3.000 de milioane de lei de la bugetele locale – pentru subvenția prețului final plătit de populație.

Grădinaru susține că începând din această iarnă, până în 2020, sumele folosite pentru subvenții vor fi folosite pentru cofinanțarea investițiilor în infrastructură, făcute de primării: „se va merge cu cofinanțări de până la 50% în rețelele de producție și de distribuție”, promite Grădinaru.

Măsura e una corectă, dat fiind că în multe orașe nici primăriile nu și-au făcut partea lor de restructurare, așa cum nici Bucureștiul nu a rezolvat problema „găurii negre” RADET.

„S-a ajuns ca în multe localități ața să coste mai mult decât stofa. Nu e normal ca transportul energiei termice să coste similar cu producția. De exemplu la Galați, unde regia municipală Apaterm s-a spart în două entități, una de apă și alta de termoficare, avea inițial 800 de angajați, iar acum numai societatea de termoficare are 1.200 de salariați. La București, RADET are 4.000 de salariați.

Cum s-au bătut doi miniştri şi doi primari ca să-şi păstreze găurile negre din gigacalorie

La Bucureşti, consumatorul a 37% din producția de energie termică a țării, s-a dus şi se duce bătălia cea mai mare pentru transferarea CET-urilor la primărie. Din 2006 încoace s-a dus o corespondenţă asiduă între miniștrii Economiei și primarii Capitalei, fiecare insistând, unii să-şi treacă în subordine, alţii să-şi păstreze gaura neagră a gigacaloriei.

Primarul Videanu îi cere CET-urile ministrului Vosganian. Vosganian nu i le dă

În 2007, primarul general Adriean Videanu îi cere, printr-o scrisoare, ministrului Varujan Vosganian să-i treacă la primărie CET-urile Bucureştiului.

Videanu îl anunţa pe Vosganian că a fost însărcinat de Consiliul General la 31 mai 2007 să ceară toate CET-urile de la minister. Motivarea primarului era strategia energetică a Capitalei, pe care mulţi primari s-au străduit s-o facă, dar niciunul n-a reuşit. “Vă informez că în prezent ELCEN a confirmat că CET-urile în discuţie nu funcţionează în regim de bază şi nici nu acceptă coordonarea producţiei în regim dictat de producerea energiei termice, ci invers, în regim dictat de monovalent de sarcina electrică. Acest fapt majorează costurile de producere a energiei termice, obligându-ne la subvenţii suplimentare, care distorsionează costurile de producţie în CET-uri. Susţinerea acestei afirmaţii o puteţi confirma singur constatând că de mai bine de 15 ani în niciun CET nu s-au făcut teste de performanţă şi de consumuri specific reale, deşi există unităţi specializate autorizate RENAR, care au această calificare. Este preferabilă intoxicarea conducerilor cu formula <monstruoasa moştenire> care permite escaladarea necontrolată a preţurilor”, îi scria primarul ministrului.

Răspunsul lui Vosganian nu s-a lăsat mai prejos, el scriindu-i lui Videanu că CET-urile pe care le vrea el nu pot fi date primăriei, pentru că de ele ar depinde securitatea sistemului naţional de electricitate.

Vosganian l-a mai asigurat pe Videanu că preţul gigacaloriei nu e influenţat, totuşi de apartenenţa la ELCEN sau la primarie, mai ales în condiţiile în care CET Sud si Grozăveşti sunt deja asociate cu firme străine private, cu care dezvoltă programe de investiţii ce vor duce la modernizarea capacităţilor de producţie, şi urmează să se modernizeze la fel şi CET Titan.

Motivaţia lui Vosganian pentru asocieri era dată de incapacitatea financiară a statului de a face investiţii, într-un an în care UE tocmai ne pusese la dispoziţie 1,2 miliarde de euro pentru investiţii de mediu şi 700 de milioane de euro pentru creşterea competititvităţii economice.

Primarul Oprescu îi cere CET-urile ministrului Videanu. Videanu nu i le dă

Situația a devenit hilară când ministrul al economiei a devenit chiar fostul primar Adriean Videanu. El a primit același gen de scrisori de la Sorin Oprescu, primarul Capitalei, care îi cerea CET-urile.

În scrisorile sale către Videanu, oprescu enumeră aceleaşi argumente pe care le folosise Videanu în faţa lui Vosganian: strategia energetică a oraşului şi controlul asupra preţului gigacaloriei.

Proaspătul ministru nu-şi mai amintea argumentule fostului primar: Videanu nu a răspuns niciodată scrisorilor lui Oprescu.

Miza CET-urilor. Cum se fură până când cogenerarea devine mai scumpă decât căldura centralei de apartament

„Desăvârștirea jafului”, după cum îl cataloghează Tudor Popescu, a venit sub forma unui ordin dat de ANRE (Autoritatea Naționlă de Reglementare în domeniul Eenergiei) 57/2008, prin care li se cerea producătorilor de energie să raporteze același consum de materie primă pentru unitatea de energie, indiferent de capacitățile acestora de producție.

„Așa s-a ajuns să se raporteze și cu 50% mai mult combustibil consumat pentru o gigacalorie, dar în realitate cu banii ăștia să fie subvenționat și ținut artificial jos prețul curentului electric, pentru băieții deștepți”, explică Popescu.

El se referă la producția în cogenerare, adică în Centralele Electro Termice (CET) care ard combustibil pentru producția electrică și în subsidiar produc și energie termică. Aceasta e considerată oriunde în lume cea mai eficientă metodă de producție a energiei termice.

„Prin subvenție și stabilirea arbitrară a prețului, la care se adaugă prețurile căpușate și ele de interese locale, ale regiilor de termoficare, s-a ajuns ca acest sistem eficient să dea un preț mai mare decât al centralei de apartament, pe gaz. Ceea ce e aberant”, explică Popescu.

Popescu spune că prin cogenerare se face o economie de până la 30% de combustibil, iar costul unei gigacalorii ar putea să scadă cu până la 40-50% dacă s-ar raporta cinstit consumul de combustibil.

„Dar în România nu a fost niciodată evaluat corect acest proces tehnologic. Nu s-a făcut nicio expertiză, în ciuda demersurilor mele insistente în ultimii ani. Avem institute de cercetare în domeniul energiei care ar putea să meargă în CET-uri și să facă o evaluare a procesului. Dar nu se dorește, de vreme ce prin legislație producătorului i se spune cât combustibil să raporteze. La ora actuală nimeni în România nu spune cum se ajunge la prețurile astea locale ale gigacaloriilor, iar hotărârile de stabilire a prețurilor sunt luate chiar de cei care fură”, acuză Popescu.

Directorul Grădinaru acceptă că „e o problemă cu Ordinul 57/2008” și că Guvernul se gândește „să-l rediscute”, dar spune că nu știe dacă în realitate prețul gigacaloriei ar scădea chiar cu 40% cât susține Popescu. El admite că „energia termică este un produs subsidiar în procesul de producție a energiei electrice, deci ar putea fi mai ieftin”.

Jumătate dintre primari nu și-au făcut treaba

Atât Popescu, cât și Grădinaru susțin la unison că nu vechima și lipsa de performanță tehnică a echipamentelor de producție ar mai fi problema sistemului energetic românesc, pentru că de bine de rău s-a mai investit câte ceva în ele în ultimii ani. De altfel ANRE a trimis în martie 2011 un raport către Comisia Europeană, în care recunoște că majoritatea centralelor noastre funcționează la parametri pe „cogenerare de înaltă eficiență” ( vezi raportul ANRE ).
„E o gogoriță asta care se tot spune că avem pierderi mari și tehnologii învechite. Nu e adevărat. Se minte populația de ani de zile ca să accepte aceste prețuri mari nejustificate și subvențiile inutile”, susţine Popescu.

Liviu Grădinaru spune că Ministerul Administrației a format un grup de lucru pentru pregătirea momentului eliminării subvenției încă din primăvara lui 2010. „Se știa de atunci că din această iarnă nu se vor mai da subvenții. Unii primari au înțeles și au început să ia măsuri. Jumătate din ei, însă, nu au făcut nimic. Iar acum strigă că nu e corect”, zice Grădinaru.

El spune că o analiză făcută pe 25 din marile municipii (cu peste 10.000 de locuitori), care au 98% din cantitatea de energie termică produsă în țară, arată rezultate încurajatoare din punct de vedere al dotărilor:

• 6 dintre ele depind de CET-urile de la Ministerul Economiei – București, Constanța, Galați, Craiova, Deva, Turnu Severin

• 7 dintre municipii au accesat fonduri pe Programul Operațional Sectorial axa 3, de mediu, în valoare de 476 de milioane de euro și se vor reabilita cu banii ăștia – Bacău, Timișoara, IașI, Râmnicu Vâlcea, Focșani, Botoșani, Oradea.

• 6 dintre municipii au deja operatori privați care asigură alimentarea cu energie termică – Suceava, Giurgiu, Brașov, Buzău, Ploiești, Târgu Mureș.

• Cluj, Piatra neamț și Tulcea funcționează pe centrale de cartier.

Oprescu vrea să mai cheltuie în iarna asta încă 125 de milioane din banii tuturor bucureştenilor, pentru jumătate dintre ei

Între timp Primăria Capitalei a căpătat o strategie energetică care a costat peste 400.000 de euro. A fost realizată în doi ani (2007-2009) de o firmă daneză.. Strategia stă pe site-ul primăriei, nepusă în practică nici până azi.

În ea se spune, printre altele, că primăria ar trebui în primul rand să-și restructureze propria regie de transport a termoficării, fie prin concesionare a serviciului, fie prin privatizare. Și să folosească deșeurile pe post de combustibil pentru încălzire.

Tudor Popescu spune, însă, că atâta vreme cât la nivel național nu se reglementează în sensul transparenței, prețul gigacaloriei, niciun operator privat nu va putea să facă minuni, cu atât mai puțin profit, pe o piață atât de controlată de stat și de băieții deștepți.

Luni, 17 octombrie, primarul Sorin Oprescu a anunţat că va cere guvernului şteregerea penalităţilor la „datoriile odioase” ale Radet. Primarul a declarat că vrea să subvenţioneze şi în iarna 2011-2012 preţul gigacaloriei în Bucureşti. Din 318 lei, cât e preţul după ce guvernul a eliminat subvenţia, bucureşteanul va plăti doar 170 de lei. Restul e subvenţie de la primărie – o sumă care se ridică, pentru toată iarna, la cel puţin 125 de milioane de euro.

Primăria va mai băga încă o dată în banii întregului oraș, ca să subvenționeze căldura a jumătate dintre bucureșteni, cei care trăiesc la bloc și sunt branșați la sistemul centralizat de termoficare.

Studiu PwC: Gigacaloria românească, mai scumpă cu 20% decât în celelalte ţări UE

Conform unui studiu făcut de Pricewaterhouse Cooper, în primăvara acestui an, situația termoficării în România nu e atât de sumbră din punct de vedere tehnologic, pe cât se crede, dar nici măsurile concrete și coerente așteptate nu sunt încă luate. Ce spune studiul PwC :

• Costul total pe Gcal e cu până la 20% mai mare în România comparativ cu restul UE
• Media subvențiilor acordate la nivelul țării e de 40% din prețul aprobat pentru producători – ceea ce a costat până acum bugetul național 500 de milioane de euro anual
• Eliminarea subvențiilor va duce la dublarea facturilor plătite de populație și la creșterea ratei cheltuielilor cu încălzirea în venitul unei familii de la 10% (cât e considerat normal la nivel european) la 12 și chiar 15 % în unele regiuni.
• Necesarul de investiții pentru eficientizare și ecologizare în sistemul termoenergetic este de peste 5 miliarde de euro în următorii zece ani
• Anual România abia dacă investește 30 de milioane de euro în sistemul centralizat de termoficare (conform datelor publicate de ANRSC)
• Agenția Internatională pentru Energie (AIE) spune că pierderile acceptabile într-o rețea eficientă sunt de maximum 8%. La noi media e de 10-20% și trec de 50% în unele orașe.
• Numărul de localităţi branşate la sistemele centralizate de încălzire a scăzut de trei ori în intervalul 1996-2011. În 1996-1997 erau branşate la sistem 308 localităţi, iar în 2010-2011 numărul acestora a scăzut la 100, dintre care 83 în mediul urban şi 17 în mediul rural.
• Au renunțat la sistemele centralizate de încălzire orașele: Satu Mare, Bistrița, Sfântu Gheorghe, Slatina, Slobozia, Târgu Jiu. Se gândesc să renunțe: Râmnicu Vâlcea, Reșița.
• La 1 miliard de euro se ridică datoriile operatorilor din termoficare la finele lui 2010, dublu fata de creanțele existente la același moment. Cele mai mari datorii sunt înregistrate de București-Ilfov
• Din totalul de 100 de milioane de euro investiții planificate în toată țara în 2010 pentru reabilitarea sistemelor centralizate de termoficare s-a realizat doar o medie de 32%, cel mai scăzut grad fiind în vestul țării și sud-vest – unde s-a realizat doar 2%. București-Ilfov a avut o rată de cheltuire de 43%.