miercuri

5 octombrie, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

6 septembrie, 2022

Guvernul a decis să modifice rapid, fără niciun fel de consultări, fără să ceară niciun fel de aviz de la CDS sau CES (invocând că «doar» a modificat o OUG pentru care avea aviz!) deja mult discutată OUG 27/22.03.2022 cu privire la plafonarea/compensarea prețurilor la gaze și energie, dar și supraimpozitarea producătorilor de energie electrică (producătorii de gaze fiind deja supraimpozitați).

ANRE, după ce pare că a avizat modificările, s-a decis să iasă public cu un comunicat în care atrăgea atenția că modificările s-ar putea să încalce legislația UE, deși – în mod ciudat, aceleași încălcări fuseseră semnalate anterior în legatură cu textul aprobat în ianuarie al OUG 3, predecesoare a OUG 27 (un exemplu aici). Doar că acum nu sunt afectați doar producătorii sau furnizorii…

Haideți să vedem însă ce se modifică prin recent aprobată OUG 119/01.09.2022 la tot recent aprobată OUG 27/22.03.2022, intrată în vigoare tot recent (01.04):

1

OUG 27/22.03.2022OUG 119/01.09.2022
Prețurile la energie electrică plafonate (art. 1(1)): 0,68 lei/kWh pentru CC, cu consum lunar mai mic sau egal cu 100 kWh în 2021;0,8 lei/kWh pentru CC, cu consum cuprins intre 100 kWh si 300 kWh;1 leu/kWh pentru CNC, indiferent de mărimea CNC, forma de organizare și mărimea consumului de energie. Prețurile plafonate includ TVA, accize, taxe de distribuție și furnizare, etc.  Prețurile la energie electrică plafonate : 0,68 lei/kWh pentru CC, cu consum lunar mai mic sau egal cu 100 kWh in 2021 ;0,8 lei/kWh pentru CC, cu consum cuprins intre 100 kWh si 255 lei/kWh ;1 leu/kWh pentru CNC, doar pentru 85% din consumul IMM-urilor, al operatorilor economici din industria alimentara si al institutiilor publice;1 leu/kWh pentru spitale, unitati de invatamant, furnizori de servicii sociale. Prețurile plafonate includ TVA, accize, taxe de distribuție și furnizare, etc.

Comentariu:


Era evident că schema de plafonare/compensare introdusă prin OUG 27 este mult prea generoasă și nu poate fi suportată de buget, impactul bugetar fiind colosal și – mai ales, dificil de evaluat în condițiile în care prețurile înregistrau o creștere accelerată, atât din cauza deciziilor de politică energetică ale UE, inclusiv green-deal, cât și din cauza războiului declanșat de Rusia.

Mai mult, era evident că plafonarea prețului și compensarea integrală a diferenței de preț (preț achiziție – preț plafonat) va turna gaz pe focul prețurilor: pur si simplu nu a mai contat cât este prețul de vânzare atâta timp cât diferența era suportată de buget.

În prezent, Guvernul nu a achitat încă niciun ban furnizorilor, ANRE introducând o procedură greoaie de aprobare a sumelor (probabil și de frica asumării răspunderii pentru plata a zeci de miliarde de lei de la buget, bani care trebuie împrumutați!), iar furnizorii au finanțat achizițiile la prețuri uriașe din credite bancare. Întârzierea plăților pune astfel o presiune uriașă pe bănci, cu rezultat și asupra disponibilității finanțărilor cât și a prețului (dobânzi). Neachitarea sumelor asumate prin OUG 27 (despre care unii zic acum că sunt în fapt profituri “nesimțite ale băieților deștepți”) ar putea genera un cutremur de proporții în întreg sistemul bancar românesc, destabilizând un sistem care s-a păstrat stabil și fiabil în toate crizele anterioare.

În plus, prețul plafonat a redus apetitul pentru modificarea comportamentului de consum atât la CC cât și CNC, aceștia devenind neinteresați de reducerea consumului de energie electrică și gaze și de implementarea mecanismelor de eficiență energetică. Această problemă a fost chiar amplificată la CC de faptul că baza de calcul al consumului este și a rămas consumul din 2021, când prețurile erau mult mai mici și nimeni nu avea grija consumului, iar reducerea consumului poate fi «bonificată» de abia în februarie 2023 pentru cei care reușesc să își reducă consumul pentru a beneficia de plafonare.


Suplimentar, prevederea din OUG 119 re: “operatori economici din industria alimentară” este extrem de neclară. Ce înseamnă asta? Să luăm un exemplu simplu: iaurtul de pe raft. Producătorul de furaje, ferma de vaci, procesatorul de lapte probabil că sunt incluși în această noțiune neclară. Dar operatorul economic care transportă furajele la ferma de vaci, laptele la fabrica de iaurt și iaurtul la magazin sau magazinul care vinde iaurtul mai sunt operatori economici din industria alimentară? Probabil că nu, dar nu avem cum ști în lipsa unor clarificări…

Într-un final a realizat și Guvernul că riscă intrarea în incapacitate de plată și a decis să limiteze schema de plafonare, reducând plafonul la CC, IMM și eliminând din schemă restul.

Era imposibil să se mențină schema de plafonare/compensare, schema ce nu ar fi trebuit să fie niciodată introdusă în forma reglementată prin OUG 27! Trebuie însă să înțelegem că această măsură va duce rapid la creșterea prețurilor atât la poarta fabricilor cât și la raft, imensa majoritate a retailerilor nefiind IMM, ceea ce înseamnă un nou puseu inflaționist în perioada imediat următoare.

2

Prețul la gaze plafonat (art. 1(2)): 0,31 lei/kWh pentru CC ;0,37 lei/kWh pentru CNC, dacă consumul în 2021 a fost de maxim 50.000 MWh în 2021. Prețurile plafonate includ TVA, taxe de distribuție și furnizare, etc.Prețul la gaze plafonat (art. 1(2)) : 0,31 lei/kWh pentru CC ;0,37 lei/kWh pentru CNC, dacă consumul în 2021 a fost de maxim 50.000 MWh în 2021. Prețurile plafonate includ TVA, taxe de distribuție și furnizare, etc.

Comentariu:

Nicio schimbare. Pare că reducerea consumului de gaz nu este o prioritate, statul urmând să suporte diferența dintre prețul de piață și cel plafonat, în full, indiferent de consumator, până în aprilie 2023…

3

Suma primită de furnizori drept compensare este calculată ca produs între cantitatea de energie electrică/gaze naturale facturată clienților finali beneficiari ai plafonării, lunar, și diferența pozitivă între prețul mediu de achiziție și prețul plafonat al componentei de achiziție (art. 7)Pentru furnizorii de energie electrică, pentru calculul sumei primită drept compensare de furnizori, prețul mediu de achiziție luat în calcul nu mai poate depăși 1.300 lei/MWh. (art. 7.1)   Pentru furnizorii de gaze nu sunt modificări.

Comentariu:

Atât designul inițial cât și cel nou introdus al calculul compensării au generat o distorsiune puternică (și foarte previzibilă!) a prețului energiei achiziționate de către furnizori, prin următorul mecanism:

  1. Pe de o parte, au fost salvați furnizorii care nu și-au asigurat cantitățile necesare pentru contractele semnate cu clienții prin contracte bilaterale cu producătorii, preferând să își achiziționeze energia din piața spot (sperând să cumpere mai ieftin decât au promis că vând, ceea ce evident că nu a mai fost cazul, prețurile pe piețele spot, explodând) statul compensând diferența dintre prețul de achiziție (indiferent cât!) și prețul plafonat;
  2. Pe de altă parte, furnizorii diligenți care au semnat contracte de achiziție a energiei pe termen lung, asumându-și riscul aferent, s-au trezit că statul îi obligă să își vândă ieftin energia achiziționată din timp (care între timp a devenit și ea ieftină), primind compensare în consecință (zero sau foarte mică). Asta e, Guvernului nostru nu îi plac deloc oamenii serioși, grija e pentru speculanți…

Acum, prin OUG 119 se stabilește un plafon pentru compensare, la un preț de achiziție de 1.300 lei MWh, în condițiile în care prețurile pe piață au trecut de 3.000 lei MWh. Evident că niciun furnizor nu va fi capabil să susțină din fonduri proprii pentru încă 7 luni diferențe de preț de aproximativ 2.000 lei/MWh în condițiile în care componența de furnizare (adică adaosul furnizorului) este de 73 lei/MWh, ceea ce probabil că va duce la ieșirea imediată din piața a foarte multor furnizori și împingerea consumatorilor spre FUI, care la rândul vor trebui sprijiniți cumva, de stat (Guvernul nu pare că s-a gândit la asta). Și în condițiile în care un consumator poate fi alimentat de FUI pe o perioadă determinată de timp (6-12 luni), ce se va întâmpla după aceea? Tot sistemul energetic va fi dat peste cap sau unii consumatori vor rămâne fără furnizori ?

Oricum cine va putea rezista? Evident, doar furnizorii care încă mai au contracte de achiziție semnate cu producătorii. Cei care nu au, vor trebui să ocolească PZU (și deci și pe traderi) și să încerce să contracteze direct cu producătorii (mulți însă și-au vândut deja, în avans, producția la prețuri de 400-600 lei/MWh). Iar producătorii cu cât credeți că vor vinde? Cu 1.300 lei/MWh? Cu siguranță, nu. După adoptarea ordonanței, pe OPCOM, cererile de cumpărare ale furnizorilor în jurul acestui preț au primit oferte de vânzare de peste 3000 lei/MWh. Să mai spunem și că, deja, Guvernul a creat un monstru care se hrănește din creșterea prețurilor : furnizorii nu mai vând energie, ies din piață, clienții merg spre FUI, unde condițiile de compensare sunt mai laxe. FUI nu are și nu va avea cum să știe de câtă energie are nevoie ca să contracteze în avans cu producătorii, la prețuri rezonabile, deci de unde cumpără energia ? Din piața la termen, din piețele SPOT… Asta înseamnă creșterea cererii de energie pe piețele zilnice, creștere care ce credeți că generează? Exact, creșterea prețurilor!

4

Producătorii de gaze naturale (onshore și offshore), în perioada 01.04.2022 – 31.03.2023, sunt obligați: Să vândă cu prețul de 150 lei/ MWh către furnizorii CC;Să vândă cu prețul de 250 lei/MWh către PET (art. 12)Producătorii de gaze naturale (onshore și offshore), în perioada 01.09 2022 – 31.08.2023, sunt obligați: Să vândă cu prețul de 150 lei/ MWh către furnizorii CC;Să vândă cu prețul de 150 lei/MWh către PET (art. 12(2))   Producătorii de gaze naturale (onshore și offshore), în perioada 01.09.2022 – 31.10.2023, sunt obligați să vândă gazul către centralele proprii de producere a energiei electrice cu 100 lei/MWh.

Comentariu:

Super-lovitura dată producătorilor de gaz (Romgaz, Petrom, BSOG în principal), producători de la care se așteaptă probabil și investiții în dezvoltarea de noi capacități de producție :

  • Se extinde perioada la care sunt obligați să vândă la preț fix către furnizorii CC și la PET cu încă 5 luni;
  • Se reduce de la 250 lei la 150 lei/MWh prețul de vânzare către PET ;
  • Se introduce o nouă plafonare pentru livrările de gaze către centrale electrice proprii (Romgaz la Iernut și Petrom la Brazi), pentru o perioadă încă și mai lungă (13 luni).

Ținând cont că gazele se tranzacționează în prezent la prețuri de peste 250 Euro/MWh (peste 1.200 leiMWh), chiar și în condițiile în care pentru cantitățile livrate către CC și PET nu se datorează impozitul suplimentar (60%, respectiv 80% pentru prețurile ce depășesc 85 lei/MWh pentru gazul produs onshore, respectiv între 15-70% pentru gazele offshore), producătorii de gaz sunt privați de o parte importantă a veniturilor.

În plus, plafonarea prețului pentru producătorul offshore (BSOG) cu a cărei producție se laudă azi guvernanții, vine ca o formă suplimentară de taxare în condițiile în care recent primiseră o garanție de stabilitate… Posibil să vedem o reactivare a apetitului BSOG pentru arbitraj împotriva statului roman, stat care și-a încălcat deja obligația de stabilitate asumată prin OUG 160/1999, abrogată prin Legea 256/2018.

În plus, este posibil să vedem și reducerea livrărilor de gaze către centralele electrice proprii, pentru care prețul este plafonat la 100 lei/MWh și deci reducerea producției de energie electrică, fapt ce va pune încă și mai mult gaz pe focul creșterii prețului. De ce ar vinde cineva gazul la mai puțin de o treime din preț către o centrală proprie, centrală a cărei producție este supraimpozitată cu 100%, mai ales în condițiile în care redevența pentru gazul livrat la 100 de lei este calculată la prețul gazului de la Baumgarden, care este azi peste 1.200 lei (adică redevența este practic egală cu venitul)???

Să nu uităm și că, foarte important, de la OMV se așteaptă decizia de a începe investițiile în exploatarea gazelor din perimetrul Neptun, decizie care în acest context devine încă și mai dificil de luat… Există deci riscul ca OUG 119, să aibă drept consecință amânarea pe o perioadă lungă a începerii extracției gazului din Marea Neagră.

Pare ca Guvernul nu vrea să înțeleagă că singura cale de a ieși din criză este creșterea producției de gaz și energie electrică, nicidecum plafonarea prețurilor, plafonare care este deja clar că aduce penurie, așa cum vedem în Ungaria la combustibili. Ori, creșterea producției nu se poate face nici prin plafonare, nici prin supraimpozitare, ci prin investiții. Iar investițiile sunt pur și simplu blocate de aceste măsuri…

5

În perioada 01.04.2022 – 31.03.2023, producătorii de energie electrică datorează un impozit suplimentar de 80% pentru venitul obținut din vânzarea de energie electrică, pentru ceea ce depășeste 450 lei/MWh (art. 15(1) + Anexa 6).   Impozitul suplimentar nu se datorează pentru capacitățile de producție puse în funcțiune după data de 01.04.2022 si nici pentru cantitățile de energie electrică produse de PET.    În perioada 01.09.2022 – 31.03.2023, producătorii de energie electrică datorează o contribuție la Fondul de Tranziție Energetică, contribuția fiind de 100% din prețul de vânzare, pentru ceea ce depășeste 450 lei/MWh*Cantitate vândută (art. 15(1) + anexa 6).   Contribuția nu se datorează pentru capacitățile de producție puse în funcțiune după data de 01.09.2022 și nici pentru cantitățile de energie electrică produse de PET.   În perioada 01.09.2022 – 31.03.2023, traderii și furnizorii care desfașoară activitate de trading datorează și ei contribuția la Fondul de Tranziție Energetică, contribuție calculată ca fiind 100% din ceea ce depășește prețul de achiziție + 2% (art. 15(1)+ anexa 6.1).   Pentru energia electrică vândută la export de producători, traderi sau furnizori că desfașoară activitate de trading, contribuția datorată la Fondul de Tranziție Energetică se calculează conform următoarei formule :   C = (PMT – PA)*QT*100%, unde PMT – prețul mediu de tranzacționare pe PZU din ziua anterioară tranzacției; PA – prețul de achiziție ; QT – cantitatea tranzacționată la export (art 15(13))   Sumele colectate în Fondul de Tranziție Energetică sunt folosite pentru plata compensărilor acordate.

Comentariu:

Prin aceste prevederi guvernul pur și simplu instituie confiscarea veniturilor, atât pentru producători (pentru ce depășește 450 lei/MWh) cât și pentru traderi sau furnizorii care desfășoară activități de trading (pentru ce depășește o marjă de castig, nu de profit!, de 2%).

În plus, guvernul decide să interzică pur și simplu exporturile de energie electrică prin stabilirea unui impozit de 100% asupra diferenței dintre PZU și prețul de achiziție, în condițiile în care contractele de export sunt deja în derulare la prețuri semnificativ mai mici decât prețurile de pe PZU. În plus, Guvernul creează premizele multor procese internaționale în care firmele românești de trading vor fi acuzate de clienții străini de neîndeplinirea obligațiilor contractuale (nimeni nu va fi în stare să își mai onoreze contractele !), aceștia putând ușor să ceară daune, toate contractele fiind «mark to market» (nu livrezi, cumpăr de pe piață la prețul pieței și îmi plătești diferența).

Ceea ce este halucinant, este că Guvernul decide să încalce inclusiv tratatul de aderare la UE, introducând o barieră evidentă (impozit pe venit nerealizat) la vânzările către state UE ! Să nu uităm ca și CJUE s-a pronunțat în sensul că orice barieră la comerțul cu energie electrică în cadrul UE reprezintă o încălcare a TFUE.

Care este diferența dintre Rusia, care a decis să închidă robinetul de gaze către Europa chiar zilele acestea și România, care a decis tot zilele acestea să interzică (de facto nu de iure) exporturile de energie către Europa printr-o sancțiune de neplătit impusă traderilor ? Deși aparent direcția este aceeași, interzicerea de facto a exporturilor de către România ține mai degrabă de ridicol, noi fiind în acest moment dependenți de importuri, neavând mare lucru de exportat…

6

 Vânzarea succesivă a unor cantități de energie electrică de către traderi și/sau furnizori de energie electrică cu scopul vădit de a crește prețul se sancționează de către ANRE cu amenda de 5% din cifra de afaceri. (art. 16(7.4)).

Comentariu:

La fel ca și în cazul « prețurilor excesive », tare sunt curios cum va putea dovedi ANRE ca o suită de tranzacții au scop « vădit » de a crește prețul… În plus, pare că guvernul nu înțelege că piața face prețul (a se observa că PZU în țările vecine este absolut comparabil cu cel din România), iar în acest caz tranzacțiile succesive nu ar avea ca scop creșterea prețului, ci reducerea impozitului numit « Contribuție la Fondul de Tranziție Energetică ».

Evident, nu am niciun fel de comentarii pozitive la această nouă absurditate produsă de guvernanții noștri. Se putea face ceva care să păstreze echilibrul între interesul consumatorilor (energie electrică și gaz disponibil la prețuri decente), interesul producătorilor și al restului companiilor care fac ca energia electrică și gazul să ajungă la consumatori și interesul statului (care vrea și el impozite și taxe din producție și consum)? Evident că da, dar pentru asta e nevoie ca decidenții să se consulte, să asculte și să decidă cu bună credință, în echilibru, cu companiile implicate în producție, transport, distribuție și cu reprezentanții consumatorilor (CC sau CNC, mici sau mari). La fel ca și în cazul Legii 73/2018, Legii 256/2018 sau OUG 114/2018 din « vremea lui Dragnea » sau mai recent în cazul tuturor OG sau OUG pe energie sau al OG 16/2022 din vremurile noastre, OUG 119/2022 (deja am ajuns la 119 și încă nu s-a terminat anul !) guvernul a decis însă că știe el mai bine…

///

Abrevieri :
CC – consumatori casnici
CNC – consumatori non-casnici
IMM – orice persoană juridică înființată conform L31/1990, societăți cooperative, PFA, Întreprinderi individuale/familiale, cu mai puțin de 250 de angajați, 50 milioane euro/an cifra de afaceri și active de 43 milioane euro. De observat că medicii care au CIM, avocații, notarii și practicienii în insolvență care activează prin intermediul cabinetelor individuale sau societăți civile, persoanele fizice care desfășoară activități agricole sau de creștere a animalelor și nu sunt înregistrate ca PFA, nu sunt IMM și deci nu beneficiază de preț plafonat pentru 85% din consum.
Spital – unitate sanitară cu paturi, ce furnizează asistență medicală
FUI – furnizor de ultimă instanță
PET – producători de energie termică în centrale de cogenerare și în centralele termice destinate consumului populației

***

Articole recomandate:
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

13 state membre UE au semnat o scrisoare prin care solicită Bruxelles-ului să propună un plafon de preț la gaz la reuniunea miniștrilor UE de energie de săptămâna

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: