Europa 2020: Stadiul respectării criteriilor - CursDeGuvernare.ro
luni

25 octombrie, 2021

Europa 2020: Stadiul respectării criteriilor

3 octombrie, 2012

Strategia Europa 2020 a fost adoptată de Consiliul European în iunie 2010 și are drept scop implementarea unei economii bazate pe cunoaștere, sustenabilă și atotcuprinzătoare, cu niveluri ridicate de ocupare, productivitate și coeziune socială. Obiectivele-cheie se prezintă sub forma a cinci ținte pe segmentele de ocupare, cercetare-dezvoltare, schimbări climatice și energie, educație și sărăcie și excludere socială.

***

Rata de ocupare la nivelul Uniunii Europene s-a menținut anul trecut la nivelul de 68,6%, potrivit primelor date furnizate de Eurostat referitor la strategia Europa 2020.

(Citește și: Cifre necruţătoare: România – cu totul în afara Uniunii Europene la numărul de salariaţi)


Ținta care trebuie atinsă, fixată pentru populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani, a fost stabilită la 75%. Nivelul de ocupare a crescut anterior de la 66,6% în anul 2000 până la 70,3% în 2008, după care a coborât pe fondul crizei economice.

În schimb, indicatorii pentru educație au continuat să se îmbunătățească și în 2011. Rata de abandon din instituțiile de învățământ și pregătire profesională pentru grupa de vârstă 18 – 24 ani a coborât la 13,5%, dar mai are de progresat până la ținta de 10% stabilită pentru finalul acestui deceniu.

Ponderea educației terțiare pentru segmentul de populație 30 – 34 ani a urcat la 34,6%, totuși, distanța până la ținta de 40% rămâne semnificativă.

Evoluția consemnată la zi pentru indicatorii cantitativi prevăzuți de Strategia europa 2020 este prezentată în tabelul de mai jos:

(Click pe tabel pentru mărire)

În condițiile eforturilor de echilibrare bugetară și ale unui interes în scădere pentru investiții, nivelul cheltuielilor de cercetare-dezvoltare rămâne plafonat, pe ansamblul UE, la 2%. În mod evident, vor trebui făcute eforturi din partea statelor membre pentru suplimentarea alocărilor din fonduri publice cât și prin oferirea de facilități suplimentare acestui sector strategic al economiei.

(Citește și: O analiză a Cercetării românești: Competență subfinanțată și neutilizată. Cum stăm în Europa)

Partea de schimbări climatice și energie pare să fie pe calea cea bună, în pofida unui ușor recul înregistrat în anul 2010 și a unei ușoare rămâneri în urmă a ritmului de dezvoltare pe zona energiilor regenerabile.

(Citește și: România – ultima în UE la productivitatea resurselor utilizate)

Obiectivul de diminuare cu 20% a emisiilor de gaze de seră față de anul 1990 va fi, foarte probabil atins, ca urmare a implementării pe scară largă a noilor tehnologii.

(Citește și: Lumea post-criză. Valentin Lazea: Cele 5 forme ale hazardului moral din economia mondială. Pericolul care paşte ţările din periferia euro)

Din păcate și oarecum paradoxal, cele mai mari rămâneri în urmă nu se înregistrează în economie, ci la nivelul cerințelor sociale de bunăstare și coeziune. Dezvoltarea din ultimele decenii nu a reușit să reducă semnificativ numărul persoanelor cu risc de excluziune socială ( care rămâne foarte departe de obiectivul strategiei) și nici ponderea celor cu risc de sărăcie, în pofida măsurilor sociale întreprinse.

(Citește și: De ce România NU e stat asistenţial. De ce România e stat populist. Comparaţia cu Europa socială)

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

Mișcările de revoltă din țările aflate în proces de extindere a austerității bugetare, derulate din ce în ce mai des pe flancul sudic al Uniunii nu sunt deloc încurajatoare în această privință.

Citește și: Agenda 2020: Avem un coeficient de inegalitate socială cu 40% mai mare decât media europeană)

De altfel, o atingere la nivelul mediei a tuturor celorlalte obiective stabilite pentru anul 2020, fără un impact pe măsură la nivel social, nu are sens și, foarte probabil, mecanismele de solidaritate vor trebui ajustate.

(Citește și: Cum ieșim din lumea a doua)

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. Sloganul „unei economii bazata pe cunoastere si inovatie” dateaza de prin 1990,apartinind scolii economice de la Cambridge.
    Nici pina in 2010 si nici dupa aceea,acest slogan politic n-a fost prefacut in realitate economica pretutindeni in UE,ci numai in tarile dezvoltate.
    Economistii care l-au formulat sau altii care l-au preluat teoretic,nu au nereusit sa creieze si pentru tarile slab dezvoltate,instrumentarul politic,economic si social,care sa trasforme cunoasterea si inovatia,intr-un proces de dezvoltare economica rapida,accelerata.
    Realitatea este ca numai in anumite conditii,cunoasterea si inovatia se transforma in dezvoltare economica.
    Nu pot fi stabilite raporturi foarte concrete de interactiune si determinare intre anumite politici publice si numai anumite componente ale procesului de dezvoltare,incit cunoasterea si inovatia sa fie transformata in dezvoltare si in tarile sarace,slab dezvoltate.
    Dificultatea deriva din faptul ca dezvoltarea economica este rezultatul actiunii pozitive si conjugate a tuturor factorilor: politici ,economici,sociali,culturali,juridici, administrativi,organizatorici,tehnologici,etc. nationali.
    In concluzie,chiar daca am avea un invatamint si o inovatie performante,ele singure nu se transforma in dezvoltare economica – inteleasa ca aparitia masiva de noi intreprinderi si locuri de munca – daca restul sectoarelor si institutiilor sint nefunctionale sau neperformante.
    Performanta institutionala constituie – asa cum arata prof. Daniel Daianu (inca din 2000) – alaturi de privatizare,liberalizare si politici publice inteligente/eficiente,cheia dezvoltarii economice a unei natiuni.
    Cunoasterea si inovatia are o difuzie generala si permanenta,catre toate comonentele dezvoltarii,dar ea se transforma in dezvoltare economica rapida,numai daca un „program economic” special,aduce (in tarile ramase in urma), functionalitatea si competitivitate economica nationala la nivelul celei din Vestul dezvoltat economic.
    Functionalitatea si performanta institutionala inseamna competitivitate economica nationala inalta,deoarece fara institutii eficiente,procesele de privatizare devin populist-comice.
    Fara institutii bune,liberalizarea este inexistenta,ea fiind inlocuita de monopoluri,de zone institutionale blocante ale dezvoltarii,ori care creaza doar rente pentru clientela politica.
    Fara institutii performante,nu are cine sa elaboreze si promoveze politici economice inteligente,utile.
    Absorbtia quasi-nula a fondurilor europene este nu doar dovada nefunctionalitatii si lipsei de performanta institutionala – ci si „segmentul economic” care face strigatoare la cer, chiar si cui nu vrea sa auda si vada, nefunctionalitatea institutiilor – privita in intregul lor.
    Cu actuala viziune „cantitativa” asupra sectoarelor institutionale,de diminuare fara repere calitative a numarului acestora,cu actuala viziune „calitativa” asupra institutiilor,numai bune sa fie „ocupate” de oamenii puterii si transformate in „redute electorale” – dezvoltarea economica si atingerea oricaror „tinte” economice ne va ocoli multa vreme.
    Inovatia si cunoasterea vor ramine ceva mult prea indepartat de Romania,cita vreme „purtatorii” lor – institutiile – vor fi abordate doar cantitativ si vor ramine instrumente electorale – in loc de a devni instrumente care transforma „cunoasterea si inovatia” ,in dezvoltare economica nationala!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Un răspuns

  1. Sloganul „unei economii bazata pe cunoastere si inovatie” dateaza de prin 1990,apartinind scolii economice de la Cambridge.
    Nici pina in 2010 si nici dupa aceea,acest slogan politic n-a fost prefacut in realitate economica pretutindeni in UE,ci numai in tarile dezvoltate.
    Economistii care l-au formulat sau altii care l-au preluat teoretic,nu au nereusit sa creieze si pentru tarile slab dezvoltate,instrumentarul politic,economic si social,care sa trasforme cunoasterea si inovatia,intr-un proces de dezvoltare economica rapida,accelerata.
    Realitatea este ca numai in anumite conditii,cunoasterea si inovatia se transforma in dezvoltare economica.
    Nu pot fi stabilite raporturi foarte concrete de interactiune si determinare intre anumite politici publice si numai anumite componente ale procesului de dezvoltare,incit cunoasterea si inovatia sa fie transformata in dezvoltare si in tarile sarace,slab dezvoltate.
    Dificultatea deriva din faptul ca dezvoltarea economica este rezultatul actiunii pozitive si conjugate a tuturor factorilor: politici ,economici,sociali,culturali,juridici, administrativi,organizatorici,tehnologici,etc. nationali.
    In concluzie,chiar daca am avea un invatamint si o inovatie performante,ele singure nu se transforma in dezvoltare economica – inteleasa ca aparitia masiva de noi intreprinderi si locuri de munca – daca restul sectoarelor si institutiilor sint nefunctionale sau neperformante.
    Performanta institutionala constituie – asa cum arata prof. Daniel Daianu (inca din 2000) – alaturi de privatizare,liberalizare si politici publice inteligente/eficiente,cheia dezvoltarii economice a unei natiuni.
    Cunoasterea si inovatia are o difuzie generala si permanenta,catre toate comonentele dezvoltarii,dar ea se transforma in dezvoltare economica rapida,numai daca un „program economic” special,aduce (in tarile ramase in urma), functionalitatea si competitivitate economica nationala la nivelul celei din Vestul dezvoltat economic.
    Functionalitatea si performanta institutionala inseamna competitivitate economica nationala inalta,deoarece fara institutii eficiente,procesele de privatizare devin populist-comice.
    Fara institutii bune,liberalizarea este inexistenta,ea fiind inlocuita de monopoluri,de zone institutionale blocante ale dezvoltarii,ori care creaza doar rente pentru clientela politica.
    Fara institutii performante,nu are cine sa elaboreze si promoveze politici economice inteligente,utile.
    Absorbtia quasi-nula a fondurilor europene este nu doar dovada nefunctionalitatii si lipsei de performanta institutionala – ci si „segmentul economic” care face strigatoare la cer, chiar si cui nu vrea sa auda si vada, nefunctionalitatea institutiilor – privita in intregul lor.
    Cu actuala viziune „cantitativa” asupra sectoarelor institutionale,de diminuare fara repere calitative a numarului acestora,cu actuala viziune „calitativa” asupra institutiilor,numai bune sa fie „ocupate” de oamenii puterii si transformate in „redute electorale” – dezvoltarea economica si atingerea oricaror „tinte” economice ne va ocoli multa vreme.
    Inovatia si cunoasterea vor ramine ceva mult prea indepartat de Romania,cita vreme „purtatorii” lor – institutiile – vor fi abordate doar cantitativ si vor ramine instrumente electorale – in loc de a devni instrumente care transforma „cunoasterea si inovatia” ,in dezvoltare economica nationala!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

   ”Nu știm ce și unde vom fi atunci: dar timp de 25 de ani, această publicație trimestrială (format A4, peste 200 de pagini într-o realizare premium)...

rrr