Numărul de salariaţi înregistraţi oficial în România este la jumătate din cea mai mică valoare înregistrată în statele UE, conform ultimelor date furnizate de Eurostat.
Aproape toate statele europene funcţionează cu un raport salariaţi/cetăţeni în intervalul 40% – 50%, în timp ce la noi raportul este de circa 20%.
Se poate face o distincţie netă pe două grupe mari de ţări, în funcţie de plasarea lor în apropierea pragului de sus sau a pragului de jos al muncii salariate:
1.Ţări cu un salariat la doi cetăţeni: Olanda, Danemarca, Suedia, Austria, Marea Britanie, Germania.
2.Ţări cu doi salariaţi la cinci cetăţeni: Grecia, Spania, Irlanda, Italia, Franţa
Asta nu înseamnă neapărat că în prima grupă se munceşte mai mult, ci faptul că relaţiile de muncă sunt înregistrate, ceea ce permite impozitarea lor conform legislaţiei în vigoare, cu asigurarea surselor bugetare pentru pensii şi protecţia socială.
Dacă unele ţări foste socialiste precum Ungaria, Slovacia, Estonia şi chiar Polonia se situează la niveluri „latine” de pondere a salariaţilor, altele, precum Cehia şi, atenţie, Bulgaria, se apropie de nivelurile din nordul continentului.
De remarcat că cea mai bogată ţară din Europa, Norvegia situată în afara UE, are şi cel mai înalt procentaj de salariaţi în populaţia totală, adică 54%, nivel prezentat pentru comparabilitate în aceeaşi statistică a UE.
Doar două ţări nu figurează cu date în această statistică, Luxemburg şi România.
Motivele sunt cu totul diferite. Forţa de muncă din micul Luxemburg provine în bună parte din ţările învecinate, ceea ce complică statistica şi explică, printre altele şi excepţionalul nivel de trai situat la de trei ori media UE ( mulţi lucrează, dar rezultatul se împarte numai la rezidenţi).
În România, metodologia pentru comparabilitate nu a fost bine pusă la punct, iar baza de raportare rămâne incertă. Cifra de aproximativ 4,2 milioane angajaţi duce la un rezultat aproape incredibil din pespectivă europeană, de sub 20% raport salariaţi/locuitori.
Nivelul cu totul în afara practicii şi UE constituie un handicap major pentru ţara noastră.
Desigur, se poate argumenta că cifra avansată nu prinde şi întreprinderile cu mai puţin de patru salariaţi, iar populaţia totală nu mai atinge nivelul comunicat oficial anul trecut de 21,4 milioane locuitori.
Chiar dacă am merge pe cifra de 6.097 mii angajaţi avansată de INS şi care include forţele armate, persoanele asimilate, sectorul informal şi persoanele care lucrează la negru şi dacă am considera că mai avem 19 milioane de cetăţeni după ultimul recensământ, potrivit normelor europene de rezidenţă şi deplasare, tot nu am trece decât puţin de nivelul de 30%.
Explicaţia constă într-o mare masă de oameni care figurează, conform propriilor declaraţii, în rândul persoanelor ocupate, dar care nu sunt salariate. Mai exact, este vorba despre 2.945 mii ( a se citi mai simplu aproape 3 milioane ) de cetăţeni care figurează la rubrica cu totul marginală în alte ţări, „alte categorii” ( atenţie, NU muncă la negru).
Dacă imensa majoritate a populaţiei ocupate în România ar fi şi salariată, aşa cum se întâmplă în orice altă ţară civilizată, atunci raportul salariaţi/cetăţeni s-ar duce în intervalul clasic 40% – 50%. Aceasta este şi explicaţia veniturilor bugetare mici în pofida unei fiscalităţi destul de ridicate.
Urmărește-ne pe Google News
20 de răspunsuri
Explicatia e simpla, cuprinde doua aspecte:
1. Exodul fortei de munca in alte tari ale UE – cei 3-3,5 milioane de oameni nu mai sunt prinsi la noi, dar sunt prinsi la altii – noua ne scade procentul, lor le creste. Este principalul rezultat al contrarevolutiei romane in direct, care dureaza de peste 22 de ani si care este, potential, generatoare de efecte nemaiintalnite, ca amploare, niciunde, in lume, in perioada contemporana. Din pacate cercetari serioase, pe aceasta tema, lipsesc.
2. Trecerea a numeroase persoane, in ultimii 22 de ani, din categoria celor active in randul pensionarilor, in multe situatii prin coruptie, dar si ca mita electorala. Vezi vremurile iliesciene cand, pentru a nu creste procentajul somerilor au fost trecuti numerosi oameni in pensie.
Nu trebuie sa ne intrebam atata, nici sa ne miram, explicatiile sunt simple, sunt la indemana, sunt langa noi…
Ce ciudat, filologul din mine a calculat în minte, mereu, aceste cifre. Dar nu le ştiam pe alea de-afară. Nu-i nimic. Guvernanţii au afirmat răspicat că statul român nu îşi mai poate permite noi locuri de muncă – sau e incapabil să creeze altele noi. Ceea ce este acelaşi lucru.
Vreo doua milioane lucreaza in afara tarii.
Lasa dom’le ca in Luxemburg salariile sunt mai mari si ptr francezi (asa ca este mai rentabil sa faci 30 de km pana la birou in Luxemburg decat 20 in Franta!!)
Insa aia de la curs de neguvernare nu pricepsc cestiile de baza :
1)modelul european , si ala modern ! – se bazeaza pe societati industrializate. Noi in 1996 am doreit sa refacem modeul agrar al Romaniei interbelite si sa vaem cati mai multi tarani
2) economiile moderne sunt economii fiscalizate in proprotie de masa . Autoconsumul este foarte redus. La noi ?!
3) pct 2 nu mere decat in zone cu puternic randament – inclusiv agrar!- si cu venituri in gnl satisfacatoare (adica elimina economic autoconsumu … poti sa iti faci rosiile tale, tuica ta INSA asta e dambla curata car ar fi mai usor si dpv banesc sa cumperi ). Si randamentul agrar nu se obtine cu sapa !!!
4) Avem multi emigranti. Pe care ii prindem in raportu asta INSA ei nu sunt „aici” . Ei produc impozite la altii. Situatie simetrica cu a Luxemburgului (sa nu mai zic ca sunt grupa cea „mai buna” , intre 20-40 ani )
Si asa ca o intarire: Norvegia are cel mai mare numar de angajati. Normal . Ia incearca sa faci agticultura de subzistenta in Norvegia! D’aia in istorie Harlad si Ragnar au luat drumu marii „recoltand” tot ce le cadea sub mana .. ca acasa mureau de foame! Si azi unica lor sansa este sa fie angajati!
Problema noastra este ca suprastructura nu este adecvata structurii. Si una din 2 : adaptam structuctura (re-industrializare, concentrarea terenurilor agrare , extinderea pietei muncii , extinderea slarizarii – si in „lateral” si in „sus”! – intarirea economiei fiscalizate ) fie adpatma suprastructura (mai putin invatamant , mai putine servicii medicale, mai putine servicii adtive si implicit mai putina modernitate). Cu riscu ca in cel de-al doilea caz sa devenim o tara a bandelor si scene ca aia din Craiova sa devina firesti . Haiti!!
Materie prima extraordinara pentru cercetatori istoria contrarevolutiei romane si a efectelor generate de aceasta in societate, din 1989 pana astazi.
Situatia aratata de autor este fireasca(prin nefirescul ei),cita vreme dupa dezintegrarea economica si industriala a tarii,clasa politica n-a venit cu un program national de reindustrializare.
In prezent Romania este o tara fara „economie nationala”,administrarea ei nefiind una economica,ci una bugetara,de stringere a impozitelor de la intreprinderile straine si cele de servicii romanesti.
Ca urmare a realizarii unui „proiect de reindustrializare”(cu componentele si tehnicile asiatice),l-am oferit pentru evaluare si promovarea la Presedintele si P,Ministrul tarii.
Acestia nu s-au dovedit interesati de el,iar politicienii nostri se feresc ca de foc,ca macar sa aminteasca nevoia de reindustrializare a tarii!
Programul este disponibil la tel. 0761/196940 !
Iata un scenariu, cel mai optimist pe care-l pot lua in considerare, astazi:
– ca reactie la contrarevolutia comunistoido-fanariotarda, exodul populatiei active continua.
– intre timp suprafata agricola a tarii va fi concentrata in mari latifundii, majoritatea apartinand strainilor
– din ultimul milion de romani populatie activa care ramane in tara, cam jumatate vor fi ocupati in administratie
– cealalta jumatate vor fi ocupati in agricultura intensiva, antiecologica, utilaje ultramoderne, ultraproductive, dirijate prin satelit
– din impozitele adunate de la sectorul agricol va fi intretinuta administratia si va fi sustinuta, la nivelul subzistentei, populatia care a depasit varsta inactiva. Nu stiu daca-i mai putem numi pensionari. Evident, vor fi mai putini decat pensionarii de astazi.
Unde este LUXEMBRUG-ul in statistica voastra??????
Nu inteleg ce e de neinteles. Restul de 3.000.000 de oameni sunt exact cei plecati sa ingroase randul angajatilor din alte tari. Daca ii luam si pe acestia in calcul si-i adunam la cele 6 milioane raportate de la INS atunci ajungem la (6 + 3) / (19 + 3) = 41% care ne aduce exact acolo unde sunt si restul tarilor vecine.
Simplu: populaţia României (copii+maturi+pensionari) = 20,5 milioane (sau 22,4, dacă acceptăm datele de la referendum). Da’ eu iau cifra sigură.
Să socotim: 5,5 milioane pensionari;
3,7 milioane minori.
1 milion asistaţi
cel puţin 500.000 de copii trăiesc alături de cei plecaţi la muncă în afară, care sînt vreo 2,5 milioane.
În total, 7,3 milioane de oameni capabili de muncă rămaşi în România.
Dintre care salariaţi 4,5 milioane.
Unde-s cei 2,7 milioane rămaşi pe dinafară?
Matematica e bună, cu condiţia să dai ecuaţia întreagă!