Unul dintre obiectivele înscrise pe agenda Europa 2020 este de a scoate 20 de milioane de oameni din zona riscului de excluziune socială la nivelul UE, cu accent pe zonele în care atât nivelul mediu de dezvoltare este mai scăzut, cât şi inegalitatea mai pronunţată. Faptul că România se află pe penultimul loc în UE ca nivel de dezvoltare în PIB este binecunoscut. Mai puţin cunoscută este ocuparea aceleiaşi poziţii în materie de inegalitate socială. Asta după ce în 2007 am figurat pe primul loc, foarte posibil recuperat după manifestarea efectelor crizei (datele prezentate au fost colectate în 2008, prelucrate şi date publicităţii la finele lui 2010).
Raportul S80/S20 reprezintă ecartul dintre cincimea cea mai bogată a populaţiei şi cincimea cea mai săracă, împărţirea în cinci părţi egale ca număr a totalului gospodăriilor fiind făcută după venitul echivalent al fiecăreia (ţinând cont de numărul de membri, după un set de reguli OCDE).
Iată, într-o listă a ţărilor UE, cât este raportul inegalităţii veniturilor (S80/S20)
EU27 – 4,95
EU15 – 4,88
NMS12 – 5,24
NMS10 – 4,59
Belgia – 4,07
Bulgaria – 6,48
Cehia – 3,42
Danemarca – 3,63
Germania – 4,78
Estonia – 4,99
Irlanda – 4,47
Grecia – 5,89
Spania – 5,43
Franţa – 4,17
Italia – 5,13
Cipru – 4,14
Letonia – 7,34
Lituania – 5,90
Luxemburg – 4,07
Ungaria – 3,61
Malta – 4,00
Olanda – 4,02
Austria – 3,72
Polonia – 5,12
Portugalia – 6,09
România – 7,04
Slovenia – 3,36
Slovacia – 3,36
Finlanda – 3,75
Suedia – 3,52
M. Britanie – 5,6
Sursa: „Condiţiile de trai în Europa şi agenda 2020” de Anthony B. Atkinson şi Eric Marlier
Aderarea celor 12 state de după 2004 nu a schimbat prea mult starea de inegalitate socială la nivelul de ansamblu a UE (4,95 şi 4,88 fiind valori extrem de apropiate). Diferenţa majoră a fost introdusă în interiorul noilor state membre de aderarea României şi Bulgariei, unde, dincolo de înapoierea relativă, se înregistrează şi inegalităţi foarte mari după standardele europene.
Din seria de date prezentată, se mai observă că România se află pe locul doi după Letonia, după ce noi am performat faţă de 2007 iar ei au regresat ( atunci noi aveam 7,84 şi ei 6,33). Datele pentru perioada de criză vor fi disponibile de-abia la mijlocul acestui an, când vom vedea asupra cui a căzut, în principal, povara ajustărilor economice.
Cert este că avem un coeficient de inegalitate cu peste 40 la sută mai mare faţă de media europeană şi dublu faţă de ţinta formată din statele scandinave, Slovenia şi Slovacia. Ceea ce ar impune o dezbatere naţională pentru adoptarea de măsuri care să atenueze inegalitatea, în conformitate atât cu interesul naţional de coeziune socială, cât şi cu recomandările UE.
Din păcate, acest subiect lipseşte, deocamdată, şi din dezbaterea publică şi din atenţia celor care vor participa la cursa electorală anul viitor.
Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene :
„Una din ţintele principale ale strategiei Europa 2020 pentru slujbe şi dezvoltare este promovarea incluziunii sociale…2010 a fost anul european al combaterii sărăciei şi a excluderii sociale.Trebuie să ne asigurăm că cei mai vulnerabili nu vor fi lăsaţi în urmă.”
7 răspunsuri
Bineinteles ca despre productivitate nimeni nu vorbeste, nu? Cu munca, cum stam cu munca?
cum poti vorbi de productivitate intr-o tara în care toata lumea face comert si viseaza sa-si deschida carciuma?
ei, dincolo de asta: luni o sa zicem ceva si de partea sustenabila a economiei. cine si de unde aduce – dar sa stii ca si aici, doar „statul” poate echilibra si incuraja stergerea unor decalaje care provin din anomalii de care nu sunt vinovati oamenii individuali nici aici si nici aiurea.
dar cand te uti la fetze si vezi cine-i statul…; si cand te utitzi la fetze si vezi cine se bizuie pe el..
eu de fapt visez sa castig la loto, doar ca mereu uit sa joc 😀
Există o corelare clasică între gradul de autoritarism, sărăcia unei ţări, şi nivelul de inegalitate. Ţările cele mai sărace sînt şi cele mai autoritare, şi cele cu veniturile cele mai polarizate. Bogaţii se îmbogăţesc şi săracii sărăcesc într-o ţară unde veniturile se privatizează şi pierderile se naţionalizează.
Din cate stiu eu, coeficientul de egalitate/inegalitate cel mai utilizat este GINI – si aici nu stateam asa rau, aveam 31. Campioana era Suedia, cu numai 24.