La începutul lunii noiembrie, un pachet legislativ care vizează unul dintre cele mai sensibile domenii din România, cel al achiziţiilor publice, va intra în dezbaterea Parlamentului.
Este un pachet de legi care în teorie îţi propune să aducă clarificări şi să simplifice procedurile în materia achiziţiilor, dar care în practică menţine sau chiar suplimentează, chiar şi după o serie de consultări publice, vechile metehne ale legislaţiei specifice.
În cele ce urmează, principalele neclarităţi ale unuia dintre cele 4 proiecte de legi- cel privind privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii.
Despre celalalte 3 proiecte de lege cursdeguvernare.ro a mai scris AICI, AICI şi AICI.
(Citiţi şi: „DOCUMENT / Recomandările AmCham pentru reformarea sistemului de achiziţii publice”)
(Citiţi şi: „Obiecţiile Patronatelor Serviciilor Private din România la proiectul legii achiziţiilor publice”)
Cui se adresează legea concesiunilor
Pentru companii, zona de impact a legii privind privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii este una relativ redusă, fiind vorba de concesionari de lucrări sau de servicii cu valori mai mari de 22 milioane de lei. E vorba deci compani mari. Și de sume mari.
Descărcaţi AICI proiectul de lege
Un impact semnificativ va avea reglementarea în zona autorităţilor publice, acolo unde vor apărea numeroase probleme de aplicare şi de interpretare, din cauză că textul este de multe ori ambiguu.
Cât de clare pot fi într-o lege cu miză mare cuvintele: semnificativ, potențial, estimat, neglijabil
Articolul 6, alin. 2, face referire la una dintre condițiile esențiale ale încadrării unui contract în categoria celor de concesiune, și anume transferarea unei părți semnificative a riscului de operare.
Textul de lege menționează: „se consideră că o parte semnificativă a riscului de operare a fost transferată atunci când pierdere potențială estimată suportată de concesionar nu este doar neglijabilă.”
Prin urmare, în condiţiile în care textul nu conţine clarificări suplimentare, autorităţile trebuie să judece termenii semnificativ, potențial, estimat, neglijabil, care apar în aceeași frază şi care sunt subiectivi prin natura lor.
În plus, nu este clar cine evaluează dacă pierderea pentru concesionar este neglijabilă sau nu și prin raportare la ce criterii.
Art. 15, alin 2 precizează: „durata maximă a concesiunii nu poate depăși timpul estimat în mod rezonabil necesar concesionarului pentru a obține un venit minim care să permită recuperarea costurilor investițiilor inițiale, a costurilor efectuate în legătură cu executarea contractului, și a unui profit rezonabil.”
Se operează din nou cu termeni relativi- timp estimat în mod rezonabil și profit rezonabi– fără să se stabilească cine apreciază acești indicatori.
Valoarea contractului depinde de abilitatea celui care scrie
Art. 17, alin 1, permite autorității contractante ca în situația în care pe lângă contractul de concesiune în sine există și alte componente secundare, pentru acestea să poată fi încheiate contracte separate.
Prevederea este de natură să încurajeze “împodobirea” contractului cu servicii și lucrări conexe, care atribuite separat se încadrează în limitele legale pentru a fi considerate atribuiri directe, intrând în contradicţie cu prevederile OUG 34 care reglementează achiziţiile publice.
Nu este însă cea mai gravă scăpare a proiectului: Art. 105 alin. 3 permite creșterea valorii unui contract de concesiune cu până la 50% fără organizarea unei alte proceduri.
La valori care exced 22.000.000 lei, o creștere cu 50% este semnificativă și poate rezolva multe “probleme” ale ofertantului câștigător.
O tradiţie românească impenetrabilă: excepţiile
Art. 84 al proiectului menționează în principal faptul că nu sunt acceptați la procedură candidații care nu au taxele la bugetul general plătite.
La alin. 4, se introduce însă o excepție: “prin derogare de la dispozițiile alin. 1 și 2, în cazuri excepționale, autoritatea contractantă are dreptul de a nu exclude din procedura de atribuire un operator economic care se află într-una din situațiile prevăzute la alin. 1 și 2, pentru motive imperative de interes general, precum sănătatea publică sau protecția mediului.”
În mod evident, nu este clar cum trebuie decis cazul excepţional, care este sensul acestei excepții.
Art. 85 alin 1, litera d), se prefigurează cadrul legal pentru apariția unor abuzuri, permițându-se ca un operator să fie eliminat din procedură dacă “autoritatea contractantă sau entitatea contractantă are suficiente indicii plauzibile pentru a considera că operatorul economic a încheiat cu alți operatori economici acorduri care vizează denaturarea concurenței în cadrul/în legătură cu procedura în cauză.”
Prevederea pare justificată, însă conţine aceleași mențiuni ambigue- suficiente indicii plauzibile, şi pare mai de grabă de competenţa Consiliului Concurenţei.
O premieră legislativă
Art. 85 alin 2, se legalizează în premieră posibilitatea participării la un contract de concesiune pentru o societate aflată în insolvență.
Pare o contradicţie în termeni: gradul de risc al unei societăți în insolvență este unul ridicat, iar importanța strategică pentru economia națională a contractelor de concesiune se presupune că este de asemenea foarte ridicată.
Prin urmare, textul de lege poate deschide o portiță pentru atribuirea de contracte către societăți aflate în insolvență, autorităţile putând contribui la salvarea acestora din bani publici.
Ce va discuta Parlamentul
Sunt 4 proiecte de acte normative în materia achiziţiilor publice, lucrate în Ministerul de Finanţe, despre care ministrul Teodorovici asigură că vor intra în vigoare de la data de 1 ianuarie 2016:
- proiectul de Lege privind achiziţiile publice
- proiectul de Lege privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică şi a contractelor de concesiune şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor
- proiectul de Lege privind achiziţiile sectoriale
- proiectul de Lege privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii
„Actele normative care vor reglementa domeniul achiziţiilor publice trebuie să fie mult mai clare şi coerente. Tocmai din acest motiv am pus accent pe dezbaterea publică, consultarea partenerilor de dialog fiind una dintre cele mai bune metode de a ajunge la reglementări eficiente. În domeniul achiziţiilor publice, cuvântul de ordine trebuie să fie eficienţa”, a declarat ministrul Finanţelor Publice, Eugen Orlando Teodorovici.
Dacă citim însă proiectul privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, declaraţiile ministrului Teodorovici par fără acoperire.
Două chestiuni de principiu
În primul rând: dezbaterile publice organizate până în prezent de minister, prin Agenţia Naţională de Achiziţii Publice, au constat în principal, afirmă surse participante la discuţii, din prezentări ale proiectului de lege susţinute de reprezentanţi ANAP, plus intervenţii ale unor funcţionari din administraţia publică.
Timpul alocat opiniilor celor invitaţi a fost redus, deci organizatorii par să nu fi mizat pe feed-back din partea invitaţilor.
În al doilea rînd: proiectul de Lege privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii a fost elaborat plecând de la directivele europene în materie. În esenţa lor, pentru că se adresează tuturor statelor membre, deci unor sisteme legislative cu grad diferit de expertiză în domeniu, directivele trasează un cadru general care trebuie respectat, dar care trebuie rafinat de legislaţiile naţionale.
Problema e că proiectul românesc pare în mare parte o simplă traducere a acestor directive.
