În ultimele 14 luni, economia mondială a trecut printr-un experiment fără precedent: întreruperea legăturilor comerciale, financiare și personale cu Rusia, o țară care se întinde pe 11 fusuri orare și se află în centrul globalizării.
O analiză Project Syndicate asupra șanselor ca sancțiunile impuse Rusiei să funcționeze în cele ce urmează.
Planul UE nu funcționează: Economia Rusiei crește mai rapid decât cea a Germaniei
Anul acesta, conform ultimelor prognoze ale Fondului Monetar Internațional, economia Rusiei va crește mai rapid decât cea a Germaniei sau a Regatului Unit și va ține pasul cu creșterea din Franța și Italia.
Astfel, se așteaptă ca economia Rusiei să reziste, chiar să depășească patru dintre țările G7 care au condus eforturile de a menține și întări sancțiunile internaționale impuse regimului lui Vladimir Putin în urmă cu mai bine de un an, după invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina. Nu acesta era planul.
Primăvara trecută, în timp ce Putin conta pe o victorie militară rapidă în Ucraina, liderii occidentali credeau că armele economice și financiare ar putea copleși Rusia. La începutul lui aprilie 2022, Mario Draghi, pe atunci premier al Italiei, a susținut teoria sancțiunilor pe exporturile rusești de energie, spunând că oamenii trebuie să aleagă între pace și aer condiționat.
Din fericire, încrederea în eficacitatea sancțiunilor nu a împiedicat Statele Unite și aliații săi să trimită arme și alte ajutoare Ucrainei.
Ce spera Occidentul să se întâmple și ce s-a întâmplat
Așteptarea inițială a fost că sechestrarea rezervelor valutare ale Rusiei deținute în străinătate, restricțiile dure asupra băncilor și persoanelor fizice și întreruperea comerțului cu tehnologie și materii prime ar duce la prăbușirea economiei ruse și îl va forța pe Vladimir Putin să-și abandoneze planurile beligerante.
La mai puțin de două luni de la invazie, FMI prognoza că economia Rusiei se va contracta cu 8,5% în 2022 și cu 2,3% în acest an. De atunci, însă, Fondul și-a revizuit în sus estimarea PIB-ului rusesc pentru 2022 și 2023 cu un cumulat de 9,4 puncte procentuale.
(Citește și: ”G7 / Interzicerea totală a exporturilor către Rusia, „pur și simplu, imposibilă”: Harta europeană a exportatorilor”)
Aceasta nu a fost o simplă eroare de prognoză ci, mai degrabă, o reflectare a supraestimării de către Occident a capacității sale de a controla comerțul internațional și alte aspecte cheie ale economiei mondiale.
Adevărul este că Occidentul colectiv nu mai dictează în era globalizării. Mai mult, majoritatea guvernelor occidentale au întârziat să înțeleagă că regimurile autoritare revizioniste nu pun întotdeauna pe primul loc considerentele economice raționale. Vladimir Putin și-a continuat războiul împotriva Ucrainei fără a ține seama de costurile materiale și umane, iar elitele economice ale Rusiei, deși îngrozite, nu au făcut niciun efort pentru a-l îngrădi.
Găuri peste tot
Știm acum de ce previziunile optimiste cu privire la impactul sancțiunilor economice au fost nerealiste. China, India, Malaezia și Singapore au intensificat achizițiile de petrol rusesc, iar companiile din democrațiile occidentale și-au mărit importurile de produse petroliere pe care aceste economii emergente le obțin din țițeiul Ural.
China, în rol de principal partener comercial al Rusiei, furnizează rușilor semiconductori, drone și alte tehnologii cu dublă utilizare. Țări precum Turcia, Emiratele Arabe Unite, Kazahstan, Armenia și alte foste republici sovietice au prosperat ca intermediari între exportatorii occidentali și Rusia pentru orice, de la smartphone-uri la mașini-unelte (după ce s-au prăbușit cu 43% în primele luni ale războiului, importurile Rusiei au revenit, până în noiembrie 2022, în mare parte la nivelurile de dinainte de război).
De asemenea, interesele câtorva țări europene au împiedicat UE să interzică importurile de produse cheie rusești, cum ar fi diamantele și oțelul. De fapt, unele țări UE și-au dublat importurile de plăci de oțel semifabricate rusești anul trecut, înlocuind importurile de la fabricile ucrainene de la Mariupol, pe care armata lui Putin le-a distrus.
(Citește și: ”Expunerea economiei UE pe Rusia și sancțiunile împotriva Moscovei”)
În plus, unele dintre canalele financiare cheie ale Rusiei cu Occidentul au rămas deschise pe tot parcursul războiului. UE nu a blocat încă activitatea Gazprombank, de exemplu, în ciuda faptului că aproape a oprit importurile de gaze de la Gazprom, holdingul băncii. În Cipru, Gazprombank, al treilea cel mai mare creditor al Rusiei, continuă să funcționeze – sub supravegherea Băncii Centrale Europene.
Profituri fără onoare
Rusia a fost sancționată pentru prima dată în 2014, în urma anexării ilegale a Crimeei și a sprijinirii separatiștilor din regiunea Donbas.
În general, companiile occidentale au respectat restricțiile guvernelor lor, dar unele au găsit modalități de a continua să coopereze profitabil cu omologii ruși – chiar furnizând bunuri companiilor care lucrează pentru complexul militar-industrial al Rusiei.
(Citește și: ”Companiile franceze, în topul firmelor care funcționează în Rusia”)
Luna trecută, de exemplu, Departamentul de Comerț al SUA și Biroul de Control al Activelor Străine al Trezoreriei SUA au impus Microsoft o amendă de 3,3 milioane de dolari. În 2016 și 2017, una dintre subsidiarele Microsoft a încheiat acorduri cu două companii rusești sancționate.
Un exemplu mai recent îl reprezintă compania italiană Danieli, un mare furnizor de mașini-unelte de precizie pentru prelucrarea oțelului. Danieli a anunțat o retragere totală din operațiunile din și cu Rusia abia la sfârșitul lunii aprilie, după mai bine de 14 luni de război, după ce presa a dezvăluit că una dintre subsidiarele sale a furnizat tehnologie conglomeratului rus Severstal în august anul trecut. Severstal este un furnizor cheie pentru producătorii de submarine, nave de război și vehicule blindate rusești.
Alte două companii – furnizorul american de servicii petroliere SLB și producătorul italian de ciment Buzzi Unicem – folosesc o lacună care le permite filialelor lor ruse să își continue activitatea. Nicio companie stabilită în Rusia, conform legislației locale, nu este obligată să respecte legislația occidentală, așa că ceea ce fac SLB și Buzzi Unicem este legal – și foarte profitabil.
Filialele ruse ale ambelor companii au înregistrat creșteri ale cifrei de afaceri anul trecut, cel mai probabil beneficiind de retragerea voluntară a concurenților lor occidentali. Ambele au furnizat Rusiei produse cheie și – în cazul petrolului – surse strategice de venit.
Cipuri occidentale în rachetele rusești
Cel mai recent raport al Grupului Internațional de Lucru pentru Sancțiunile Rusiei, condus de Andrei Yermak, șeful biroului prezidențial al președintelui Ucrainei, și de Michael McFaul, de la Universitatea Stanford, abordează problema microcipurilor de fabricație occidentală găsite în rachetele și dronele rusești care au fost trase asupra Ucrainei.
Potrivit raportului, „rachetele și dronele rusești sunt echipate cu microcipuri de fabricație străină care susțin GLONASS – sistemul de navigație prin satelit al Rusiei – care le ghidează către ținte selectate”, în timp ce „companiile străine, inclusiv Linx Technologies, Qualcomm și STMicroelectronics, continuă de a produce microcipuri compatibile cu GLONASS și de a le vinde Rusiei prin numeroase companii-fantomă, intenționat sau nu.”
Toate aceste companii au sediul în SUA, cu excepția STMicroelectronics, care este controlată în comun de guvernele Franței și Italiei. Nu există nicio dovadă că microcipuri fabricate în Occident au fost furnizate Rusiei după februarie anul trecut și nu au existat acuzații de eludare a sancțiunilor aduse companiilor implicate.
Dar acești producători de cipuri ar putea schimba rapid și ușor unele dintre caracteristicile cipurilor lor pentru a le împiedica să funcționeze pe arme rusești.
Șurubul trebuie strâns în continuare
În general, lacunele legislative, comportamentul corporativ oportunist, divergențele guvernamentale, lobby-urile industriale influente din țările occidentale și lipsa de cooperare din partea economiilor emergente au contribuit toate la reducerea impactului sancțiunilor. Dar concluzia că sancțiunile au eșuat ar fi greșită. De fapt, există argumente pentru lărgirea și acutizarea regimului de sancțiuni.
(Citește și: ”Pachetul 11 de sancțiuni: Comisia propune penalizarea statelor care ajută Rusia”)
Sancțiunile sunt în mod clar mai bune decât alternativa: să permită Kremlinului să finanțeze crima și devastările din Ucraina cu resurse din plăți pentru importurile rusești – până la 1 miliard de dolari pe zi numai din UE.
Există și semne evidente că sancțiunile, oricât de imperfecte ar fi, funcționează. Deja, regimul lui Vladimir Putin este forțat să vândă mărfuri cu reducere și să achiziționeze tehnologii cu evidente costuri suplimentare.
Bugetul Rusiei pe 2023 sub stres
Bugetul Rusiei se confruntă în acest an cu presiuni semnificative ca urmare a creșterii cheltuielilor militare și de securitate națională – care reprezintă un record de o treime din cheltuieli. Deocamdată, Kremlin își poate permite să finanțeze aceste cheltuieli, dar orice nou șoc extern ar putea afecta serios finanțele publice ruse.
Pentru a atenua aceste riscuri, autoritățile ruse presează economia pentru mai multe venituri, inclusiv prin colectarea unui impozit pe profit extraordinar de la întreprinderi și prin solicitarea companiilor occidentale care părăsesc țara să plătească o contribuție la bugetul federal de cel puțin 10% din valoarea de piață a activele lor, pe lângă faptul că oferă cumpărătorilor o reducere de 50% la evaluarea proprietății lor).
Putin are nevoie de aceste măsuri tocmai pentru că sancțiunile au afectat bugetul Rusiei, în special în sectorul hidrocarburilor, care a reprezentat aproape jumătate din veniturile guvernului în 2022.
În primele patru luni ale anului 2023, veniturile din sector au scăzut cu 45% comparativ cu anul precedent.
Anul viitor va fi și mai greu pentru Kremlin, întrucât Vladimir Putin se confruntă cu alegerile prezidențiale din martie. Ca de obicei, procesul va fi departe de a fi liber și echitabil, dar Vladimir Putin va avea totuși nevoie de bani suplimentari pe care să îi cheltuiască pentru a-și susține popularitatea.
***
