Să fim serioşi, cifrele nu surprind pe nimeni.
În toamna trecută, când cursdeguvernare.ro documenta despre emigrarea românilor şi scăderea populaţiei, toţi sociologii chestionaţi erau la curent. Vorba unuia dintre ei: o ţară pierde o treime din populaţia activă numai după un război. Aceleaşi rezultate, când întrebam în stânga şi în dreapta despre cum ar trebui să pregătească guvernele ţara pentru anul când „generaţia decreţeilor” va ieşi la pensie – cine vor fi contribuabilii de atunci şi cât vor putea ei susţine asigurările sociale.
Asta înseamnă că şi guvernul, şi ministerul Muncii, şi preşedinţia şi toţi cei care mai au acces oficial la rapoarte, analize şi prognoze ştiu de mult şi cum stau lucrurile, şi care sunt consecinţele care tocmai dospesc în această situaţie.
Or, consecinţele se cunosc – analiştii scoşi zilele astea pe la televizoare şi în ziare ne povestesc cu îndreptăţit plictis că, da, 1+1 fac 2.
Să plecăm de la metafora eficientă cu care un politician meşter la vorbe (Traian Băsescu) încearcă să explice poporului că nu mai putem trăi din datorii dacă vrem ca într-o bună zi ţara asta să iasă la liman. „Avem responsabilitatea să le lăsăm copiilor o casă, nu o datorie” – spune preşedintele. Da, frumoase vorbe, metaforă eficientă, cu priză la orice „categorie de electorat”.
Dar cum va arăta casa „casa” lui Traian Băsescu? Căci în privinţa datoriei ştim – România nu s-a dezvoltat sustenabil, bunăstarea din anii 2006-2008 a fost împrumut bezmetic, şi să vrem şi tot nu ne mai dă nimeni bani cu inconştienţa de până acum – cînd pieţele împrumută şi execută statele ca pe nişte SRL-uri conduse de politicieni care n-au nimic de pierdut.
Despre cum va arăta „casa lui Băsescu” ar trebui să ne povestească domnul Emil Boc. Hai să lăsăm la o parte atât de mult lăudata guvernare „macro”. Pe aia oricum o fac FMI, CE, Banca Mondială – măcar de s-ar respecta şi aia nu doar în materie de tăieri de bugete – dacă vor bani pentru „investiţii” şi funcţionarea statului (adică, implicit, şi pentru clientela politică) premierul şi miniştrii n-au decât a se supune.
Marea problemă a acestei proaste guvernări este lipsa totală de politici publice (într-o lume şi într-un capitalism în care Statul este, oricum, un player şi un market-seter) care să atenueze efectele unor fenomene pe care anliştii interni sau externi nu încetează să le strige pe toate drumurile.
1. Am mai spus-o: uitaţi-vă cât de clar reacţionează „pieţele” (pozitiv) când o ţară anunţă scăderea şomajului.
Cine va avea populaţie tânără şi oameni activi, ăla va fi, peste 10-15 ani, cel mai tare pe burse – nu aurul, nu dolarul, nu yuanul, nu euro. „Marfa” cea mai tare va fi omul tânăr, educat, puternic, determinat în a-şi face un rost, a consuma, a plăti taxe.
Dar bruma de măsuri pe care apucase să le ia România – în simulacrul ei de prosperitate din anii 2006-2008 – privind creşterea natalităţii a fost ştearsă dintr-un condei pentru nişte amărâte de sute de milioane de euro, în vreme ce găurile prin care statul pierde bani au fost lăsat neatinse.
De unde bani azi pentru populaţia activă de mâine?
În timp ce ţara era cu ochii pe protestele din Piaţa Universităţii, guvernul a pus la cale ştergerea a 1 miliard de euro datorii ale CFR. Adică ale unei entităţi de stat unde vagonul este spălat la preţ de producţie, şi unde sunt instalaţi la ţâţă marii finanţatori ai politicii.
Să se observe, de altfel, că în ultimii ani de când „Justiţia din România face progrese”, că DNA-ul arestează numai primari şi funcţionăraşi (după aia le dă drumul) şi n-a reuşit să pună mâna pe niciunul din cei care hălăduie ziua-n amiaza mare, la drumul mare al companiilor de stat.
Iar banii cei mulţi (care ar fi putut finanţa măsurile de creştere a natalităţii – cum era indemnizaţia pentru mamele cu salariu mare – adică cu educaţie şi randament social) acolo sunt: la companiile la care, dacă ai ajuns furnizor de pixuri, ţi-a pus Dumnezeu mâna-n cap pe următoarele 3-4 generaţii.
2. Uneori ai impresia că guvernul domnului Boc este singurul din lume care nu face diferenţa între speranta de viaţă şi speranţa de viaţă sănătoasă.
Vârsta medie de pensionare este în România de 54 de ani – pensiile de boală trag bugetele sociale la fund, inutil să mai spunem că suntem ţara cu cea mai mică vârsta de pensie din Europa. Sigur, e vorba şi de fraudă. Dar şi de boală sadea – pentru un popor care nu mai iese din criză şi din grijă din 1940 încoace.
Scurt spus:
- subfinanţare (cea mai mică alocare pe cap de locuitor din Europa);
- sistem croit după necesităţile clientelelor politice (când şeful casei recunoaşte senin că i se fură anual 400 de milioane de euro de sub fund şi nimeni nu e arestat, deşi Curtea de Conturi atesta asta – ăla nu mai e sistem de stat, ci chiar sistem de sănătate „privat”);
- inexistenţa unei politici de Sănătate măcar pe termen mediu, dacă nu pe termen lung – ca atunci când te gândeşti cum e mai scump – să dai acum nişte bani de analize, sau să cheltui mai târziu cu citostaticele.
Să fie, deci, de mirare, că singura lege esenţială pe care guvernul n-a trecut-o prin asumare de răspundere este Legea Sănătăţii?
3. Cum va arăta „casa lui Băsescu” peste, să zicem, 10 ani – dacă tinerii din ea nu învaţă, până la 18 ani, nicio meserie?
Puţini realizează că, de fapt, ăsta e sistemul de educaţie românesc. Şcolile de ucenici şi cele profesionale au fost, practic, desfiinţate, cine are bani de liceu nu iese cu atestat pentru nicio meserie, ceilalţi spurcă mierucurile până se fac majori şi-i ia vreun văr la cules de căpşuni prin cine ştie ce ţară europeană.
În 4 ani de guvernare PDL nu a rezolvat această problemă – iar ministrul Funeriu (foarte aproape de exemplul de cum să faci dintr-un bun tehnician de dreapta un politician de 2 lei) crede că o să supravieţuiască la infinit din nişte camele de luat vederi montate (numai dracul ştie de cine şi pe cât comisionate) la BAC.
Cum va arăta România cu un popor educat astfel, într-un moment când nici pe primirea unor imigranţi străini nu va putea conta – aia e o chestie complicată, căci presupune compatiblitate culturală a străinului primit, o profesie şi, mai ales, determinarea acestuia de-a rămâne aici, nu de-a o lua, după ce-şi rezolvă actele de european, la drum, mai departe, spre Vest?
***
Ce să mai spunem despre rezultatele referendumului, în afară de Natalitate, Sănătate, Educaţie şi gestiune a mâinii de lucru calificate?
Ţara e prost guvernată – e doar gestionată sub atenta supraveghere a celor care bagă azi nişte bani aici şi vor să fie siguri că şi-i vor putea lua mâine înapoi cu dobândă – ei au venit, or să plece – noi o să rămânem cu ce face azi premierul Boc şi echipa lui de contabili – căci miniştri nu le putem zice. (Şi la ce aud din gura dlui. Victor Ponta şi la ce văd în privirea dlui. Antonescu – mă tem că aşa or să stea lucrurile şi în viitorul care bate la uşă.)
Dar „casa lui Băsescu” numai din această perspectivă poate fi judecată – şi nu doar prin nişte tăieri de bugete. Apropo: vede cineva vreo galerie de economişti vizionari care să-l flancheze pe premier şi să influenţeze deciziile privind în zare cu palma streaşină, la cum vor sta lucrurile peste 10-15 ani?
Chiar, cum va arăta „casa lui Băsescu” peste 10-15 ani guvernată astfel?
- O ţară depopulată, puţin sălbatică, „specială”;
- unde-i bine să ai o căsuţă de vacanţă pe unde-a hălăduit Dracula (nu-i greu – cunosc eu 5-6 locuri unde lumea bagă mâna în foc că a locuit şi-a supt sânge Dracula);
- de unde cumperi lemn ieftin şi împuşti pe mai nimic animale sălbatice;
- unde speli bani uşor pentru că Justiţia e negociabilă;
- şi unde, în general, atunci când oboseşti de regulile din ţara ta europeana, dai o fugă să vezi şi tu cum e să trăieşti fără să respecţi nicio regulă. Sau, mă rog, să plăteşti puţină şpagă – să-ţi cumperi, adică, dreptul de-a nu respecta nicio regulă…
Ei, cum va arăta „casa lui Băsescu”. Eu mă întreb serios, pentru că tocmai mă gândesc cum să procedez cu copiii mei (am 5): să mă gândesc la mine şi să-i ţin aici, să aibă cine-mi plăti pensia, sau să mă gândesc la ei şi să-i zburătăcesc în vreo ţară în care reformă înseamnă nu doar să tai bugete, iar politicile publice sunt cu totul altceva decât „un moft” – cum vrea domnul Emil Boc să ne convingă?
Înţelege preşedintele ceva din astea, sau poate că pun eu problema greşit? Poate că Traian Băsescu nu s-a referit, când a spus „casă”, la ce ţară las eu copiilor mei, ci la ce o să le lase el la ai lui în strada Mihaileanu?
PS:
Ei, da: să nu-i scoatem doar pe guvernanţi şi pe politicieni responsabili de toate. Aseară, din Caragiale (tot e anul lui): „Multe am învăţat de cînd trăiesc în mijlocul Europei civilizate – unde e dreptate la tribunale fiindcă este şi pe stradă”
Urmărește-ne pe Google News
35 de răspunsuri
Desi aveti dreptate in unele probleme (daca credeti ca sinteti perfect, problema dvoastra), sinteti si rautacios gen iRealitatea ori Anatema 3.
Daca ati fi rezistat la spiritele de doi bani, ar fi fost un articol de citit.
îmi face o mare plăcere să fiu – ca tot omul de la adam încoace – imperfect.
nu înţeleg care sunt răutăţile gen realitatea sau antena 3 – sper din tot sufletul că ăsta e un loc în care problema se pune în sens INVERS (şi nu vă spun cât „costă” asta) decât la cei angajaţi – într-un fel sau altul – politic.
dacă îmi răspundeţi, vă voi argumenta punctual.
Referendum? care referendum? A! Poate Recensământ! Şi de vreme ce faceţi această confuzie terminologică ar trebui să mă întreb şi aupra abilităţii dumneavoastră de analiză.
aveti dreptate – sorry: am făcut cuvenita rectificare. de altfel, se înţelege (sper;) din text şi din trimiterile-linkuri că m-am referit la recensământ.
(Nu, n-ar trebui să vă îndoiţi din cauza asta (puteti cauta altele) – dar PS-ul ăla l-am pus pentru eventualitatea că va fi nevoie să aveţi dreptate)
Bun articol. Trist, mocnind de furie, dar foarte bun.
Iar necazul cel mare este ca, incercand Basescu sa rezolve problema, chiar se intampla ca o parte a Romaniei sa lase o casa urmasilor, dar oarecum pe seama celorlalti, care lasa doar o datorie.Asa ca acea Romanie isi pune traista-n bat si pleaca…
mi-ar fi placut articolul daca cele observate si de victor L nu ar fi existat. Totodata ma mira faptul ca nu vedeti si de ce si cum am ajuns aici, chiar daca ”regimul” lui Basescu dureaza inca din ianuarie 2005. Romania a schimbat ceausismul inca din 1989.
Oare daca ar fi cistigat nastase in 2004 (decembrie) si ar fi guvernat psd-ul ar fi fost mai bine? ia, ginditi-va sau poate eram o tara de tip latino-american sau chiar falimentam in 2009 sau 2010?!
domnule, mă tem că greşiţi într-un punct foarte simplu: Dvs. puneţi problema strict politic, omiţând respionsabilitatea SUPRAPARTINICĂ pe care ar trebui să o aibă orice guvernant.
sa va spun si de ce:
a. ma numar printre „proştii” care, atunci când mă uit la Emil Boc şi la incompetenţii (absolut incompetenţii) acestui guvern, mă gândesc cum ar fi guvernat Geoană cu premierul lui şi flancat de „mogulii” de bine care-l sprijineau în capmania electorală.
b. dar asta nu mă face să privesc cu îngăduinţă incopmpetenţa guvernului Boc: singurele lucruri pe care le-a făcut constau în a respecta cu stricteţe foaia de parcurs pusă în mână de troică (FMI, CE, BM).
singurele lucruri pe care Nu le putea face troica, sunt politicile publice. Iar asta trebuia să facă guvernul Boc.
c. o să spuneţi că, fiind criză, nu erau bani de atare politici.
vedeţi că am scris în text unde sunt banii: în principal, în companiile DE STAT, pe care acest guvern DE DREAPTA nu a reuşit să le restructureze înn 4 ani.
orice guvern care face mare tapaj de ideologia de dreapta cu asta ar fi început.
or tocmai plătim 1 miliard de euro pettru un CFR devalizat de toate guvernele de până acum (adică şi de cel de dreaopta).
d. nu vreau să mai aud de Năstase.
În logica asta, nu doar eu, ci şi copii mei o să asculte la infinit placa cu „greaua moştenire”. Nu.
poate că nu vă deranjează ca ai dvs. copii să asculte placa asta, da uite că pe mine mă deranjează: Emil Boc a avut 4 ani la dispoziţie să retructureze companiile de stat. Nu a făcut nimic. Ceea ce încearcă acum e o consecinţă a insistenţelor FMI , dar el tărăgănează, tărăgănează. De ce? Pentru că pentru băieţii deştepţi de pe lângă companiile de stat contează fiecare zi, darămite luni. Darămite ani.
e. Am venit in Bucureşti din Bacăul lui Hrebenciuc, al lui Iacobov, al fraţilor Sechelariu. În plină guvernare Năstase. Ca să înţelegeţi ce spun: indiferent ce comentaţi Dvs. pe un site sau altul nu păţiţi nimic. Dar eu am trecut, ca ziarist de investigaţii, prin 27 de procese. Eu chiar ştiu ce înseamnă guvernare PSD.
f. Cu toate acestea, eu nu am să absolv un premier ca Emil Boc numai prin comparaţie cu regimul lui Năstase. Aşa, comparând răul cu răuţul, mai răul şi foarte răul nu o să ajungem nicăieri.
Despre ce vorbesc: nu prea mai avem timp: ţara se goleşte, iar cioclii care decid se menajează foarte tare unii pe alţii, în timp ce se ceartă – cei mai multi dintre ei de ochii lumii.
Am şi scris: aţi văzut vreun manager care devalizează companii de stat arestat de DNA? Aveţi idee de ce? (daţi clik pe linkurile pe care le-am pus în text şi o să întâlniţi exemple).
g. E opţiunea Dvs. să iertaţi acestui guvern şi lipsa politicilor publice, şi conservarea surselor de furat bani, şi lipsa de viziune, şi pierderea banilor gratuiţi (pe care i-a pierdut toată lumea, dar în articolul de azi nu despre alţii vorbesc eu) – citiţi ce am scris şi despre alţii – în seria de comentarii „cei mai buni”.
h. nu mă aştept la alceva nici de la „alternativă”: am şi scris asta. pentru că eu nu pun problema politic sau ideologic – astea ar fi în România parfum curat. judec strict din punctul de vedere al administrării pe baza unei viziuni. adică al bunei guvernări.
ESENTIAL: o justitie adevarata !!!!!!!!!!!!!
ori aici ce poate face Basescu? dar Boc?
cred ca mai nimic….
daca justitia si-ar fi facut treaba in mod onest & corect azi NU eram AICI!
Aşa e. dar până şi Justiţia e o consecinţă a manierei în care au fost administrate treburile, de 20 de ani, în ministerul justiţiei, în CSM, la Curtea Constituţională – cum se făceau, pe vremuri şi până azi numirile în teritoriu.
paşii înainte sunt vizibili şi numai un om de rea credinţă nu vede progrese. dar se fac foooarte încet. al naibii de încet.
(să nu mai spun că uneori lucrurile ţin de mentalitatea generală – vedeţi PS-ul)
dvs vorbiti despre ”iepoca” Basescu si nu de ultimii 20 de ani.
de fapt sint deja 22 de ani, din pacate…
da, totul s-a facut foarte incet, dar intii a fost devalizata Romania de vreo 150 miliarde euroi, care se afla in marea lor majoritate in top 300 sau in bancile elvetiene etc…si abia venind Basescu a inceput curatenia. Poti sa cureti o cocina in 2 timpi si 3 miscari? nu? de ce? din cauza rezistentei fantastice la reformare? da, acesta-i raspunsul. Un singur om cu puteri limitate de Constitutie nu ne poate curata noua casa.
si apropo de ” aţi văzut vreun manager care devalizează companii de stat arestat de DNA?” am vazut ca s-a deschis dosar penal directorului general de la Romgaz & o groaza de acoliti. Si sper, ca dupa ce si-au facut incalzirea cu adrian nastase (2 ani cu executare) si sovintu (6 luni), vor avea si mmai mult curaj si determinare sa-l judece corect pe Piteiu (Romgaz) si sa-l condamne asa cum merita. Pe el si toti cei care au adus Ro unde se afla acum.
eu nu folosesc niciodată sintagma „regimul băsescu”, cu atât mai puţin „epoca băsescu”. pentru că pur şi simplu nu se potrivesc (din fericire) cu anii mandatelor sale – „regim” poate fi mai lesne folosit pentru anii lui Ion Iliescu (mă refer la o anume paradigmă de scoietate) – deşi fostul preşedinte nu era genul de „jucător”. dar asta e o altă discuţie.
exemplul pe care-l daţi – cu situatia de la Romgaz e din alt film: acolo are legătură cu Ioan Nicolae, nu cu Romgazul – e interesantt de mers pe fir până la miniştrii şi parlamentarii (inclusiv cei „de dreapta”) care au susţinut povestea aia.
sper ca se va ajunge si la ministri, daca este adevarat.
Dovada: s-a ajuns la un premier, pirtia este deschisa.
🙂
dar sa-i dam cezarului, ce-i al cezarului, chiar daca mai mult a fost sapat decit sprijinit.
si sa nu uitam efectul devastator al latrinelor voiculesciene.
„omul tânăr, educat, puternic, determinat în… a consuma, a plăti taxe.”
Asta e un paradox. Omul educat de obicei consuma putin si plateste putine taxe
greșiți când numărați anii guvernării PDL.
nu sunt 4, ci 3 (2009, 2010, 2011; al patrulea va fi 2012, din care s-a scurs abia o lună).
dar mai mult: anul 2009 a fost al unui guvern mixt, PDL+PSD, cu Andronescu la Educație.
deci, în cazul lui Funeriu, anul 2009 nu intră în discuție, cei „4 ani” fiind doar 2.
și ce a făcut Funeriu în cei 2 ani de mandat?
– a contribuit din plin la impunerea unei legi a învățământului care repară multe aspecte ale domeniului (înlătură „dinastiile” din universități, elimină gerontocrația ș.a.m.d.);
– a organizat primul bacalaureat corect (cât s-a putut) din România post-decembristă;
– a organizat evaluarea universităților, pentru o repartizare cât mai adecvată a fondurilor de la buget între universități (și apoi facultăți/colegii) ș.a.m.d.
nu s-ar spune, așadar, că Funeriu n-a făcut nimic timp de 4 ani și speră să trăiască la infinit din niște camere de luat vederi la BAC.
Domnule Grosu
este mult prea ușor să înșiruiți neîmplinirile unei guvernări după 22 de ani de expectative. Guvernul ăsta a făcut mai multe lucruri necesare decît toate celelalte la un loc și în vreme de criză (știu nu vă place cuvîntul criză – e repetitiv și din acest motiv supărător dar este REAL mama lui de cuvînt!!).
Puneți accentele corecte pe cuvintele corecte și fiți responsabil atunci cînd faceți afirmații. Sînt atît de multe locurile în care săriți peste rațiune într-un mod grațios încît mi-e greu să le înșir. Și ce metafora mă-sii vreți să faceți în titlu că eu n-am înțeles-o?
Hai să-l băgăm iar pe Băsescu la înaintare că peste ceva timp vom șoma cînd Băsescu nu va mai fi. Hai să legăm de Băsescu toate nemulțumirile noastre de fiecare zi. Dumneavoastră cereți dezvoltare acolo unde este vorba de supraviețuire.
Rezolvarea problemelor vine din recunoașterea lor cinstită nu din pasarea acestora cu nonșalanță în cîrca cuiva. Nu știu cine ar putea beneficia din asta înafara supercompetenților din opoziție. Asta bine-nțeles pînă ajung la putere. După aia nu știu dac-o să mai găsiți cuvintele potrivite să descrieți drobul de sare românesc.
Eu asta aștept de la un analist ca dumneavoastră. Cîte-odată citindu-vă articolele, cu care nu sînt întotdeauna de acord ca și acum, am impresia că sînt un biet individ lipsit de puterea de a discerne iar dumneavoastră un Guru care numai din forța bicepsului ar fi scos România la liman nu în secolul 21 ci chiar în 20.
eu nu înşirui nişte neîmpliniri.
eu mă străduiesc doar să menţin principiul raportării la un standard – adică să ies din logica lui „da ăilalţi ce-au făcut” sau „ăilalţi ce-ar face”, sau „greaua moştenire” etc, etc.
şi mai am un criteriu după care voi judeca mereu pe orice ministru urcat acolo: a ajuns în poziţia de ministru pentru că-l dădea viziunea afară din casă la capatul unei cariere profesionale cu adevărat de excepţie?
(sau a ajuns acolo ca omul lui X sau al lui Z, sau al grupului cutare sau cutare din partid.?)
chiar nu mai avem timp de chibiţăreală.
(acum nişte luni vorbeam cu un om de o rară competenţă în profesia lui – dotat, pe deasupra, si cu un simţ organizatopric şi o viziune care l-au făcut notoriu în branşă. „păi cât o să staţi cu mâinile în sân” – am întrebat, cu aluzie la un post în guvern. omul (APOLITIC) a răspuns: câtă vreme ai nevoie de sprijin politic, iar cei care decid dacă eşti demn sau nu de acest sprijin sunt Udrea sau Falcă.
(Pentru cei din „partea cealaltă”: în loc de Udrea sau Falcă puteti foarte bine numi nişte „decidenţi” din PSD sau PNL – s-ar potrivi cu siguranţă).
Evident, după părerea mea, că omul ăla nu era omul potrivit atît timp cît așteaptă condiții pe care alții trebuie să le îndeplinească.
Despre criterii: da le aplicăm dar de la coadă pînă la cap și după aia tragem concluziile dacă nu le putem împinge. Altfel obținem niște rezultate eronate și cel mai nasol nu putem propune rezolvarea corectă. Îndepărtarea lui Falcă și Udrea este rezolvarea? Așa reiese din comentariul de mai sus.
Uitaţi aici nişte comparaţii, ca să vă mai calmaţi:
https://cursdeguvernare.ro/cum-au-petrecut-%E2%80%9Ebaietii-destepti%E2%80%9D-criza-profiturile-contractele-si-ministrii-lor.html
şi să reflectaţi cum poate fi scoasă ţara din criza nu în secolul ăsta, dar măcar în cel următor
Băieții deștepți, faceți o nouă confuzie, au fost contestați (după cum articolul spune), de Băsescu încă de la început 2005 – pe vremea guvernării Tăriceanu, și continuu, după 2009.
Din articol reiese că Videanu și cu Ariton ar fi prelungit contractele dar din cîte știu eu Boc le-a tăiat macaroana (http://economie.hotnews.ro/stiri-energie-11061083-hidroelectrica-reziliat-patru-contracte-bilaterale.htm). Avem o problemă cu justiția? Cu siguranță dar trebuie specificat.
Cu toate contestările lui Băsescu şi cu tot cu macaroana lui Emil Boc, eu am plătit în toţi anii ăştia. nu-mi foloseşte la nimic buna lor credinţă – în cazul că ea chiar există. Chiar şi în această seară, FMI-ul spune, cu exasperare, că fenomenul trebuie să înceteze. Ei, mai plătiţi şi Dvs. nu numai eu, că aveţi aerul că dvs. n-aţi plătit până acum:)
si uitati cum sta treaba cu baietii destepti:
http://cristiangrosu.ro/?p=584
Guvernul Basescu-Boc a taiat aiurea bugete de la mamici, copii, educatie. Tragedia e ca acum Boc va fi schimbat din functie nu pentru ca a facut aceste taieri, ci pentru ca nu a dat indeajuns la clientela politica PDL.
Poftim.
Ei, hai, ca să vă mai calmaţi;):
https://cursdeguvernare.ro/cei-mai-buni-i-erorile-lui-heckle-si-jeckle.html
Ironia este o armă benefică pentru a fi folosită în locul uneia cu praf de pușcă. 😆 Însă nu pentru echidistanță (dăm în toată lumea!!! – în USL degeaba dai că au nu piele ci blindaj de 15) am provocat acest dialog. Eu citesc curs de guvernare pentru identificarea unui reper în funcție de care să găsesc formula cea mai bună – pe care să o susțin în fața guvernării. Nu numai Udrea și Falcă fac fața.
ştiu asta. de aia am şi luat discuţia în foarte serios.
mă tem însă că de această dată dl. Emil Boc trebuie să plece. Asta dacă n-o să cădem în păcatul de a judeca guvernările – psd, pnl, pdl – cu măsuri diferite. Eu unul nu vreau să ajung ziua aia.
Plecarea lui Emil Boc nu rezolvă nici problema nici discuția. Și nu despre asta discutam.
Am plătit destul și pînă acum și probabil și de-acum încolo dar dacă nu vînăm după soluție vînăm după vînt.
Susțineți deci că Emil Boc ar fi putut să înceteze contractele cu băieții deștepți și n-a făcut-o?
Păi să punem această întrebare.
Domnule Grosu , bine scris . 🙂
Ma intreb totusi de ce o tara dupa 22 de ani nu are o viziune , un proiect , o fundatie solida pe care sa construiasca acea casa comuna numita Romania . Remarc ca unicii care stabilesc ceva si de ceva ani, sint FMI , UE , BM iar mana de lucru politica mioritica care transpune in realitate indicatile , e cam slab calificata sau pe romaneste , necalificata . Poate pentru prea mult timp a fost ocupata doar cu amenajarea locuintelor personale si sistemarea fiilor ?
N-avem noi timp de proiecte, strategii, fundaţii şi alte lucruri complicate. Noi avem de strigat „sus!” sau „jos!”. de apărat pe unii doar pentru că sunt mai puţin răi decât ai celorlalţi, pentru că au şapcă albastră sau pur şi simplu pentru că aşa vrem noi.
în general, n-avem nevoie de argumente, decât atunci cvând trebuie buşiţi ai „celorlalţi”. de unde timp pentru viziune, opriecte, fundaţii? mai ales că ele nu „ţin”, nu „înfirbântă”.
„Eu nu cer de la orator să mă lumineze – îi pretind să mă-ncălzească. Oratorul trebuie să vină la tribună fioros ca un leu, şi cînd o striga odată Fraţilor! să mă facă pe mine, fratele lui, să sar din loc. El n-are nevoie să spună nimic de la tribună; dar trebuie să mă-nfierbînte; să mă asude; să nu-mi dea pas să mai judec; să mă aiurească, să mă clatine fără a mă lăsa să răsuflu; să-mi dea creierul de pereţii capului prin salturi enorme de propoziţii, chiar ilogice, chiar absurde, stupide dacă e nevoie, numai să fie calde şi spontanee, pînă m-o năuci, pînă m-o face să scrăşnesc din dinţi şi să strig ca un turbat: sus poporul!
Iată ce înţeleg eu prin orator. S-a pierdut astăzi, din nenorocire, această şcoală mare; «Jos reacţiunea! jos ciocoii! sus libertatea, egalitatea şi fraternitatea! sus boborul!»
Şi la glasul amicilor boborului, boborul, ridicînd reteveiul, simbolul suveranităţii sale, izbucnea, la aderesa vampirilor care-i sugeau sudoarea şi sîngele, în imprecaţiuni naţionale de se cutremura catapeteasma circului…“ (Caragiale)
Multumesc.
Dle Grosu, salut!
Părerea mea privind articolul de față: «copita de măgar» aplicată leului din fabulă!
Sănătate și zile bune!
înseamnă ori că nu aţi înţeles nimic din povestea aia, ori că există zone în care argumentele chiar nu au nicio valoare, ori ca uneori masochismul ţine loc de orice raţiune. baftă în a vă judeca şi evalua decidenţii: chiar de baftă aveţi nevoie.
Deşi l-am citit atît de tîrziu, nu mă pot opri să recunosc în comentarii aceeaşi spaimă de realitate şi de concluzii logice… Poţi să demonstrezi cu creta-n mînă, pînă la urmă, tot la „De ce n-ai, mă, căciulă?” se va ajunge…
🙂