fbpx

Chestiunea

Finanțele internaționale pun România ”la colț”: creștere bruscă la 3,72% a dobânzilor pe termen lung. Top-ul dobânzilor în UE

Rata dobânzii pe termen lung pentru România a crescut din nou în luna august 2021, până la un fulminant 3,72%, potrivit datelor publicate de Banca… Mai mult

14.09.2021

La obiect

Datoria externă totală, majorată cu 4 mld. euro într-o singură lună – deficitul de cont curent la 7 luni, mai mare cu 70% față de aceeași perioadă din 2020

Contul curent al balanței de plăți a înregistrat la finele lunii iulie 2021 un deficit de 9.057 milioane euro, cu aproape 70% peste nivelul din… Mai mult

13.09.2021

La obiect

România importă aproape jumătate din resursele energetice primare de care are nevoie. Deficitul de gaze crește cel mai mult

Importurile de resurse energetice primare, de aproape 8,845 milioane de tone echivalent petrol (tep), au acoperit aproape 45% din totalul resurselor de energie primară consumate… Mai mult

13.09.2021

La obiect

Creșterea puterii de cumpărare aterizează – Educația a coborât spre minus15%

Câștigul salarial mediu brut din luna iulie 2021 a fost de 5.780 lei, cu 1 (un) leu mai mult față de luna precedentă, potrivit datelor… Mai mult

12.09.2021

Capitalul românesc e pregătit de evoluție: Guvernul are un plan de revoluție?

de Redacţia , 30.3.2021

Încrederea în viitor e boala congenitală a antreprenorului – însă rareori poți vedea atâta determinare de-a fructifica acest moment de criză cum s-a văzut marți la conferința organizată de cursdeguvernare.ro – ”Capitalul autohton – nivelul următor”.

Criza pe care o parcurgem înseamnă nu doar prăbușirea PIB și a echilibrelor macro – ci și o schimbare a paradigmei economice care ne face ”puțin mai egali” cu celelalte competitoare ale noastre în fața unui viitor la fel de imprevizibil.
Imprevizibil? Nu neapărat: liniile directoare de evoluție se întrevăd deja, iar nivelul scăzut de dezvoltare e, pentru România, o mare de oportunități: suntem încă în țara în care ”oriunde scuipi încolțește ceva”. Ce să mai spunem de capitalul de inteligență pe care, dacă am reuși să-l păstrăm aici (aici!), am transforma uriașele avantaje comparative în avantaje competitive.

Cu doi ministri invitați – al Economiei și al Agriculturii – și alături de analiști și antreprenori de top, viitorul pare luminos: 
dar mai e nevoie și de un plan de țară – și de o bună administrare a banilor și priorităților – care să configureze o hartă a acestui viitor.

(Citiți și:”Cristian Grosu / Tristețea optimistă a unui proiect național. Un mesaj către leadership-ul acestui început de deceniu”)

*

Conferința a fost transmisă video-live – AICI-LINK. 

În zilele următoare vom publica cu prezentările integrale ale fiecărui speaker.

Mai jos – un rezumat al prezentărilor:

***

Claudiu Năsui, Ministrul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului: Deschidem sistemul de promovare pentru internaționalizare pentru toate companiile

Claudiu Năsui intenționează să considere cheltuielile eligibile din programul de promovare a exporturilor ca fiind deductibile în valoare triplă. Decizia este luată în contextul în care ministrul Economiei a apreciat că programul de promovare a exporturilor a funcționat ca un cartel.

Legat de întreruperea în acest an a programului de promovare a exporturilor, Claudiu Năsui spune că majorarea deficitului bugetar este mai importantă decât majorarea deficitului balanței comerciale.

Cele mai importante declarații ale lui Claudiu Năsui:

  • Această guvernare este foarte deschisă business-ului, mediului privat, foarte deschisă antreprenoriatului care vrea să le încurajeze și să încurajeze inițiativa privată. Piața trebuie să decidă ce e profitabil, antreprenorii cu capitalul lor și pariul lor trebuie să decidă ce merge, ce nu merge, ce are nevoie consumatorul.
  • Eu cred că asta ar trebui să facă statul, să încurajeze economia de piață, să nu aleagă el câștigători, cine primește, cine face profit. Trebuie să fim o infrastructură pentru toate IMM-urile, pentru toată economia. Focusul meu maxim la minister este mai ales acest sector al IMM-urilor pentru că până la urmă acesta dă cel mai bun indicator pentru sănătatea unei economii. O economie sănătoase, vestică, capitalistă este una care are multe IMM-uri, multe, puternice, dinamice, flexibile, unele dau faliment, dar unele reușesc să crească și să devină corporațiile de mâine.
  • Unul dintre punctele principale pe care acest guvern și acest minister vrea să le facă în viitor, nu a mai făcut asta niciodată ministerul economiei, și anume, debirocratizarea, să fie ușor să întreprinzi, să fie ușor să-ți deschizi o firmă, să nu trebuiască să îți bați capul cu povara administrativă. Un antreprenor, mai ales când e mic, trebuie să se concentreze pe afacerea lui, nu pe hârtii, declarații, birocrație. Trebuie să se concentreze pe procesul productiv, cel care creează valoare, că face producție de papuci sau servicii financiare, nu contează. Esența firmei este să producă un bun pentru consumatori, nu birocrația statului. Filosofia pe care vrea să o introducem și pe care am introdus-o în inițiativele legislative care au fost deja promulgate este când ești mic, statul să te lase în pace, să te lase să crești. Când ești mic și riscurile pe care le introduci în sistem sunt foarte mici și atunci nu există niciun motiv pentru care să ucidem inițiativa privată din fașă. Trebuie să o lăsăm să crească, să vedem mugurii din care pot crește niște întreprinderi de succes.
  • În multe economii dezvoltate se întâmplă asta. În România am ales de multe ori calea reglementării, aceeași reglementare pentru toți, dar dacă îl reglementezi la fel pe marele producător de bere care face sute de hectolitri pe lună la fel cum reglementezi o microberărie care face 1.000 de sticle pe an, s-ar putea să scoți microberăria din business.
  • Dacă reglementăm la fel pe cel mare care poate susține o povară administrativă și pe cel mic care nu poate, pur și simplu îi distrugem pe cei mici și creăm o distorsiune în piață care nu este sănătoasă pentru întreaga economie.
    Trebuie să diminuăm povara administrativă pentru cei mici.
  • Sunt două poveri pe care le pune statul român în cârca antreprenorilor și a economiei: este povara aceasta administrativă, unde cu mare efort putem lucra și am lucrat deja și mai este cea fiscală care deși în România dacă ne uităm la procentaj în PIB de venituri fiscale doar Irlanda este mai mică decât noi în Europa, dacă ne uităm la așezarea acelei poveri fiscale nu stăm bine deloc. În muncă, plătim aproape jumătate dintr-un salariu la stat. Dacă ne uităm pe medie, suntem deasupra, iar pe salariile mici suntem în top, suntem pe locul întâi la impozitarea salariului minim și a salariilor mici. Este descurajant pentru munca slab remunerat. Gonește românii din țară sau către munca la negru sau la gri. Suntem una dintre puținele țări din Europa care are acest fenomen al muncii la gri, adică ești plătit oficial cu salariul minim și restul într-o formă ilegală. Aceste lucruri se întâmplă din cauza unei fiscalități excesive pe salariile mici. Unul dintre lucrurile pe care ar trebui să le facă statul pentru a încuraja întreprinderile și munca este să reducă gradual măcar impozitarea aceasta pe salariile mici. Este un element care există și în programul de guvernare. Îl vom introduce pilot. Trebuie să ne uităm și la efectele acestei politici și la faptul că avem un deficit foarte mare anul acesta. Trebuie să avem și o privire pe termen lung.
  • Un alt lucru pe care trebuie să îl facem este să ne deschidem mai mult la concurență. Sunt domenii cu concurență restrânsă, mai ales în sănătate, educație, sunt piețe în care inițiativa privată este suprareglementată, nu este lăsată să acționeze și ar putea să nască niște lucruri foarte bune pentru oameni, să aibă niște alternative, să existe această presiune a concurenței.
  • Din punct de vedere al ajutorului de stat efectiv pe care îl poate da ministerul, noi am cerut și în PNRR și există discuții și avem prevăzut un miliard de euro pentru lucrurile acestea, este o nouă filosofie pentru ajutorarea IMM-urilor. Trebuie să folosim mai mult instrumente financiare, să nu mai existe cazuri în care funcționari publici și Ministerul Economiei tratează zeci de mii de dosare și alege ce antreprenori primește pe diverse finanțări și să fie un sistem în care cointeresăm sistemul bancar să facă aceste lucruri pentru că este foarte pricep în a aloca capital și noi să facilităm prin două moduri. În primul rând, prin dobânzi subvenționate, statul să reducă dobânda poate chiar la zero și prin garanții. Sunt moduri prin care IMM-urile pot găsi finanțare ușor.
  • Adăugăm și o componentă de granturi la aceste scheme de ajutor. Dacă fiecare întreprindere care aplică la genul acesta de măsuri își stabilește niște obiective, profitabilitate, depinde ce obiective a avut. Componenta aceea de grant poate fi acordată sub forma unei rambursări a principalului care a fost creditat dacă se ating acei indicatori. O întreprindere ar putea să ia 100.000 de lei împrumut de la bancă, cu dobândă subvenționată, cu garanții de la statul român și apoi după primul an, dacă și-a atins obiectivele, statul român poate să-i ramburseze 20 de mii de lei, 20% din credit. Dacă după un an și-a mai atins obiectivele, îi mai rambursează 20 de mii din credit și tot așa. Ar avea marele avantaj că ține antreprenorii interesați să atingă obiectivele.
    Ministerul Economiei nu ar trebui să mai lucreze cu atât de multe companii. Ajutoarele ar ajunge la mult mai multe companii pentru că sunt instrumente financiare. Trebuie să fie un mediul privat mai puternic, cu o economie mai sănătoasă.
  • Ar trebui să existe între când și cum își poate exercita statul drepturile și obligațiile și antreprenorii. Din păcate pandemia și momentul acesta pandemic a pus focusul statului pe alte măsuri de tip bulă de oxigen. În general sunt cazuri de firme care au dat faliment pentru că trebuiau să-și plătească TVA, impozit pe profit, dar facturaseră statul și statul nu-și plătea facturile.
    În Ministerul Economiei am reperat 37 de companii, atenție, ele sunt peste 70, dar dacă consolidăm filialele și ne uităm doar acolo unde avem acționariat majoritar de stat sunt 37 de companii, dintre care 28 au probleme grave financiare, sunt în insolvență, faliment, au datorii uriașe.
  • Eu aș spera să le aibă și acum și nu aș face niciodată diferența între capital străin și capital autohton. Trebuie măsuri care să-ți înlesnească întreaga economie. Orice măsură va fi una care ajută întreaga economia. Vor fi întotdeauna tratate după aceleași reguli.
  • Am făcut deja această modificare pentru ONG-uri, printr-un pachet de debirocratizare care a trecut și a fost promulgat. Este un lucru pe care pot să-l abordez și cu Ministerul Justiției mai ales că pare a fi o scăpare legislativă, stare de alertă – stare de urgență și ar trebui să fie translatate posibilitățile și în cealaltă.
  • Există planuri. Vom veni cu un memorandum cu un plan pentru fiecare companie în parte, nu doar pentru Salrom. În momentul acesta focusul ministerului a fost operaționalizarea schemelor de ajutor de stat începute și promise anul trecut. Apoi intrăm direct în subiectul companiilor.
  • Asta aș zice că a fost una dintre problemele măsurii trei și anume faptul că departajarea între firme se făcea prin această cofinanțare și avem de la cofinanțări infime la cofinanțări uriașe. A fost o problemă. Intenționăm să reluăm măsura trei și fără aceste criteriu de cofinanțare care să facă departajarea.
  • Ar trebui să aplicăm guvernanța corporativă, un lucru care nu prea se face în toate companiile. Multe companii merg pe mandate temporare reînnoibile din patru în patru luni, în așteptarea aplicării acestui 109. Lucrăm la o strategie integrată pe toate aceste companii. A cerut-o și premierul.
  • Nu am fost un mare fan al Start-Up Nation inițial și nu cred că și-a atins scopurile, mai ales dacă ne uităm la raportul bani cheltuiți pentru locuri de muncă create, vedem că sunt foarte mari costurile. Când am venit la minister, datoriile erau de 700-800 de milioane de lei și m-am luptat să avem bugetare să plătim toți banii din urmă. Îi vom plăti anul acesta.
    Știam că există ceva de la INS, pot să verific și dacă nu este să fie transparente lucrurile acestea (lista produselor importate, n.r.).
  • În prezent sistemul funcționează centralizat. O mână de oameni decid cine la ce târg poate să meargă pe banii statului. Tot un grup restrâns de oameni face selecția firmelor care se duc la acele târguri. Noi vrem să deschidem acest proces așa încât toate întreprinderile din România să aibă șansa să se internaționalizeze, să își găsească piețe de export fără să mai treacă prin pixul unui ministru. Vom considera aceleași cheltuieli care sunt acum eligibile în programul acesta, cazare, transport și chirie, să fie extins deductibile. Dacă dvs. cheltuiți 100 de lei pentru internaționalizare să vă puteți deduce 300 de lei din profit. În felul acesta dvs. alegeți unde mergeți și la ce târguri alegeți să participați. Suportați dvs. cheltuielile, dar le puteți deduce într-un mod extins. În felul acesta deschidem sistemul pentru toți antreprenorii pentru România.
  • În primul rând e nevoie de debirocratizare, reducerea poverii fiscale asupra companiilor mici, reducerea poverii fiscale pe muncă, mai ales pe salariile mici. Trebuie găsite metode prin care mai multe IMM-uri să poată beneficia de orice tip de măsuri.
    Până la urmă este o opțiune pe care companiile o au, să meargă pe venitul microîntreprinderilor sau nu, bineînțeles până în cifra de afaceri de un milion de euro. E bine să aibă opțiuni. În cel mai rău caz statul îți dă o opțiune proastă pe care nu o iei. Nefiind obligatorie este foarte în regulă.
  • Măsura reducerii impozitării muncii se aplică pentru toată lumea pe primii x lei, pe primii 2.000 de lei. Nu beneficiază doar unii, ci întreaga economie.
  • Dacă o primărie sau un minister spune nu am bani, tot ce am e proprietate publică, nu ai ce să iei. Legea își are rostul ca cineva să nu ia spitalul sau școala, dar aici e o problemă mai largă a statului. Nu ar trebui să avem aceste arierate pe care le avem acum. Aș susține orice propunere care să oblige statul să-și respecte obligațiile.
  • Eu cred că pericolul inflaționist există și există nu doar în România. Invadarea piețelor cu cash nu are cum să nu se traducă în inflație pe termen lung. Trebuie să încurajăm producția în România. Antreprenoriatul asta înseamnă, crearea de valoare, oameni care își riscă propriul capital ca să creeze valoare.
  • Deocamdată eu aleg să fac așa și toate programele le vom face după criterii transparente și juste. Despăgubirile pentru măsurile COVID nu ar trebui să le ia cei cu cea mai mare viteză de upload. Ar trebui să le ia toată lumea. Bugetul de 2,5 miliarde pentru HoReCa, eu zic că este suficient, bugetul acela în cazul în care avem 2,6 miliarde de cereri să fie acordat într-un sistem pro-rata așa încât nimeni să nu fie lăsat în urmă.

Adrian Oros, Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale:
Prin PNRR găsim soluții pentru o rețea de depozite pentru producătorii români

Adrian Oros este conștient că România are un deficit foarte mare în ceea ce privește depozitarea și procesarea produselor alimentare, dar mare parte a problemei poate fi rezolvată cu ajutorul proiectelor propuse spre finanțare prin PNRR. Ministrul agriculturii mai spune că va ajuta și fermierii, dar și grupurile de acțiune locale, ”care cunosc realitățile la firul ierbii și din care trebuie să facem niște entități multi – fond, care să faciliteze finanțarea”.

Cele mai importante declarații ale lui Adrian Oros:

  • Cum putem deveni din importatori de mâncare, exportatori de produse procesate: Mi-am pus această întrebare de când am venit la Ministerul Agriculturii. Din 2015 am intrat într-un deficit accentuat al  balanței comerciale, chiar în anii foarte buni- fără criză sanitară, sau criză comercială. După seceta de anul trecut am ajuns la deficit 1,9 miliarde de euro.
  • Dacă ne uităm la structura deficitului, exportăm masiv materii prime,  cereale boabe și animale vii, care sunt purtătoare de subvenții, adică uneori  exportăm subvenții,  și importăm hrană procesată cu valoare adăugată mare.
  • Sigur că este paradoxal să exporți grâu și să imporți făină, să exporți animale vii și să imporți carne procesată, sau să exporți legume și să imporți conserve.
  • Pe lângă tot felul de stimulente, fiscale și de creșterea puteri de cumpărare, care a pus presiune pe ofertă,  unul din factorii care au contribuit la această situație  este faptul că avem un deficit foarte mare în ceea ce privește depozitarea și procesarea produselor alimentare, după cum a relevat analiza SWOT făcută la Minister.
  • Avem o agricultură fărâmițată și polarizată, cu unele dintre cele mai mari ferme din Europa dar cu sute de mi de ferme foarte mici. Avem o slabă putere de negociere a producătorilor, care nu sunt asociați în cooperative.
  • Tocmai de aceea ne-am gândit pentru viitorul Progam Național Strategic (PNS), care pentru 2021 – 2027 va fi bugetat cu 21,25  mld, să găsim soluții pentru o rețea de depozite pentru producătorii români, chiar din perioada de tranziție 2021- 2022, unde avem alocate 3,2 miliarde de euro.
  • Am alocat o sumă de 760 milioane de euro doar pentru investiții la nivel de fermă, astfel încât doar producătorii primari să fie cei care să acceseze în primul rând bani pentru a-și face capacități de procesare și depozitare și fiecare domeniu agricol să fie bugetat .
  • Trebuie să stimulăm producătorii mici să intre în acele cooperative, prin mai multe  modalități. Dacă toate aceste măsuri sunt accesate de membrii unei cooperative, au din start 20% intensitate de sprijin mai mare. Dacă jumătate dim membrii acelei cooperative sunt sub 40 de ani, mai au încă 10%…
  • Trebuie să ajutăm și grupurile de acțiune locale, care cunosc realitățile la firul ierbii și din care trebuie să facem niște entități multi – fond, care să faciliteze finanțarea.

Lazăr Comănescu, consilier pe probleme externe al Președintelui Camerei de Comerț și industrie a României:
Dimensiunea economică trebuie să devină criteriu de bază în evaluarea activității diplomatice

Diplomat de carieră, Lazăr Comănescu pune accent pe importanța componentei economice în diplomația modernă. El susține trecerea Departamentului relațiilor economice externe de la Ministrul Economiei la MAE și instituirea regulii ca orice vizită bilaterală efectuată de un demnitar român să conțină și o delegație a mediului de afaceri.

Lazăr Comănescu afirmă că rezultatele economice ar trebui să constituie unul dintre criteriile de evaluare a activității corpului diplomatic românesc acreditat în misiuni externe.

Cele mai importante declarații ale lui Lazăr Comănescu:

  • România are o șansă să traverseze următorii 4 ani fără alegeri. E important, de data aceasta sper ca guvernanții să se aplece exclusiv pe măsuri cu bătaie lungă, să  asigure competitivitate sporită a economiei românești. Mai suntm la început de ciclu financiar multianual european, unde România are șansa să valorifice cele aproximativ 80 mld euro alocate.
  • Dacă ne uităm la alte țări, vom vedea că acolo unde politicile de dezvoltare și creștere economică au fost axate pe competitivitate, acolo s-a reușit. Evident, toate depind de cadrul legislativ …
  • Unde ne aflăm noi astăzi? Analizând dintr-o singură perspectivă perioada 2015-2021. În 2015, deficitul nostru comercial era puțin peste 8 mld, acum, în 2021 este de peste 18 miliarde euro. Asta spune oricui că există probleme de structură, de competitivitate a economiei românești.
  • Trebuie să vedem în ce mod politica de promovare a relațiilor economice externe, diplomația economică, a impactat starea economiei Românești. Am mai spus: este neapărată nevoie ca, în acest cadru favorabil, acțiunea națională să se concentreze pe creșterea competitivității economice.
  • Diplomația, dimensiunea economică a diplomației românești trebuie să devină axul în jurul căruia să se învârtă eforturile diplomației. Asta ar trebui să devină inclusiv criteriu de bază în evaluarea activității diplomatice.
  • Ar fi extrem de util un instrument: întocmirea unei hărți – actualizabilă permanent a teritoriului național și a oportunităților, a problemelor și obstacolelor cu care se confruntă companiile. Cred că o asemenea hartă, punerea ei la dispoziția diplomaților români, ar ajuta.
  • Încurajarea capitalului românesc să iasă în lume, să facă investiții în exterior. Un rol îl poate juca și Eximbank: activism și business-friendly din partea Eximbank, al cărui obiectiv de înfiinare a fost acela de a promova exportul românesc. Aici este loc de îmbunătățire.
  • Consolidarea eșafodajului de schimburi externe. De ce nu, cred că putem să urmăm exemplul Franței, Austriei, Ungariei, de ce nu punerea departamentul relațiilor economice externe în subordinea MAE. Toată stima pentru Ministerul Economiei, dar am văzut o metamorfoză continuă…
  • Nu doar acest minister are responsabilități în acest domeniu, sunt mai multe care trebuie să pună umărul la promovare economică. Dotarea cu resurse adecvate a respectivului serviciu. Ne putem inspira de la alții- există experiențe foarte bune.
  • Cred că trebuie să devină și la noi regulă- de câte ori merge președintele, un membru al guvernului în străinătate, obligatoriu ar trebui să meargă însoțiți de reprezentanți ai mediului de afaceri. Poate fi responsabilitatea Camerei de Comerț să trimită în vizite externe antreprenori importanți. Ar mai fi util un lucru: la reuniunile anuale ale diplomației să se organizez și întâlniri cu mediul de afaceri. În Germania se face asta, o zi și jumătate.
  • Atenție la zonele din afara UE, unde vedem că merge motorul creșterii economice globale.

Radu Crăciun, președinte și director general BCR Pensii:
Șansa companiilor românești este să se îndrepte spre activități care se bazează pe capitalul de inteligență

Radu Crăciun consideră că România va trebui să maximizeze utilizarea fondurilor externe, confruntată fiind cu dezavantajul strategic al lipsei de capital pentru a susține noua revoluție tehnologică. El propune două tipuri de acțiune: implicarea statului în crearea unor centre de excelență în cercetare digitală și agricolă și încurajarea antreprenoriatului în zonele tehnologiei de vârf și a dezvoltării companiilor, prin finanțări și prin transformarea statului în cel mai mare consumator de soluții digitale furnizate de companii românești.

Cele mai importante declarații ale lui Radu Crăciun:

  • Planurile de resetare a economiilor europene își propun atingerea simultană a două obiective, finanțarea ieșirii din criza indusă de pandemie prin accelerarea celei de-a patra revoluție industriale care, prin tehnologie va schimba fundamental mediul economic, dar și viața de zi cu zi a oamenilor. O revoluție care ar putea fi sintetizată prin motto-ul maximizare prin tehnologie a unei competitivități sustenabile.
  • Cred însă că una dintre erorile care se fac este considerarea evoluțiilor tehnologice actuale ca o prelungire a revoluției industriale ce a marcat trecerea de la o societate industrială la o societate informațională. A fost o schimbare de paradigmă care a dus la modificare fundamentală a modului în care culegem și procesăm informația, folosind noile descoperiri ale industriei electronice din acea perioadă. Dar mai presus de orice, a permis potențarea inteligenței umane la niveluri greu de anticipa atunci. Această specificitate a reprezentat o oportunitate extraordinară pentru țările aflate în mare lipsă de capital financiar sau industrial, dar care aveau la dispoziție un capital uman de foarte bună calitate. Inteligența începea să devină un capital extrem de valoros, un atu important al competitivității internaționale. Atât de important încât Alvin Toffler sugera că unele țări ar putea face salturi direct de la economii agrare la economii informaționale, fără a mai trece prin perioada industrializării.
  • Dar evoluțiile actuale nu au legătură cu a treia revoluție industrială chiar dacă au un element comun, potențarea la maxim a inteligenței umane. O primă diferență majoră este legată de faptul că, prima dată în istorie, oamenii, indiferent de gradul de pregătire, se confruntă cu o provocare reală de a fi înlocuiți în totalitate de mașini inteligente. În paralel, largi comunități umane sunt amenințate de schimbări climatice.
  • A doua diferență este că actuala revoluție este mult mai dependentă de dependența capitalului, fie că vorbim de tehnologii nepoluante sau te inteligența artificială. Astfel de proiecte necesită sume importante de bani alocate cercetării și apoi punerii în operă.
  • O astfel de nevoie de finanțare masivă va reprezenta un handicap pentru țările care din rațiuni istorice au fost incapabile să acumuleze suficient capital autohton.
  • Pentru România, acest context reprezintă o mare provocare, o provocare care trebuie abordată simultan pe mai multe paliere. Un prim palier este demararea unor proiecte de investiții să le spunem primare, acele investiții pe care toată Europa le-a făcut în a doua parte a secolului XX, rețele de gaze, curent, canalizare, autostrăzi, spitale șamd. Dar ce apetit va mai avea Europa să finanțeze proiecte ale secolului XX.
  • Confruntată cu dezavantajul strategic al lipsei de capital pentru o revoluție tehnologică atât de costisitoare, România va trebui să maximizeze utilizarea fondurilor externe dedicate unor astfel de proiecte. Iar pentru asta va fi necesară o abordare pe următoarele două paliere. În primul rând, maximizarea atragerii fondurilor prin identificarea unor proiecte eligibile de secol XXI. Asta presupune existența unei viziuni a unei Românii digitale și ecologice a următorului deceniu care să genereze apoi proiectele punctuale. În al doilea rând, maximizarea utilizării fondurilor prin două tipuri de abordări: implicarea statului în crearea unor centre de excelență în cercetare digitală și agricolă, cele două dimensiuni care cred eu vor defini câștigătorii secolului XXI.
  • În lipsa unor mari companii digitale, statul român va trebui să-și asume rolul creării unei entități generatoare de idei și soluții, mai ales când vine vorba de cercetare care nu oferă întotdeauna un business case atractiv mediului de afaceri.
  • Pe de altă parte, încurajarea antreprenoriatului în zonele tehnologiei de vârf și a dezvoltării companiilor, prin finanțări și prin transformarea statului în cel mai mare consumator de soluții digitale furnizate de companii românești.
  • Inteligența pe care o are România și banii pe care i-ar putea avea sunt condiții necesare, dar nu și suficiente pentru resetarea României. E nevoie de o schimbare profundă de mentalitate la nivel de leadership, dar și a populației din toate categoriile și această schimbare de mentalitate cred că va fi cel mai dificil de atins.
  • PIB-ul reprezintă valoarea adăugată produsă în economie. Valoarea adăugată probabil că nu va suferi realocări majore. Întrebarea este cum se va repartiza valoarea adăugată produsă. În industriile care nu vor mai utiliza resursa umană, întreaga valoare adăugată se va repartiza doar către capital. Deci preocuparea va fi de alocare a valorii adăugate astfel încât să fie împiedicată polarizarea socială extremă. Așa ceva poate destabiliza orice societate.
  • IMM-urile de succes vor fi întotdeauna atractive pentru marile afaceri. Cum facem însa ca să avem antreprenori capabil să reziste tentației de a vinde pentru a transforma compania într-una internațională?
  • Companiile românești sunt condamnate să investească în sectoare care nu sunt capital intensive. Din lipsa cronică de capital din România. De aceea nu vom vedea firme românești care să cumpere oțelării sau fabrici de automobile. Șansa companiilor românești este să se îndrepte spre activități care se bazează în primul rând pe capitalul de inteligență, nu pe cel financiar sau pe resursele natural existente în România și care nu necesită investiții masive.

Ionuț Țața, președinte clustere IT-RO, fondator al Clusterului pentru Inovare și Tehnologie, ALT Brașov:
Cum facem ca următorul UiPath să rămână în România?

Ionuț Țața consideră că nu este suficient ca România să repare mereu greșeli ale trecutului – statul trebuie să cristalizeze o viziune de viitor și să propună măcar un singur proiect ambițios care să scoată țara de la coada clasamentelor europene în materie economică.

Cele mai importante declarații ale lui Ionuț Țața:

  • Istoria clusterelor este un exemplu bun de supraviețuire a economiei. În Germania, clusterele sunt finanțate de stat, cu parte de management privat. La noi au apărut din dorința economiei de a se organiza. Sprijinul public a întârziat să vină, e foarte rar, suprabirocratizat- unul dintre puținele programe a fost cel de internaționalizare, care acum e suspendat.
  • Clustere sunt un exemplu de adaptibilitate, recunoscute de parteneri europeni. Există chiar o propunere ca partea de sprijin de export să fie organizată în sistem public-privat.
  • Ne putem uita la IT, la zona de intersecție dintre industiile creative și producție, să întâlnim cele 2 lumi să facem, de exemplu, produse cu design românesc.
  • România nu își permite să facă pași mici, suntem deja la coadă. Trebuie să ne băgăm în față, ne trebuie un proiect ambițios. E nevoie de un consens larg, de bugetare pe termen lung și trebuie cineva să spună: investim 1 miliard în proiectul ăsta. Proiect care să fie prioritar în orice guvernare.
  • Să reparăm în permanență lucruri din spate nu e suficient. Realitatea este că noi resimțim că se adaugă în continuare straturi birocratice. Prima firmă am înființat-o singur în 3 zile, acum nu se mai poate asta.
  • Ne mândrim cu UiPath. Dar principala noastră preocupare ar trebui să fie: cum facem ca următorul UiPath să rămână în România. Pentru asta avem nevoie de politici publice solide, avem nevoie de simplificare, de adm publică ce domină mai puțin societatea. Nu trebuie să depindem de stat.

Mihai Matei, președinte, Asociația Națională a Industriei de Software (ANIS): Oamenii sunt resursă strategică, iar inteligența e o chestiune de siguranță națională

Mihai Matei  spune că resursa umană constituie problema principală a industriei și în România, dar și la nivel global. În acest context, el spune că menținerea oamenilor în România e o chestiune mai amplă, care ține în principal de încrederea pe care oamenii o au în societate. Oamenii din IT, spune Mihai Matei, nu mai pleacă din România pentru bani, ci pentru o societate mai bună, pentru o școala mai bună sau pentru un spital mai bun, iar acestea nu mai țin doar de industria IT.

Cele mai importante declarații ale lui Mihai Matei:

  • Noi suntem în momentul acesta la începutul unei revoluții tehnologice care va transforma societatea poate în mai mare măsură decât s-a întâmplat în revoluția industrială. E abia începutul. Ceea ce vom vedea în următorii zeci de ani încă nu ne putem imagina. Nu știm cum va transforma tehnologia societatea. Și aici trebuie să ne punem întrebarea: de ce parte a acestei revoluții vrem să fim ca țară?
  • Resursa principală de care trebuie să dispunem în secolul acesta al tehnologiei este capitalul uman. Asta este provocarea principală și resursa esențială pe care țările trebuie să o securizeze. Din punctul meu de vedere, oamenii sunt o resursă strategică și inteligența e o chestiune de siguranță națională, iar noi stăm destul de prost la capitolul ăsta. Avem un fenomen masiv de brain drain, avem probleme sistemice în educație, demografie etc.
  • Două chestii concrete: mediul românesc de afaceri are nevoie de predictibilitate, iar scutirile actuale de impozite sunt un ajutor pentru această industrie, ne ajută să ținem oamenii în țară.
  • Al doilea punct, și eu cred că este esențial să avem un ecosistem puternic de companii private și de startup-uri, de aici vine inovația, de aici vine progresul. Există îmbunătățiri care se pot face. România nu este un mediu prietenos pentru fondurile de investiții. Dacă ne întrebăm de ce a plecat UiPath din România, o companie de venture capital are profitul dublu taxat dacă are participație într-un startup mai mică de zece la sută. Deci pentru orice fond de investiții este mai logic să deschidă o companie oriunde în altă parte.
  • Digitalizarea sistemului public, în măsura în care se va face descentralizat, în măsura în care achizițiile se vor face transparent, poate fi un motor pentru sistemul privat. Poate dezvolta un ecosistem puternic de companii care să vină cu soluții digitale.
  • Este necesară o reformă a legii achizițiilor publice. Este esențial să democratizăm semnătura electronică. Și apoi statul trebuie să se concentreze pe investiții în sisteme-cheie de infrastructură: identitate digitală, cărțile electronice de identitate, toate aceste sisteme-cheie au potențialul de a avea un efect de amplificare și în mediul privat. Pe măsură ce serviciile publice vor fi digitalizate, toate companiile vor fi forțate să lucreze digital și vor genera cerere în ecosistemul privat.
  • Capitalul românesc reprezintă cca 29% din piața și crește foarte greu. La 2019: 1,3 miliarde de euro capital românesc, 3,5 miliarde de euro capital străin. Îmi pare rău că nu vă pot atașa aici o imagine din studiul ANIS în care se vede foarte clar.
  • Capitalul uman este problema principală a industriei și în România, dar și la nivel global. Este necesar ca România să joace un rol activ în acest război și nu doar să fie o victimă. Trebuie să recrutam la rândul nostru și în același timp să încercăm să reținem oamenii în țară. Menținerea oamenilor e o chestiune mai amplă, care ține în principal de încrederea pe care oamenii o au în societate. Oamenii care lucrează în IT au nevoi care nu mai sunt la baza piramidei lui Maslow. Oamenii din IT nu mai pleacă din România pentru bani, ci pentru o societate mai bună, pentru o școala mai bună sau pentru un spital mai bun, iar acestea nu mai țin doar de industria IT.
  • Cred că trebuie să umplem noi acest vid de viziune și încredere. Să venim noi din mediul privat cu o viziune pentru România

Laurențiu Ciocârlan, Managing Partner, Equiliant capital:
Câștigătorii vor fi cei care au investit în perioadă de criză

Laurențiu Ciocârlan afirmă că traversăm un moment ”în care toată lumea este în conservare”, atrăgând atenția asupra faptului că există și puțini oameni care acționează diferit și mențin cheltuielile de marketing, nu scad investițiile sau chiar le cresc, iar dacă nu au resurse proprii caută aliatul necesar. ”Acesta este contextul în care se va face diferența între cei care sunt astăzi liderii unei industrii și cei care vor fi mâine liderii”, spune Laurențiu Ciocârlan.

Cele mai importante declarații ale lui Laurențiu Ciocârlan:

  • Esențial este să găsim acel partener antreprenor care are un vis și noi să îi oferim banii de care are nevoie ca să-l îndeplinească. Probabil că sună contra-intuitiv, căci este perioadă de criză, există mult pesimism și modul general de acțiune este acela de conservare.
  • Dacă ne uităm la un studiu făcut în trimestrul trecut, 58% din firmele românești și-au scăzut cheltuielile de marketing, și aproape jumătate au amânat investițiile în produse noi, aducă ceea ce am putea numi cercetare dezvoltare.
  • Da, dar tocmai acesta este contextul în care se va face diferența între cei care sunt astăzi liderii unei industrii și cei care vor fi mâine liderii.
  • Când toată lumea este în modul de acțiuni de conservare, sunt unii care acționează diferit și mențin cheltuielile de marketing sau nu scad investițiile, ci le mențin, sau le cresc și dacă nu au resurse proprii caută aliatul necesar.
  • Genul acesta de antreprenori sunt câștigătorii de după criză. În fiecare industrie sunt 1,2 3 jucători care acționează în felul acesta. Filozofia noastră este concentrată pe diferențiere.
  • Peste câțiva ani, acea firmă în care am investit noi acum, dacă va fi de 3-4 ori mai mare decât  acum, probabil că va fi în stare să rămână așa și să mai și crească.

Adrian Mihai, CEO, Fan Courier, membru RBL:
Principala problemă a capitalului românesc este legată de mentalitate – încrederea produce bani

Adrian Mihai oferă o perspectivă inedită asupra gradului de maturitate al economiei românești, dar și a societății în ansamblu, considerând că problema care trebuie prioritar rezolvată este cea a deficitului de încredere. ”Trebuie să punem fiecare presiune ca să schimbăm societatea. Nici afară, de multe ori, nu fac politicienii un lucru că vor ei să facă, ci în urma presiunii de schimbare pe care o exercită societatea”, spune Adrian Matei.

Cele mai importante declarații ale lui Adrian Mihai:

  • Capitalul românesc se află, cred, într-un moment extraordinar. Acum 30 de ani eram sub zero, nici nu aveam capital, iar de atunci am reușit să schimbăm ceva. Ce putem facem să schimbăm, să creștem acest capital românesc?
  • Cred însă că principala problemă a capitalului românesc este de mentalitate. Ce am putea să facem să creștem acest capital românesc?
  • Înainte de pandemie aveam probleme cu oamenii, plecau în străinătate să lucreze. Am ajuns la concluzia că trebuie să mărim salariile, să fim și noi aproape de ce se întâmplă afară. Dar, cum nu puteam să creștem salariile din pix, am început mai întâi să creștem productivitatea, să investim, să digitalizăm. Am crescut productivitatea, dar nu era suficient.
  • Am rugat un angajat care pleca să lucreze în Germania să îmi spună, când se întoarce acasă, cum merg lucrurile acolo, ce e diferit. Peste 6 luni mi-a povestit: În Germania, fără să știe limba, ajunsese în câteva zile să facă 250 de livrări pe zi. La noi făcea cam 90. Am fost curios să aflu cum, ce e diferit față de România.
  • Și mi-a spus: aveau cam același tip de mașini, de softuri, dar diferența de productivitate era legată de infrastructură, mult mai bună, și de încredere. La noi lipsește încrederea. Iar încrederea generează bogăție.
  • Sunt părți care țin de noi- să dăm calitate în livrare. Sunt părți care țin de societate, cum facem să creștem încrederea în societate? De exemplu, livrarea în fața ușii. La noi lipsește încrederea că poți găsi coletul în fața ușii dacă nu ești acasă.
  • Trebuie să punem fiecare presiune ca să schimbăm societatea. Nici afară nu fac politicienii un lucru, de multe ori, că vor ei să facă, ci în urma presiunii de schimbare pe care o exercită societatea.

Iulian Stanciu, Președinte Executiv eMAG: România își poate asuma un brand de țară în IT

Iulian Stanciu spune că statul poate avea un rol decisiv în modernizarea economiei naționale și că România ”își poate asuma un brand de țară în IT”. Impactul pe care îl are  o companie digitală în economie este considerabil, fiind exemplificat cu date interne ale companiei: un loc de muncă nou la eMAG generează alte 6 locuri de muncă în economie, fiecare leu investit de eMAG în România generează 3,2 lei valoare adăugată brută în economa națională.

Cele mai importante declarații ale lui Iulian Stanciu:

  • Internaționalizarea începe de acasă. Avem nevoie de o bază mare de antreprenori, dar și de politici publice, care creează mediul potrivit pentru punerea în practică a inițiativelor, stimularea și dezvoltarea acestora. Internaționalizarea este urmarea firească a acestui cadru, mai ales pentru țări de dimensiunea României. Câteva companii românești au demonstrat că pot fi competitive la nivel regional sau chiar global.
  • Nu suntem cu nimic diferiți față de cei din Europa care au demonstrat capacitate antreprenorială. eMAG produce tehnologie românească pe care o exportă în regiune, produce proprietate intelectuală pe care iarăși o exportă, iar acestea aduc înapoi valoare în țară.
  • Firmele de tehnologie sunt cele care se pot internaționaliza cel mai repede și cel mai ușor și în această direcție ar trebui să ne concentrăm. Ne aflăm la o etapă în care economia are nevoie de modernizare și de stabilirea priorităților.
  • Economia digitală a ajuns la 16% din PIB-ul României, potrivit unui studiu al ANIS și are șansa să devină cel mai important segment al PIB-ului României. Și ar trebui să devină o prioritate a dezvoltării României.
  • Nu mai vorbim de acel segment IT&C, care are o contribuție la PIB de 7%, ci de componenta digitală a fiecărui sector economic, inclusiv în cele tradiționale precum agricultura sau sănătatea, unde tehnologia face diferența.
  • O parte din ce în ce mai mare din aceste sectoare este reprezentat de economia digitală. Impactul pe care îl are  o companie digitală în economie este considerabil. Un loc de muncă nou la eMAG generează alte 6 locuri de muncă în economie. Fiecare leu investit de eMAG în România   generează 3,2 lei valoare adăugată brută în economa națională.
  • Statul poate avea un rol decisiv în modernizarea economiei naționale. România își poate asuma un brand de țară în IT. Am demonstrat că suntem competitivi în comerțul electronic, lideri în automatizarea proceselor prin roboți software, lideri în securitatea cibernetică. Ne putem  asuma obiective mai îndrăznește la nivel de țară.
  • Avem nevoie de o legislație la zi privind semnătura electronică, astfel încât să fie folosită la scară largă.
  • Capitalul necesar este unul preponderent de risc, deci ar trebui să vină ori din surse interne, ori din equity, deci din asociere cu investitori dornici să susțină această dezvoltare, mai puțin de la bănci. Apoi este nevoie de înțelegere a contextului local pe piața țintă: ce este important pentru clienți, ce oferă competiția, ce putem noi oferi, cum ne adaptăm la legislația locală, ce activități facem noi și ce activități externalizam? Și, la final, cum facem bani, acum sau în viitor?
  • Principala bariera este lipsa capitalului de risc. Acest capital este abundent pe piața de capital, pentru accesarea banilor investitorilor trebuie construit un plan pe termen lung bine argumentat, cu asumpții bine legate între ele. Apoi o bariera este de multe ori motivația: chiar dacă suntem lideri în România, suntem mici la nivel regional și foarte mici la nivel global. Deci dezvoltarea internațională este o mișcare defensiva privind pe termen lung, altfel competitorii internaționali vor veni peste noi, înarmați cu o forță de negociere mai mare și cu un capital de risc disponibil pentru o competiție acerba pe termen lung.

Camelia Șucu, antreprenor, proprietar Abundia – piaţa de gros, fondator ClassIN:
În agricultura miza e înființarea de unități de procesare

Camelia Șucu afirmă că marile probleme ale agriculturii sunt generate de deficitul de asociere și de lipsa investițiilor, sau a sprijinului pentru crearea de centre de prelucrare a produselor agricole. Cooperarea dintre cei trei actori principali din agricultură – producători, retailer și stat – este absolut necesară, afirmă Camelia Șucu.

Cele mai importante declarații ale Cameliei Șucu:

  • Putem să dezvoltăm foarte multe, dar trebuie să avem și mâncare. Țara noastră poate să producă foarte mult. Poate să producă nu numai cereale. Putem să exportăm nu doar cereale și animale vii. Am putea deveni un jucător important și pe partea de legume și fructe. România beneficiază de o climă favorabilă și are un pământ care este aur. Foarte mulți cultivatori și foarte mulți agricultori mari din afara țării au identificat acest lucru și au spus că suntem foarte norocoși să avem acest sol.
  • Însă, ca să poți deveni un jucător important trebuie să ai prețuri bune. Ca să ai prețuri bune trebuie să știi să faci aceste proiecte să fie integrate. Am început drumul în agricultură în 2010-2011 și la momentul acela încercam să îi conving pe mii producători, pentru că avem extrem de mulți – pe 2.000-3.000 de metri pătrat, să își pună produsele la un loc să le putem vinde la un preț mai bun. A fost o experiență frumoasă, am cunoscut oameni frumoși, dar cu mentalități greșite.
  • Acum trei ani mi-am dat seama că dacă vrei să faci un proiect integrat gen cooperative trebuie să dai un exemplu și să îi arăți producătorului mic cum se face un preț bun. Marea problemă a agriculturii este această asociere care este foarte greoaie. A doua problemă ar fi identificarea bazinelor legumicole și necesitatea realizării de centre de colectare, ambalare, livrare de produse proaspete. Dacă reușești să aduni mai mulți producători cu mai mult de două-trei hectare în posesie, să poți să-i convingi, să-i pui în aceeași platformă și să îi convingi să producă același produs, cu achiziții centralizate de semințe, cu achiziții de substanțe centralizate, prețurile ar fi cele cu care ai putea veni la o bursă.
  • Realizarea de unități de procesare este un must, pentru că există foarte mult calitatea a doua și a treia și de aceea noi importăm foarte multe produse procesate la prețurile pe care le știm. Cooperarea dintre cei trei actori principali din agricultură: producători, retailer și stat este absolut necesară.
  • În general nu am așteptat foarte mult ajutor de la stat, măcar să nu ne pună piedici.
  • Noi am propus câteva programe specifice ministerului: ajutarea producătorului să se asocieze pentru a realiza cantități mai mari și calitate mai bună; acordarea de facilitate de finanțare, fiscală, fonduri nerambursabile pentru realizarea/modernizarea de ferme de legume și fructe, unități de depozitare și procesare (Acest program este pe masa Guvernului de mai multe Guverne); acordarea de subvenții suplimentare pentru cantitatea de legume și fructe puse în piață; crearea infrastructurii necesare de depozitare și desfacere la nivel național cât și stimularea industriei procesatoare; subvenționarea depozitării pe termen lung a fructelor și legumelor (de exemplu, energia electrică); acordarea de ajutor de stat pentru certificări și implementarea unor reguli de bună practică în fermele legumicole și pomicole pentru un acces facil în supermarket și la export; demararea unui program național de promovare a consumului de produse românești; dezvoltarea rețelei de irigații și a managementului sustenabil al resursei de apă; dezvoltarea învățământului agricol.
  • Forța de muncă și oamenii și educația sunt o problemă de care trebuie să ținem cont. Școlile profesionale care existau pe vremuri nu mai sunt în număr atât de mare. Nici foarte mulți ingineri agricoli nu mai scoatem. Să fii agricultor la țară nu mai este o mare onoare și văd că a început să fie din ce în ce mai mult un trend al celor de la oraș să fie agricultori. Forța de muncă este o problemă și în sectorul agricol. Poți să încerci să dezvolți o asociere. În momentul în care ajungi să culegi legumele cultivate pe sute de hectare ajungi la problema forței de muncă.
  • În pandemie, foarte mulți s-au întors și au început să-și dorească să rămână pe lângă casele lor și cred că este un moment prielnic și ar trebui să profităm în a-i îngloba în agricultura românească.

Adrian Drăgan, CEO regiunea România, Moldova și Ucraina, Timac Agro:
E momentul creării unui unui fond de investiții în agricultură

Adrian Drăgan afirmă că deficitul comercial din agricultură ”nu este o fatalitate”, iar lucrurile pot fi îndreptate cu condiția clarificării strategiei de viitor. În opinia sa, accentul trebuie pus pe creșterea competitivității în agricultură, prin comasarea terenurilor, îmbunătățirea legislației, digitalizare dar și prin înființarea unui fond specializat de investiții.

Cele mai importante declarații ale lui Adrian Drăgan:

  • Agricultura românească are o contribuție de 4% din PIB, dar România are carențe semnificative în agricultură din perspectiva productivității și a valorii adăugate, chiar dacă sunt și câteva zone de reușită care ne dau speranțe.
  • Deficitul comercial în agricultură nu este o fatalitate, nu se produce doar cu țări care sunt capitaliste avansate, precum Franța sau Spania, ci chiar cu țări care au luat startul în 1989 odată cu noi.
  • Depinde de noi și de capacitatea guvernanților, dar mai ales a societății de a pune presiune astfel încât să ne clarificăm strategia, să știm în ce să investim în următorii ani, ca  situația să fie diferită.
  • Noi credem, la Coaliția pentru Dezvoltarea Românei, în mai multe direcți strategice, dar mă refer în primul rând la creșterea competititvității.
  • S-a mai spus: ca să fii bun în exterior trebuie să fii bun la tine acasă,  adică să vedem care sunt lucrurile pe care le facem bine la noi acasă și să creștem competitivitatea externă. Sunt legi care trebuie îmbunătățite, cea privind comasarea terenurilor agricole este esențială. Sau despre certificatele de calitate, care ar avea un impact operațional, de clasificarea lucrărilor agricole, astfel încât riscul meteo dar și riscul de volatilitate a prețurilor să fie bine gestionate.
  • S-a vorbit de digitalizare: sunt necesare tehnologiile green care se referă la captarea carbonului și agricultură biologică. Și este nevoie de educarea fermierilor.
  • Extinderea capacității de export agricol a României cu valoarea adăugată este o direcție strategică. Cum ar fila  soia. România are această oportunitate, știm să producem, aveam mari suprafețe de culturi deja de cu ani în urmă.
  • Un capital românesc s-a creat și cred că poate privi direct agricultura prin crearea unui fond mare de investiții pe legume și fructe.

***

Conferința a fost transmisă video-live – AICI-LINK. 

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 30.3.2021

Lăsați un comentariu


Stiri

Puterea de cumpărare a salariului mediu net pe 2020, echivalentă cu circa 1.200 de euro

Marin Pana

Câștigul salarial mediu net pe 2020 a fost de 3.217 lei (echivalentul a 665 euro nominal la cursul mediu comunicat de BNR) pe lună, în… Mai mult

Stiri

Proiect / Certificatul Covid, obligatoriu pentru angajații din spitale – în lipsa lui urmează suspendarea și concedierea

Vladimir Ionescu

Personalul spitalelor, publice şi private, are obligaţia să prezinte un certificat digital Covid-19, conform unui proiect de lege elaborat de Ministerul Sănătății. Cei fără certificat… Mai mult

Stiri

Deficit 3% în 2024: Angajamentul României pentru a debloca întreaga componentă de creditare din PNRR

Victor Bratu

România este unul dintre puținele state membre UE care vor utiliza integral componenta de creditare – 14,9 miliarde euro – pusă la dispoziție prin PNRR.… Mai mult

Stiri

De ce a respins Comisia Europeană proiectul de irigații din PNRR

Victor Bratu

Unul dintre cele mai mari proiecte pe care România a încercat fără succes să le impună în PNRR este cel al irigațiilor. Proiectul a fost… Mai mult

Stiri

Ministerul Energiei așteaptă recomandările Comisiei Europene pentru compensarea facturilor la electricitate și la gaze

Vladimir Ionescu

Guvernul așteaptă recomandările Comisiei Europene privind măsurile pentru compensarea facturilor la energie electrică și gaze naturale, a declarat ministrul Energiei, Virgil Popescu, luni, în cadrul… Mai mult

Stiri

Deficitul bugetar a urcat la 3,35% din PIB la nivelul lunii august

Vladimir Ionescu

Execuția bugetului general consolidat în primele opt luni ale anului 2021 s-a încheiat cu un deficit de 39,36 miliarde de lei (3,35% din PIB) în… Mai mult

Europa

Gazele se vor scumpi încă 5 ani de-acum încolo, spune șeful Vitol, cel mai mare trader mondial de petrol

Adrian N Ionescu

Condițiile de piață sunt favorabile creșterii prețurilor la gazele naturale în următorii 5 ani, chiar dacă nu este probabil ca nivelurile „extreme” actuale să fie… Mai mult