(1) operaţiune prin care o persoană fizică sau juridică (debitor) obţine fonduri sau bunuri de la altă persoană fizică sau juridică (creditor), asu- mându-şi obligaţia să le restituie sau să le plătească la termen/scadenţă. În cea mai mare parte a cazurilor, c. este purtător de dobândă. De regulă, c. este ga- rantat cu bunuri sau valori acceptate ca atare. Etimologic, înseamnă a avea încredere. De aceea c. este considerat un act de încredere ce are loc în anumite condiţii. C. se poate clasifica după diferite criterii. În funcţie de durată se distinge c.: a) de o zi; b) pe termen scurt – până la doi ani; c) pe termen mediu – până la 5-7 ani; d) pe termen lung – mai mare de 5-7 ani. În funcţie de destinaţie, c. poate fi. a) de trezorerie – pentru acoperirea unor plăţi curente care decurg din funcţionarea normală a întreprinderilor; b) de export – pentru a finanţa exportul; c) de documentare – pentru import garantat prin remiterea la bancă a documentelor care atestă
proprietatea asupra mărfurilor importate; d) pentru construcţii sau alte obiecte de investiţii; e) pentru consum. În ceea ce priveşte cauza care determină c. se distinge: a) c. de finanţare – acordat firmelor care nu au creanţe asupra altora; b) c. de refinanţare acor- dându-se firmelor care au creanţe asupra altora. (2) Coloana din dreapta unui cont din bilanţ. (3) Scadenţă acordată de legislaţia fiscală sau vamală în vigoare datornicilor pentru reglarea (plata) unor drepturi sau taxe care se plătesc în mod normal la vedere (v. Finanţare, Scontare, Rescontare).
