Nu raportul dintre potențialul uriaș al unei țări ca România, și sărăcia/lentoarea cu care se dezvoltă ea mă întristează.
Ori de câte ori – scormonind în analizele comparative cu alte state cu care suntem umăr la umăr spre viitor – găsesc avantaje indubitabile și șanse rarisime de dezvoltare într-un moment de inflexiune ca acesta, Nu reacția inadecvată și orbirea autorităților decidente mă înfioară.
Mă înfioară reacțiile și comentariile la articole ale unor oameni/cititori pe care-i prezum de bună-credință, dar care văd în România – în propria lor țară, adică – doar un loc unde, istoricește vorbind, să dormi, atunci când nu fugi undeva în vacanță în țările altora.
Nici nu știu – și nu e aici treaba mea să știu – dacă acești oameni/cititori sunt sau nu vinovați de boala tenace a neîncrederii, a pesimismului și a delăsării care-i macină.
Sau dacă nu cumva purtăm – în mentalitatea socială – impulsul biologic tenace de-a pândi primăvara răsăritul șteviei, al acestui popor resemnat să se hrănească restul anului cu gorgoaze.
Singurul lucru care mă amărăște cu adevărat – după ce vreme de 29 de ani de presă ”desculță” am periat țara asta pe orizontală și pe verticală – e reacția resemnată a cititorilor la lipsa unui țel concret, formulat explicit de clasa conducătoare, țel care să pâlpâie în mintea fiecărui român din așa numita ”populație ocupată” – un plan, adică un drum la capătul căruia fiecare să vadă ceva concret care-l privește și pe el însuși, și care să-l facă mândru pe cel încrezător în țara sa.
”Țara sa”? Da: Țara noastră e România din UE – în care, câtă vreme există PIB național, PIB pe locuitor, și granițe și indici diferiți de bogăție și sărăcie exact așa cum există între Cluj și Vaslui – e o țară a fraților în care brânza e pe bani și în care fiecare trebuie să dea din coate și să vină cu proiecte mari, pe măsura celorlalte ale celorlalți frați, pentru a fi luat în serios.
Măcar de dragul vremurilor bune – dacă, punând mâna pe vreo carte, chiar vrei să privești în istorie:
Da – nodul de poduri de la Cernavodă al lui Saligny era primul de acest fel din Europa și al treilea în lume, la vremea lui.
Da, acum 150 de ani, împărații europeni se scăldau la Băile Herculane.
Da, acum nici 100 de ani, aveam desennat (cu ajutorul altora, e drept) proiectul unui râu navigabil – deși atunci nu era trendul, aproape delirul generalizat, cu green deal la infrastructura de transport.
Dar să fii scăldat la picioare de 1/3 din lungimea celui de-al doilea fluviu ca mărime din Europa – care se oprește din capitală în capitală de la vărsare și până aici – și chiar să nu vezi că asta chiar poate însemna ceva?
Să ai câte 1/3 din teritoriul național șes, deal și munte – și 60% din toate la un loc teren agricol – și să cumperi 60% din carnea pe care o mănânci și 80% din brânza pe care o mănânci, în timp ce singurul lucru pe care nu-l imporți sunt ștevia și gorgoazele de mai sus – chiar să te deprime și să te supere pe țara ta într-un asemenea hal?
Să-ți fugă în fiecare an în PIB-urile altora 30-40.000 (adică vârfurile) din absolvenții de facultate, invocând libertatea lor de mișcare oriunde în lume, și să nu poți gândi la o soluție pentru ca ei să-și manifeste libertatea de-a rămâne și de-a produce în țara lor?
Mai mult:
să nu ai alte soluții de ”nationalism” decât producțiile tâmpe, rudimentare și periculoase, decât cele din discursurile Partidului România Mare, preluate prin înființarea AUR, rumegate prin cârciumile sătești de ”românii verzi” – dacii care ”au construit Roma”, ”i-au învățat pe latini limba latină”, au whatsapp cu Dumnezeu și se îmbată cu ”mitilic” de contrabandă în ”grădina Maicii Domnului”?
Să nu vezi că chiar și un naționalist agresiv și primitiv – ca Viktor Orban al Ungariei – ia la picior statele vecine care năzuie la aderarea la UE, oferă investitorilor străini facilități pentru know-how și tehnologie (vedeți superinvestiția în auto de la Debrețin sau cea sud-coreeană pe baterii electrice), în condițiile în care 70% din cifra lui de afaceri e produsă de capital străin, față de 50% cât e a ta) – căci știe, chia în naționlismul său primitiv, că vechiul ”prin noi înșine” e, azi, prostie curată,
și tu, aici, să nu ai încedere în industria ta (25% aport la PIB – ca în Germania!) și să nu ai un set de politici în jurul căruia să creezi un proiect de țară?
Un proiect de țară care să fie ”înscris cu vârful acului pe fundul ochiului” oricărui român (după cum sună o expresie din Coran), care să creadă în el și care să-și construiască viața aici, pentru el?
(Citiți și:””Istoria nu iartă proștii”. Am intrat în deceniul decisiv. CRONICILE Curs de guvernare Nr. 95”)
Cât despre un proiect ”românesc” – într-o UE în care frații sunt frați, dar brânza e pe bani, iar frații rămân, totuși frați, că eșa e în viață – am mai avut unul:
Aderarea României la NATO și UE – vestitul pact de la Snagov, care, ce e drept, a fost mult mai simplu: și UE și NATO au asigurat tracțiunea.
Acum e mai complicat pentru că, după 15 ani de UE, ar cam trebui să știm să ne luăm singuri pâinea de pe masă și – mai ales, e o responsabilitate mai mare, în sfârșit e responsabilitatea cea mare:
sunt, deja, 30 de ani de când nu mai putem invoca moștenirea de mentalitate din perioada comunistă, avem în față o generație care mănâncă salam cu soia din considerente dietetice și nu din sărăcie, și știu că forța fiecăruia din acești indivizi vine din expertiza și deteminarea personală, și nu din ce-au făcut Burebista sau Decebal sau nu mai știu cine acum niște mii de ani…
(Citiți și:””ROMÂNIA ÜBER ALLES” – Interesele economiei românești în UE în deceniul care va schimba lumea. A apărut: Sumarul nr. 92 al CRONICILOR Curs de Guvernare”)
De altfel ”naționalismele” echilibrate și lucide – acolo unde apartenența la o familie nu îngrădește interesul economic național, ba chiar îl încurajează – nu doar că nu vor dispărea, ci se vor reorganiza:
-* Nu sunt nici 2 ani de când Olanda și-a schimbat numele oficial în ”Țările de jos” (ca să corectezi un asemenea detaliu înseamnă să te uiți mult în oglindă și să-ți pese foarte mult de cum arăți ca națiune),
-* Franța cere o Europă absolut franceză din perspectiva securității Uniunii (ca prima armată – rămasă după Brexit),
-* Germania va fi mereu ”ueber alles” în conștiința fiecărui neamț de la Berlin la București, după cum se vede din comportamentul economic – absolut legitim – al companiilor germane din România:
în ciuda marii diversiuni ”progresiste”, a ”leftismului” asemănător nivelării absolute a indivizilor de pe toate meridianele așa cum își doreau comuniștrii prin ”Internațională” și naziștii prin ”Imperiul de 1000 de ani”,
reperele individuale vor fi cu greu șterse pe pe scoața humanoizilor, iar ceea ce se numește azi, teoretic, ”tribalism”, nu doar că nu va dispărea, ci va contrazice acest experiment social aflat în plină desfășurare; două lucruri ar putea confirma o atare prezumție:
primul – de 6000 de ani încoace, de la Ghilgameșul sumerienilor, la Egiptul Ptolemeilor greci, la Roma translată spre altă cultură – a Bizanțului,
și până la pandemia de la mine din Dămăroaia, unde progresiști cu câte 2 masterate și doctorate s-au călcat în picioare la hârtie igienică, absolut nicio silabă nu a contrazis și nu a arătat vreodată vreo abatere a indivizilor de la natura lor umană.
De aia n-au rezistat nici comunismul și nici nazismul – de aia nu vor rezista în timp niciuna din teoriile nivelatoare de libertate omenească de astăzi;
al doilea: UE și lumea ”cultă”, ”civilizată”, nu doar că – în contra principiilor, valorilor și discursurilor lor – lasă pe dinafară statele sărace la împărțirea mondială a vaccinului: ci chiar (AICI-LINK) face eforturi să elimine concurența plictisitoare a acestor state care n-au forța ”politică” de-a se apăra în fața nenorocirii biologice: adică exact ca brutalele, sângeroasele și dictatorialele Rusia și China.
*
Revenind la proiectul național al României, să ne asigurăm de 3 lucruri, fără de care niciodată nu va ieși nimic în nicio țară:
1, Nu poți cere unor politicieni pe care-i alegi tu să aibă încredere în țara asta, dacă tu, cel care-i alegi tu, nu ai încredere în ea.
2, Prezumând că politicienii sunt partea ”vizionară” a unei țări, nu poți tu, ca politician, să te comporti azi, a.d. 2021, ca la începutul anilor 90:
să dai autostrada pe pietruiri de drumuri,
să dai Canalul de irigații pe despăgubiri-pomană la secetă,
să dai tichete de vacanță pe constrângerea turismului de-a-și crește calitatea serviciilor,
să dai niște firfirei oricărei multinaționale de IT pe o politică de anvergură în antreprenoriatul din IT și AI.
Sau, poți – de ce să nu poți, de vreme ce ești la putere:
dar vei conserva în mintea celor care te-au ales și pentru care ești responsabil să croiești o nouă economie pentru o nouă țară, acea mentalitate rămasă de pe vremea când acest popor pândea ștevia primăvara și în restul anului se hrănea cu corcodușe.
Vei veni cu proicte mici, în care cred doar oamenii mici.
(Citiți și:””T Zero” – avem doar 3 ani la dispoziție să ne înscriem ca jucători în economia viitorului post-Covid / Cover, sumar, titluri – au apărut CRONICILE 91”)
3, ”Generalii mei, în temeinica lor prostie, veneau și-mi spuneau: <oamenii nu mai vor să lupte. De ce oamenii nu mai vor să lupte?>
Iar eu, în liniștea iubirii mele, mă gândeam: <De ce nu mai vor să moară în numele imperiului lor?> ” – spune regele (citez din memorie) din Citadela lui Exupery.
Generalii noștri, în temeinica lor prostie, nu sunt în stare să pună pe masă un proiect de țară al României, în numele căruia orice român să se simtă responsabil de ceea ce face în fiecare zi,
și pentru care să fie gata să-și trăiască viața aici – pe ogoarele astea, în orașele astea, pe pârtiile astea, în pădurile astea.
Continuă regele din Citadela: ”Dacă vrei să-i unești, pune-i să construiască împreună un turn. Dacă vrei să-i dezbini, aruncă-le un pumn de grăunțe”.
Amin.
***
PS:
Uitați-vă, de la Cotroceni și până în ultimul cătun fără curent al țării – la discursurile, personalitatea și fizionomia celor care ar trebui să construiască un plan de țară – plan în care să fim fiecare parte:
să nu-i slăbim pe cei lucizi, să nu-i lăsăm nealungați cu ouă clocite pe pezevenghii care ne vând povești nerușinate.
Așa se vor alege cei care să facă planul în care să credem și pentru care, localnici sau străini îndrăgostiți de țara asta, să-și trăiască AICI viața personală.
(Citiți și: ”Hic Salta!”)
16 răspunsuri
Felicitari Domnul Cristian Grosu! Exceptional articol! L-am distribuit indata si celor 100 de fosti colegi de facultate. Avem de multi ani, o corespondenta permananta si zilnica ce ne leaga, multi traind astazi in Europa si peste ocean… Poate vor regreta ca si-au parasit tzara, citindu-va, ca nu si-au folosit invatatura oferita aici pentru imbunatatirea frumoasei Romanii. Poate visez la mai mult, dar exista si putine, prea putzine cazuri de intoarceri si implicare.
Va multumim pentru tot ce scrieti si citim cu extrem de mare interes ca sa putem lamuri si pe cei ce n-o fac.
Cu mult respect si aleasa pretuire, Ion C.
Stimate domn Cristian Grosu.
Claritatea si calitatea informatiei descrise in coroborare cu talentul literar al domniei voastre ne bucura (mie si sotiei ca experta pe Finanz/Analise)nespus si ne delectam saptaminal citeva ore lecturind cu bucurie, chiar comparind realitatile Est/Vest in si cu, viziunea dvs.
Cunostem realitatea si delasarea caracteristica in Romania dar uitati sa mentionati ca initiativa particulara sau de grup este frinata/ucisa de catre raptori burgeziei bugetare inca de la infiintarea unei entitati.
Viziunea si munca privata este blocata de zidul incapabilitati,calificari,culturi si lipsei de viziuni globale sau macar europene a administratiei decidente puse politic sa controleze sa raporteze sa incaseze.
Va spun din experienta de peste 10 ani cu activitati in Romania unde cu speranta implementari unui sistem modern am pierdut 10 ani si timp si bani, unde totul a fost capturat ,sabotat si blocat de decidenti ce nu-si iau parai-indaratul sau coparticipare la lucrare.(Ca si la lucrarile de cercetare unde iti lipeau citiva UTC sau copii nomenglaturi)
Cit despre comparatia cu Ungaria faceti o mare gresala a atribui nationalismului lui Orban evolutia economica a tarai.
Reformele lor economice spre capitalism au inceput in 1956 si 1968 prin miscari de strada(UNIUNEA COOPERATIVELOR -UCECOM- LA NOI DE STAT LA EI PRIVAT PINA LA 40 DE ANGAJATI -deci 50 de ani) iar ungurul zbiara patriotism dar te asteapta cu consilieri si covor rosu ca investitor.
Eficienta,cistigul prin locuri de munca in interes national este baza actiunilor lor economice.
Si in ultimul rind sa nu uitam ca munti carpati blocheaza vizibilitatea si schimburile cu viziunea Occidentala si marile transformari.
AVEM VIZIBILITATEA SPRE STEPA SOVIETICA 2000 Km.(R.Kaplan)
Cula boiereasacA este construita traditional la noi din vanitatea unuia nu este program strategic de functionare a Cetati si a cetatenilor ca interes de urbie sau national.
Romania vine prea tirziu sa creasca, sa aiba ceva din dezvoltarea capitalismului liberal mondial.
Este timpul mega proiectelor de tara si conectare inter-continentala.Cu megainvestiti, pierderi,distrugeri,coruptie dar mega-evolutie radicala.
Carpati mari si stincosi, batuiar vina.
Am ratat interconectarea actuala.
Ce facem ?
Sedem si cugetam inca 2000 de ani sa prindem urmatorul trend global, Teleportarea?
Telechinezia va fi o optiune reala, deoarece depopularea voita a tineretului rebel si golan ,lasa loc .
Cu respect pentru seriozitatea publicatiei.
M.B
PS
Cu scuzele de rigoare la greselile cu diacritice.
Nu detin aici tastatura necesara.
Multumsc mult pentru aprecieri.
O observatie: eu NU am spus că succesul Ungariei vine din naționalismul lui Viktor Orban, ci că, dimpotrivă, chiar si un naționalist ca Victor Orban aleargă în stânga și în dreapta pentru capital străin și tehnologie si noi relații internaționale, în ciuda faptul că cifra de afaceri din economia ungară e 70% capital străin, adică mult mai mare decât cea din România – unde e de circa 50%. În rest, Viktor Orban Nu e un exemplu de urmat pentru o societate echilibrată si democratică în adevăratul sens.
Nici-un alt articol al d-lui Grosu nu mi s-a parut ca atinge cu atata claritate precum cel de fata relatia dintre mentalitatea romaneasca si realizarile natiunii noastre, atat de batuta de istorie, dar si de propria prostie. Nu am nimic de obiectat sau de corectat la ceea ce spune autorul, desi intotdeauna ma „mananca” palmele sa pot face asta. Sau – de ce m-as lasa eu mai prejos – iata, ii aduc un repros d-lui Autor: nu ne spune si care ar fi procedeul / procedeele prin care am putea genera noi, natzia romana, un shut (sau auto-shut) in fundul glorioasei noastre natziuni, daco-romana si / sau chiar proto-daco-romana, care sa o puna in miscare spre ceea ce ea viseaza ca ar merita…ca un dar de la D-zeu, coborat cu harzobul din cer si nu ca o realizare strict proprie. Sau poate un shut in cojones romanesti ar fi cel mai eficient ? Ce parere aveti, domnule Autor ?
(apropozitiv:)
Pacat ca aceste realitati, profund intelese si indemanatic prezentate de Dumneavoastra, nu fac masa critica necesara pt ca poporul roman- in realitate o masa de lupi singuratici- nu trece dincolo de militantismul verbal, la actiune politica.
Singurele rezultate concrete ale actiunii politice romanesti de dupa 1990 („o opozitie puternica e o conditie pt buna guvernare”) sunt partidele statului paralel, culminand cu figura emblematica a dnei Sosoaca.
De ce oamenii seriosi, de buna credinta, nu se aloca pe ei insisi, verticalizand in jurul valorilor adevarate?
E nevoie de o generatie de pasoptisti redivivus, cu tineri inteligenti si vizionari, care sa sacrifice interesele personale si familiale in favoarea interesului national.
I.1.Nu Viktor Orban „ofera investitorilor straini facilitati pentru know-how si tehnologie”, ci indicele 50 de COMPETITIVITATE ECONOMICA SI FUNCTIONALITATE INSTITUTIONALA ale Ungariei- CU 24 DE PUNCTE mai bun ca al Romaniei (74)!
2.Nu clasa (politica) conducatoare formuleaza teluri si programe, fiindca n-are calificarea necesara, ci numai cercetatorii economici independenti, institutionali sau cei ai publicatiilor economice precum CURSDEGUVERNARE.
3.In EPOCA GLOBALIZARII, „PRIN NOI INSINE” este intradevar prostie curata cind incercam iesirea din subdezvoltare prin resursele economice-financiare proprii!
Odata cu o ideologie a dezvoltarii, o viziune noua proactiva, cind firele firave ale unei NOI STIINTE A DEZVOLTARII SE UNESC SI DEZVOLTA (ALATURI DE MACRO SI MICROECONOMIA primite in dar de la integrare) ceeace trebuie sa fie un PROIECT DE TARA, pesimismul economic general va dispare.
Proiectul asigura dezvoltare prin resursele externe, ale capitalului financiar-industrial extern!
4.Lipsa de incredere in propria industrie (de 23 la suta ca in Germania?!) este fireasca, ea fiind reprezentata doar de fabrici numai in marile orase din Transilvania, iar produsele lor sint de manufactura primitiva, apartinind primei „revolutii industriale”.Adica de montaj si piese simple, cu manopera multa, fara mecanizare totala si automatizare, ca industrie ANEXA la marile uzine de productie si MONTAJ din Ungaria!Industria aceasta cu valoare adaugata minora, care plateste salariatii cu salarii minime pe economie, OFERA PUTINI BANI si LA BUGET si nu acopera nici macar in parte teritoriul national!
II.1.Dupa 15 ani de UE „ar fi trebuit sa ne coacem singuri painea de toate zilele”, dar…
„a croi o noua ECONOMIE n-are nici o legatura cu MENTALITATEA, ci cu proiectul economic, asa cum realizarea unei piase la o fabrica n-are legatura cu probleme de mentalitate, ci de calitatea fortei de munca si a tehnologiei!
Calitatea fortei de munca a fost excelenta dupa tiparele moderne, dovedita de cei 3-4 milioane de emigranti economici care lucreaza in alte tari, nu neaparat in Vest!
Concluzia este ca „noua economie” depinde de calitatea „TEHNOLOGIEI STIINTIFICE economice APLICATE”, care isi propune sa o construiasca!
2.Din pacate, „tehnologia economica aplicata” capabila sa construiasca noua economie in Romania, este inexistenta!
Pentru a prezenta situatia acesteia, propun 5 etaje de competenta analitica si constructie „tehnologica” a dezvoltarii, deoarece lumea politica este acaparata numai de cistigul de imagine de pe urma dramei nationaole produsa de Pandemie.
a.Nivelul publicatiilor economice si analistilor diverselor nuclee institutionale financiare;
b.Institutiile de cercetare economica nationale si evaluare economica;
c.Lucrarile fundamentale de analiza economica si constructie a unor PILONI primari pentru proiecte nationale.Aici este obligatoriu sa amintim „Romania Europeana” (2007) a lui A. Nastase, care identifica si dezbate problematica dezvoltarii industriale, cea institutionala, a lipsei aquisului comunitar institutional si in general unica lucrare economica care acopera intreg teritoriul problematicii politice, economice si sociale a dezvoltarii.Nu intimplator ea a fost publicata in anul integrarii in UE.(„Pataniile” personale ale autorului nu scad cu nimic valoarea nationala si europeana a lucrarii!)
Aici se inscrie si ansamblul articolelor economice (cu sutele) ale prof. Ilie Serbanescu, care radiografiaza neajunsurile integrarii in lipsa activelor economice si industriale, care sa sustina politicile de dezvoltare (publicate 2005- 2021).
La fel de importanta este lucarea „Reindustrializarea Romaniei – Politici si Strategii”, lucrare academica sustinuta de Liviu Voinea (2010), care face radiografia dezvoltarii post integrare si a Crizei, concluzionind necesitatea unui NOU MODEL DE DEZVOLTARE, prezentind concret modul in care modelul economic anterior intergarii a fost anulat/eliminat (prin integrare).
BNR si pleiada sa de economisti a demonstrat necesitatea unei cresteri economice industriale/reale de 5 la suta pe an pentru tranzitia la moneda Euro si atingerea indicilor economici medii ai UE in acest scop.
Revista Capital a prezentat anii trecuti posibilitatea cresterii economice-industriale cu 5 la suta anual, ca fiind in acord cu potentialul economic si general al Romaniei!
Studii si lucrarile de acest etaj stintific sint multe altele, dar spatiul ma obliga sa ma opresc.
d.Etajul cercetarii economice complexe (SEMI-fundamentala) este reprezentat de economistii care au depasit „cercetarea economica”, intrind pe teritoriul nou, necunoscut, al „cercetarii institutionale”, printre ei fiind prof. Daniel Daianu care constata rolul fundamental al institutiilor in dezvoltarea economica (Incotro se indreapta tarile Postcomuniste?, 2002).
Acelasi tip de cercetare este realizata si de prof. dr. Cosmin Marinescu prin cursul universitar „Economia institutionala” (ASE) care confirma afirmatiile prof. D. Daianu, in 2005.
Virful acestei clase a cercetarii economice, care se apropie de componenta principala a unui proiect de tara” – competitivitatea economica nationala – este reprezentat de PROF. DR. ANDREEA PAUL, ARHITECTUL CONACO si apoi INACO, avind ca obiectiv central evaluarea si incercarea imbunatatirii competitivitatii economice nationale.Aducerea ei la un indice sub 50, este singura cale de „a-l bate” pe Orban al Ungariei, in aducerea de investitori industriali majori…
e.Urmeaza o zona a cercetarii economice care TREBUIA sa construiasca un proiect de tara dupa 2007, ca sa ne asezam la „masa rotunda” a cavalerilor dezvoltarii economice din UE.
Aici se inscriu realizatorii „proiectului de tara” (fiind unul dintre ei) care propun PUBLIC spre evaluare si promovare guvernelor astfel de lucrari programatice nationale.
Spuneam ca d-na Andreea Paul SE AFLA in virful cercetarii institutionale, deoarece demonstreaza (ca nimeni altii) ca ESECUL REALIZARII PROGRAMULUI NATIONAL DE COMPETITIVITATE 2015 – 2020″ (ESEC pe care l-a FACUT PUBLIC), pastreaza Romania in starea de subdezvoltare industriala.In lipsa acestei competitivitati inalte si in disperare de cauza, Romania se amageste cu proiecte impuse de UE – care sint de NATURA GLOBALA NU DE INTERES NATIONAL, AFARA DE CONSTRUCTIA DE INFRASTRUCTURA (MAJORITAR PE CREDITE).Proiectul inspirat de UE n-are legatura cu dezvoltarea industriala a tarii!
Proiectul de tara rezolva insasi problema fundamentala a stagnarii – imbunatatirea indicelui de competitivitate economica/institutionala, ratata de Guverne asa cum arata d-na Andreea Paul.
3.Expunerea de mai sus isi propune sa clarifice si rolul publicatiilor economice in constructia acestor FANTOMATICE proiecte de tara.
Este vizibil ca lipseste fundamentul teoretic al unui nou model de dezvoltare economica, agresiva, pro-activa, in sensul ca ea este autoimpusa de clasa politica, asa cum recomanda BNR si Revista Capital.
Lectia V. Orban al Ungariei demonstreaza ca tara vecina NU construieste obiective economice sau industriale, acest lucru fiind contra NATURII CAPITALISMULUI, ci gratie competitivitatii medii pe tarile Estice care aduce investitorii!
In concluzie, publicatiile economice trebuie sa depaseasca „constructivismul national” industrial, pentru care tara NU are modelul economic (etatist/socialist), nu are bani (si nu da nici UE in acest scop), nu are (pina la un proiect national) nici institutiile capabile de a atrage bani UE in acest scop, in parteneriat STAT-PRIVAT ori cu capitalul strain, etc.!
Se impune – ca pina la iesirea din pandemie, publicatiile economice de anvergura (precum prezenta) sa se axeze pe problematica reindustrializarii, a modelului economic nou, pro-activ, pe cea a competitivitatii economice si institutionale, pe modalitatile de atragere si utilizare a resurselor investitionale externe – intr-un cuvint pe ceeace constituie „Tabla de materii” a unei noi stiinte economice, a dezvoltarii rapide in epoca globalizarii!Lucrarea este in curs de realizare, iar proiectul de tara finalizat si operational.
PS.
Invit respectuos pe d-l Grosu „2 zile la Tg. Jiu” (chiar daca pune lacatul la redactie), pentru a cunoaste cele aratate, urmind ca la una din Conferntele Nationale sa le prezinte in calitate de colaborator si editor de proiect de tara!In caz contrar proiectul national ramine blocat la faza acelorasi „56 de strategii nationale teoretice”.Cei 30 de ani postdecembristi demonstreaza ca orice obiective punctuale sint irealizabile inafara proiectului de tara.
cu stima,..
prof. Caliman I. Eugen, tel 0721316019
constructor proiect de tara
si schita unei stiinte a dezvoltarii.
Tara nu-i a noastra, ci a securistilor care o detin, indiferent ca azi sunt in MAI, MApN, SRI etc.
Autorul are impresia ca e tara lui, cat de naiv!
Stimate,
d-le Marin B.
Un „indicator” important al opririi noastre la „marginea tranzitiei” (la capitalism), este mentalitatea comunistoida de a considera BUGETARII drept dusmanii functionalitatii institutionale si ai investitiilor straine!
Bugetarii exista si in Vestul dezvoltat economic si sint factorul institutional national generator si sustinator al dezvoltarii.
Ei nu sint in mod generic factorul blocant al dezvoltarii, ci numai din lipsa unui proiect national care sa-i aseze in situatia de a deveni contributorii principali la progresul economic si general.
Mai mult ca atit, ei sint UNICA resursa nationala a dezvoltarii, deoarece celelalte resurse (nationale) ca forta de munca, capitalul, cercetarea stiintifica si tehnologica, inventia si inovatia, etc. pleaca libere in zonele si tarile in care se pot valorifica mai bine!
Acest lucru ramine neinteles de analisti si politicieni, care evalueaza valoarea si rostul bugetarilor numai sub raportul costurilor salariale si au ca unica solutie economica diminuarea numarului acestora.
Numai un proiect de tara cu unul din obiective imbunatatirea functionalitatii si performantei institutiilor bugetare poate stimula si constringe clasa bugetara la sustinerea investitiilor straine si constructia unui mediu prietenos cu afacerile.
Situatia bugetarilor in procesul dezvoltarii este una din temele principale ale „noii stiinte a dezvoltarii economice rapide”, in epoca globalizarii pietelor nationale.
Domnule Grosu , va inteleg revolta. Nu sunteti singur ( ul ).
Dar ca sa justificati revolta dvs. pe comentariile unor cititori , din care ati sesizat resemnarea acestora , resemnare pe care o generalizati la nivelul intregului popor este un sofism . Mai bine foloseati MIORITA ! Apoi ,mi se pare , ca argumentatia este subtire fata de importanta subiectului. Poate ca ati scris sub presiunea nemultumirii , a revoltei si impulsului de moment. Exista cel putin o greseala de redactare – vezi ” scoata ” in loc de ”scoarta ”.Da , ne lipseste un PROIECT de TARA. Cine sa il faca ? Conducatorii nescoliti ,mediocri , suficienti si lipsiti de viziune? Si mai ales de patriotism !
Poporul ? Cum ?
Solutia din P.S. nu este fezabila.Asa ca , din cele prezentate vom ramane cu revolta dvs. si resemnarea noastra.
In rest numai de bine.
P.S. Leadership-ul acestei tari va face ce stie el sa faca. Adica NIMIC .Degeaba va adresati lor, sunt incapabili sa inteleaga si sa actioneze.
Va sugerez sa promovati aceasta problema la nivel national. Poate , poate se vor trezi niste constiinte si niste competente.
Doamne ajuta !
Nu-i o ”revoltă” – să spunem că e conceptualizarea unei probleme – care, oadă adusă pe masă, ar putea căpăta o rezolvare:
chiar în seara asta am avut o discuție cu un mare antreprenor român, care imi povestea un lucru similar: testează – ba chiar monitorizează în mod constant încrederea angajatilor în companie: ”fără încrederea asta nu se poate constryi nimic și, mai ales, nu pot fi străbătute momentele dificile și de răscruce în planurile de business”.
Adică, e ”simplu” ca în orice chestiune privată din iața fiecăruia, adică dintr-o gospodărie”: dacă nu crezi în ceea ce faci, nu are cum să iasă decât din noroc. dar cât ține și norocul ăsta?
Stimate, „impartial” !
1.Solutia din PS este unica, cita vreme nimeni n-a avut temeiul programatic pentru a „anunta” public realizarea unui „proiect de tara”!
Daca nu cunoasteti (cit de cit) continutul acestuia, nu este cumva „prea mult” sa afirmati ca proiectul in discutie nu este fezabil?Amintiti-va poezia (si melodia) „Cinta un matelot la prora..”unde unul dintre versuri era „un singur matelot cinta”.
Aceeasi este situatia in cazul de fata, doar ca „marea nu-l crede” pe „matelot”, in loc ca „marea nu-l intelegea”!
In actualul vid al cercetarii fundamentale (nu doar national sau european) pe tema „dezvoltarii economice-industriale rapide in epoca globalizarii” (pe modelul tigrilor asiatici), este fireasca neincrederea in corectitudinea stiintifica si fezabilitatea economica a unui proiect al cuiva, venit de NICAIERI in inexistenta cercetare a dezvoltarii!
In concluzie, necunoscund litera si spiritul proiectului, nefiind (poate) nici angrenata in acest tip de cercetare economica, este prea mullt pentru o persoana sa afirme nefezabilitatea a ceeace nu cunoaste.
2.Rindurile de fata nu se doresc a fi neaparat contra unei pareri personale oarecum justificata in starea actuala a cercetarii, ci mai ales impotriva „generalizarii ei” „la nivelul intregului popor…
cu stima,
C.I.E., dispus sa va comunice din datele proiectului, daca va intereseaza.
Domnule Caliman Eugen , cred ca nu ati citit cu atentie nici comentariul mea si nici P.S. din analiza domnului Grosu .
Eu am afirmat ca este nevoie de un PLAN de TARA. In P.S.domnul Grosu , dupa intelegerea mea , se refera la alegerea celor capabili sa faca un PLAN de TARA avand in vedere ca actualii sunt incapabili. Avand in vedere calitatea clasei politice nu vad , ca prin alegeri , sa schimbam in bine leadership-ul ROMANIEI. De aceea am spus ca nu este fezabil. Totusi , am sugerat autorului , in final , sa promoveze aceasta problema la nivel national si poate asa se vor trezi niste constiinte si niste competente care sa isi asume o astfel de sarcina. Vad deja ca dvs. va oferiti . Va doresc succes.
Ma voi oferi si eu ( dar nu stiu cum ! ?) ca un simplu cetatean ( neresemnat ) sa particip la o astfel de constructie.
In rest numai de bine.
D-le impartial,
SCUZE…
Am crezut ca va referiti la al meu PS.Eroarea are totusi un beneficiu, acela ca m-am adresat involuntar, celoc care nu cred in PS-ul care incheie comentariul care se refera la proiectul de tara…
Eu locuiesc de multi ani in strainatate si ceea ce mi se pare frapant in Romania este ardoarea asta de a te vaita in continuu, inclusiv la meteo este „urgie” . Degeaba le spun ca lucrurile s-au schimbat in bine, nu te crede nimeni. Nu cred nici macar statisticile Eurostat. Pana la urma Romania se afla in primul sfert la scara globala, sigur exista lucruri care se pot face mai bine, dar si in Occident este la fel.
In ciuda entuziasmului popular afisat dupa decembrie 1989, la 30 de ani de la acele evenimente istorice, avem dovezi certe ca viitorul natiunii romane este garav amenintat, iar viata publica din Romania a luat-o razna de tot pentru ca cei care s-au instalat periodic la cirmuirea tarii in aceasta perioada de timp ne-au incadrat mersul pe un drum prapastios fara intoarcere.
Printre cauzele principale care au determinat bulversarea vietii publice din Romania pot fi enumerate, in afara celor de natura externa, urmatoarele:
1. – LIPSA DE LEGITIMITATE A FORULUI LEGISLATIV, a alesilor in general, care isi insusesc puterea colectiva IN MOD NEFIRESC deoarece nu au votul majorotatii simple de 50% sau calificate de 75% din totalul alegatorilor cu drept de vot din colegiile teritoriale unde au depusa candidatura sau al cetatenilor romani cu drept de vot.
Lipsa de legimitate se datoreaza si neprezentarii la vot a peste 60% dintre alegatori, (determinata la rindul sau de scandalurile pornite de la cumpararea de voturi sau estorcarea vointei politice a cetatenilor) ceea ce ilustreaza neincrederea populatiei in sistemul de administrare a puterii statului a carui autoritate se afla in stadiul disolutiei totale.
Analiza legislatiei emise in perioada postdecembrista reliefeaza net faptul ca, clasa politica, prin violenta afisata fata de alegatori a urmarit in mod vadit satisfacerea si acoperirea unor interese, in primul rind de casta (parlamentari, notari, avocati, executori judecatoresti, justitiari, etc.) sau economice (decizind incorpore, impotriva firii, privatizarea unor obiective economice strategice) ignorind in mod ordinar interesele pentru realizarea binelui general al natiei romane.
Intr-o societate moderna ce are la baza valoari esentiale, moralitatea, cunoasterea si rationalitatea, UN POLITICIAN DE ELITA (model) TREBUIE sa fie un intelept, sa priveasca particularul prin prisma generalului si intr-un acelasi elan de gindire sa cuprinda deopotriva abstractul si concretul. Trebuie sa vada prezentul in lumina trecutului, pentru scopuri situate in viitor. Nici o parte a naturii umane sau a institutiilor omenesti nu trebuie sa-i scape cu totul din vedere. El trebuie sa fie dezinteresat si in acelasi timp sa vizeze un scop, sa fie distant si incoruptibil dar cu picioarele pe pamint ca un om de stiinta. (Indivizi cu discernamintul afectat, incompetentii si cei cu instincte de rechin nu au ce cauta in politica sau viata publica).
In ciuda tuturor nenorocirilor abatute dupa 1989 asupra istoriei prezente a
romanilor (din cauza unor ordinari din rindul lor) exista totusi o probabilitate ca o parte din asteptarile si sperantele colective ale acestora sa fie implinite cu ajutorul unor elemente progresiste din societatea politica si a celor stocate in bazinul electoral format din cei peste 60% cetateni romani cu drept de vot, absenti la alegeri, scarbiti de actuala clasa politica care nu se mai poate autopurifica.
Referitor la algoritmul delegarii puterii colective si la posibilitatea de a isca reactii eficiente intre alegator si ales, in vederea normalizarii vietii publice (scoaterii rechinilor sau a brontozaurilor din viata politica), SOCIETATEA CIVILA, trebuie sa intervina si sa impuna modificari la legea electorala (fie si pentru a antrena interesul ori trezi speranta intregului electorat pe de o parte si pe de alta sa previna pe cit posibil aranjamentele electorale ale mafiotilor din politica romaneasca care la fiecare scrutin asteapta ca lipitorile sau taunii sa se infiga in epiderma cotribuabililor si sa suga nederanjati, timp de 4-5 ani, din vlaga poporului roman ori din resursele si bogatiile naturale daruite de divinitate acestuia), existind in acest sens mai multe variante posibile:
– Una ca mandatul celui validat (ca presedinte al tarii, parlamentar, presedinte
de consiliu judetan si primar) sa dureze doar pe perioada de timp egala cu rezultatul dat de procentul (din intregul mandat de 4 sau 5 ani prevazut) cu care a fost ales din totalul cetatenilor cu drept de vot existent in circumscriptia sau colegiu electoral in care a candidat, exceptind cazul celor care depasesc scorul de 75%.
In cazul in care perioada, conform procentului (fractiei procentuale) cu care a fost ales, a exipirat, inlocuirea sa se faca pina la sfirsit de mandat (4 sau 5 ani) cu candidatii care urmeza in acelasi clasament realizat la respectivele alegeri.
– A doua varianta posibila ar putea fi aceea daca nici un candidat nu primeste la alegeri votul a peste 50% dintre cetatenii cu drept de vot(din colegiu) sa ramana in continuare cel care se gaseste pe functia respectiva (aceasta ar fi posibila mai degraba in cazul presedintelui, primarilor si al presedintilor de consilii judetene).
– A treia varianta, ca o completare la celelalte doua, se refera la legiferarea obligativitatii votarii celor cu drept de vot cu posibilitatea aplicarii unor sanctiuni importante impotriva absentilor, fara argumente temeinice, de la scrutin.
2. – LIPSA DE REPREZENTATIVITATE A ACTULUI DE GUVERNARE care este dovedita de faptul ca, nu toate unitatile administrativ-teritoriale ale tarii (judete sau provincii) au reprezentanti in structurile centrale ale administratiei de stat (ceea ce a condus la consolidarea multor anomalii in care institutiile statului centrale sau locale sa fie constituite din gasti sau clanuri).
Aceasta situatie, a permis exercitarea unei guvernari in stil de haita constituita parca din hiene si incurajeaza formarea de structuri de tip mafiot.
Aplicarea algoritmului enuntat, dar si nerespectarea principiilor competentei si moralitatii la angajarea si promovarea personalului in functiile publice a incurajat dezvoltarea clientelismului de tot felul si implicit risipa si batjocorirea resurselor umane valoroase, financiare si materiale ale tarii (inclusiv pierderea fondurilor financiare europene repartizate Romaniei).
Ceea ce inspaiminta insa fiinta nationala in cel mai grotesc mod este faptul ca
(I)MORLITATEA si (IN)COMPETENTA in ROMANIA (caracteristici fundamentale pentru aprecierea inexistentei sau existentei sanselor pentru progres si civilizatie) se masoara cu unitati impuse de impostori, tradatori si oameni care au discernamintul afectat din cele mai diverse motive.
3.-NERESPECTAREA PRINCIPIILOR PRIVIND CONFLICTUL DE INTERESE SI DE COMPETENTA de catre cei care au ocupat ori sunt actualmente in functii publice. Aceste genuri de imoralitati au permis dezvoltarea lacomiei romanilor fara limite (lasind tara fara economie si administratie proprie sanatoasa), coruptia ajungind in aceste conditii la cote neimaginabile, mai ales in randul societatii politice.
4.- LIPSA UNEI REGLEMENTARI care sa prevada, pana la ce nivel se pot face numiri politice (cu degetul aratator) in functii publice, dar si modul de DESTITUIRE DIN FUNCTIA PUBLICA, de catre autoritati apolitice (legal constituite), indiferent de rezultatul eventualei anchete penale in cazul comiteri de infractiuni, a celor ALESI sau care au fost NUMITI in structura guvernului ori in alte institutii publice si nu s-au achitat de sarcinile ce le aveau de indeplinit conform competentei sau responsabilitatilor asumate la preluarea functiei (indicatorii de performanta si criteriile de moralitate) consideram ca numai asa se va putea responsabila decizia politica si inaltul functionar public ;
5. – DECIZIILE POLITICE SI ACTELE GUVERNAMENTALE NU SUNT ELABORATE PE BAZE STIINTIFICE ORI PE CRITETII OBIECTIVE, ci cu ajutorul unor impostori multi fara discernamintul necesar si au ca tinta interese nelegitime ale diferiteleor grupuri si nu performarea politicilor publice sau realizarea bunului mers al interesului general al romanilor.
6. – LIPSA DE EFICIENTA IN DOMENIUL ADMINISTRARII TERITORIALE A TARII deoarece din interese macheavelice nu a fost pusa in opera conceptia cu opt zone administrative in locul judetelor, ceea ce ar fi marit eficienta administrarii tarii odata cu reducerea de cel putin de cinci ori a unor costuri cu aparatul functionaresc.
Aceste deficiente majore, printre altele, au generat dezechilibrele si anomaliile manifestate in societatea romaneasca postdecembrista si au condus la, decaderea sistemului social si a componentelor sale, invatamintul, sanatatea publica, mediul, agricultura, industria, turismul, administratia, justitia, apararea, ordinea publica, etc. cu repercursiuni grave in administratia locala, pentru o perioada de timp nedeterminata in care Romania poate deveni falimentara daca nu se vor implementa strategii si programe adecvate care sa asigure reabilitarea si progresul in toate domeniile economico-sociale ale vietii noastre.
PENTRU A COMBATE O PARTE DIN CAUZELE “cancerului care macina societatea romaneasca” MAI TREBUIE SA GASIM SI RASPUNSURI LA CATEVA INTREBARI ESENTIALE PENTRU VIITORUL NEAMULUI ROMANESC:
1.- Cind vom fi in stare ca cetateni romani, intr-un nr. foarte insemnat (citeva
milioane), sa protestam simultan, public, citeva ore, avind ca motiv incalcarea unui drept sau a drepturilor elementare ale oricarui semen(roman) de catre autoritatile statului roman sau altele straine, facind astfel dovada sau proba existentei unei coeziuni sociale de neam ?
2.- Cind, oricare persoana publica, edil sau politician (independent) roman ales ori purtator de autoritate statala va putea sa manifeste aceeasi atitudine, grija (atentie) atat pentru omul bogat cat si fata de cel sarac, tot atat fata de cel performant cat si fata de cel neputiincios facind dovada sau proba existentei unei moralitati in viata civica ?
3.- Cind vom fi capabili(ca romani) sa intelegem ca indiferent de postura sau functia in care suntem trebuie sa manifestam omenie in rationalitate unul fata de celalalt pentru ca fiecare dintre noi sa primim la rindul nostru tot atatea ajutoare (sau fascicole de energii pozitive) cati romani suntem pe planeta Pamint, facind astfel dovada sau proba existentei unei intelepciuni desavirsite ?
Aceste intrebari au raspunsuri asemanatoare si se vor indeplini atunci cind si in Romania se vor realiza cele trei nazuinte fundamentale ale existentei umane, sa devenim un popor lipsit de lacomie, credincios unor idealuri sau teluri nobile si cu inteligenta colectiva de nivel superior pentru a descoperi, intelege si aplica mecanismul pe baza caruia turmele de animale isi aleg conducatorii din rindul celor mai viguroase si „talentate” exemplare ca sa fie ferite de primejdii.
Avand in vedere mersul istoriei prezente a neamului romanesc, numai DUMNEZEU mai poate decide daca poporul roman mai are seva necesara sa-si recapete vreodata adevarata AMPRENTA a fiintei nationale sau daca nu sa fie dezintegrat ori descompus pentru ca nu mai are capacitatea de a-si administra destinul colectiv.