Istoria nu se va repeta, iar amploarea dezintegrării ce ar putea urma retragerii actualului val de globalizare ar putea avea efecte transfrontaliere profunde, însă acestea depind, în mare măsură, de deciziile factorilor politici, scrie Neil Shearing, economist șef al grupului Capital Economics într-o amplă analiză pe această temă.
În ultimii 150 de ani au avut loc trei „valuri” mari de globalizare, scrie el într-un raport transmis investitorilor, care au schimbat fundamental economia mondială.
Primul a avut loc între 1870 și 1914. În această perioadă, o combinație între reducerea tarifelor vamale și dezvoltarea de noi tehnologii (în principal utilizarea la scară largă a vapoarelor cu aburi) au dus la o explozie a comerțului internațional. În doar patru decenii, exporturile mondiale de bunuri au crescut de la 5% la 10% din PIB-ul global.
Al doilea val al globalizării s-a produs în perioada 1945-1970. Și acesta a fost sprijinit de o combinație între politici de liberalizare a piețelor și tehnologie.
Rundele succesive ale Acordului General privind Tarifele și Comerțul (sau GATT) au condus la o reducere constantă a tarifelor comerciale. Tratatul de la Roma, care a fost semnat în 1957, a creat Comunitatea Economică Europeană și a deschis calea unei integrări economice substanțiale în Europa.
Totodată, utilizarea tot mai mare a transportului aerian de marfă și dezvoltarea unor nave mai mari și mai eficiente au redus costurile de transport și au crescut viteza de deplasare a mărfurilor.
Ca urmare a tuturor acestor evoluții, exporturile globale de bunuri au crescut la peste 15% din PIB-ul global la finalul perioadei.
(Citiți și: ”Interviu cu dr. Klaus-Jürgen Gern / Muzica în economie vine din SUA și din China – Rusia va trebui să-și găsească un alt loc”)
„Primele două valuri de globalizare au împărtășit câteva trăsături comune. Mai exact, trăsătura centrală a ambelor a fost o creșterea comerțului de mărfuri”, notează specialistul Capital Economics.
Al treilea val de globalizare – care a început odată cu căderea Zidului Berlinului în 1989 și a fost accelerat de aderarea Chinei la OMC în 2001 – a fost, de asemenea, caracterizat de o creștere semnificativă a comerțului global de bunuri. Între 1990 și 2010, exporturile globale de bunuri au crescut de la 20% la 30% din PIB-ul mondial.
Specificul ultimului val al globalizării
„Dar, spre deosebire de primele două valuri, integrarea a depășit comerțul cu bunuri. Exporturile de servicii s-au dublat ca pondere din PIB-ul global – de la aproximativ 3,5% în 1990 la peste 7% în 2019. Și, cel mai important, al treilea val de globalizare a avut o componentă financiară semnificativă”, explică Neil Shearing.
Între 1990 și 2018, a existat o creștere de cinci ori a fluxurilor transfrontaliere de obligațiuni și acțiuni și de șapte ori a fluxurilor de investiții străine directe.
Activele externe ale principalelor economii ale lumii au crescut și în primele două valuri de globalizare, dar creșterea a fost modestă. În schimb, în timpul celui de-al treilea val de globalizare, activele externe ale economiilor avansate au crescut de la aproximativ 30% la peste 100% din PIB-ul global.
(Citiți și: ”Între SUA și China, UE e subminată de aversiunea la risc: a oamenilor, a capitalurilor – Interviu cu prof. dr. Rolf J. Langhammer, fost vicepreședinte al Institutului Kiel pentru Economia Mondială din Germania”)
„Pe lângă globalizarea producției, am experimentat și globalizarea finanțelor.”
„Al treilea val al globalizării este, de acum, istorie, dar istoria ilustrează căile radical diferite care s-ar putea deschide în față noastră”, scrie economistul.
Pașii înapoi ce au urmat retragerii valurilor globalizării
După primul val al globalizării factorii de decizie politică au avut o reacție puternică împotriva integrării. În 1930, SUA a introdus tarifele Smoot-Hawley, care au dus la creșterea taxelor pentru circa 20 de mii de produse. Marea Britanie a impus la rândul său un tarif vamal general de 10% în 1932. Exemplul a fost urmat și de alte state, așa încât la sfârșitul anilor ’30, tarifele se dublaseră. Până în 1935, exporturile globale scăzuseră, ca pondere în PIB, sub nivelul din anii 1870.
În schimb, cel de-al doilea val de globalizare care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial nu a dus la o „reversare” a integrării, ci mai degrabă la o stagnare a acesteia. „Șocul Nixon” din 1971 a anulat convertibilitatea dolarului în aur și a pus capăt sistemului Bretton Woods de guvernanță economică globală, care a susținut integrarea postbelică.
Au urmat politicile de restricționare a comerțului din partea administrației Reagan, din anii 1980, menite să limiteze importurile din Europa și Japonia. Dar respingerea globalizării a fost de scurtă durată în comparație cu evenimentele din anii 1930. Europa a continuat să se integreze și alte țări (în special din Asia) și-au deschis economiile. Exporturile globale nu au scăzut ca pondere în PIB-ul mondial.
Lecțiile istoriei
„Lecția crucială a istoriei este că amploarea inversării integrării, care va urma celui de-al treilea val al globalizării depinde în mare măsură de acțiunile guvernelor”, notează Neil Shearing.
În opinia sa, impactului noilor tehnologii va juca un rol important, imprimarea 3D având potențialul de a genera un val de relocalizare a afacerilor, spre exemplu, dar aceasta este o pistă greșită. „Acțiunile factorilor de decizie politică vor fi mai importante.”
(Citiți și: ”Interviu Fredrik Erixon: ”Va fi o perioadă urâtă pentru clasa de mijloc. Prea mulți bani aleargă după prea puține produse ””)
O a doua lecție ar fi că principalele caracteristici ale integrării anterioare vor „încadra” orice decuplare ulterioară.
Primele două valuri de globalizare s-au concentrat în mare măsură pe integrarea comercială, în special în domeniul mărfurilor. Ultimul val a fost mult mai larg. Comerțul cu servicii a crescut substanțial, dar a existat și o integrare financiară și tehnologică semnificativă între țări.
„Amploarea fracturării va fi determinată de acțiunile factorilor de decizie. Dar, în comparație cu primele două valuri de globalizare, este probabil ca impactul să fie mult mai larg, afectând totul, de la fluxurile financiare transfrontaliere și transferurile de tehnologie, până la standardele de muncă, de calitate și de securitate a lanțului de aprovizionare. Aceasta, la rândul său, va avea implicații majore pentru economia și piețele globale”, avertizează el.
***
(Citiți și: ”Cristian Grosu / Sfârșitul sfârșitului Istoriei”)
***
