Dr. Klaus-Jürgen Gern este economist la Institutul Kiel pentru Economie Mondială din Germania – instituție pe ale cărei analize și prognoze se bazează admninistrațiile din Germania, Bruxelles și din alte capitale europene. În calitate de autor al prognozelor internaționale, el acoperă o gamă largă de subiecte care modelează perspectivele economice mondiale, inclusiv evoluțiile comerțului, tendințele politicii monetare și fiscale și dezechilibrele globale.
Economistul spune că nu se așteaptă la relocări masive, el crede că diversificarea va juca un rol mai important decât relocarea în anii ce vin. Și că „prefixul țării” va conta în decizia de selecție a listei finale de furnizori.
Klaus-Jürgen Gern urmărește totodată activitatea instituțiilor europene și modul în care sunt coordonate politicile macroeconomice. De asemenea, cercetează tendințele de pe piețele globale de mărfuri, în special pe piețele petrolului, metalelor și cerealelor.
Textul de mai jos e un fragment din interviul apărut integral în revista (exclusiv print) CRONICILE Curs de Guvernare, nr. 86.
***
CRONICILE:
Care sunt proiecțiile dumneavoastră cu privire la impactul pe termen scurt și mediu al războiului din Ucraina asupra economiei europene? S-au găsit furnizori alternativi de materii prime?
Klaus-Jürgen Gern:
Este mai degrabă reacția pieței la o perspectivă de creștere oarecum redusă în sectorul industrial. Cererea nu este la fel de puternică precum înainte. În al doilea rând, piața se așteaptă ca mărfurile să fie disponibile în continuare.
Rusia poate exporta nichel și paladiu și o face. Și atâta timp cât acest lucru rămâne așa, nu există o penurie de materii prime pe piață.
Totul depinde de ipoteza dacă acest lucru continuă sau dacă fluxurile de mărfuri vor fi întrerupte (dintr-o parte sau din cealaltă), caz în care prețurile vor crește din nou. La unele mărfuri ne-am aștepta la creșteri foarte mari ale prețurilor în acest scenariu, în vreme ce altele vor fi mai ușor de înlocuit, deoarece ponderea Rusiei în piață este redusă.
În cazul energiei, care reprezintă cea mai mare parte a mărfurilor, ponderea energiei este de aproximativ 70% din importul european de mărfuri din Rusia, în cazul energiei ne așteptăm ca prețurile să rămână ridicate, deși ar trebui să scadă în timp, pe măsură ce piețele se adaptează la această situație.
(…………………………………………………………….)
Nu vom mai avea inflația mică de dinainte de pandemie și război mulți ani de-acum încolo
CRONICILE: Cum vedeți evoluția inflației? În România asistăm la efecte de runda a doua ale creșterii prețurilor la energie. Cum arată prognozele dvs.?
Klaus-Jürgen Gern:
Inflația este marea problemă. Cererea și consumul vor fi reduse în comparație cu scenariile de dinainte de război, deoarece veniturile sunt mai mici. Salariile nu cresc suficient de repede pentru a compensa creșterea prețurilor și asta este bine, deoarece această creștere a prețurilor este cauzată de factori externi, nu este rezultatul unei dezvoltări economice.
Companiile nu ar fi capabile să plătească salarii mai mari, care vor duce doar la creșteri și mai mari de prețuri și la riscul de a ne scufunda în celebra spirală salarii-prețuri.
În acest scenariu, băncile centrale ar trebui să intervină dramatic, mai devreme sau mai târziu, prin ridicarea ratelor dobânzilor la niveluri foarte ridicate și atunci am avea o recesiune clasică de stabilizare, așa cum am avut-o la începutul anilor ’80.
Acesta este un risc mare în acest moment, ca această presiune inflaționistă generată de prețurile energiei și ale altor mărfuri – alimentată de cea de-a doua mare problemă cauzată de război, blocajele de aprovizionare cu care se confruntă acum multe sectoare ale economiei – să ducă la apariția acestui cerc vicios. Dacă acest lucru nu se întâmplă, ne așteptăm ca inflația să se modereze în următorii doi ani, cu perspectiva de a se apropia și de ținta băncilor centrale.
CRONICILE: Deci, vă așteptați ca inflația să fie tranzitorie?
Klaus-Jürgen Gern:
Nu în sensul nivelurilor prețurilor, ci, sperăm, tranzitorie în sensul ratelor de creștere. Prețurile vor rămâne la un nivel ridicat, dar ratele inflației nu vor rămâne la fel de ridicate ca acum.
Ceea ce e destul de incert – și depinde de reacția salariilor și de reacția băncilor centrale – este cât de ridicată se va menține inflația de bază. Nu credem că inflația va mai fi la fel de scăzută ca înainte de pandemie sau de război pentru destul de mult timp de acum înainte.
CRONICILE: Cât de afectată va fi Europa Centrală și de Est de aceste fenomene? Vom avea parte de rate mai ridicate ale inflației?
Klaus-Jürgen Gern:
În principiu, da, pentru că există un element structural. Aceste economii încă recuperează din decalajele față de Occident. Tendința structurală este ca economiile în curs de dezvoltare să aibă rate ale inflației mai mari decât economiile cu o creștere economică mai lentă.
(……………………………………………………………)
Muzica în economie vine din SUA și din China – Rusia va trebui să-și găsească un alt loc
CRONICILE: În ultimii ani s-au prefigurat tot mai multe discuții despre schimbările structurale prin care ar trece globalizarea. În timpul pandemiei, problemele de pe lanțurile globale de aprovizionare au generat speculații privind relocarea companiilor. Acest lucru nu s-a întâmplat, cel puțin nu la nivelurile discutate atunci. Acum vedem din nou blocaje și discuții despre un nou tip de globalizare, cu poli regionali. Cum vedeți o eventuală „redesenare” a globalizării?
Klaus-Jürgen Gern:
Am putea să asistăm la ceva în această direcție, dar probabil nu la scară largă.
Ceea ce observăm de ceva vreme este că globalizarea a atins apogeul, tendința de divizare din ce în ce mai mare a lanțurilor valorice, externalizarea tot mai amplă a activităților – toate s-au oprit, mai mult sau mai puțin, chiar și înaintea crizei generate de COVID-19.
Evenimentele din ultimii ani au arătat că această tendință a mers puțin prea departe, că lanțurile de aprovizionare sunt prea vulnerabile.
(Citiți și: ”Interviu Pierre Andrieu / Rusia nu va mai putea avea pretenții de putere globală. Echilibrul motorului franco-german și poziția UE în ecuația mondială”)
Relocarea activităților este doar o posibilitate și probabil cea mai costisitoare.
Există și alternativa de a crește numărul de furnizori, de a găsi pentru fiecare import mai mult de un furnizor, poate chiar furnizori din state diferite. A avea posibilitatea de a schimba rapid furnizorii ar putea face lanțul de producție mai rezistent, fără a duce la relocarea producției sau la regionalizarea producției.
(……………………………………………………………..)
În acest moment există riscul ca Beijingul să nu fie un aliat al Occidentului. Există riscul ca lupta politică dintre Occident și China să se reaprindă acum. Dacă China ar sprijini în mod deschis Rusia în această situație, asta ar putea determina Occidentul să impună sancțiuni și impotriva sa. China ar reacționa și asta ar aduce mari probleme economiei mondiale. Guvernul chinez nu este pregătit să-și asume acest risc în acest moment. Beijingul este întotdeauna foarte concentrat pe beneficiul național. Economia Chinei este importantă pentru guvern – spune Klaus-Jürgen Gern.
E drept, China deja nu mai este producătorul ieftin care era odinioară. Foarte multe activități au fost deja localizate în afara Chinei, iar experiența ultimilor ani a întărit tendința.
Marea problemă în raportul UE cu China este problema de competitivitate a Europei, deși UE e un bloc economic mare și suntem încă un centru mare de producție din punct de vedere al industriei. Marea problemă sunt serviciile, UE e dependentă de alții în unele zone importante.
E vorba în special zone ce țin de noua economie, zone unde nu avem jucători europeni globali. Muzica vine din SUA și tot mai mult din China. Iată un argument că Europa a pierdut din punct de vedere al competitivității.
În ceea ce privește industria, părerea mea este că Europa nu stă prea rău. Piața internă reprezintă un atu care va menține industria aici. De asemenea, pentru că avem industrii foarte productive companiile își permit să plătească salarii mai mari.În cele din urmă, nu este vorba doar de costul salarial sau costul de mediu – ambele în creștere, la fel și costul energiei – toate aceste elemente de cost trebuie comparate cu productivitatea firmei. Costul unitar al produsului pe care vrei să-l vinzi determină dacă și cât de competitiv ești.
(………………………………………………………..)
CRONICILE:
Pentru economia viitorului e nevoie să ai accest la materiile prime critice: poate UE să facă asta?
Klaus-Jürgen Gern:
Nu putem ignora problema dependenței de materiile prime critice, necesare inclusiv tranziției verzi la care ne-am înhămat.
Avem nevoie de aceste materii prime critice, iar lista lor este lungă. Unele sunt rare și, de asemenea, concentrate în puține țări.
Multe dintre ele nu sunt cu adevărat rare, dar nu sunt produse în Europa, cel puțin nu în cantități semnificative, deoarece este prea scump. Pământurile rare nu sunt propriu-zis rare, dar nu este viabil din punct de vedere economic să le extragi din Europa. Pe un continent relativ dens populat, cum este Europa, trebuie să ții cont și de aspectele de mediu. Prin urmare, este mai ieftin și mai convenabil să iei aceste materii prime din altă parte.
Există totuși un risc dacă depinzi de anumite state pentru că există riscul ca întreaga economie să aibă probleme dacă oferta se epuizează. Și Rusia este un exportator global de anumite materii prime importante, China deține supremația la pământuri rare. Dar lucrurile s-au schimbat puțin în ultimii ani.
(Citiți și: ””Zarurile au fost aruncate”: au apărut CRONICILE 86 – titlurile și autorii”)
În 2011 a avut loc o criză a pământurilor rare, prețurile au crescut pe piața mondială și China a încercat să facă presiuni asupra Japoniei, reducând exportuirle. Aceasta creștere a prețurilor a fost însă de scurtă durată și s-a soldat cu o efervescență din partea Japoniei de a investi în noi operațiuni de exploatare, de a găsi alternative.
”Opțiunea preferată de reacție a Comisiei este să inițieze discuții cu țările producătoare și să încheie acorduri comerciale, să încerce să organizeze o rețea avantajoasă reciproc.Asta a fost ideea și cu Rusia. Că relațiile comerciale sunt reciproc avantajoase și deci Rusia nu ar avea niciun moriv să facă ceea ce a făcut pentru că și-ar face rău și sieși…
(………………………………………………………………)
Poate că lucrul cel mai dăunător pentru Rusia este că legăturile sale economice cu companiile occidentale au fost întrerupte și nu vor fi restabilite prea curând. Chiar și înainte de război, a existat un flux limitat de investiții străine directe și de transfer de know-how tehnologic din partea firmelor dezvoltate către Rusia. Acesta fost mai mult sau mai puțin concentrat în sectorul de extragere a resurselor.
(Citiți și: ””Europa în cleștele dintre Rusia și China”: Au apărut CRONICILE Nr. 87. Titlurile și autorii”)
Acum, Rusia este pe cont propriu. Rusia are o problemă acută de îmbătrânire a populației, o forță de muncă în scădere. Războiul va reduce destul de mult nivelul veniturilor. Vom vedea cifre mari de scădere economică în acest an, poate și în următorul. Și după aceea nu vom vedea o revenire robustă. Războiul se va termina, dar Rusia nu va fi integrată prea curând în economia mondială
(………………………………………………………………….)
***
Interviul integral poate fi citit în revista exclusiv print CRONICILE Curs de Guvernare, nr. 86 (LINK)
***
