Numărul țărilor democratice din întreaga lume scade constant în vreme ce autocrațiile se înmulțesc. Se deschide o nouă eră, scrie Der Siegel, care ar putea avea consecințe dramatice pentru munca, banii și viețile noastre.
În zilele noastre, chiar și liderii guvernamentali stoici par copleșiți de barajul de crize mondiale, de răsturnări extraordinare de situații și de vremurile în schimbare. Criza financiară globală, criza refugiaților, Brexit, colapsul climatic, pandemia Coronavirus și războiul din Ucraina s-au petrecut succesiv. Este mai mult decât suficient să amețești….
Toate acestea se simt pur și simplu ca o previzualizare a schimbărilor masive care abia acum încep: epoca globalizării se apropie de sfârșit. În urmă cu șase luni, această aserțiune ar fi stârnit râsete.
Economiștii calculaseră că până și pandemia nu a fost decât un accident ușor, care nu poate influența frenezia nesfârșită a comerțului global.
Politicienii declarau că interdependența statelor, din ce în ce mai mare, rămâne una dintre puținele certitudini ale politicii mondiale. Și că cea mai bună cale de a merge către un viitor bun ar fi să ne apropiem și mai mult unul de altul, conectând și mai profund comerțul, companiile și economia.
(Citiți și: ”Politico: Germania și-a pierdut influența în Europa Centrale și de Est din cauza Rusiei”)
Globalizarea nu a fost niciodată un fenomen pur economic. Timp de trei decenii, globalizarea a definit ordinea mondială și a modelat toate deciziile politice. A determinat cum și unde lucrăm, cât de bine trăim și chiar cine ne este prieten și cine este un dușman.
Legat de aceasta era o viziune clară a dezvoltării umanității: că lumea va deveni din ce în ce mai prosperă, neapărat din ce în ce mai modernă, din ce în ce mai liberală, din ce în ce mai democratică. Și că se va modela după un tipar occidental. Că legăturile economice vor crea și valori comune. Și, mai important, că legăturile economice vor adece pace, cel puțin mai mult decât oricând.
Sfârșitul certitudinilor
Dar toate aceste presupuse certitudini tocmai au fost spulberate de tancurile lui Putin. Iar acum toată lumea proclamă moartea globalizării.
„Sistemul de cooperare internațională” care „ne-a garantat libertate, securitate și prosperitate” în ultimele decenii este în joc, a declarat cancelarul german Olaf Scholz la Forumul Economic Mondial de la Davos la sfârșitul lunii mai.
„În loc să ne bazăm pe lanțurile de aprovizionare străine, să facem lucrurile în America”, a îndemnat și președintele Statelor Unite, Joe Biden, în timpul discursului său privind starea Uniunii din această primăvară. Iar secretarul Trezoreriei SUA, Janet Yellen, a propus ca SUA să efectueze schimburi comerciale în primul rând cu țări prietene.
„Globalizarea așa cum o știam nu se va întoarce”, a declarat recent directorul general al BASF, Martin Brudermüller. „Trăim acum într-o eră complet nouă”, a spus și Henry Kissinger.
Țările redescoperă avantajele independenței economice
Majoritatea liderilor de afaceri împărtășesc acest punct de vedere. Se caută noi lanțuri de aprovizionare, reducerea dependenței de țări sau furnizori, se relochează capacități de producție. Capitalul străin fuge din China și, odată cu el, un număr mare de lucrători internaționali.
Toate acestea sunt semne clare că globalizarea nu numai că s-a blocat, dar comerțul merge „în sens invers”, spune Jerome Powell, șeful Rezervei Federale din SUA. Adevărat, națiunile din întreaga lume caută din nou independență economică.
Globalizarea este atacată de ani
Războiul din Ucraina este doar un ultim cui bătut în sicriu. Atacurile la adresa globalizării se înmulțesc de ani: Donald Trump a lansat războiul comercial cu China, Regatul Unit a părăsit Uniunea Europeană, populiștii din Ungaria până în Brazilia au căutat să își renaționalizeze economiile.
(Citiți și: ”Germania își schimbă Constituția pentru a-și putea finanța înarmarea”)
Între 2008 și 2019, comerțul global s-a redus cu aproape 5 la sută, în timp ce investițiile globale s-au înjumătățit între 2016 și 2019. Calculele inițiale ale Băncii Mondiale sugerează că războiul din Ucraina va determina, deocamdată, o scădere a comerțului global cu cel puțin încă 1 la sută.
Comerțul global nu se va prăbuși în întregime, desigur. Economiile și companiile sunt prea strâns legate în rețea, iar dependențele reciproce sunt prea mari.
Totuși, așa cum a spus ministrul german de externe Annalena Baerbock, „s-a dovedit deja greșit că numai comerțul creează schimbare”. Iar teza „sfârșitului istoriei” promovată de politologul Francis Fukuyama cu puțin timp înainte de căderea Zidului Berlinului și folosită adesea în trecut ca justificare pentru o hiper-globalizare fără restricții, s-a dovedit a fi la fel, greșită.
Succesul autocrațiilor și întrebări dificile pentru Germania
Conceptul că democrațiile liberale și economiile de piață ar prevala în mod inevitabil ca ordine politică dominantă este greșit. În ultimii ani, studiile au remarcat că libertatea și democrația sunt în regres în întreaga lume. Și că regimurile autocratice sunt în creștere și devin din ce în ce mai puternice.
Între 1970 și 2010, ponderea guvernelor democratice din lume s-a dublat, la 53 la sută. De atunci însă, tendința a fost constant descendentă.
În același timp, autocrațiile au tot mai mult succes economic. Ele sunt acum sursa unei cote de 60% din toate înregistrările de brevete. Deci, dacă comerțul mondial întărește de fapt autocrațiile, mai degrabă decât le slăbește, atunci acest lucru ridică întrebări complicate, în special pentru Germania, o țară a cărei economie se bazează în special pe exporturi. Poate China să rămână un partener atât de apropiat? Sau Turcia?
Răspunsul la aceste întrebări sunt de importanță extremă pentru Germania. Dependența economică a țării de China este aproape la fel de considerabilă ca și dependența sa de gazul rusesc.
Berlin: În căutarea unui nou model
Observând deplasările ministrului german al Economiei, Robert Habeck, numeroasele sale călătorii din ultimele săptămâni în locuri precum Iordania, Israel, Statele Unite și Qatar, remarcăm de fapt un bărbat aflat într-o misiune.
Multe puncte de pe lista lui cu lucruri de făcut sunt concrete: benzină, petrol, noi parteneri comerciali. Dar altele sunt mai evazive. E vorba de găsirea unui nou model de prosperitate pentru o țară care a beneficiat mai mult decât oricare alta de pe urma hiper-globalizării. O țară care acum se uită nervos în jur și vede cum ordinea mondială se dezintegrează în jurul ei.
Germania a trăit bine în ultimele decenii. Din 1990, țara și-a dublat aproape de patru ori comerțul exterior cu bunuri și servicii. În aceeași perioadă, venitul pe cap de locuitor ajustat a crescut cu aproape 50 la sută.
Dar: dacă globalizarea se micșorează, Germania se micșorează. „Prosperitatea noastră este în joc”, spune Clemens Fuest, președintele prestigiosului Institut Ifo, un important think tank economic.
Poate părea alarmist, dar există o mulțime de indicii care validează declarația șefului Ifo. Veniturile multor companii germane din China sunt în scădere. Mai puține mașini germane sunt achiziționate în întreaga lume. Totul devine mai scump. Cu cât lumea se de globalizează, cu atât mai vulnerabil devine modelul german de succes, care se bazează pe piețele deschise.
În căutarea unei noi axe
Trebuie să existe o cale de urmat, este convins Robert Habeck, o nouă formă de globalizare, creată cu ajutorul Germaniei, „una mai corectă și mai durabilă”. Cu o „nouă agendă comercială europeană” în care considerentele de securitate și morale joacă un rol semnificativ.
Robert Habeck consideră că China, sub președintele Xi Jinping, și-a exploatat puterea economică în urmărirea obiectivelor sale geostrategice. În viitor, susține el, Germania și Europa vor trebui să contracareze acest lucru cu reguli de politică economică bazate pe propriile valori occidentale.
Oficialul german vrea să găsească aspectele unificatoare în rândul celor care întruchipează valorile democratice, după cum el însuși a explicat recent. O axă formată din lideri internaționali aliați precum Joe Biden din SUA, Emmanuel Macron din Franța, Justin Trudeau din Canada.
Fereastra de oportunitate pentru un astfel de proiect ar putea fi mică. Bazele, spune Robert Habeck, trebuie puse imediat. Sub forma unor acorduri de liber schimb modelate după acordul CETA dintre UE și Canada, încă neratificat de toate statele membre UE, inclusiv de Germania.
