În timp ce Comisia Europeană plănuiește reducerea cu două treimi a importurilor de gaze rusești în 2022, România se adaptează deja la nevoia reducerii consumului de gaze pentru producerea electricității:
evoluția surselor de producție a energiei electrice după declanșarea războiului din Ucraina arată înjumătățirea folosirii gazelor.
Dependența Uniunii Europene de gazele rusești se ridică la circa 40%, iar consolarea românilor că au o țară mare producătoare de gaze în UE nu mai funcționează.
Și dependența României de gazele rusești a crescut vertiginos anul trecut. Ponderea importurilor în consumul total a crescut până la mai mult de 28%, de la 18,7% în 2020, pentru că și consumul total a crescut cu 11,8% în 2021 față de 2020, în ciuda scumpirii gazelor, declanșată încă de anul trecut, potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS).
În schimb, ponderea gazelor în producția de electricitate începea deja să se schimbe: România ca și Europa au apelat din nou la cărbune, și din ce în ce mai mult, pentru a înlocui gazele în producția de electricitate.
Cum au scăzut gazele și a crescut cărbunele, ca surse de electricitate
Ponderea gazelor în producția de electricitate a României a scăzut de la 22% în ianuarie la 15% în martie și la 10% în prima săptămână din aprilie, potrivit mediilor datelor de producție raportate de operatorul național de sistem și transport, Transelectrica (TEL).
În schimb, ponderea cărbunelui a crescut de la 15% în ianuarie 2022, la 20% în martie, spre această medie tinzându-se și în aprilie.
În privința cărbunelui, aceasta e o tendință declanșată încă de anul trecut, când criza energetică globală a răsturnat cele inspirate de obiectivele tranziției verzi.
În 2020, Complexul Energetic Oltenia, cel mai mare producător de cărbune și, totodată, de electricitate din acesta, era nevoit să arate Comisiei Europene că este valabil planul de restructurare pe care aceasta i-l criticase cu mare severitate.
Restructurarea CE Oltenia, altfel în insolvență fără ajutorul de stat, se baza (printre altele) pe înlocuirea cărbunelui cu gazele, în drumul spre anumite ținte de energie regenerabilă.
Astfel că, în 2020, ponderea gazelor în totalul surselor de producere a energiei electrice creștea până la 18,17% de la 15,88 în 2019, potrivit datelor Autorității Naționale de Energie (ANRE).
În schimb, ponderea cărbunelui, cel blamat pentru scumpirea certificatelor de emisii pe care trebuia să le plătească CE Oltenia, scădea de la 22,77% în 2019, până la 16,55% în 2020.
În 2021 și 2022 lucrurile s-au schimbat.
Războiul și nevoia independenței energetice au accelerat tendința
Tensiunile provocate de Rusia în 2021 pe piața europeană a gazelor (cu efecte considerabile pe piața energetică globală) s-au resimțit și în România în structura pe tipuri de resurse a energiei electrice livrate de producători.
Deja tendințele au dat semne clare că se inversează: ponderea gazelor a scăzut până la 17,99%, e drept puțin față de 18,17% în 2020, dar ponderea cărbunelui creștea mai mult, până la 17,90%.
În 2022 tendințele deja s-au răsturnat, după cum s-a văzut în tebelul de mai sus.
CE Oltenia a produs mai multă electricitate din cărbune și Guvernul plănuiește repornirea unor noi capacități oprite conform planului de restructurare.
Este interesant cum, în termeni de medii a puterii produse, după o anumită creștere a capacităților pe gaze din septembrie 2021, până în 23 februarie, momentul declanșării războiului a fost și cel al răsturnării tendinței gazelor.
Ce a pus România în locul gazelor la producția de electricitate
Este la fel de interesant cum, în 2022, numai producția de electricitate din gaze a avut o evoluție descendentă și agresivă.
Comportamentul capacităților pe cărbune a fost unul constant și încă din septembrie și, desigur, producția nucleaară nu are marje mari de variație. Sigur însă au funcționat ambele reactoare, la capacitate aproape maximă.
Iar capacitățile regenerabile au fost pe o tendință clară de creștere, în ciuda variațiilor provocată de natura lor volatilă, mai ales în cazul vântului.
Ceea ce nu spun mediile pe termene mai lungi este că au fost zile la rând în care fie eolienele fie hidroenergia asigurau până la și peste 30% din electricitatea produsă în România.
Hidrocentralele au rezerva lacurilor de acumulare pentru a acoperi perioadele în care eolienele nu sunt servite de vânt suficient de mult.
Și atunci cheia problemei stă în dimenisunea capacităților de producție: cât mai multe turbine eoliene și cât mai multe lacuri de acumulare.
Marea Neagră – Dobrogea: soluția ignorată/amânată – și pentru gaze și pentru eoliene
Există noi promisiuni, cum că săptămâna viitoare ar putea intra în parlament proiectul care să modifice acea lege de exploatare a gazelor offshore, care i-a alungat pe americanii de la ExxonMobil din (până acum) cel mai bogat zăcământ de gaze naturale din platforma continentală românească a Mării Negre.
Perimetrul Neptun Deep din zona de ape adânci ar putea produce 100 de miliarde de metri cubi, cam de 10 ori cât consumă acum România. Alte explorări ar putea fi încurajate.
Tot la adâncimi mai mari, ar putea fi explorate alte perimetre și onshore, care ar putea deveni rentabile la nivelurile de prețuri mai ridicate.
Comisia Europeană pune la cale un mecanism de sprijin tehnic inclusiv pentru România, pentru a scăpa de dependența de gazele rusești.
Cât privește regenerabilele, Marea Neagră este o miză importantă și pentru eoliene.
România și-ar putea majora de peste patru ori cantitatea de electricitate produsă anual prin valorificarea potenţialului resurselor eoliene offshore. Își așteaptă valorificarea o capacitate naturală totală de 94 GW (94 de milioane kW) de energie eoliană a sectorului offshore românesc.
Mai trebuie și în acest caz niște legi noi.
Dobrogea, dar și alte regiuni din țară sunt promițătoare atât pentru eoliene cât șipentru fotovoltaice.
Până în cele din urmă, însă, cheia sunt investițiile, inclusiv în rețelele magistrale de transport de electricitate, care nu mai pot extrage nici un megawatt din Dobrogea, de pildă.
***
Urmărește-ne pe Google News
