România și-ar putea majora de peste patru ori cantitatea de electricitate produsă anual prin valorificarea potenţialului resurselor eoliene offshore, potrivit studiului „Romania’s Offshore Wind Energy Resources”, publicat joi de Energy Policy Group (EPG).
Studiul a identificat o capacitate naturală totală de 94 GW (94 de milioane kW) de energie eoliană a sectorului offshore românesc, din care 22 GW prin turbine cu fundație fixă pe fundul mării, iar celelalte prin turbine flotante.
Producția anuală ar putea ajunge la 239 TWh (239 miliarde kWh), din care 54,4 TWh produşi de turbine fixate pe fundul mării. În 2019, producția totală de energie electrică a României a fost de 59,38 TWh.
Harta potențialului eolian offshore
Datele raportului arată că viteza vântului crește odată cu distanța până la țărm, doar partea centrală a sectorului de apă adâncă având viteze medii ale vântului mai mari (aproape de 7 m/s).
O mare parte a zonei economice exclusive a României este formată din zone de ape adânci (peste 50 m), fiind potrivită doar pentru turbinele flotante (instalate pe platforme plutitoare).
În Europa au fost construite recent proiecte eoliene offshore la aproximativ 60 km de ţărm, o distanţă care se află chiar în zona de tranziţie între ape de mică şi mare adâncime în cazul României.
Studiul EPG identifică două potenţiale clustere care au condiţii favorabile pentru o primă etapă de dezvoltare a energiei eoliene offshore bazată pe folosirea turbinelor fixe:
- Primul cluster permite un factor de capacitate de 33-35% şi adâncimi sub 50 m, la 40-60 km de ţărm. (Factorul de capacitate reflectă diferența dintre capacitatea nominală și cea reală a unei turbine într-o anumită locație, sau raportul dintre puterea curentă și cea maximă).
- Acest cluster oferă un echilibru corect între resursele eoliene şi costurile de realizare a reţelei electrice offshore, bazat pe posibilitatea injectării energiei electrice în staţia Constanţa Sud şi pe proximitatea faţă de Portul Constanţa.
- Al doilea cluster oferă resurse eoliene marginal mai bune, dar reţeaua electrică existentă se află la o distanţă considerabil mai mare de ţărm, iar conexiunea cu aceasta ar trebui realizată prin Delta Dunării, care este o zonă protejată.
Câteva condiții de îndeplinit
Studiul EPG analizează mai multe probleme de a căror rezolvare depinde valorificarea resurselor eoliene offshore din Marea Neagră, dintre care se remarcă:
- dezvoltarea rețelei pentru evitarea supraîncărcării;
- dezvoltarea porturilor de proximitate, acestea fiind esenţiale atât în etapa de fabricare a anumitor componente, dar şi în fazele de instalare, operare şi mentenanţă.
- elaborarea de către guvern a „planului spațiului maritim” (Maritime Spatial Plan, MSP), cu implicarea tuturor părților intersate și potrivit Directivei MSP a Uniunii Europene. Acest plan are o importanţă critică pentru evitarea fricţiunilor dintre activităţile maritime potenţiale şi priorităţile strategice.
- un cadru regional de cooperare şi integrare cu Bulgaria în acest sector. Un proiect eolian offshore comun va fi benefic atât pentru creşterea gradului de conectare a reţelelor, cât şi în perspectiva cuplării pieţelor de electricitate ale celor două state membre.
- depăşirea limitărilor sistemului naţional de transport energie electrică în regiunea Dobrogea, o zonă în care operează deja capacităţi onshore semnificative de producere a energiei, atât regenerabile, cât şi nucleare, acestea urmând să fie suplimentate, la rândul lor, în următorii ani.
Promisiunile energiei eoliene offshore din Marea Neagră
Producerea de energie din surse eoliene offshore oferă avantaje importante: un număr ridicat de ore de funcţionare, variabilitate scăzută şi, implicit, erori de prognoză mai mici şi costuri de echilibrare reduse faţă de energia eoliană onshore şi cea fotovoltaică.
Potenţialul eolian offshore oferă o perspectivă de a investi în capacităţi de producere şi consum a „hidrogenului verde” precum şi de creare a unor lanţuri valorice industriale pe plan naţional în domeniul energiei eoliene offshore şi a hidrogenului, cu impact pozitiv asupra numărului de locuri de muncă la nivel naţional.
„Prin prisma multiplelor oportunităţi de finanţare, atât publice şi cât private, disponibile pentru România, momentul actual este propice lansării investiţiilor în capacităţi eoliene offshore situate în Marea Neagră”, mai spune studiul citat.
Exploatarea acestui potenţial eolian este obiectivul viitoarei Strategii pentru energie regenerabilă offshore a Comisiei Europene, ce urmează a fi publicată în cursul lunii noiembrie.
„Se aşteaptă ca Strategia UE să susţină o dezvoltare rapidă a resurselor eoliene offshore, de la o capacitate instalată de 20 GW în momentul de faţă, până la un maximum estimat de 450 GW în 2050″, mai spune studiul EPG.
