Premierul Poloniei, editorial în Euractiv: ”Unde ar fi fost UE dacă am fi ascultat tot timpul dorințele Germaniei?”

Treziți din somnul geopolitic, liderii europeni ar trebui să aibă curajul să gândească adecvat vremurilor în care trăim, scrie prim-ministrul Poloniei, Mateusz Morawiecki, într-un articol de opinie publicat în Euractiv.

Materialul, în cele ce urmează, cu mențiunea că subtitlurile aparțin redacției:

Războiul din Ucraina a scos la iveală adevărul despre Rusia. Cei care au refuzat să vadă că statul lui Putin are tendințe imperialiste sunt astăzi nevoiți să recunoască faptul că în Rusia au fost reînviați demonii secolelor XIX și XX: naționalismul, colonialismul și totalitarismul.

Dar războiul din Ucraina a dezvăluit și adevărul despre Europa. Mulți lideri europeni s-au lăsat ademeniți de Vladimir Putin și sunt astăzi în stare de șoc.

Occidentul a ignorat de ani de zile avertismentele

Revenirea imperialismului rus nu ar trebui să fie o surpriză. Rusia și-a reconstruit, încet – încet poziția, de aproape două decenii, chiar sub ochii Occidentului. Acesta preferat să ignore problemele în creștere în loc să le facă față în avans.

Europa de astăzi se află într-o astfel de situație nu pentru că ar fi fost insuficient integrată, ci pentru că a refuzat să asculte avertismentele lansate de mulți ani de Polonia.

Polonia nu are monopol asupra adevărului, dar în relațiile cu Rusia suntem mult mai experimentați decât alții. Așa cum Cassandra a prevăzut căderea Troiei, președintele Poloniei, Lech Kaczynski, a avut dreptate atunci când a spus, cu mulți ani în urmă, că Rusia nu se va opri la Georgia și va încerca să ia mai mult. Și a rămas și el neauzit.

De facto, UE este o democrație formală

Faptul că vocea poloneză este ignorată este doar un exemplu al problemei mai ample cu care se confruntă UE astăzi. Egalitatea țărilor individuale este de natură declarativă. Practica politică a arătat că vocea Germaniei și a Franței contează mai presus de toate. Avem de-a face cu o democrație formală, unde puterea este deținută de câțiva. În plus, și când greșesc cei puternici sunt incapabili să accepte critici.

Supapa de siguranță care protejează UE de tirania majorității este principiul unanimității. Căutarea unui compromis între 27 de țări, ale căror interese sunt atât de des în conflict, poate fi uneori frustrantă, iar compromisul poate să nu satisfacă 100% pe toată lumea.

Cu toate acestea, principiul garantează că fiecare voce este auzită și că soluția adoptată răspunde așteptărilor minime ale fiecărui stat membru.

Dacă cineva susține ca acțiunile UE să depindă și mai mult de deciziile germane – ceea ce ar însemna practic abolirea regulii unanimității – o scurtă analiză retrospectivă a deciziilor germane ar trebui să ne arate dacă așa trebuie să facem.

Unde ar fi fost UE dacă am fi ascultat tot timpul dorințele Germaniei?

Dacă, în ultimii ani, Europa s-ar fi comportat întotdeauna așa cum și-a dorit Germania, ne-am afla astăzi într-o situație mai bună sau mai rea?

Dacă toată Europa ar fi urmat vocea Germaniei, nu numai Nord Stream 1, ci și Nord Stream 2 ar fi fost lansat de mai multe luni. Iar dependența Europei de gazul rusesc, care astăzi îl servește lui Putin ca instrument de șantaj împotriva întregului continent, ar fi aproape ireversibilă.

Dacă toată Europa ar fi acceptat propunerea președinției germane din iunie 2021 de a organiza un summit UE-Rusia – s-ar fi ajuns la recunoașterea lui Putin ca partener deplin și la ridicarea acelor sancțiuni care au fost impuse Rusiei după 2014.

Dacă acest lucru, propunerea – blocată atunci de Polonia, Lituania, Letonia și Estonia, s-ar fi întâmplat, Putin ar fi câștigat garanția că UE nu va întreprinde nicio acțiune reală în apărarea integrității teritoriale a Ucrainei.

(Citiți și: ”Yanis Varoufakis: Să înțelegem tragedia Germaniei – care trebuie să-și construiască un alt model economic”)

Unde ar fi fost Uniunea European astăzi dacă, în loc să-și fi promovat politica de apărare a propriilor frontiere – atribut fundamental al suveranității statului, ar fi adoptat regulile de repartizare a migranților propuse în 2015?

Pe atunci, Putin a observat că migranții ar putea fi folosiți ca instrument într-un război hibrid împotriva UE. Iar în 2021, împreună cu Alexander Lukașenko, a atacat în acest fel Polonia, Lituania și Letonia. Reziliența noastră la următoarea mare criză ar fi fost și mai mică astăzi dacă am fi ascultat avocații deschiderii frontierelor în 2015.

În sfârșit: dacă toată Europa ar trimite arme în Ucraina la aceeași scară și în același ritm ca Germania, războiul s-ar fi încheiat de mult. Și s-ar fi încheiat cu victoria absolută a Rusiei. Și Europa ar fi acum în ajunul unui alt război. Pentru că Rusia, atunci când e încurajată de slăbiciunea oponenților săi, va merge întotdeauna mai departe.

Îndepărtarea de principiul unanimității convine Rusiei

Astăzi, orice voce din Occident care cere limitarea livrărilor de arme către Ucraina sau ușurarea de sancțiuni, oricine se oferă să aducă „ambele părți” (adică, agresor și victimă) la masa dialogului nu sunt nimic altceva decât semne de slăbiciune pentru Putin.

Și totuși, Europa este mult mai puternică decât Rusia. Dacă vrem cu adevărat astăzi să vorbim despre valorile democratice, mai întâi ar trebui să analizăm conștiința Europei.

Prea mult timp, cea mai importantă valoare pentru multe țări membre UE a fost prețul scăzut al gazului rusesc. Și am aflat că prețul a fost atât de scăzut pentru că „taxa de sânge” pe care Ucraina o plătește astăzi nu a fost adăugat de la început.

Înfrângerea imperialismului este, de asemenea, o provocare pentru Uniunea Europeană însăși. Organizațiile internaționale se pot opune cu succes imperialismului doar dacă apără valorile fundamentale – libertatea și egalitatea tuturor statelor lor membre. Acest lucru este de actualitate în special în ceea ce privește Uniunea Europeană.

UE se confruntă cu deficiențe tot mai mari în respectarea libertății și egalității tuturor statelor membre. Auzim din ce în ce mai mult că nu unanimitatea, ci majoritatea ar trebui să decidă viitorul întregii comunități.

Îndepărtarea de principiul unanimității în sferele ulterioare ale activității UE ne aduce mai aproape de un model în care cei mai puternici și mai mari îi domină pe cei mai slabi și mai mici.

Rusia vrea de secole să transforme Europa în ceva familiar și apropiat de ea– un concert de puteri cu sfere de influență definite în comun. Inutil să spunem ce ar înseamna o astfel de „ordine internațională” pentru pacea europeană.

Rusia imperială poate fi învinsă, victoria ține de consecvența de a ajuta Ucraina

Să spunem doar: ordinea Uniunii Europene nu ne protejează suficient de imperialismul extern. De fapt, este chiar contrariul: instituția și acțiunile UE, deși nu sunt libere de tentația de a-i domina pe cei mai slabi, rămân expuse infiltrării imperialismului rus.

Așadar, fac un apel la toți liderii europeni să gândească și să acționeze adecvat vremurilor în care trăim. Și suntem la un punct de cotitură.

Rusia imperială poate fi învinsă – datorită Ucrainei și sprijinului nostru pentru ea. Victoria în acest război nu este decât o chestiune de consecvență și ține de hotărârea noastră de a acționa. Datorită furnizării de echipamente militare, la o scară care, judecând după capacitatea Occidentului, este încă relativ mică, Ucraina a început să inverseze direcția acestui război.

Rusia continuă să atace, să răspândească moartea și distrugerea, săvârșind crime de război odioase – dar de aproape jumătate de an moralul ucrainenilor nu a fost zdruncinat. În schimb, moralul armatei ruse – după cum sugerează datele de informații – devine din ce în ce mai slab.

Prin urmare, trebuie să sprijinim Ucraina în lupta ei de a recuceri teritoriile care i-au fost luate. Numai atunci va fi posibil dialogul real și încheierea efectivă a acestui război – și nu doar o pauză temporară care precedă următoarea agresiune. Doar un astfel de sfârșit va însemna victoria noastră.

Soluția evidentă: revenirea la principii

De asemenea, trebuie să contracarăm amenințările din interiorul UE. Avem nevoie de o reformă profundă, care să readucă binele comun și egalitatea în vârful principiilor Uniunii.

Asta nu se va întâmpla fără schimbarea opticii: statele membre, nu instituțiile UE trebuie să decidă asupra direcțiilor și priorităților acțiunilor. Să înțelegem: instituțiile sunt create pentru state, nu invers. Iar baza cooperării trebuie să fie întotdeauna dezvoltarea consensului.

Circumstanțele de astăzi ne obligă să gândim diferit. Trebuie să avem curajul să admitem că UE nu a funcționat așa cum ar trebui nici în criza COVID, nici în războiul din Ucraina. Problema nu este că parcurgem prea încet calea spre integrare sau că ar trebui să accelerăm rapid acest proces. Problema este că această cale, în sine, este greșită.

În loc să faci doi pași înainte, uneori este bine să faci un pas înapoi și să privești o anumită problemă de la distanță.

Iar perspectiva revenirii la principiile care stau la baza Uniunii Europene pare cea mai strălucitoare. Scopul nostru trebuie să fie acela de a consolida aceste principii,, nu trebuie să construim altceva peste acestea. Europa are nevoie de speranță mai mult ca niciodată. Și speranța poate fi găsită doar în revenirea la principii, nu în întărirea suprastructurilor instituționale.

***