marți

27 februarie, 2024

Dicționar Economic

MONOPOL

joi, 16 ianuarie, 2014

firmă sau întreprindere, singura care produce un bun sau serviciu şi trebuie să satisfacă întreaga cerere pentru acesta. În sensul definiţiei, pentru a fi m., întreprinderea trebuie să nu fie concurată de producători (vânzători) străini sau naţionali, iar produsul realizat să nu poată fi substituit cel puţin pentru un timp. Situaţia de m. este apreciată întotdeauna în funcţie de condiţiile de loc şi de timp. Anumite tipuri de m. nu pot să dureze decât dacă, dintr-un motiv sau altul, celelalte întreprinderi sunt împiedicate să intre pe piaţă. În esenţă, existenţa unui m. poate să decurgă din: a) concentrarea treptată şi eliminarea producătorilor mai puţini performanţi, astfel încât se constituie o întreprindere care, în funcţie de dimensiunile pieţei şi de condiţiile tehnice, realizează randamente tehnice crescătoare pe timp îndelungat (m. natural); b) realizarea unei inovaţii sau crearea unui produs nou, ceea ce face din între- prinderea respectivă un distribuitor unic pe piaţă (m. inovaţional, care este întotdeauna temporar); c) exis- tenţa unor obstacole de reglementare sau legislative la intrarea concurenţilor pe piaţă  (m. legal). M. acţionează pe piaţă folosindu-se de avantajele pe care le are, fapt care-i permite să stabilească atât cantitatea oferită, cât şi preţul unitar pentru care se orientează elasticitatea cererii. Sensul major al existenţei m. îl reprezintă maximizarea profitului în condiţiile date. Ca urmare, punctul de pornire într-o asemenea acţiune îl constituie faptul că, dintru început, cererea faţă de firma-m. se confundă cu cererea pieţei; ea apare deci, în general, ca o funcţie de preţ descrescătoare. M. va stabili un cuplu cantitate-preţ pe această curbă care să-i asigure profitul maxim. Dacă monopolul îşi va mări oferta, preţul se va diminua, dat fiind faptul că cererea este descres- cătoare. Dacă costul său marginal nu este descrescător
sau descreşte mai lent decât cererea, m. nu poate avea interesul să  mărească producţia oricât pentru că, începând de la un anumit nivel al acesteia, va vinde în pierdere ultimele sporuri de producţie. Acest nivel al producţiei corespunde condiţiei: venit marginal sau încasare marginală = cost marginal. Altfel spus, m. va mări oferta până când câştigul adus de ultima unitate produsă este egal cu costul producerii ei; profitul m. este atunci maxim. O dată atinsă această egalitate, m. poate deveni interesat să-şi mărească preţul  şi să-şi diminueze oferta dacă pierderea clientelei, care ar urma unei asemenea măsuri, este mai mult decât compensată de creşterea încasărilor din vânzarea la preţuri mai mari a tuturor produselor. Dat fiind modul de a funcţiona, scopul urmărit  şi incidenţele pe care le are asupra vieţii economico- sociale,  m. este adesea supus unor critici aspre. Transformarea unei activităţi concurenţiale în m. este inevitabil urmată de creşterea preţului de vânzare, de scăderea producţiei, de formarea unor supra- profituri durabile, nejustificate din punct de vedere economic, de scăderea gradului de satisfacere a cererii. M. este considerat nociv şi pentru că are ca efect o situaţie suboptimală de funcţionare a economiei. Cu toate acestea, în ochii unora, m. este un mod de existenţă a economiei mult mai potrivit decât concurenţa, dat fiind că generează mari modificări tehnice care se concretizează în noi bunuri şi metode de producţie ce permit, în cele din urmă, scăderea preţului; inovaţia presupune desigur un risc, ce este asumat numai dacă există certitudinea unor profituri pe timp îndelungat. Pentru a contracara efectele negative ale m., s-au pus în funcţiune, prin lege, mecanisme de protecţie a concurenţei. În funcţionarea lor, acestea fac însă distincţie între situaţia de m. – existenţa unui singur producător (vânzător) pe o piaţă – şi practicile monopoliste, care se concretizează în comportamente cu efecte economico-sociale negative. Asemenea practici nu decurg în mod automat din situaţia de m. şi nici nu sunt promovate de toate firmele cu situaţie de m. În schimb, există firme care nu au o situaţie de m., dar promovează practici monopoliste. De aceea, protecţia concurenţei sancţionează numai practicile monopoliste, nu şi situaţia de monopol (v. Costul marginal, Preţ, Profit, venit marginal).



analize cursdeguvernare

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: