Întreprinderile mici şi mijlocii (definite drept companiile care au între 10 şi 250 de angajaţi şi o cifră de afaceri anuală de sub 50 de milioane de Euro) şi micro-întreprinderile (având, de regulă, până la 10 angajaţi) sunt un factor esențial în economia unei ţări, reprezentând o sursă de abilitați antreprenoriale, de inovare şi creare de locuri de muncă, cu un rol important în antrenarea competitivităţii şi creşterii economice.
Acestea se confruntă însă în mod constant cu probleme de finanţare şi de acces la capital, iar, pentru a depăşi aceste obstacole , au fost concepute şi dezvoltate o serie de facilităţi fiscale la nivelul mai multor state europene.
În cadrul acestui articol, vom acorda o atenţie deosebită ţărilor vecine României şi câtorva ţări din inima Europei, cu scopul de a putea contura o analiză comparativă între politicile fiscale existente în ţările respective şi cele existente în ţara noastră. Astfel, putem observa următoarele aspecte:
Polonia reduce costurile cu investiţiile până la 70%, acordând un credit fiscal pentru investiţiile în tehnologii moderne, inclusiv cele ce vizează software. În acelaşi timp, Polonia adoptă decizia înlocuirii declaraţiilor lunare cu cele anuale.
Ungaria oferă posibilitatea de a deduce suplimentar 40% din dobândă pentru creditul de investiţii. Tot referitor la investiţii, o altă deducere se acordă în privinţa eliminării din profitul net a cheltuielilor cu investiţiile, până la pragul de 106.000 de euro.
Letonia impozitează micro-întreprinderile cu un procent de 9% din cifra de afaceri, înlocuind astfel impozitul pe profit şi contribuţiile sociale.
Lituania permite companiilor cu mai puțin de 10 angajaţi, care au înregistrat un profit impozabil sub valoarea de 290,000 de euro să plătească impozit pe profit de numai 5%.
Astfel de tipuri de facilităţi fiscale menite să stimuleze activitatea economică a IMM-urile sunt implementate şi în ţările vestice şi nordice.
Astfel, Germania facilitează seminarii gratuite ce abordează problematici fiscale pentru noii întreprinzători. De asemenea, s-a dezvoltat o metodă de calcul simplificată de impozit pe profit pe bază de venituri minus cheltuieli pentru entităţi ce înregistrează o cifră de afaceri mai mică de 500,000 de euro şi un profit mai mic de 35,000 de euro.
Marea Britanie aplică o cotă de impozit mai scăzută pentru IMM-uri, de 22%, comparativ cu alte categorii de companii ce aplică o cotă de impozitare de 24%. S-a înregistrat, de asemenea şi o majorare a scutirii fiscale pentru investiţii în perioada 2011-2012 de la o cotă de 200% la cea de 225%.
Irlanda a adoptat un set simplificat de declaraţii în ceea ce priveşte IMM-urile cu scopul de a uşura povara administrativă a acestora.
Olanda permite un tratament fiscal favorabil pentru transferul/succesiunea afacerii în familie, dar şi diverse incubatoare de afaceri pentru IMM-uri.
Portugalia oferă posibilitatea unei deduceri suplimentare din impozitul pe profit calculată ca procent de 3% din contribuţia acţionarilor la capital, încurajându-se astfel capitalizarea / aportul la capitalul IMM-urilor.
Spania a majorat de la 8 la 10 milioane euro pragul cifrei de afaceri pentru care o entitate poate beneficia de o rată redusă a impozitului pe profit de 20%.
Suedia propune acordarea unui credit fiscal anual de 50% din investiţiile efectuate pentru suma minimă de aproximativ 75,000 euro, dar maxim 2.3 milioane euro.
Se poate observa din cele prezentate mai sus faptul că ţările Uniunii Europene încearcă susţinerea IMM-urilor prin câteva măsuri standard precum reducerea cotei de impozitare, reducerea poverii administrative şi încurajarea finanţărilor prin oferirea de deduceri suplimentare sau credite fiscale.
România, la rândul ei, prin Strategia Fiscal Bugetară pentru perioada 2014-2016 elaborată de Ministerul Finanţelor Publice in anul 2013 încorporează măsuri ce vizează IMM-urile şi micro-întreprinderile. Astfel, s-a consemnat derularea programului Ajutoare de stat pentru finanţarea proiectelor de investiţii din fonduri alocate de la bugetul de stat. Acest program se adresează atât întreprinderilor mari cât şi IMM-urilor cu scopul dezvoltării regionale, prin stimularea nivelului investiţiilor, creării de noi locuri de muncă, contribuind la modernizarea şi dezvoltarea IMM-urilor.
De asemenea, Agenţia Naţională pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi mici şi mijlocii elaborează încă din anul 2005 soluţii pentru încurajarea IMM-urilor ce încorporează idei de stimulare a înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către tinerii întreprinzători, dezvoltare a culturii antreprenoriale în rândul femeilor manager, sprijinire a meşteşugarilor şi artizanatului, modernizarea activităţilor de comercializare a produselor pe piaţă, înfiinţare şi dezvoltare de incubatoare tehnologice şi de afaceri şi altele.
Ca direcţie de acţiune strict fiscală, pentru a promova activităţile de cercetare-dezvoltate, a fost majorat plafonul de deducere fiscală suplimentară pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare, de la 20% la 50%. De asemenea, taxarea micro-întreprinderilor cu 3% din cifra de afaceri este o măsură menită să sprijine apariţia unui mediu antreprenorial caracterizat de competitivitate şi inovare, mediu ce poate propulsa IMM-urile autohtone pe plan internaţional.
În ceea ce priveşte măsura de scutire a impozitului pe profitul reinvestit, deşi aceasta este benefică mai degrabă pentru producători industriali care investesc în active fixe de valori mari şi care au profituri substanţiale, considerăm că este o măsură binevenită şi care are impact şi asupra IMM-urilor, fie şi indirect ca prestatori sau clienţi ai companiilor care îşi dezvoltă capacitatea de producţie prin folosirea acestei facilităţi (impact sectorial).
Pe lângă măsurile concrete menţionate mai sus, alte obiective înscrise pe lista Ministerului Finanţelor Publice constau în reducerea poverii administrative, simplificarea fiscalităţii şi asigurarea predictibilităţii într-un cadru fiscal – bugetar stimulativ pentru dezvoltarea mediului economic privat şi public. Cu titlu de exemplu, menţionăm rescrierea Codului Fiscal şi proiectul derulat împreună cu Banca Mondială pentru modernizarea şi reorganizarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
În urma acestei radiografii a politicilor fiscale adresate IMM-urilor în România şi în alte state europene, putem concluziona că România nu este anacronică faţă de măsurile luate de alte state pentru stimularea activităţii IMM-urilor, deşi nu putem spune că este inovativă sau că a devansat alte state în acest domeniu: au fost adoptate doar măsuri „standard” ce au în vedere o deductibilitate suplimentară sau o cotă de impozitare mai redusă pentru micro-întreprinderi.
Pentru a reuşi să dinamizăm dezvoltarea IMM-urilor ar fi binevenită şi dezvoltarea educaţiei antreprenoriale în rândul tinerilor prin includerea în programa şcolară şi universitară a unor cursuri menite să prezinte spiritul antreprenorial şi să promoveze poveşti de succes ale antreprenorilor români.
Totodată, conceperea unui structuri de sprijin pentru IMM-uri, cum ar fi parcurile industriale şi incubatoarele de afaceri pentru IMM-uri, poate spori şansele de dezvoltare pentru acest tip de afacere prin facilităţi legate de infrastructură fizică şi asistenţă juridică şi fiscală.
***
Ionuţ Sas este Director, servicii de consultanţă fiscală pentru antreprenori şi afaceri de familie, PwC România
4 răspunsuri
Pentru stimularea unica logica transparenta si nediscriminatorie ce ofera tuturor o sansa egala si reala de a investi in romania este restituirea valorii tva 24% din facturile de consum energie si materii prime (achitate) necesare realizarii investitiei a bunurilor si srrviciilor. Prin restituirea lunar si ocazional valoarea tva 24% din facturi,guvernul prin min.de finante devine partenerul de afaceri al investitorilor. Din acest momrnt restituirea poate fi considerata contributie la stimularea cu 24% s tuturor celor care investesc in romsnia.
Toate preturile la bunuri si srrvicii scad justificat cu 24% pentru ca suma restituita logic nu mai poate fi inclusa in cheltuielile de productie.
Se stimuleaza imprumuturile din banci, .
Exemplu,daca investesc intr-o casa sera fabrica turism,..si nu am bani ma imprumut la banca cu o dobanda de,..23%,..daca mi se restituie valosrea tva 24% dinfacturile de comsum energie si materii prime necesare realizarii investitiei eu pot sa achit dobanda de 23% la banca si sa reinvestesc 1%. Asta este stimulare incurajare ajutor real nu amanarea platii ratelor.
Evaziunea se auto dizolva pentru ca evazionistii de azi nu vor refuza stimularea producerii de bunuri si servicii prin restituirea legala a 24% din investitie.
Tva-ul nu trebuie redus ci restituit 100% numai investitorilor si producatorilor autorizati.
Avem solutie mai trebuie sa accepte schimbarea si birocratia.
Daca nimeni nu mai vrea sa plateasca la stat nici un fel de taxa/impozit, dar sunt tot felul de atarnatori la bugetul de stat (incepand cu asistatii persoane fizice si terminand cu asistatii persoane juridice), de ce trebuie sa ne mai miram ca nu avem spitale, doctori, scoli, profesori, siguranta & ordine, drumuri, specialisti in sectorul public care sa gandeasca politici publice coerente, etc.
Buna ziua,
Va rog sa indicati care este/sunt sursa/sursele din care a-ti extras aceste informatii. E util pentru mine, si nu numai, sa stiu ca pot verifica, din surse, presupun eu, publice informatiile privind taxarea si fiscalitatea altor state (o pagina de internet oficiala a acestor state).
Recomand tuturor autorilor, in calitate de beneficiar posibil al unor informatii economice, sa indice si „izvorul” acestora. In caz contrar, le voi considera doar simple observatii, cu o doza de subiectivism si astfel, nu de foarte mare incredere.
Hmm, cam prea periati guvernul. Daca lucrurile satu atat de bine de ce merg atat de prost?
La cocncret:
– acel 3% impozit pe CA nu este musai o binecuvantare. Dcaca ai o marja de profit peste 18.8% vei pierde mai mult cu un 3% pe CA decat cu un 16% impozit pe profit. Mai corect era sa fie la libera alegera a fiecaruia.
-scutirea pe profitul reinvestit. Suna frumos, dar se aplica greu. In plus amortizarea, accelarata sau nu, este si ea o forma de deducere a cheltuileilor pe mijloace fixe, nu? Nu am gasit nicio analiza a impactului aceste masuri. Dar suna bine, nu?
Analiza dvs. comparativa (foarte buna ideea, multumesc pentru informatii) imi intareste impresia ca, atat la persoane fizice cat si la companii, ar functiona foarte bine impozitarea de la un anumit prag in sus, fiind „suficienta”, daca esti sub prag, plata contributiilor la asigurarile sociale. La companii sa zicem pana la o CA de 50000 lei/angajat. dar nu mai mult de o CA de xxxx lei
Daca recititi articolul veti vede ca la „ei” avem masuri concete, simple si clare iar la noi este un bla, bla (încurajarea IMM-urilor ce încorporează idei de stimulare a înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către tinerii întreprinzători, dezvoltare a culturii antreprenoriale în rândul femeilor manager, sprijinire a meşteşugarilor şi artizanatului…)
Lipsesc ceva concreteturi, de ex reducrea numarului de declaratii, posibilitatae tinerii contabilitatii in partida simpla indiferent de forma de organizare daca ai CA sub un anumit prag, impozit pe profit zero pentru anumite startup-uri o anumita perioada ( daca se poate la programatori de ce nu s-ar putea si in alte segmente cu VAB mare?), ba chiar si la companii mai mici, carea au o CA/ angajat sub un anumit prag fiind suficeintae contributiile la asigurarile sociale, unde e „bataia pestelui”
Asa ca…mai e mult pana departe, nu?