LIVE de la ora 15 – Conferința CDG ”Economia circulară a României: de la Sistemul de Garanție-Returnare la reutilizarea și reciclarea electronicelor și a materialelor industriale”

21 septembrie, 2023

Legea care poate schimba fundamental industria reciclării în România intră la finalul lui 2023 în vigoare: sistemul garanție-returnare (SGR), care este de așteptat să aibă un impact puternic pe tot lanțul celor implicați – de la producătorii de ambalaje, la marii retaileri și micii comercianți, la cei care oferă infrastructură de retragere de pe piață și reciclare, până la consumatori.

SGR e însă doar un pas: ansamblul e economia circulară a României, care înseamnă recuperarea ambalajelor, electronicelor, materialelor industriale și de tot felul, prelucrarea tuturor componentelor refolosibile și repunerea lor în circuitul economic. Economia circulară înseamnă de asemenea și simpla reparare și reutilizare a unor produse care pot fi făcute funcționale din nou.

Oficiali decidenți și experți din România și din alte țări europene, reprezentanți ai companiilor active în procesul de reciclare sau cu modele de business bazate pe circularitate dezbat la Conferința CDG: care este stadiul proiectelor de lege și a inițiativelor din partea companiilor în ce privește economia circulară a României? Ce responsabilități are fiecare actor implicat în lanțul de reciclare și cum preiau companiile exemplare inițiativa pentru a readuce în ciclul economic materiale și produse folosite deja? Te invităm să te înregistrezi gratuit la:

CONFERINȚA LIVE ONLINE

Economia circulară a României:

de la Sistemul de Garanție-Returnare la

reutilizarea și reciclarea electronicelor și a

materialelor industriale

Marți, 03 octombrie 2023, orele 15:00 – 18:00

Înregistrează-te gratuit aici

Principalele declarații ale participanților:

Mircea FECHET, Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor

Multe lucruri nu au rămas de spus despre SGR. În ultimele săptămâni, în legătură cu subiectul s-a discutat extrem de mult, dar este un subiect despre care toată lumea poate să afirmă că va revoluționa modul în care vom gestiona ambalajele de băuturi. Nu de puține ori au existat anumite persoane, care înțelegând eficiența unui astfel de sistem, ar putea considera că SGR ar putea să rezolve toate problemele României legate de gestionarea deșeurilor municipale.
Este corect să menționăm că nu asta își propune sistemul, însă în ceea ce privește gestionarea fluxului de ambalaje de băuturi- deocamdată cele de unică folosință- sistemul, sperăm, că va avea performanțe la fel cum le au azi sistemele similare din alte state membre. Discutăm de rate de colectare care să facă invidoasă orice altă șară.
Am văzut că e plin Internetul cu imagini cu români care așteaptă la coadă să returneze PET-uri, sticle, doze de aluminiu, în perimetrele unor operatori economici care au furat startul acestei campanii, care, în încercarea de a-i dimensiona mai bine anumite fluxuri de gestionare a acestor tipuri de ambalaje , recurg la aceste tipuri de campanii. M-am bucurat să văd apetitul românilor pentru asta. Mă bucur că am reușit să depășim, în discuțiile pe care le am zilnic, săptămânal, nu mai există niciun dubiu legat de SGR. Toată lumea știe că azi, când discutăm subiectul, mai avem 58 de zile până la intrarea în funcțiune a SGR, motiv pentru care mă bucur atunci când văd că se fac pași importanți pentru implementarea sistemului.
Astăzi, de exemplu, la un lanț de hipermarketuri am fost să văd cum se pregătește compania pentru implementarea proiectului. Nu am fost singur acolo, ci împreună cu ministrul Mediului din Moldova, căreia i-am explicat acest lung proces.
Acum 5 ani, prin OUG, s-a parafat, s-a născut obligativitatea unui astfel de sistem. Mereu am spus: dacă în Germania funcționează, de ce nu ar funcționa și în România. Discuția cu doamna ministru din R. Moldova a fost simplă: dacă va funcționa în România, de ce nu ar funcționa și în R. Moldova? Sunt bucuros să aflu că legislația românească nu doar a înglobat exemple de bună practică și poate reprezenta un exemplu și pentru alte țări. Am spus că punem la dispoziția R. Moldova tot pachetul legislativ, tot ce am discutat, tot ce am negociat noi, pentru că există multe puncte comune cu R. Moldova.
În continuare rămânem în dialog permanent cu industria, sunt interesat și de bunul mers al industriei, ca măsurile pe care le luăm să nu dăuneze mediului de afaceri. Subliniez mereu promisiunea de dialog permanent cu mediul de business ca să nu existe nicio daună pentru mediul de afaceri.
Subliniez buna colaborare, discuțiile importante pe care le-am avut în ultimele săptămâni la Min. Mediului. Am alocat nenumărate ore pregătirii acestui proces. Discuțiile nu sunt finalizate, cred că SGR, al doilea cel mai mare sistem din UE după Germania, va avea nevoie de un reglaj fin nu doar până la intrarea în funcțiune, dar mai ales și ulterior. România are câteva particularități despre care trebuie să ținem seamă, din acest motiv consifder că o ajustare permanentă, o linie directă minister- RETURO este vitală.
Una peste alta, discuția e vastă, SGR acoperă atât de puțin din toată strategia României legată de circularitate, refolosirea resurselor. Într-o vizită de lucru în Bacău, săptămâna trecută, mergând pe stradă, în fața mașinii de gunoi și vorbind cu oamenii care scoteau în stradă pubele despre reciclabile care ajung la gunoi în loc să ajungă să fie reciclate sau refolosite, vă spun, am găsit multe lucruri în neregulă. Oamenii tundeau iarba și o trimiteau la groapa de gunoi. În opinia mea e greșit, e risipă de resurse.
Am mai găsit mari cantități de textile trimise la gunoi. La determinarea de compoziție pe care am făcut-o alături de Universitatea Vasile Alecsandri din Bacău, alături de reprezentanți ai Asociației de dezvoltare comunitară pentru salubritate și cu firmele de salubritate, am constatat cantități însemnate de deșeuri textile pe lângă cele convenționale, cu care suntem obișnuiți- metal, sticlă, pamperși, electrice, electronice etc. Oamenii aruncă tot felul de chestii la gunoi, iar în măsura în care am explica populației că mari cantități pot ajunge fie în instalații de reciclare/compostare, fie refolosite, acest lucru nu ar însemna numai o economie de bani, ci și un mediu mai curat.

Întrebări:

Când apar actele normative care să întregească cadrul legislativ?

Există un proces continuu de transparentizare, de dezbatere publică. HG ce urmează a modifica HG 10074, a fost pusă în consultare. Forma finală a fost dezbătută acum o săptămână- 3 zile de discuții – obiectivul meu este de a mă asigura că forma pe care o trimitem e corectă și bine discutată. E adevărat, încă apar observații, propunei, sugetii… Ultima discuție am avut-o pe tarife. Din acest motiv, speranța mea este că odată adoptată de guvern nu va mai trebui modificată până la 30 noiembrie. Din acest motiv prefer să măsor de 10 ori și să tai o dată.

Ce se mai aude de PNRR pe fabrici reciclare?

Din discuțiile cu colegii, au fost multe observații și au decis să parcurgă încă o dată procedura de transparentizare a actului normativ. De la acel moment eu nu îmi propun să întârzii nici o zi pentru că PNRR are termene clare de implementare

Când apar standarde de reciclarea de deșeuri biodegradabile și deșeuri de construcții?

În vizita pe care am făcut-o pe colectare din mediul rural am constatat că se care 3 mil tone de deșeuri degradabile la groapa de gunoi. Plus costuri de transport, cheltuieli de colectare. Cel puțin pentru deșeuri din piețe, din toaletări arbori, acolo unde nu e posibilă compostarea la sursă avem nevoie de colectare separată. Putem stabili oricâte standarde, dar din deșeuri biodegradabile amestecate cu alte tipuri de deșeuri nu se poate face nimic niciodată. La deșeuri din construcții/demolări, cum s-a întâmplat și cu alte fracții ne furăm căciula singuri. Pe hârtie pare că stăm bine, dar e un capitol întreg de gestionat separat. După ce terminăm cu SGR, ar trebui să ne ocupăm de deșeuri din construcții li demolări, deșeuri biodegradabile, deșeuri textile. E o ordine aleatorie

Modificare/actualizare OUG 5 din 2015?

OUG 5 zace de ani în Parlament, am încercat să gestionăm problema, între timp lucrurile au evoluat . Un grup de lucru la nivel de Parlament, am asigurat de întreaga disponibilitate a ministerului.

Când are loc finanțarea primelor CAV-uri (centre de colectare cu aport voluntar) ce trebuie să fie operaționale cel târziu în 2026?

Dintre cele 15 CAV-uri mari, dintre care două – Bacău și București – încă ne dau dureri de cap, nu știm unde sau dacă le amplasăm. Toate investițiile din PNRR sunt tratate cu atenție deosebită. Discutăm de proceduri de achiziție centralizată, de ghiduri de lansat, am mai spus, PNRR, POIM reprezintă lucruri în legătură cu care eforturile ministerului trebuie să fie maxim. În materia deșeurilor vorbim de peste 1 miliard de euro și există nevoie de investiții suplimentare.

Detalii despre tariful de gestionare?

Tarifele de gestionare, la fel cu cele de administrare, țin de bucătăria internă a RETURO. Ne aflăm în situația în care pentru primul am de funcționare tarifele vor fi stabilite printr-o anexă la HG, avem 2 rânduri de tarife. Cele propuse prin planul de afaceri a RETURO, alt set ca urmare a discuțiilor din interiorul companiei, ca efect al redimensionării unor costuri. În măsura în care tarifele mai noi parcurg întreaga procedură legală și administrativă, cred că acelea ar trebui să facă obiectul anexei HG. Dacă avem săptămâna asta varianta finală vor fi propuse spre adoptare.

László BORBÉLY, Consilier de Stat, Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, Guvernul României

Sper că Departamentul a demonstrat nu numai prin Coaliția României Sustenabilitate, din care fac parte peste 140 de entități, și cred că am încercat să fin un catalizator în multe domenii, începând cu Codul sustenabilității.
Vreau să anunț o nouă Directivă europeană și din 2025 raportările trebuie făcute pe această nouă directivă și noi am preluat modelul german. În momentul acesta, trebuie să mergi la registrul Comerțului și să plătești ca să vezi raportul nefinanciar.
Avem o platformă care funcționează, Codul sustenabilității, care va ajuta entitățile private să se pregătească pe baza noilor standarde pentru a avea o raportare mai coerentă referitoare la sustenabilitate.
Nu intru în detaliu cu deșeurile, pentru că domnul ministru a prezentat pe larg situația.
Discutăm destul de mult despre economia circulară, dar avem foarte multe de făcut. Din păcate, România este codașă și aici. Dacă rata de circularitate este la nivelul UE de 11,7%, la noi este de 1,3%.
Vestea bună este că putem să facem front comun astfel încât să susținem mai mult pentru economia circulară. România este a 19-a țară din UE care, din septembrie 2022, are o strategie de economie circulară.
Săptămâna aceasta intră pe ordinea de zi a Guvernului Planul de acțiune. Planul pe care l-am pregătit în multe luni și am încercat să adunăm părerile multora. Vreau să vă anunț în premieră: din informațiile mele, nu e foarte frecvent. În PNRR avem jalon
Am avut acest jalon și Comisia Uniunii Europene, atât la Strategie, cât și la Planul de acțiune, a spus că e ok, putem să-i dăm drumul. Fără să pună nicio întrebare și să ceară vreo lămurire.
La un document de 145 de pagini, cu foarte multe elemente complicate, e cam rar, în UE, unde specialiștii săi să spună că e ok.
Să vedem ce facem de acum. Știm ce trebuie să facem până în 2030 în economia circulară.
În economia circulară sunt prezente șapte ramuri mari: agricultură, silvicultură, industria automotive, construcții, alimente și băuturi, ambalaje (sticlă, hârtie, materiale plastice, textile), echipamente electronice și electrice (inclusiv baterii), și două componente foarte importante: apă și deșeuri.
Este vorba de o schimbare de mentalitate la nivelul societății, indiferent că vorbim de deșeuri sau economie circulară.
Acest lucru putem să-l facem: să avem relația interinstituțională care funcționează pe dezvoltare durabilă. Avem Comitetul interdepartamental (condus de prim-ministru), avem Consiliul Consultativ – 34 de oameni dedicați, foarte pregătiți, din mediul academic, din toate zonele societății. Cineva m-a întrebat ce culoare politică au acești oameni. Și am spus că sunt pătimași în ceea ce privește dezvoltarea durabilă. Nu contează că sunt de stânga sau dreapta. Sunt aici, lângă noi, și ne dau sfaturi.
Revenind. Avem această Coaliție durabilă, Coaliția România sustenabilă și, după ce am avut Strategia adoptată.
Pe această structură de guvernanță s-a înființat, printr-un ordin al prim-ministrului, un Comitet de coordonare, și am avut trei întâlniri.
Avem constituite, în 11 din cele 15 ministere, un fel de nucleu care face parte din acest Comitet și care funcționează.
E foarte importantă educația, mai ales a tinerilor, dar și a celor care lucrează în sistem. De aceea, avem în România o nouă meserie: expert în dezvoltare durabilă. Suntem prima țară din UE care are această nouă meserie și avem deja primii 150 de experți, funcționari publici.
Prin PNRR avem bani pentru a forma 2.000 de experți în dezvoltare durabilă, în 2026, dintre care 1.600 din zona instituțiilor locale (numai funcționari publici, dar nu înseamnă că vor fi noi angajări).

Elena GAȘPAR, Președinte, Sistemul Naţional de reciclare a Bateriilor

Sunt team-lederul României la Campionatul Mondial al ciobăneștilor germani. Avem doi concurenți, să țineți pumnii echipei României.
Domul ministru Fechet a spus la un moment dat că, dacă în Germania se poate, de ce nu se poate și în România? Noi spunem lucrul ăsta de mult timp în sportul acesta canin. E foarte intersant că în toate domeniile ar trebui să preluăm exemple de bune practici. La fel cum Laszlo Borbely a spus că tot timpul trebuie să planificăm. În ceea ce privește bateriile ”ziua de mâine” a venit. Toată lumea știe că noul Regulament pe baterii a fost publicat și va produce efecte de la 1 ianuarie 2024. Noi suntem deja în punctul în care trebuie să vedem ce e de făcut. Este un lucru care privește și restul industriilor de reciclare.
Ce s-a întâmplat în acest regulament, ce e bun și ce e mai puțin bun, va fi cumva multiplicat și în amendările următoarelor Directive,. Știu că următoarea pe listă e Directiva pe deșeuri electrice, încă nu știm dacă va fi tot o Directivă sau un Regulament. Cumva, acest ”mâine” al bateriilor e acum și avem nevoie de colaborare între stakeholderi, organizații de transfer responsabile și autorități pentru a putea pune în practică toate modificările europene.
Sunt modificări interesante, apare mai multă răspundere pentru producători, OTR-uri și, interesant, chiar cu mai multă răspundere pentru fiecare dintre noi. Întrocându-mă la ceea ce a spus dl. Fechet, ar trebu să preluăm bune practici. Noi suntem membru fondator al Organizației Europene a OTR, începând din septembrie suntem și în consiliul director al organizației. Avem șansa să ne facem vocea auzită și să putem să facem lucrurile să funcționeze. Important ca lucrurile să funcționeze este să lucrăm împreună, să nu mai aruncăm pisica dintr-o curte în alta, asta nu ne folosește la absolut nimic.

Intrebări:

Care sunt sursele de obținere a bateriilor uzate, cât ajunge la reciclare?

Sursa majoră e retail, sau producători. Din păcate, în ceea ce privește aportul voluntar al populației se duce la 5-7% din total. Reciclarea- da, când o să funcționeze PNRR e important. În tot ce privește litiu-ion noi exportăm. Avem contract cu firme de reciclare din Germania și exportăm acolo. Degeaba o mașină electrică salvează emisii de carbon pentru că ea produce emisii de carbon prin simplul fapt că eu o trimit la reciclare cu o mașină pe combustibil fosili…

Există reciclare în România pentru baterii pe plumb, există pentru alcaline și zinc-carbon. În două săptămâni va exista și prima reciclare pentru litiu-ion. Există însă, datorită prevederilor din acest Regulament, reciclatori din afară – Australia și China – care vor să își deschidă facilități în România, care vor să ajungă la materia care nu va mai putea fi exportată afară din UE.

Arno BEHRENS, Senior Environmental Economist, World Bank

Sunt bucuros să revin la dvs, am mai participat, cred, acum jumătate de an la o altă conferință la dvs,, un foarte bun format de discuții.
Cred că această discuție ne mai arată că economia circulară avansează și în România, de la un nivel de nișă la o chestiune majoră pentru economie. Deși, analizând datele, România este încă puțin în urmă față de nivelul UE sunt multe dezvoltări, mai ales la nivel guvernamental- am văzut că s-a adoptat Strategia națională pentru economie circulară, Planul de Acțiune se dezbate în această săptămână, am înțeles. La nivel municipal sunt de asemenea evoluții bune, la fel la nivel de industrie și la nivel de afaceri.
Să fiu sincer, odată cu implementarea SGR, care se va produce în scurt timp, România înregistrează un avans semnificativ, chiar înaintea altor state membre UE – este o veste foarte, foarte bună, desigur, cu condiția ca implementarea să fie una lină.
Vreau să vă prezint o scurtă prezentare a unui raport care privește România, o analiză a Economiei Circulare realizată recent. Rapoarte similare pe Bulgaria și Polonia urmează să fie publicate luna aceasta. Raportul conține o analiză a punctelor tari și a celor slabe, o analiză SWOT, dar și recomandări pentru acțiuni prioritare. Foarte important de subliniat că acest raport a fost efectuat pe baza unui studiu substanțial al stakeholderilor, am intervievat 50 de actori implicați în proces, atât din sectorul privat cât și din cel de stat din România, ONG-uri, Academia Română.
Încep prin a prezenta care este starea economiei circulare în România. După cum știți, România este în prezent țara membră UE cu cea mai slabă economie circulară- rata de folosire a materialelor reciclate este de 1,3%, ceea ce înseamnă că mai mult de 98% dintre materialele utilizate în România ajung în final la gunoi.
Asta este o problemă adițională, pentru că România are și una dintre cele mai mari rate de deșeuri aruncate pe terenuri, fără a fi colectate. Asta este cel mai puțin circular mod de a trata deșeurile.
Nu totul este însă negru- există oportunități în România. Există un potențial înalt ca economia circulară să producă inovație și afaceri de nișă să se dezvolte. Înțelegerea economiei circulare avansează, există o viziune pe termen lung. Pozitiv mai este faptul că UE continuă să fie forța motrice a politicilor de mediu din România, există în lucru legislație importantă.
Părțile negative: există încă un focus pe managementul deșeurilor, tehnologiile de reciclare sunt disponibile, dar ratele mici de colectare a deșeurilor municipale împiedică reutilizarea în masă a materialelor și materiilor. Suplimentar, nu toată legislația UE este transpusă la nivel național, există o cerere redusă de produse ecologice. O eventuală schimbare în achiziții, cu accent pe achiziții ”verzi” ar însemna mult pentru România. De asemenea, țara are un deficit de specialiști de mediu, ceea ce frânează dezvoltarea economiei circulare.
În final, concluziile raportului, de fapt recomandări de acțiune. Managementul deșeurilor va rămâne desigur o preocupare, dar poate fi extins sistemul de colectare separată și dezvoltată infrastructura de tratare a deșeurilor.
România ar trebui să susțină modelele de afaceri centrate pe reutilizare sau centrele de reparații ale produselor. Există instrumente economice, dar nu la un nivel satisfăcător. Ar trebui extins principiul ”plătește cât arunci”.
România ar trebui să transpună rapid legislația secundară a UE- Directiva plasticelor de unică folosință, legislație pentru compost etc. Nu în ultimul rând, trebuie o mai bună informare a publicului și o mai bună calitate a datelor.

Întrebări:

Care sunt atu-urile României pentru atragerea de investiții în economie circulară?

Potențial există în multe sectoare, în special ca efect al faptului că România este chiar la începutul acestei tranziții. Indiferent dacă e vorba de managementul deșeurilor, de plastice, de deșeuri din construcții și din demolări, textile, toate sunt oportunități de exploatat. Sectorul privat va avea un rol cheie, dar guvernul trebuie să stabilească un cadru coerent, care să faciliteze inițiativele private. Multe depind de facilităti, de exeplu scutiri de taxe pentru reciclare… Și, important, acces la finanțare, care este destulă la nivel european. Absorbția fondurilor rămâne permanent o preocupare

Anca MARINESCU, Corporate Affairs & Communication Manager, RetuRO SGR

Aș vrea să vorbesc despre proiectul ambițios SGR, de o amplitudine pe care nu am mai văzut-o în România, cel puțin pe zona aceasta, de sustenabilitate. Este un proiect ce are ca scop recuperarea din piață a peste 7 miliarde de ambalaje de băuturi, anual.
În primul rând, cu acest proiect s-a dorit o reducere a abandonului deșeurile de ambalaje, combaterea mediului înconjurător, dar și crearea unei noi paradigme și impunerea unor noi obiceiuri sănătoase pentru consumatori. Când vom conștientiza impactul pe care fiecare dintre noi îl are asupra mediului, cu siguranță vom începe să facem pași, mai mici sau mai amri, în funcție de fiecare de noi.
Această reciclare, de și nu este reciclare, poate fi un pas foarte important.
Știu că s-a vorbit foarte mult despre SGR și că pentru foarte mulți reprezintă o speranță și pentru foarte mulți este doar un subiect de discuție, dar pentru noi, la RetuRO, SGR reprezintă un subiect și un proces extrem de complex. Să ne gândum doar că sistemul colectează 80.000 de operatori economici, producători de băuturi și comercianți, 19 milioane de români și vorbim și de o geografie specifică. Un număr aproape egal în zonele rurale și urbane.
O altă precizare pe care doresc să o fac este cea privind timpul foarte scurt pe care RetuRO l-a avut la dispoziție penrtu implementarea sistemului de garanție – returnare. Real, timpul a fost de doar 12 luni, pentru că RetuRO a primit acreditarea din partea Guvernului în august 2022. Primul angajat al companiei, Gemma Webb, s-a alăturat abia în noiembrie. Asta înseamnă că până la momentul de go live au fost doar 12 luni. Malta și Slovacia, de exemplu, țări semnificativ mai mici în ceea ce privește suprafața, populația și proporția acestui comerț tradițional, au beneficiat de perioade mult mai lungi de implementare după eliberarea licenței de administrator al sistemului.
SGR este o premieră pentru România și avem nevoie ca toate părțile implicată să se alăture și să contribuie. Doar RetuRO nu va putea face toată treaba.
Nu avem repere, doar niște studii de caz pe care le-am urmărit în țările în care s-a implementat deja sistemul. Am fost foarte atenți la tot ceea ce a însemnat provocare în implementare acolo, dar specificul local contează foarte mult, iar în România nu avem de-a face doar cu proporția aceasta de urban – rural, ci și cu o întindere mai mare, o populație mai mare, o educație specifică, un nivel diferit de cultură civică și obiceiuri de comportament, și un număr foarte mare de ambalaje pe care ne-am propus să le recuperăm din piață.
În pofida acestor provocări, pe care probabil foarte mulți dintre dumneavoastră le-ați sesizat deja, am înregistrat foarte multe progrese în implementarea sistemului. Avem această platformă IT în care s-au înregistrat peste 60.000 de operatori economici, avem o echipă de profesioniști ce crește semnificativ în fiecare zi. Când am venit eu în companie, în urmă cu patru luni, eram 10 oameni, acum suntem 40. Au apărut în consultare contractele cu retailerii, sunt la semnat contractele cu producătorii, s-a asigurat finanțarea proiectului printr-un împrumut verde pe care l-am contractat după ce anterior finanțarea sistemului fusese asigurată de către producătorii acționari ai RetuRO. În momentul acesta lucrăm intens la dezvoltarea acestui sistem IT de o complexitate nemaivăzută, aș spune. Fiecare producător va raporta acolo cantitățile, în sistem vor fi declarate garanțiile… Apoi, va trebui va să fie conectat cu acele aparate de colectare automată.
În paralel, pregătim și o campanie de comunicare pentru consumatori. Știm că toată lumea o așteaptă cu nerăbdare și pot să spun că ea va și începe în cel mai scurt timp, probabil, la sfârșitul lunii viitoare. Provocările rămân pentru noi.
Referitor la tarife, acestea au fost aprobate de către acționarii RetuRO, și cu siguranță noile tarife vor face parte din modificările la HG ce vor fi aprobate foarte curând.

Întrebare: Câți parteneri logistici s-au alăturat și ce capacitate cumulată de transport au pentru a prelua ambalajele colectate în punctele de returnare?

Răspuns: Noi am lansat pe site-ul RetuRO o invitație pentru toate companiile de transport să se alăture programului, să ne pună la dispoziție disponibilitățile și capacitățile lor de a transporta ambalajele. Azi, am verificat și erau peste 70 de firme care și-au trimis ofertele, de la companii foarte, foarte mari de logistică la nivel internațional, la mici firme de salubritate, companii care funcționează cu câteva mașini. Colegii mei de la departamentul de logistică fac o primă evaluare a posibililor parteneri, urmând ca cei pe care-i considerăm parteneri fezabili să fie transferați partenerului nostru integrator de logistică.

Întrebare: Ca și consumator, sunt direct interesat să aflu cât mai multe detalii privind implementarea acestui SGR. Pe ce medii veți merge cu campania de informare și ce durată veți acorda acestei campanii de informarea cetățenilor?

Răspuns: Campania va începe la sfârșitul săptămânii viitoare. Pentru prima fază va avea o durată de două luni. Experiența celorlalte țări ne-a arătat că este varianta optimă. Vom merge pe TV foarte mult, aceasta fiind media pe care românii o îmbrățișează cel mai mult, dar se va merge și pe social media și pregătim o serie de evenimente regionale, pentru a ajunge și în comunități, fiind foarte important să vorbim nu numai cu consumatorii, ci și cu mici retaileri și chiar cu autoritățile locale. Am început un dialog și cu cei de la Asociația comunelor, de exemplu, întrucât este o nevoie foarte mare de informare. Oamenii vor dori să contribuie, dar este important să știe și ce are de făcut fiecare și care sunt limitele pe care trebuie să le respecte.

Julia LEFERMAN, Director General al Asociației ”Berarii României”

Suntem în al 5-lea an de când industria berii s-a angajat în susținerea implementării a SGR pentru ambalajele de băuturi și au fost ani intenși de muncă, marea parte a lor a fost dedicată efortului de a înțelege cum funcționează aceste sisteme și cum poate fi el implementat în România. S-au menționat de către antevorbitori caracteristicile specifice pieței noastre, la care a trebuit să ne uităm cu atenție, pentru a modela un sistem adaptat pieței locale și pentru a dezvolta un cadru de reglementare în susținerea acestui obiectiv – un sistem de colecatre eficient. Știm cu toții că ne confruntăm cu o ineficiență foarte mare a modului în care se colectează, deșeurile municipale din România și aceste ambalaje de băuturi au șansa, în cadrul sistemului de garanție – returnare, să capete o nouă viață, prin procesul de reciclare.
Pe de o parte, ne-am uitat la exemplele de bune practici, dar în egală măsură suntem conștienți, ca parte din acest efort comun, alături de colegii din industria de băuturi răcoritoare și cei din retail, că, în realitate, și inovăm foarte mult în România, cu acest sistem. SGR din România va fi cel mai mare sistem integrat din Europa, o repet. Ne uităm că din perspectiva suprafeței geografice suntem al doilea ca mărime, după Germania. În Germania avem, însă, un sistem care funcționează pe baza mai multor sisteme regionale dezvoltate de rețelele de comercianți, pe când în România va exista un sistem integrat, care va acoperi toată suprafața țării, de unde și elementul de inovație.
În măsura în care ne dorim să fie un exemplu de succes și suntem dedicați acestui obiectiv, sistemul va deveni un exemplu de bune practici pentru alte piețe din UE sau nu numai. Știm că sunt piețe mari la nivel european, care se uită cum va funcționa acest sistem din România, în formatul pe care l-am creat. Aici intră și Polonia, și Franța, în mai mică măsură și Italia. Dacă lucrurile vor evolua la nivel european și aceste sisteme vor deveni obligatorii, și există o astfel de discuție, ca parte dintr-un alt pachet de măsuri legislative aflat în pregătire, posibil ca toate piețele să se îndrepte în această direcție unde România, iată, este cu un pas înainte.
Ne îndreptăm către momentul în care acest sistem va intra în funcțiune. Vorbind în numele asociației Berarii României, pot să spun că producătorii se pregătesc pentru acest moment al lansării, în paralel cu efortul de a susține construcția sistemului de garanție. Au existat, desigur, eforturi suplimentare desfășurate la nivel intern de către fiecare companie, pentru adaptarea la intrarea în funcțiune a sistemului. Au intervenit procese complexe la nivel operațional, pentru că discutăm despre modificarea etichetelor produselor aflate în portofoliu, reorientarea, dacă a fost necesară, a proceselor de producție la nivel intern. Din dialogul intern știm că acest lucru este în grafic și vom vedea în piață, în acord cu reglementările în vigoare, și luând în considerare perioada de tranziție pe care legea o prevede, vom vedea la raft produse ale berarilor care au logo-ul SGR.
Fiind vorba despre un sistem nou, complex și inovativ, există multe semne de întrebare și așteptări legate de modul în care sistemul va funcționa. Din punctul nostru de vedere, sunt critice aspectele care țin de testarea platformei IT înainte de lansare și, apoi, după lansare, astfel încât să ne asigurăm că există o funcționalitate la nivel operațional. A fost menționat această componentă care este importantă, pentru că asigură atât fluxul financiar, cât și fluxul de material și unește toate părțile componente ale acestui sistem – producători, comercianți și distribuitorii și alți operatori de logistică pe care SGR îi va contacta. Acest efort pe care RetuRO, cu echipa aflată în dezvoltare, îl implementează este unul al cărui rezultat rămâne să-l vedem când sistemul va porni în mod efectiv.
Din punctul nostru de producător, noi am înființat RetuRO și am pornit pe calea creării acestui sistem cu obiectivul clar de a transfera obligația de răspundere extinsă a producătorilor de băuturi către o entitate care să gestioneze mai eficient această obligație. Așa încât să asigurăm că prin RetuRO se transferă obligația noastră de colectare de pe piață a ambalajelor noastre, de raportare către autorități, în numele nostru, și, desigur, aceea de reciclare. Obiectivul real pe care RetuRO îl va deservi este acela de a închide bucla și de a se asigura că materialele acestea sunt colectate într-un regim necontaminat, curat, și pto fi introduse, prin reciclare, înapoi, în circuitul de producție.
Vreau să închei cu acest aspect important. Pentru noi, ca producători, este foarte important accesul la materialul reciclat. Pentru că, finanțând acest sistem ce vine cu costuri suplimentare, în egală măsură avem așteptări mari de la nivelul său de eficiență. Finanțarea acestui sistem este justificată și de nevoia producătorilor de băuturi de a avea acces la un material reciclat care să fie reintrodus în activitatea de producție, în ambalajele noi puse în piață. Acesta este aspectul la care ne uităm în perspectivă, în sensul în care această discuție să fie clarificată, să avem claritate asupra modului în care vom putea avea acces la materialul reciclat. Este vorba despre toate cele trei categorii de ambalaje care fac obiectul de activitate al RetuRO.

Întrebare: Cum se va face etichetarea băuturilor importate și dacă puteți estima cantitățile ce vor intra pe piață în acest sistem SGR?

Răspuns: Cunoaștem doar situația de pe segmentul nostru. Berea importată are o pondere foarte mică din piață. În România, 97% din berea consumată aici este produsă local și atunci diferența de 3% este importat.

În materie de etichetare, legislația SGR prevede obligativitatea ca pe etichetele care sunt puse pe piața din România să apară sigla SGR și codul de bare național. În realitate, este la latitudinea fiecărui producător, în funcție de cantitatea de produse aduse în piață. Sunt producători care fac import și deja și-au asigurat pe fluxul de import, cu furnizorii din afara granițelor, etichetarea cu simbolurile SGR, conform legislației, pentru cantitățile ce justifică și permit, în funcție de natura comercială, să facă astfel de etichete. Dacă nu va posibil sau dacă acele cantități sunt mult prea mici pentru a justifica o astfel de etichetă, există și opțiunea de a aplica un sticker la momentul la care produsul este adus în piața națională. Opțiunea este la nivelul fiecărui producător și depinde de cantitatea de produse pusă în piață.

Doinița MIHAI, Vice President Public Affairs Eastern Europe South, Tomra

Câteva lucruri care s-au întâmplat de când am discutat data trecută, la precedenta conferință CDG, multe lucruri pe plan local, dar și în Europa. Cea mai recentă veste vine din Polonia, președintele Poloniei a promulgat recent legea cu privire la implementarea SGR, de la 1 ianuarie 2025- în mai puțin de 15 luni una dintre cele mai mari țări va lansa SGR.
O țară cu peste 40 de milioane de locuitori ce va gestiona în cadrul sistemului aproximativ 17 miliarde de ambalaje de unică folosință cât și reutilizabile. Vor fi incluse toate băuturile gata de consum, ce nu necesită pregătire ulterioară, iar valoarea garanției lor poate fi cuprinsă între 12 și 40 eurocenți.
Se întâmplă lucruri în Europa, urmează și alte state mari. România are avantajul de a fi cu câțiva pași înainte pentru că avem acces mai ușor la soluții, putem coordona mai ușor procesele decât atunci când mai multe state vor implementa simultan SGR.
La polul opus, Kosovo, o țară foarte mică – 1,7 milioane locuitori – a luat decizia legislativă de a implementa SGR tot de la 1 ianuarie 2025.
Revenind la România și în contextul în care ne găsim, putem afirma fără reținere că implementarea SGR reprezintă o revoluționare a sistemului de management al ambalajelor pentru băuturi în România și salutăm toate eforturile depuse până la acest moment de actorii principali în acest sistem- RETURO, toți producătorii, toți comercianții care au făcut demersurile necesare pentru conformare la obligațiile legii.
În același timp este necesar să ne uităm și la acele sectoarele nefinalizate încă și, în lumina termenelor, care pentru România se măsoară în zile – AMR 58 de zile, sunt câteva dezvoltări mari, de amploare necesare în construirea SGR. Aici menționez, pe scurt, înființarea și echiparea centrelor de numărare și sortare a materialului SGR, infrastructura IT și cea de preluare a ambalajelor de la populație.
Deși compania pe care o reprezint- TOMRA – are soluții pentru toate aceste necesități în SGR, împărtășesc câteva detalii despre cea mai laborioasă dezvoltare: înființarea punctelor de returnare în cadrul celor peste 80.000 de comercianți cu obligații. Am mai spus și cu alte ocazii, comerciantul este partenerul esențial în acest sistem pentru că sunt direct implicați în procesul de preluare al ambalajelor de la populație, iar până la 30 noiembrie, evident, și după aceea, comercianții de toate dimensiunile, fie că vorbim de comercianți mici, medii, mari, vor aduce în fața consumatorului un nou serviciu, și datorită cerințelor legale, dar și pentru a-și demonstra angajamentul de a proteja mediul.
Observăm cum consumatorul începe să comunice exigențele sale atât producătorilor, cât și comercianților dar și autorităților. Atunci când vine vorba de produse și servicii trebuie să fie în acord cu legislația de mediu.
În ceea ce privește SGR în România, comerciantul va fi interfața între simplu și complex. Cu toții am agreat acest lucru: SGR este un proiect complex. Consumatorul reține că SGR este acel sistem îi reține garanția la achiziția unei băuturi și îi rambursează garanția la momentul în care returnează ambalajul. Este deci o operațiune simplă. Și va înțelege și când îl va penaliza dacă alege să nu returneze acel ambalaj în sistem.
Însă, emoțiile și aprecierea față de sistem sunt strâns legate de experiența lui de returnare și de serviciile oferite. El va evalua SGR ca fiind un program de succes dacă va returna facil ambalajul, dacă are acces la suficiente puncte de returnare, dacă își recuperează garanția rapid, dacă mediul în care returnează ambalajul e unul organizat, cu logistică potrivită.
Conform unui studiu pe care TOMRA l-a realizat în 7 țări cu sisteme de garanție, printre care Slovacia, Olanda, Germania, Norvegia, Danemarca, ce a avut la bază și sondaje în rândul consumatorilor, printre factorii care determină gradul de satisfacție al consumatorilor legat de SGR a fost menționată funcționalitatea automatelor de preluare. 91% dintre respondenți au menționat că acestea trebuie să funcționeze bine, fără erori. 88% au pus că cel mai important pentru ei este ca aparatele să aibă instrucțiuni pe înțelesul lor care să facă returnarea facilă.
Profit de ocazie să menționez campaniile efectuate de comercianți, care sunt exact în această etapă de pregătire internă pentru lansarea SGR. Ați văzut în spațiul public câteva magazine au lansat campanii similare condițiilor SGR, oferind stimulente comparabile cu SGR. Ce se vede din exterior? Răspunsul populației a fost extraordinar.
Pe lângă acest test al nivelului de cooperare al cetățeanului, de fapt s-au testat și procese interne, soluții logistice. Pentru tehnologia noastră a fost un test de foc, automatele noastre de preluare au funcționat continuu, în același interval cu programul magazinelor. A fost un test suprem al fiabilității lor. Au fost volume mari de ambalaje returnate într-un timp scurt, în sesiuni mari. Evident în SGR ambalajele se vor pune treptat în piață, se vor distribui la zeci de mii de puncte de returnare la nivel național, însă acest test de stres a fost relevant pentru mai mulți actori implicați în SGR.
Răspunsul a fost impresionat, am văzut chiar azi un comunicat care vorbea de volume de peste 23 milioane de ambalaje pe parcursul a câteva luni returnate de consumatori. Însă modul de testare, organizare cunoscut marilor lanțuri de magazine e tradus în pași simpli și pentru restul comercianților. A avea succes în această misiune SGR toți comercianții trebuie susținuți cu informații, proceduri, training-uri, o linie deschisă pentru întrebări, multe altele.
Cea mai des întrebare pe care o întâlnim în discuții cu comercianții este legată de- pe lângă soluția potrivită magazinului lor- tariful de gestionare. Pe bună dreptate, ei vor avea la dispoziție acest timp de organizare al punctului de returnare, dar este foarte important să înțeleagă cum pot organiza logistic mai bine acest punct de returnare. Acest tarif de gestionare are rolul de a facilita organizarea în cadrul retailului. Din fericire, am văzut lansate în spațil public de către RETURO informații legate de contractul pentru comercianți- e extraordinar, acea campanie de comunicare e bine venită, informația trebuie să ajungă la toți comercianții, mari sau mici. În pofida acestei întârzieri conjuncturale suntem încântați să vedem cum crește pe zi ce trece interesul comercianților pentru SGR.
Din ce în ce mai mulți se conformează, chiar și în lipsa tarifelor de gestionare ale căror valori- repet- le sunt esențiale în procesul de planificare al investițiilor. Noi, în parteneriat cu acești comercianți de toate dimensiunile am distribuit până la acest moment o infrastructură de preluare a peste 2,2 mld ambalaje, ce ar reprezxenta cam 50% din obiectivul de colectare din primul an.
Ne bucurăm că s-au alăturat acestor demersri și comercianți locali, tradiționali, care nu au avut ocazia să fie familiarizați cu procesul SGR precum marile lanțuri comerciale și sunt parteneri de nădejde în aceste dezvoltări.
Noi am anticipat oarecum că o astfel de implementare poate fi cu sincope – prin complexitate și dimensiunea proiectului din România – și în acest sens am înființat un centru logistic în care facem asamblarea echipamentelor, organizăm stocuri de piese de schimb, organizăm livrarea către clienți la nivel național tocmai pentru a veni în sprijinul partenerilor uitându-ne la cele 58 de zile care au mai rămas. Putem livra soluții și servicii imediat și TOMRA Collection România, filiala nostră din România, are deja o flotă funcțională care activează în teren Suntem 60 de angajați specializați în a oferi suportul necesar celor care au obligația organizării centrelor de returnare.
Considerăm că aceste servicii just in time sunt cu atât mai prețioase în lumina termenului rămas până la lansare. Soluțiile noastre pot fi evaluate, testate în centrul nostru- vorbim atât de soluții pentru colectare automată de tip RVM, dar și soluții de colectare manuală, ce se adresează punctelor de colectare mai mici. Procesul este unul complex, fără îndoială, considerăm că soluțiile viabile, funcționale în alte sisteme sunt disponibile și în România, le putem testa împreună.
Noi suntem aici să oferim suportul nostru tuturor, suntem gata să construim cu ajutorul partenerilor interesați de aceste soluții viabile, în condiții de transparență și, bineînțeles, ne adresăm celor care vor să facă din SGR o experiență de succes.
Iar rezultatele obținute în celelalte piețe înseamnă pentru noi un cetățean, un consumator mulțumit.

Întrebări:

Mai rămâne o zonă sensibilă, cea a comercianților mici și mijlocii. Ce semnale aveți?

Noi suntem în contact și cu comercianții mici. Cum spuneam, avem și soluții automate, pretabile pentru magazine mai mari, dar avem și soluții de colactare manuală, aplicabile comercianților mici. Vorbim de aplicații, de diverse dezvoltări. Fiind în direct contact, observăm că sunt mulți care sunt interesați să se conformeze cerințelor legale, care cunosc subiectul și depun eforturi să se conformeze. Bineînțeles, sunt și comercianți mici la care informația ajunge mai greu.

Este îmbucurător că au aplicat la soluțiile automate și comercianți mici, cu mult sub 100 mp ai structurii de vânzare, care s-au orientare către acest gen de soluții. Sunt în pregătire, toți ochii sunt ațintiți către organizatori, așteaptă informații.

Radu MERICA, CEO, RER Group

Când vorbim despre economia circulară, să nu uităm termenul economie. Și economie asta funcționează dacă e profitabilă. Dacă nu e profitabilă nu mai e economie, sau este o economie pe termen scurt. S-a vorbit mai devreme și despre eficiența colectării ambalajelor prin sistemul de salubrizare. Sistemul de salubrizare nu are o rată de recuperare a ambalajului nu foarte bună. N-aș comenta eficiența economică a sistemului vs SGR. Să vedem când începe să funcționeze SGR și o să vorbim atunci de eficiența economică. Cert este că e probabil singura soluție să avem și ambalajele în sistem.
Eu voi vorbi azi despre cantitățile mari de deșeuri, care sunt cele din construcții și demolări. Grupul REW este grup de firme de salubritate, suntem prezenți în toată România, în diverse județe. De 25 de ani încercăm să facem lucrurile mai bine, să colectăm cât mai multe fracții, să tratăm, să sortăm, să separăm. Vorbind de deșeurile din construcții, cantitățile sunt enorme. Cantitățile astea provin din desființări, demolări, de la persoane fizice, persoane juridice. Există o obligație la nivelul UE să se recicleze până la 70%. Începutul, după mine, ar fi să colectăm separat, la locul unde apar aceste deșeuri, pe șantierele mari, la edificări de construcții noi. Ar însemna să fie câteva containerele în care să se colecteze separat rigipsul sau vata minerală, care sunt niște deșeuri destul de complicate și care trebuie aduse într-o stare pură, înapoi, la reciclat, dacă vor să fie reciclate. Sunt multe țevi de plastic, de metal. Toate astea, pe șantierele UE se colectează separat și fiecare muncitor care intră în contact cu asemenea materiale este obligat să depună într-un loc anume toate resturile. Pe șantierele mari există și responsabili de gestiunea deșeurilor și sigur că așa se nasc niște materiale mai curate. Repet, la nivelul României, nu avem date precise, și nu avem date reale și recente. Dacă este luăm decizii pe date din 2020 s-ar putea să avem o problemă. Nu știu unde se duc toate datele astea. Noi, operatorii, suntem obligați să completăm în fiecare lună absolut toate datele posibile, dar ele se pierd undeva, în sistem.
Despre beneficii. Reducem impactul asupra mediului. Dacă aveți ocazia să mergeți cu trenul, de la Otopeni spre Gara de Nord, veți vedea câmpuri întregi pline cu deșeuri din construcții. Este prima impresie pentru un turist din străinătate, care va avea parte de un spectacol deloc european. Alt beneficiu este conservarea resurselor. Rigipsul este sulfat de calciu. Dacă folosesc rigipsul și reciclez acest material, atunci nu mai este nevoie să exploatăm aceste materiale prin cariere din America de Sud, să le aducem cu vaporul, să le dezhidratez și să le fac rigips. Contribuim deci la generarea de materii prime. Și, desigur, ne referim la economia de energie. Pentru că este mult mai ieftin să reciclezi plasticul, decât să produci plastic nou, ca energie.
Cum încercăm să facem colectarea separată de la populație și agenți economici? Cu containere, cu saci, ajungem la un centru de separare și acolo suntem câțiva care sortăm, separăm pe diverse fracții și încercăm să dăm direcția către reciclare, acolo unde se poate. Sau măcar valorificare, aceasta fiind inferioară reciclării. De exemplu, cărămida nu poți să o reciclezi, trebuie găsită o altă utilizare. Betonul concasat poți să-l reciclezi, să-l transformi în agregate, prin mărunțire, concasare, sortare, și apoi aceste agregate se pot transforma în beton.
Pe lângă faptul că avem o responsabilitate legală, contribuim la recuperarea de materii prime și un aspect ce ar trebui să ne preocupe este cel legat de trasabilitatea deșeurilor. S-ar evita ca deșeurile să mai ajungă pe câmp. Când ai generatorul de deșeuri, să spunem, în baza unei autorizații de desființare sau a unei autorizații de construcție, se face un plan de gestiune a deșeului, după care este urmărit și, la închiderea lucrării, trebuie să arate exact documentele de trasabilitate, așa cum suntem obligate toate firmele de salubritate să arătăm trasabilitatea deșeurilor. Pe fiecare flux în parte – ambalaje, hârtie, deșeuri biodegradabile. La fel se poate face și pentru cei care generează deșeuri din construcții – să arate cui l-au predat și ce s-a întâmplat mai departe cu el.
Mă întorc la definirea reciclării sau a valorificării. Fiind o zonă oarecum gri în normativul din România, nu prea putem vorbi și nu putem categorisi ceva în materie primă. Trebuie să existe niște norme tehnice, standarde, la care să se raporteze cei de la Mediu atunci când dau autorizații, să spună că în această firmă se reciclează deșeuri din construcții, aceasta este procedura și, în baza acestei norme să se certifice reciclarea deșeurilor din construcții.
Deșeurile biodegradabile sunt un pic mai speciale, decât cele din construcții. Și aici avem cantități mari – 50% din deșeuri sunt deșeuri biodegradabile. Vorbim de cele două surse mari – bucătării, cantine, HORECA, și deșeurile biodegradabile din deșeuri vegetale, din grădini și parcuri. Oamenii dau totul în pubele, ceea ce este ineficient și generează fenomenele de poluare – emisii de metan, hidrogen sulfurat, amoniac etc. Efectul dăunător al gropilor de gunoi are ca sursă principală aceste deșeuri biodegradabile. Există câteva județe unde a fost implementat, că avem și o lege a compostului, dacă vă puteți imagina, există câteva județe unde se produce compost. Cantitățile nu sunt mari, suntem la început.
Ce ar trebui făcut? Ar trebui să trecem la colectare separată și asta trebuie oricum să o facem. Ne trebuie standarde tehnice pentru colectare, reutilizare, reciclare, valorificare, eliminare.
Încurajarea folosirea compostului, este de asemenea necesară. Trebuie discutat cu fermierii mari, mici, despre beneficiile amestecului de compost în stratul vegetal.
Ne întoarcem la economia circulară, care trebuie să fie și ecologică, dar și economică. Avem toți câte ceva de făcut, începând cu produse durabile, folosite mai mult timp și pot fi refolosite.

Întrebare: Sunt deșeuri mai greu reciclabile sau pe care România nu le poate recicla?

Răspuns: Da, există. Tehnologia reciclării presupune o eficiență și pentru asta trebuie să reciclezi mari. În toată Europa sunt doar câteva fabrici ce recuperează metalele din electronice. La fel cum am aflat azi, există câteva fabrici de baterii. Nu poți să faci în fiecare orășel fabrici de reciclare. Trebuie să ai capacități, eficiență, și sunt procese industriale complexe. De exemplu, nu reciclăm aluminiu, dar există în Europa fabrici, mă refer la anumite ambalaje. Când vorbim despre economia circulară, cantitățile sunt destul de mari și deschid un potențial economic. Faptul că noi nu avem fabrica aia de reciclat baterii de litiu, dar urmează să o avem, pentru că reciclăm cantitățile mari de baterii pe care noi el folosim. În loc să arunci tot într-o groapă, găsești noi fabrici și tehnologii care să se ocupe de reciclare. Este un mare potențial.

Alin VIȘAN, Președinte, Asociația Română pentru Ambalaje și Mediu (ARAM)

Făcând comparația cu domeniul deșeurilor din construcții, poate că ar trebui să dăm importanța necesară performanțelor, nu spun vorbe goale, performanțelor la care s-a ajuns în colectarea ambalajelor în România- ajungem pe partea de ambalaje să colectăm și să reciclăm azi, în medie, 65% din cât se pune în piață. Sunt cifre confirmate de AFM, sunt cifre care se obțin prin contribuția financiară a producătorilor.
S-a discutat foarte mult de SGR, iarăși un sistem finanțat de producători. Vorbim și de restul ambalajelor puse în piață, în afară de cele de băuturi. Nu trebuie să uităm că am trecut deja anul acesta printr-o revoluție, în primăvară Ministerul Mediului a înțeles să schimbe radical sistemul de răspundere pe lanț al fiecărui actor în acest circuit al deșeurilor de ambalaje, înțelegând să înlocuiască o răspundere a colectorilor și reciclatorilor care fraudează sistemul, de la 2 lei pe kg. la 50 de lei pe tonă.
O mică diferență de cifre care își va vedea impactul nu anul acesta, că e prea devreme, dar începând cu anul viitor. Bun, am înțeles dorința de schimbare, am susținut-o, dar vedem că a trecut jumătate de an și sistemul nu este funcțional. Nu vedem constituite nici măcar acele garanții în limita cărora să răspundă colectorii și reciclatorii, nu vedem o limitare a accesului, care să fie acordată doar acelora care constituie aceste garanții.
Să spunem că mai avem răbdare, dar timpul nu are răbdare cu noi- țintele de colectare și de reciclare cresc, au crescut anul acestam vor crește și la anul și tot așa, gradual, până în 2030. Să spunem că urmărim cu atenție această implementare și că Ministerul Mediului va găsi soluțiile care se impun.
Apropo de soluții, mai e mult de făcut pentru a aduce corectitudine în această piață a gestionării deșeurilor de ambalaje. Vorbim de o obligație financiară a producătorilor de a acoperi costurile de colectare și de reciclare care există în toată Europa, dar de o lipsă totală a instrumentelor pe care producătorii le au ca să verifice dacă acești bani cu care ei finanțează sistemul se folosesc în mod corect pe lanț.
Suntem într-un paradox în care autoritățile arată cu degetul către un producător atunci când un colector sau un reciclator fraudează sistemul fără să ne răspundă la o întrebare perfect legitimă pe care o ridicăm: ce putem face noi, ca producător, ce instrument avem, cum suntem ajutați de autorități în a împiedica pe cei care joacă incorect?
Nu putem nega că avem dialog continuu cu Ministerul Mediului , cu alte autorități.
Există o listă de propuneri pe care am înaintat-o, împreună cu partenerii serioși pe care îi avem în România în industria de colectare și reciclare. Ținem la principiul folosirii chibzuite a banilor puși în sistem de producători, care nu sunt bani puțini. Am auzit și această butadă- e foarte simplu să ne uităm la tarifele percepute producătorilor din țările UE să vedem că producătorii din România plătesc unele dintre cele mai mari tarife. Deci sistemul este corect finanțat de producători, este în linii mari corect gestionat de piață., însă e nevoie de o mai bună eficiență a sistemului.
Antevorbitorii au menționat cum putem să creștem partea de reciclare. Poate că nu este foarte clar, dar vorbim de o afacere, reciclarea, nu doar în România, ci în toată Europa. Această afacere este una privată ce presupune profit. Ce nu e afacere e partea de colectare, mai ales de la populație- este un serviciu public. Asta, din păcate, în România suferă, an de an ne plângem dar nu se găsesc soluții pentru a nu mai ajunge să colectăm puțin.
Am auzit că doar 5-7% din baterii se strâng de la populație. Păi, dacă efortul ăsta de a aduce bateriile astea de 1 cm e mare, ce să spunem de restul ambalajelor…Pot să confirm că tot până la 10% din deșeurile de ambalaje se strâng de la populație prin sistemul municipal de colectare.
Sunt instrumente în legislație care nu sunt aplicate, sancțiuni, dar nu vedem eforturile autorităților locale de a face lumină în acest sistem. Însă, nu ne dăm învinși, trebuie păstrat ce s-a făcut bine și trebuie continuat. Noi, producătorii responsabili care finanțăm acest sistem suntem alături de autorități pentru a implementa soluțiile necesare. Încercăm să vedem ce mai este de făcut pentru că ceea ce rămâne începând cu anul viitor va pune o presiune foarte mare pe sistemul actual de îndeplinire a țintelor.
Poate nu e foarte clar, aceste materiale care se duc în SGR sunt materialele care se colectează cel mai ușor pentru că sunt cele mai valoroase. Ce va mai rămâne- vorbim de 75% din ambalaje, deci majoritatea rămân în sistemul clasic – vor trebui serios colectat pentru a menține țintele de colectare ce cresc.

Întrebare:

Cum vedeți trecerea de la ambalaje din plastic la biodegradabile, avem industrie care să producă așa ceva?

Industria alimentară mondială, dar nu doar ea, e dependentă de plastic pentru a-și duce produsele la consumator. Nu mai suntem în anii în care să sprijinim cu alte materiale, de tip sticlă sau hârtie. Nu este ușoară tranziția la plastic biodegradabil, ce provine din materiale precum sfecla sau celuloza. Tehnic, nu sunt soluții pentru a putea înlocui zecile de miliarde de ambalaje din plastic. Ce putem face însă, cel puțin în România, este să încercăm să colectăm și să reciclăm ambalajele. Vom ajunge ca 90% dintre ambalaje să fie reciclate. Alte produse au fost interzise- nu mai avem furculițe din plastic, bețișoare pentru urechi și multe altele. La fel, vom ajunge să implementăm schimbarea la nivel de pahare, casolete. Noi, ca industrie sprijinim acest lucru. Toată strategia e gândită la nivel UE în pași care să nu afecteze economiile. Nu putem schimba brusc lucrurile.

Geanin ȘERBAN, Președinte, Asociația OIREP Ambalaje

Una dintre întrebările pe care doream să i-o adresez domnului ministru era legată de această schimbare legislativă: Dacă, văzând efectele în sistemul de colectare din România, are de gând și a luat în calcul să reluăm discuțiile, tocmai pentru ca sistemul să nu sufere blocaje?
Vorbim despre economie circulară și când vezi această rată de circularitate de 1,3%, față de 11%, media UE, ai sentimentul că doar asta facem – vorbim ceea ce mulți dintre cei prezenți știu că nu este așa. Este evident că ceva lipsește, probabil în zona legislativă, și sigură că și acțiunile noastre ar trebui să fie mult mai eficiente. Pentru ca o economie circulară să funcționeze, trebuie să fie îndeplinite minim două condiții: 1. Ieșirea din instalațiile de reciclare. Pentru ca această economie circulară să funcționeze este nevoie de o piață a produselor rezultate din reciclare. Achizițiile publice ar putea fi un sprijin prin condițiile impuse în această zonă, pentru creșterea cererii de produse rezultate din reciclare. 2. A doua condiție – aici este implicat mai mult Ministerul Mediului, legat de ceea ce intră. Este evident, pentru această economie circulară, trebuie să existe un flux constant de cantități de deșeuri care ajung la instalațiile de reciclare. La fel de importantă este calitatea acestor deșeuri la care făcea referire și domnul Merica.
Sistemul garanție – returnare este una dintre pârghiile care, cel puțin în zona ambalajelor primare – sticlă, PET și aluminiu – va aduce o creștere, atât din punct de vedere cantitativ, dar și din punct de vedere al calității ambalajelor colectate și ajunse la reciclare. Totuși, în afara SGR, rămân peste 70 – 75% din ambalajele introduse pe piață de către producătorii din România, și o creștere pentru aceste ambalaje este evident că vine din zona fluxului municipal, unde toți știm că, cel puțin până în acest moment, rezultatele sunt absolut nesatisfăcătoare.
De ce? Este o discuție foarte amplă, dar aș puncta câteva elemente care, implementate corect, ar putea aduce în timp foarte scurt a acestor cantități. Taxa de depozitare, care o foarte mare perioadă de timp a avut o valoare foarte mică, de 30 de lei, a ajuns azi la 80 de lei și, cu siguranță, când valoarea acesteia va fi cea corectă, va putea să-și îndeplinească rolul de a fi o barieră în calea depozitării și acele cantități vor lua calea reciclării.
O altă zonă ar fi plătești cât arunci. Dacă li se va explica cetățenilor mai eficient că printr-un efort minim de a pune separat deșeurile reciclabile, față de fracția umedă, cu siguranță, din punct de vedere economic, întregul sistem va fi mult mai sustenabil și suma pe care o vor plăti operatorului de salubritate va fi diminuată.
Ajungem la partea de conștientizare, unde, în ultimii ani, producătorii din aceste organizații de răspundere extinsă prin noi, OIREP-ul, au investit sume foarte mari în campanii de informare. Avem obligația legală de a susține aceste campanii printr-o sumă de 40 de lei pe tonă, dar vă asigur că fiecare din membrii Asociației OIREP Ambalaje au făcut eforturi suplimentare și a investit o sumă ce ar fi putut aduce o eficiență mai mare.
Dacă ne referim la acest flux municipal, în care elemente la care am făcut referire ar putea să aducă un plus, aș face referire la legislație, la Ordonanța 74, prin care noi, organizațiile de răspundere extinsă a producătorului, suntem obligate să colaborăm cu autoritățile publice locale, ceea ce înainte făceam direct cu operatori de salubrizare. Această colaborare, în ultimii 5 ani, ar fi putut să fie mult mai eficientă, dacă am fi avut un minim efort și implicare pentru a vedea dacă ceea ce am gândit la început se regăsește în rezultate. Ar trebui să stăm la masă cu Ministerului Mediului și Ministerul Economiei, pentru a vedea cum poate fi îmbunătățită colaborarea.
Mă întorc la modificările legislative și aș spune că dacă legislativul nu poate să ajute colectarea și creșterea cantității ajunse la reciclare, ar fi bine ca măcar să nu încurce, iar modificările din Ordonanța 25, din nefericire, pot reprezenta un exemplu că, atunci când vrei să îndrepți, într-o anumită zonă, cea de fraudare, care există și trebuie diminuată cât mai mult, trebuie gândit de două ori, astfel încât să nu afectăm și partea care funcționează.
Închei prin a întreba ministerul dacă, măcar la acest sfârșit de an, în care Ordonanța 196 este în dezbatere publică, am putea să reluăm dialogul, astfel încât, prin legislație, să îndreptă ceea ce azi funcționează cu greutate pe partea de constituire a garanțiilor? Și, mai ales, dacă putem clarifica sintagma cantitățile care intră în instalațiile de reciclare, astfel încât sistemul să funcționeze, de la cetățean, până la aceste produse care ies din reciclare, cu eficiență, iar birocrația și resursele pe care le risipim pentru a pune în practică anumite măsuri legislative să fie diminuate și efortul nostru să fie îndreptat spre a găsi soluții de creștere a acestor cantități.

Miruna VLAD, Asociat Manager, NNDKP

Pentru asigurarea tranziției la economia circulară, în acestă perioadă și în anii care urmează, ne vom afla sum imperiul unor serii de reforme legislative în domeniul protecții mediului, reforme care vor avea un impact semnificativ asupra modului în care organizațiile își desfășoară activitățile pentru a asigura obiectivele de circularitate.
O parte dintre aceste inițiative deja au fost demarate începând cu 2022, dar mai urmează multe altele în perioada următoare. Schimbările acestea vin din mai multe direcții și, după cum bine ne-am obișnuit, presiunea pentru schimbare vine în primul rând de la nivel european. În acest sens menționez PNRR și tot ceea ce este necesar pentru atingerea jaloanelor din PNRR.
Un prim jalon, care a fost bifat în septembrie anul trecut a vizat adoptarea Strategiei naționale privind economia circulară, iar următorul pas în această direcție îl reprezintă adoptarea Planului de acțiune pentru economia circulară, potrivit jalonului trebuind să fie adoptat în al treilea trimestru din acest an.
Planul se află în stadiu de proiect. A fost pus pentru prima dată în dezbatere publică în decembrie anul trecut, iar potrivit informațiilor disponibile, la începutul lunii septembrie a fost adoptată decizia etapei de încadrare a acestui draft de plan, urmând ca acesta să fie adoptat prin HG fără să se emită un aviz de mediu. Concret, acest lucru înseamnă că ministerul a considerat că nu este necesară elaborarea unui raport de mediu cu privire la efectele propuse de planul de acțiune.
Mi se pare interesant de punctat la planul în discuție este că prevede elaborarea unei strategii de implementare secvențiala a măsurilor considerate prioritare, pornind cu o prioritizare în funcție de orizontul de timp, surse de finanțare disponibile și entități responsabile.
Un alt aspect important de punctat vizavi de demersurile sub umbrela PNRR – au început să apară ghiduri de finanțare care vizează sistemele integrate de management al deșeurilor, colectarea prin aport voluntar, insule ecologice digitalizate, instalații de reciclare și multe altele.
Dar este foarte important să avem în vedere că orice timp care se pierde în îndeplinirea jaloanelor PNRR circumscrise economiei circulare se adaugă timpului de reglementare și timpului necesar de autorizare a proiectelor care se vor implementa.
Corelativ cu planul de acțiune și strategia pentru economie circulară la nivel național și cumva revenind la nivel european este important de amintit că avem și un plan de acțiune al UE privind economia circulară, primul fiind adoptat în decembrie 2015 și reformat în martie 2020.
Acest plan de acțiune la nivel european vizează mai multe sectoare decât cele considerate prioritare la nivel național, ceea ce înseamnă că nu este exclus ca anumite modificări legislative să fie accelerate de faptul că ele trebuie implementate în planul național pentru a asigura transpunerea și implementarea evoluțiilor legislative la nivel european, chiar dacă ele sunt în anumite sectoare care nu au fost incluse printre cele prioritare în planul național.
Apropo de inițiativele legislative la nivel european, cea mai recentă știre din domeniu este de la sfârșitul lunii septembrie, un proiect de decizie adoptat de Comisie pentru restricționarea utilizării de micro plastice adăugate în produse care fac obiectul legislației REACH. Obiectivul acestei decizii ar fi împiedicarea eliberării în mediu a aproximativ o jumătate de milion de tone de micro plastice.
O altă inițiativă, deja menționată, vizează Regulamentul privind bateriile și deșeurile de baterii- deja adoptat, aplicabil începând cu luna februarie 2024 cu anumite excepții. De asemenea, dintre propunerile la nivel european de dată mai recentă menționez propunerea de Directivă cadru privind deșeurile textile, care a fost publicată în iulie.
Printre principalele schimbări propuse menționez schemele de răspundere extinsă ale producătorului, care devin obligatorii pentru produse textile și produse conexe acestora. Producătorii de textile vor trebui să se înscrie într-un registru și să desemneze o organizație care să implementeze obligațiile lor. Se stabilesc și obiective specifice pentru colectare separată a deșeurilor textile și transportul deșeurilor textile.
În lunga listă a inițiativelor la nivel european mai este propunerea Comisiei de Regulament pentru cerințe de circularitate la proiectarea vehiculelor și pentru scoaterea din uz- publicat tot în iunie. Altă propunere- Regulamentul ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, care include și instituirea unui SGR. Acesta este elementul cu care ne putem mândri și lăuda, avem deja cadrul național de reglementare.
Revenind la nivel național, și separat de ceea ce va trebui să fie implementat și transpus în legislația națională legislația europeană, mai sunt câteva aspecte relevant de a fi adresat la nivel național pentru implementarea ajustărilor necesare ajustării circularității în economie. În acest sens menționez nevoia de clarificare și actualizare a procedurilor de autorizare de mediu- vorbim atât de autorizarea simplă cât și de cea integrată- unde avem lege din 2013, cu metodologie veche, neactualizată.
De asemenea, sunt necesare clarificări de concepte precum încetarea statutului de deșeu, norme de punere în aplicare a legislației privind biomasa sau compostul. În plus, cred că avem nevoie de un cadru în care să fie corect stabilită răspunderea fiecărui actor pe lanț pentru propriile sale fapte- producători, OIREP-uri sau organizații similare ce asigură îndeplinirea în numele producătorului a răspunderii extinse pentru ceea ce introduc în piață.

Paul-Henri KOHLER, președinte ROMPAP – Patronatul Industriei de Celuloză și Hârtie

Eu reprezint toți producătorii de hârtie, igienico-sanitară, hârtie pentru ambalaje. O să vă povestesc puțin despre industria noastră, care este probabil unul dintre precursorii din economia circulară. Produsul nostru este singurul 100% regenerabil, 100% reciclabil și 100% biodegradabil. Pentru că provine din lemn și, așa cum știm, lemnul este regenerabil. Peste 90% din fibra pe care o folosim în producția de hârtie din Europa este lemn de pădure stratificat și ne asigurăm că se plantează mai mulți copaci decât se taie în momentul acesta, la nivel european. Fibra care provine din lemn este minoritară, pentru că produsul nostru este, așa cum am zis, 100% reciclabil și materia primă principală a hârtiei este fibra reciclată. Trebuie să precizez că noi avem două referințe. Rata de utilizare, procentul de fibră care este reutilizată în hârtia produsă și avem rata de reciclare – procentul de hârtie pe care o recuperăm, față de hârtia care este pusă pe piață.
În Europa, rata de reciclare este destul de mare, peste 70%, a evoluat foarte mult în ultimii ani. Nici în România nu stăm foarte rău, pentru că rata este de 59%. Dacă nu focusăm pe hârtia de ambalaje, aici situația este și mai bună – în Europa, 93% din fibra folosită pentru fabricarea hârtiei de ambalaje este reciclată. Și în România stăm foarte bine – peste 90% din fibra pe care o folosim este fibra reciclată.
În Europa, ambalajele de hârtie sunt cele mai reciclate din toată gama de ambalaje – peste 80%. Ele sunt urmate de ambalajele de metal și sticlă – în jur de 75% și de ambalajele de plastic – 37 – 38%. Acestea sunt date Eurostat corespunzătoare anului 2020.
În cel mai rău caz, dacă nu reușim să colectăm fibra și ajunge la groapa de gunoi sau, mai rău, în natură, aceste deșeuri de hârtie se degradează foarte rapid. Hârtia igienico-sanitară, de exemplu, are nevoie de trei luni ca să dispară, hârtia de carton ondulat dispare în aproximativ cinci luni. Spre comparație, ambalajul de plastic are nevoie de sute de ani pentru a se degrada. Așa că economia circulară este posibilă și în industria de hârtie ne-am apucat de mult timp și am ajuns acum la un sistem de sustenabilitate și circularitate foarte ridicat, în toată Eurpa, inclusiv în România.
Provocările pe care le avem, atât în România, cât și la nivel european. Din toate deșeurile de hârtie generate într-un an, aproximativ 40% se regăsesc în circuitul industrial și comercial, iar 60% sunt la populație. Colectarea deșeurilor din circuitul industrial și comercial funcționează foarte bine în România, întrucât firmele și retailerii nu pot risca să nu respecte legea privind colectarea selectivă a deșeurilor. Noi, ca reciclatori, avem contracte directe cu întreprinderile și retailerii, sau contracte indirecte – există firme private care colectează toate tipurile de deșeuri și le sortează, dacă nu sunt selectate. Nouă ne dau deșeurile de ambalaje, pe care noi putem să le reciclăm, apoi. Lucrul acesta funcționează foarte bine în România.
Din păcate, așa cum am spus, 60% din deșeuri sau maculatură se regăsește la populație, și acolo situația nu este deloc roz. Mai puțin de 10% din deșeurile de la ambalaje provenite de la populație ajung în final la noi, pentru reciclare. În Europa, rata de deșeuri din ambalaje care ajung la groapa de gunoi este sub 20%, în România este peste 50%. Rata de reciclare a deșeurilor de ambalaje este în Europa de aproape 65%. În România suntem acum sub 40%. Când ne gândim la acest 40%, acestea provin în special de la întreprinderi sau de la retaileri. Din păcate, foarte puține provin de la populație.
Cauzele: educația, infrastructura și controlul. Acum se face puțină educație în România, dar ar trebui să mergem mult mai departe. Infrastructura – sistemul nu este bine pus la punct. Avem probleme pe partea de firme de salubrizare, care nu au reușit până acum să organizarea colectarea selectivă în România, și există probleme de logistică și de transport.
În final, controlul. Sunt foarte puține sancțiuni aplicate pentru cei care nu respectă targetul de selectare colectivă.
Pentru noi există și un alt risc ce vine, surprinzător, din Europa. S-a vorbit despre legislația în vigoare. Acum, la nivel european este în discuție Packaging Waste Regulation, un nou regulament pe partea de ambalaje și deșeuri din ambalaje, în special pentru a preveni și a reduce impactul deșeurilor din ambalaje asupra mediului și a sănătății umane. Problema pe care noi o vedem ca producător de ambalaje de hârtie: ambalaj reciclat și ambalaj reutilizat. Sunt două concepte diferite. Reciclat înseamnă că reutilizăm materia primă, fibră sau granule de plastic. Reutilizare înseamnă că reutilizăm ambalajul. La acest moment sunt fixate niște targeturi de reutilizare de la care sunt exceptate ambalajele din carton ondulat. Dar, sunt amendamente ce vor să elimine excepția. Ar fi un dezastru, pentru că ar afecta un sistem ce funcționează foarte bine – ambalajul de hârtie și de carton ondulat -, pentru că principiul de ambalaj de hârtie și de carton ondulat este reciclare, adică odată ce ambalajul a ajuns pe piață, se recuperează ambalajul și se reciclează și se fac alte ambalaje. Ambalajele de hârtie și de carton ondulat nu pot să fie reutilizate. Ambalajele ce pot fi reutilizate sunt ambalajele de plastic.
Dacă trece acest amendament, înseamnă că pe piață se vor înlocui ambalajele de carton sau de hârtie cu ambalaje de plastic. Va fi un dezastru. S-au făcut multe studii de piață și concluzia este că va fi un dezastru pentru mediu.
Provocarea pe care o avem în România este partea de colectare selectivă și să știți că în momentul acesta noi suntem limitați în produse de hârtie și de ambalaje pentru că nu avem destule materii prime, materii prime care sunt deșeurile de ambalaje.
Provocarea din Europa este acest nou regulament european, care riscă să genereze miliarde de ambalaje din plastic, în detrimentul ambalajelor din carton.

Agenda:

Mircea FECHET, Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor
László BORBÉLY, Consilier de Stat, Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, Guvernul României
Arno BEHRENS, Senior Environmental Economist, World Bank
Anca MARINESCU, Corporate Affairs & Communication Manager, RetuRO SGR
Julia LEFERMAN, Director General al Asociației ”Berarii României”
Doinița MIHAI, Vice President Public Affairs Eastern Europe South, Tomra
Alice NICHITA, Președinte, APBRS – Asociația Producătorilor de Băuturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate
Alin VIȘAN, Președinte, Asociația Română pentru Ambalaje și Mediu (ARAM)
Geanin ȘERBAN, Președinte, Asociația OIREP Ambalaje
Elena GAȘPAR, Președinte, Sistemul Naţional de reciclare a Bateriilor
Paul-Henri KOHLER, președinte ROMPAP – Patronatul Industriei de Celuloză și Hârtie
Miruna VLAD, Asociat Manager, NNDKP
Radu MERICA, CEO, RER Group
Valentin NEGOIȚĂ, președinte, Asociația ECOTIC