şi dinamica r.s. sunt diferite pe ţări, regiuni, localităţi şi au importanţă deosebită din punct de vedere politic şi economic, atât pentru autorităţile statale şi locale, cât şi pentru sindicate. R.ş. care corespunde funcţionării
notată δ 2 2 S , reprezintă un test statistic efectuat cu scopul de a identifica prezenţa unei corelaţii în serie
rata la care piaţa bursieră capitalizează câştigurile curente ale unei societăţi comerciale pe acţiuni. Se calculează împărţind suma acestor câştiguri la produsul dintre numărul acţiunilor emise şi cursul
(v. RITM DE CREŞTERE) RATĂ DE IMPUNERE FISCALĂ, mărime relativă ce exprimă în procente partea din venit preluată de către stat, mărime stabilită prin legi sau reglementări ale politicii fiscale. R. de i.f. are
relaţie cantitativă care pune în evidenţă, în pasivul bilanţului unei întreprinderi, partea capitalurilor proprii şi partea capitalurilor împrumutate. Pentru a releva partea de capitaluri proprii care caracterizează autonomia
indicator ce serveşte la aprecierea eficienţei investiţiei în capitalul uman. Mai este denumită randamentul economic al investiţiei în capitalul uman şi presupune compararea fluxului viitor actualizat de
preţul oficial al unei unităţi monetare aparţinând unei ţări, exprimat în unităţi ale unui etalon recunoscut pe plan internaţional, pe care guvernul ţării respective se angajează să-l menţină la
preţul unei unităţi monetare aparţinând unei ţări, exprimat într-o unitate monetară aparţinând altei ţări, care se formează în general liber, pe baza raportului dintre cerere şi ofertă pe piaţa valutară. I
rată de actualizare pentru care valoarea capitalului este egală cu investiţia iniţială. Când ne aflăm în postura de a alege între mai multe proiecte de investiţii,
raport între utilităţile marginale ale diferitelor bunuri economice. R.m. de s. constituie un instrument de analiză a comportamentului unui consumator care, la un nivel dat al utilităţii totale, poate
raport între productivităţile fizice marginale ale factorilor utilizaţi în producerea unei cantităţi determinate dintr-un anumit bun economic. R.m. de s.t. reprezintă un instrument de analiză a comportamentului unui producător care
(ECONOMICĂ), principiu de comportament uman individual sau colectiv constând din urmărirea propriului scop printr-o acţiune supusă unui set de constrângeri. În teoria economică neocla- sică, bazată pe
(1884-1964), economist român, profesor universitar, fost rector al Academiei Comerciale din Bucureşti. După absolvirea Liceului “Matei Basarab” din Capitală (1901), a studiat în Austria, la Academia Centrală din
remunerarea ce revine pentru ser- viciul adus de un capital pe o perioadă determinată, exprimată procentual faţă de mărimea capitalului avansat. Ea se calculează după formula i = (D/C) · 100, în
ponderea pe care o deţin economiile în totalul venitului disponibil. Poate fi exprimată ca raport procentual sau ca un număr subunitar (v. Economii).
modificarea procentuală a nivelului preţurilor. Se determină conform relaţiei: . 100 P P % P 0 ⋅ ∆ = ∆ Alternativ, rata inflaţiei poate fi calculată şi ca
exprimare în procente a efortului naţional de investiţie în raport cu bogăţiile care au fost produse. R.i. se calculează raportând formarea brută a capitalului fix la PIB. 100 PIB
exprimă raportul dintre variaţia formării brute a capitalului fix şi variaţia PIB. R.i.m. se foloseşte pentru a urmări evoluţia efortului investiţional şi a PIB. . PIB a iţ a
indicator care pune în evidenţă, pornind de la bilanţul unei întreprinderi, relaţia ce există la un moment dat între datoriile pe termen scurt, înscrise în pasiv, şi
raportul dintre nivelul mediu anual al masei monetare şi nivelul (volumul) tranzacţiilor economice mijlocite de monedă. R.l.m. serveşte ca indicator de fundamentare a politicii monetare şi de apreciere a
şi dinamica r.s. sunt diferite pe ţări, regiuni, localităţi şi au importanţă deosebită din punct de vedere politic şi economic, atât pentru autorităţile statale şi locale, cât şi pentru sindicate. R.ş. care corespunde funcţionării
notată δ 2 2 S , reprezintă un test statistic efectuat cu scopul de a identifica prezenţa unei corelaţii în serie
rata la care piaţa bursieră capitalizează câştigurile curente ale unei societăţi comerciale pe acţiuni. Se calculează împărţind suma acestor câştiguri la produsul dintre numărul acţiunilor emise şi cursul
(v. RITM DE CREŞTERE) RATĂ DE IMPUNERE FISCALĂ, mărime relativă ce exprimă în procente partea din venit preluată de către stat, mărime stabilită prin legi sau reglementări ale politicii fiscale. R. de i.f. are
relaţie cantitativă care pune în evidenţă, în pasivul bilanţului unei întreprinderi, partea capitalurilor proprii şi partea capitalurilor împrumutate. Pentru a releva partea de capitaluri proprii care caracterizează autonomia
indicator ce serveşte la aprecierea eficienţei investiţiei în capitalul uman. Mai este denumită randamentul economic al investiţiei în capitalul uman şi presupune compararea fluxului viitor actualizat de
preţul oficial al unei unităţi monetare aparţinând unei ţări, exprimat în unităţi ale unui etalon recunoscut pe plan internaţional, pe care guvernul ţării respective se angajează să-l menţină la
preţul unei unităţi monetare aparţinând unei ţări, exprimat într-o unitate monetară aparţinând altei ţări, care se formează în general liber, pe baza raportului dintre cerere şi ofertă pe piaţa valutară. I
rată de actualizare pentru care valoarea capitalului este egală cu investiţia iniţială. Când ne aflăm în postura de a alege între mai multe proiecte de investiţii,
raport între utilităţile marginale ale diferitelor bunuri economice. R.m. de s. constituie un instrument de analiză a comportamentului unui consumator care, la un nivel dat al utilităţii totale, poate
raport între productivităţile fizice marginale ale factorilor utilizaţi în producerea unei cantităţi determinate dintr-un anumit bun economic. R.m. de s.t. reprezintă un instrument de analiză a comportamentului unui producător care
(ECONOMICĂ), principiu de comportament uman individual sau colectiv constând din urmărirea propriului scop printr-o acţiune supusă unui set de constrângeri. În teoria economică neocla- sică, bazată pe
(1884-1964), economist român, profesor universitar, fost rector al Academiei Comerciale din Bucureşti. După absolvirea Liceului “Matei Basarab” din Capitală (1901), a studiat în Austria, la Academia Centrală din
remunerarea ce revine pentru ser- viciul adus de un capital pe o perioadă determinată, exprimată procentual faţă de mărimea capitalului avansat. Ea se calculează după formula i = (D/C) · 100, în
ponderea pe care o deţin economiile în totalul venitului disponibil. Poate fi exprimată ca raport procentual sau ca un număr subunitar (v. Economii).
modificarea procentuală a nivelului preţurilor. Se determină conform relaţiei: . 100 P P % P 0 ⋅ ∆ = ∆ Alternativ, rata inflaţiei poate fi calculată şi ca
exprimare în procente a efortului naţional de investiţie în raport cu bogăţiile care au fost produse. R.i. se calculează raportând formarea brută a capitalului fix la PIB. 100 PIB
exprimă raportul dintre variaţia formării brute a capitalului fix şi variaţia PIB. R.i.m. se foloseşte pentru a urmări evoluţia efortului investiţional şi a PIB. . PIB a iţ a
indicator care pune în evidenţă, pornind de la bilanţul unei întreprinderi, relaţia ce există la un moment dat între datoriile pe termen scurt, înscrise în pasiv, şi
raportul dintre nivelul mediu anual al masei monetare şi nivelul (volumul) tranzacţiilor economice mijlocite de monedă. R.l.m. serveşte ca indicator de fundamentare a politicii monetare şi de apreciere a
