(PRIVATĂ), formă de proprietate în limitele căreia obiectul proprietăţii aparţine subiecţilor ei (persoane fizice sau juridice). P.p. poate fi individuală (mică, mijlocie şi mare) şi asociativă (societăţi comerciale de capitaluri, de persoane,
ansamblu de măsuri prin care dezvoltarea economică şi socială ţine seama de cerinţele ecologice ale dezvoltării. Protecţia mediului este percepută atât în tehnică, cât şi în practică drept asigurarea condiţiilor
sistem şi politică economică în care anumite ramuri ale economiei unei ţări sunt protejate temporar, parţial sau total, de concurenţa străină, prin măsuri guvernamentale. În analiza p. trebuie să se ţină seama
termen specific analizei diagnostic în mediul concurenţial prin care se definesc problemele de a căror rezolvare depinde atingerea ţintei strategice a unui program de dezvoltare. P.c. se identifică atât
cantitatea de bunuri şi servicii ce poate fi cumpărată, la un moment dat, cu o anumită sumă de bani. P. de c. a b. sau valoarea banilor este dependentă de nivelul preţurilor, faţă de care
capacitatea de valorificare a potenţialului economic de care dispune o ţară, la un moment dat. P.e. are un rol important în determinarea locului pe care îl ocupă o ţară în diviziunea
denumire generică dată diferenţei pozitive dintre venitul obţinut prin vânzarea bunurilor realizate de un agent economic şi costul lor, considerată ca expresie a eficienţei economice. De fapt, p. se prezintă ca un
denumire (formă) a profitului ce rămâne la dispoziţia celui care l-a obţinut, după plata impozitului aferent şi de care poate dispune aşa cum consideră că este mai bine. I
(v. PROFIT) PROFIT LEGITIM SAU LEGAL, denumire (formă) a profitului obţinut în condiţiile respectării prevederilor legale existente în acest sens. Profitul trebuie să fie întotdeauna şi în
denumire (formă) a profitului obţinut în condiţiile nerespectării reglementărilor existente în acest sens, indiferent dacă aceasta a avut loc în mod deliberat sau nu. Acest profit
denumire dată profitului considerat suficient de cel care şi-l însuşeşte pentru a-şi continua activitatea. Diferă de la un agent economic la altul şi se bazează pe aprecierea fiecăruia, fiind în
indicator de rentabilitate egal cu diferenţa dintre rentabilitatea financiară şi rata reală a dobânzii. Pentru numeroşi autori (E. Malinvaud), acest indicator joacă un rol determinant în decizia de
formă de implicare a statului în economie, care constă în elaborarea de programe de dezvoltare naţională, zonală sau regională, concretizate pe domenii şi sectoare, respectiv în rezolvarea unor probleme
caz particular al teoriei programării, ce reprezintă teoria matematică a aplicării principiului raţionalităţii, prezentată pentru prima dată de L.V. Kantorovici (1940) şi dezvoltată ulterior de G.B. Dantzig (1947). P.l. constă în formularea şi
programe al căror obiectiv principal este obţinerea unei dezinflaţii rapide şi susţinute. P.h. presupun politici ortodoxe (politica fiscală austeră şi rata de schimb fixă), ca şi folosirea iniţială, temporară a politicilor de
proces continuu de creştere a capacităţii oamenilor de a produce bunuri de calitate cu eficienţă sporită. P.t. este, concomitent, o premisă şi un efect al dezvoltării economice. Acesta
interzicerea prin lege a unor acte şi fapte economice ce ar putea aduce daune unor persoane. De pildă se interzic producerea şi comercializarea unor bunuri care au efecte
titular al unui drept de proprietate, respectiv persoana îndreptăţită să exercite în nume propriu prerogativele conferite de acest drept: aptitudinea de a întrebuinţa lucrul potrivit cu natura
raport social concretizat într-un înscris privind dreptul efectiv al unei persoane asupra unor bunuri economice create sau existente în societate. Proprietarul se bucură şi dispune de
indicator specific sistemului producţiei materiale, ce evidenţiază mărimea rezultatelor nete din activitatea economică desfăşurată la nivel microeconomic. În structura p.n. se cuprind salariile, alte drepturi salariale, contribuţiile la asigurările
(PRIVATĂ), formă de proprietate în limitele căreia obiectul proprietăţii aparţine subiecţilor ei (persoane fizice sau juridice). P.p. poate fi individuală (mică, mijlocie şi mare) şi asociativă (societăţi comerciale de capitaluri, de persoane,
ansamblu de măsuri prin care dezvoltarea economică şi socială ţine seama de cerinţele ecologice ale dezvoltării. Protecţia mediului este percepută atât în tehnică, cât şi în practică drept asigurarea condiţiilor
sistem şi politică economică în care anumite ramuri ale economiei unei ţări sunt protejate temporar, parţial sau total, de concurenţa străină, prin măsuri guvernamentale. În analiza p. trebuie să se ţină seama
termen specific analizei diagnostic în mediul concurenţial prin care se definesc problemele de a căror rezolvare depinde atingerea ţintei strategice a unui program de dezvoltare. P.c. se identifică atât
cantitatea de bunuri şi servicii ce poate fi cumpărată, la un moment dat, cu o anumită sumă de bani. P. de c. a b. sau valoarea banilor este dependentă de nivelul preţurilor, faţă de care
capacitatea de valorificare a potenţialului economic de care dispune o ţară, la un moment dat. P.e. are un rol important în determinarea locului pe care îl ocupă o ţară în diviziunea
denumire generică dată diferenţei pozitive dintre venitul obţinut prin vânzarea bunurilor realizate de un agent economic şi costul lor, considerată ca expresie a eficienţei economice. De fapt, p. se prezintă ca un
denumire (formă) a profitului ce rămâne la dispoziţia celui care l-a obţinut, după plata impozitului aferent şi de care poate dispune aşa cum consideră că este mai bine. I
(v. PROFIT) PROFIT LEGITIM SAU LEGAL, denumire (formă) a profitului obţinut în condiţiile respectării prevederilor legale existente în acest sens. Profitul trebuie să fie întotdeauna şi în
denumire (formă) a profitului obţinut în condiţiile nerespectării reglementărilor existente în acest sens, indiferent dacă aceasta a avut loc în mod deliberat sau nu. Acest profit
denumire dată profitului considerat suficient de cel care şi-l însuşeşte pentru a-şi continua activitatea. Diferă de la un agent economic la altul şi se bazează pe aprecierea fiecăruia, fiind în
indicator de rentabilitate egal cu diferenţa dintre rentabilitatea financiară şi rata reală a dobânzii. Pentru numeroşi autori (E. Malinvaud), acest indicator joacă un rol determinant în decizia de
formă de implicare a statului în economie, care constă în elaborarea de programe de dezvoltare naţională, zonală sau regională, concretizate pe domenii şi sectoare, respectiv în rezolvarea unor probleme
caz particular al teoriei programării, ce reprezintă teoria matematică a aplicării principiului raţionalităţii, prezentată pentru prima dată de L.V. Kantorovici (1940) şi dezvoltată ulterior de G.B. Dantzig (1947). P.l. constă în formularea şi
programe al căror obiectiv principal este obţinerea unei dezinflaţii rapide şi susţinute. P.h. presupun politici ortodoxe (politica fiscală austeră şi rata de schimb fixă), ca şi folosirea iniţială, temporară a politicilor de
proces continuu de creştere a capacităţii oamenilor de a produce bunuri de calitate cu eficienţă sporită. P.t. este, concomitent, o premisă şi un efect al dezvoltării economice. Acesta
interzicerea prin lege a unor acte şi fapte economice ce ar putea aduce daune unor persoane. De pildă se interzic producerea şi comercializarea unor bunuri care au efecte
titular al unui drept de proprietate, respectiv persoana îndreptăţită să exercite în nume propriu prerogativele conferite de acest drept: aptitudinea de a întrebuinţa lucrul potrivit cu natura
raport social concretizat într-un înscris privind dreptul efectiv al unei persoane asupra unor bunuri economice create sau existente în societate. Proprietarul se bucură şi dispune de
indicator specific sistemului producţiei materiale, ce evidenţiază mărimea rezultatelor nete din activitatea economică desfăşurată la nivel microeconomic. În structura p.n. se cuprind salariile, alte drepturi salariale, contribuţiile la asigurările
