duminică

14 august, 2022

Dicționar Economic

RĂDUCANU, ION 

joi, 16 ianuarie, 2014

(1884-1964), economist român, profesor universitar, fost rector al Academiei Comerciale din Bucureşti. După absolvirea Liceului “Matei Basarab” din Capitală (1901), a studiat în Austria, la Academia Centrală din Graz (1902). Apoi şi-a continuat studiile la Facultatea de Filosofie, secţia de ştiinţe sociale, a Universităţii “Friedrich Wilhelm” din Berlin, pe care le-a încheiat în 1905, când a obţinut titlul de doctor în ştiinţe economice, cu teza “Datoria publică a României”. A avut ca profesori pe Adolf Wagner, Max Sering, Gustav Schmoller, Stumpf. Întors în ţară, în anii 1906-1912 a lucrat ca funcţionar la Creditul Viticol, apoi la Casa Centrală a Băncilor Populare şi la Ministerul Industriei şi Comerţului. Paralel, a colaborat la diferite publicaţii, printre care Neamul românesc şi Calendarul cooperatorilor români, pe teme din domeniul co- operaţiei. În 1911 a fost numit docent la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti, la specialitatea economie politică, unde a ţinut ciclul de prelegeri “Istoria şi doctrina cooperaţiei”. Din 1915 s-a numărat printre profesorii Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, unde a predat cursurile de ştiinţă  şi legislaţie financiară, monedă, credit, schimb şi studiul băncilor, tehnică bancară  şi legislaţie financiară, finanţe  şi istoria doctrinelor economice. Între anii 1930 şi 1940 a îndeplinit funcţia de rector al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti. Din 1919, timp de două decenii, a fost profesor la Şcoala Centrală de Cooperaţie. În 1918 a luat parte la lucrările Comisiei Române pentru Tratativele de Pace duse cu Puterile Centrale la Bucureşti. A fondat la Iaşi, împreună cu Virgil Madgearu şi Victor Slăvescu, revista Independenţa economică. În 1930 a prezentat un raport Consiliului Economic al Societăţii Naţiu- nilor despre criza din agricultura românească. În 1936 a devenit membru corespondent al Academiei Române. A fost ales ca membru al Societăţii Economice Regale din Londra (1926) şi al Societăţii Economiştilor Germani din Leipzig (1939). Dintre cele mai importante studii şi lucrări se menţionează: “Economişti străini în Academia Română: Friederich V. Kleinwacher şi Andrei Andreades” (1937),
“Economia de război” (1939), “Adam Smith – o comemorare” (1940), “Ideea naţională în gândirea economică a lui Friederich List” (1941), “J.C.L. Simonde de Sismondi – precursor al curentelor economice  şi sociale actuale” (1942) şi “Henry Charles Carey – doctrinar al naţionalismului economic în spiritualitatea românească” (1943). A fost deputat sau senator în mai multe legislaturi. A ocupat, pe rând, fotoliile Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale (1928-1930), al Ministerului Finanţelor (1930) şi al Ministerului Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor (1930-1931).



analize cursdeguvernare

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: