preţul oficial al unei unităţi monetare aparţinând unei ţări, exprimat în unităţi ale unui etalon recunoscut pe plan internaţional, pe care guvernul ţării respective se angajează să-l menţină la nivelul stabilit sau în interiorul unei marje de fluctuaţie restrânse. De regulă aceasta nu este constantă, ci fluctuează în jurul unei anumite mărimi ce rămâne stabilă. I se mai spune curs valutar fix sau curs de schimb fix. Etalonul în care se poate exprima preţul unei monede cu r. de s.f. poate fi aurul, moneda unei alte ţări (dolarul SUA, marca germană, francul francez, lira sterlină) sau un coş de mai multe monede. Moneda sau coşul de monede care servesc drept etalon este cunoscut sub denumirea de “ancoră”. R. de s.f. se mai practică în prezent doar în cadrul zonelor monetare şi între diferitele monede ale ţărilor ce îşi corelează strâns politicile economice ori sunt în proces de integrare economică. Din punct de vedere economic, avantajele r. de s.f. sunt considerate a fi: diminuarea fluctuaţiilor şi speculaţiilor generatoare de instabilitate mai accentuată, o mai mare stabilitate a preţurilor, diminuarea riscului de inflaţie (internă). Printre dezavantajele sale se numără: incapacitatea de a face faţă şocurilor externe, posibilităţi restrânse de a fi folosită ca instrument de acţiune în probleme de comerţ exterior şi balanţă de plăţi etc. (v. Rată de schimb).
