preţul unei unităţi monetare aparţinând unei ţări, exprimat într-o unitate monetară aparţinând altei ţări, care se formează în general liber, pe baza raportului dintre cerere şi ofertă pe piaţa valutară. I se mai spune curs valutar flexibil sau flotant. Din punct de vedere economic, se consideră că r. de s.f. are anumite avantaje: este mai eficientă ca pârghie de echilibrare a balanţei de plăţi şi de realizare a politicii monetare (interne), înlătură posibilitatea stabilirii arbitrare a mărimii sale; nu presupune costuri mari. I se impută mai ales că permite sau generează fluctuaţii excesive care, adesea, induc instabilitate în economia reală şi stimulează inflaţia. R. de s.f. poate fi pură – ceea ce înseamnă că, pe piaţa valutară, autorităţile monetare nu intervin în nici un fel pentru a menţine fluctuaţia monedei în cadrul anumitor limite – şi impură – ceea ce înseamnă că flexibilitatea sau fluctuaţia sa este “controlată” şi menţinută între anumite limite îndeosebi prin intervenţia băncii centrale, atunci când aceasta consideră că moneda este repreciată sau depreciată mai mult decât ar fi de dorit (necesar) (v. Rată de schimb).
